Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 13223/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN: 30.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții I. (M.) O. și I. F. C. și pe pârât O. B. ROMANIA SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții prin apărători și pârâta prin apărător care depune împuternicire avocațială.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și s-a depus întâmpinare pe data de 29.06.2015, după care,
Reprezentantul reclamanților depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr._ din 25.06.2015 și chitanța nr._ din 25.06.2015.
Instanța comunică un exemplar de pe întâmpinare.
Instanța califică excepția inadmisibilității invocate prin întâmpinare ca fiind o apărare pe fondul cauzei având ca obiect ordonanță președințială aceasta fiind o materie în care îndeplinirea condițiilor vizează chiar elementul principal.
Instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Părțile prin apărători, având pe rând cuvântul asupra propunerii de probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor articolului 255 raportat la art. 258 din codul de procedură civilă o încuviințează.
Reprezentantul reclamanților depune un grafic cu privire la evoluția monedei de la data la care creditul a fost contractat. De asemenea, depune dovezi privind încercările pe care reclamantul le-a făcut în încercarea de a restabili echilibrul contractual, demersuri la care banca nu a dat niciun răspuns. În ceea ce privește fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii. Solicită instanței ca pe calea ordonanței președințiale să constate că există aparență de drept în favoarea reclamanților și să dispună suspendarea plăților datorate de reclamanți până la soluționarea dosarului de fond aflat în procedura de regularizare . Se arată că prima condiție prevăzută de noile norme procedurale, aceea a aparenței dreptului, este dovedită, aspect ce răspunde și excepției invocate de partea adversă. Există în cauza de față aparență de drept în favoarea reclamanților. În ceea ce privește clauzele abuzive, acestea există în cauză și nu au fost niciodată negociate cu reclamanții; ele creează un dezechilibru contractual dovedit. Există clauze cu privire la moneda în care se acordă și se achită creditul față de care înțelege să invoce impreviziunea și faptul că la momentul tragerii creditului nu putea fi prevăzut faptul că aceasta va evolua în modul în care a evoluat . Pe de altă parte, banca în calitate de instituție de credit și profesionist, putea să prevadă și putea să ia măsuri în sensul de a nu practica astfel de produse. Practicarea unei publicități a acestor tipuri de credite fără previziunea acestei evoluții a monedei a creat un prejudiciu. Din documentul depus la acest termen care prezintă graficul reiese evoluția acestei monede și faptul că reclamanții au plătit până în momentul în care nu au mai putut suporta diferența de schimb. Aceste clauze abuzive subzistă și cu privire la comisioanele percepute și cu privire la ceea ce înseamnă garanția. Cu privire la a doua condiție, să nu existe o prejudecare a fondului, în contra a ceea ce a spus pârâta prin întâmpinare se observă că în speță nu există o prejudecare a fondului. Solicită așadar oprirea executării contractului până la soluționarea definitivă prin care instanța va reechilibra contractul. În funcție de felul în care instanța va soluționa cererea reclamanții vor îndeplini obligațiile.
La interpelarea instanței reclamanții prin apărător, arată că solicită oprirea tuturor plăților aceasta pentru că nu se știe care va fi cuantumul plății. Se mai arată că reclamanții își vor îndeplini obligațiile contractuale și că aceștia de altfel nu au avut nicio întârziere în efectuarea plăților până la data la care dezechilibrul contractual a fost atât de mare încât aceștia nu au putut efectua plăți. Reclamanții încasează veniturile în lei așadar aceștia vor plăti atunci când echilibrul se va restabili și când pârâta în cazul admiterii acțiunii va deveni debitoarea obligației de restituire a comisionului, de aici rezultând și sursa venitului pentru plată. În speță operează o prezumție relativă măcar în ceea ce privește susținerile reclamanților câtă vreme există jurisprudența europeană cât și de drept intern cu privire la soluționarea unor astfel de cauze. Nu numai că nu se prejudecă fondul în speță ci există toate elementele pentru a observa și cel de al treilea element cu privire la ordonanța președințială, respectiv prejudiciul. În cazul în care instanța va regulariza acest contract și va restabili un echilibru contractual al părților reclamanții vor avea de unde să plătească sumele de bani. Dacă nu se va opri plata instituția de credit va declara scadent anticipat contractul și va trece la executarea silită a garanției. Acest lucru va însemna că până la soluționarea definitivă a cauzei la care s-a făcut referire instituția de credit va fi în măsură să scoată în stradă o familie cu 2 copii minori. Așadar, rezultă cu claritate existența prejudiciului. Concluzionând, solicită admiterea cererii și emiterea ordonanței președințiale prin oprirea executării obligațiilor contractuale până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pârâta, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii arătând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod Procedură Civilă în ceea ce privește aparența dreptului și toate celelalte susțineri. Toate referirile părții adverse au la baza ipoteza în care instanța cu caracter definitiv va acorda câștig de cauză și va consfinți caracterul abuziv al clauzelor contractuale, or acest lucru nu poate fi stabilit decât după administrarea probelor pe fondul cauzei ceea ce nu se poate face pe calea acestei proceduri sumare. Dacă instanța ar aprecia că reclamanții se bucură de o aparență de drept atunci s-ar institui în sarcina instituțiilor de credit o prezumție de vinovăție și de nerespectarea a clauzelor contractuale. Până când cauza nu se judecă cu caracter definitiv nu putem ști cărei părți îi aparține aparența de drept. În ceea ce privește pericolul la care se face referire, acela de a fi executați siliți reclamanții, acesta reprezintă un prejudiciu eventual care nu a fost dovedit în prezenta cauză, astfel încât nu se poate pune în sarcina pârâtei obligația de a nu mai percepe nicio rată. Mai mult, dacă s-ar admite o asemenea cerere s-ar produce o restructurare, o reeșalonare a creditului fără ca părțile, ambele, să solicite expres acest lucru. ÎCCJ a statuat faptul că instanța este obligată să trimită părțile la negociere. În ceea ce privește cursul de schimb și evoluția sa trebuie avut în vedere principiul nominalismului monetar. Totodată, solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul reclamanților, având cuvântul în replică, arată că prejudiciul este cert și că banca a emis deja somație cu privire la declararea scadenței anticipate a contractului . Este adevărat că reclamanții au plătit ratele până când nu au mai putut să o facă, astfel cum reiese din graficul depus la dosar. Prin urmare, în acest moment reclamanții îndeplinesc condițiile contractuale așa cum este contractul în acest moment - să fie declarată scadența anticipată, să se treacă la obligația contractuală în întregime. În acest moment reclamanții sunt în întârziere cu privire la îndeplinirea obligațiilor de plată în termenul prevăzut de contract pentru a se putea trece la executarea contractului în integralitate. Există hotărâri ale CEDO și ale Curții de la Luxemburg prin care s-a dispus că instanța națională poate intra direct în modificarea obligațiilor contractuale fără ca astfel să încalce principiul forței obligatorii a contractului pacta sunt servanda. În mod categoric instanța de fond poate modifica contractul și poate să regularizeze înțelegerea părților prin intervenția sa. În cauză există suficiente temeiuri pentru ca instanța să constate că există aparență de drept în favoarea reclamanților iar acest lucru nu înseamnă că se va prejudeca fondul astfel cum susține partea adversă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 2 iunie 2015 sub nr._, reclamanții I. (fostă M.) O. și C. F. I. au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se constate că există aparența dreptului în favoarea lor și să dispună suspendarea tuturor și oricăror plăți datorate de reclamanți, în baza contractului de cr4edit de nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C2204/1000/_/03.10.2008, până la soluționarea dosarului nr._/299/2015 aflat pe rolul judecătoriei sectorului 1 București, în procedura de regularizare.
În motivarea cererii de ordonanță președințială, reclamanții au susținut că au înregistrat pe rolul judecătoriei sectorului 1 București dosarul nr._/299/2015. În acel dosar, au solicitat, în primul rând, să se constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 7.1 lit. A) din contractul de credit, clauză privind garantarea creditului, a dobânzilor penalizatoare, a comisioanelor aferente creditului și a tuturor celorlalte datorii față de bancă, cheltuielilor de judecată și de executare silită, prin mai multe tipuri de garanții. În același dosar, au cerut, în al doilea rând, să se constate caracterul abuziv al comisionului de administrare prevăzut la art. 6 lit. C) din contract, de 0,29%, perceput ca procent lunar aplicat la soldul creditului, iar în subsidiar, restituirea tuturor sumelor încasate în mod nelegal de către bancă,cu titlu de comision de administrare de la data primei plăți până la data introducerii cererii de chemare în judecată. În al treilea rând, cu cerut constatarea ca abuzivă a clauzei de la art. 9.2 din contractul de credit, privind rambursarea ratelor în aceeași monedă în care creditul a fost acordat, în cazul depunerii în altă monedă, Banca având dreptul de a efectua conversia sumelor la cursul de schimb propriu, iar în subsidiar restituirea sumelor încasate de către bancă cu titlu de diferență de curs valutar, adică dintre cursul la data acordării creditului și cursul la care reclamanții au plătit fiecare rată, până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea băncii la plata dobânzii legale pentru sumele încasate în mod nelegal și modificarea clauzelor contractului.
Reclamanții au susținut că în favoarea lor operează o aparență de drept, reclamanții având calitatea de consumator, iar banca, pe aceea de comerciant, astfel încât raportul dedus judecății, născut în baza contractului de credit, intră sub incidența legislației privind protecția consumatorilor. Reclamanții au invocat prevederile art. 4 din legea nr. 193/2000, arătând că prevederile contractuale criticate fac parte dintr-un contract standard, preformulat, iar legislația privind protecția consumatorilor instituie o prezumție relativă de lipsă a negocierii directe a clauzelor contractuale, într-o asemenea ipoteză. De asemenea., reclamanții au susținut că dispozițiile contractuale criticate creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe, în sensul că lor le revin toate riscurile, inclusiv riscul valutar. Totodată, reclamanții au prezentat pe larg motivele pentru care acțiunea – obiect al dosarului nr._/299/2015 – ar trebui admisă, argumente care justifică și aparența dreptului în favoarea lor.
Cu privire la caracterul provizoriu al măsurii, reclamanții au precizat că termenul „provizoriu”, care caracterizează specificul ordonanței președințiale desemnează atât conținutul reversibil al măsurii luate, în condițiile în care pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri a căror executabilitate nu ar mai face posibilă restabilirea situației anterioare, cât și caracterul temporar al acestor măsuri. În speță, conform reclamanților, sunt întrunite ambele condiții ale caracterului provizoriu, deoarece suspendarea plății sumelor de bani datorate cu titlu de rată de capital, dobândă, comisioane, alte costuri în legătură cu contractul de credit, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond, nu are un caracter ireversibil și va produce efecte numai până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond.
Cu privire la caracterul urgent al măsurii, reclamanții au susținut că această condiție trebuie analizată prin raportare la scopul luării măsurilor, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. În acest sens, reclamanții au precizat că pretinderea de către bancă ca ei să își execute întocmai obligațiile contractuale ar produce grave dezechilibre în situația familială a reclamanților, deoarece din cauza comisioanelor abuzive și devalorizării monedei naționale, față de moneda în care trebuie să achite creditul, rata la credit s-a dublat față de momentul contractării. În plus, veniturile lor s-au diminuat considerabil față de momentul contractării creditului, ceea ce a condus la diminuarea posibilității de a suporta creditul. Cu privire la paguba iminentă și imposibil de reparat altfel, reclamanții au susținut că permiterea continuării scadențării obligațiilor contractuale ale reclamanților în baza unor clauze abuzive ar deschide băncii creditoare posibilitatea de a declara anticipat creditul și de a trece la executarea silită a acestuia, inclusiv prin executarea ipotecii imobiliare, ceea ce ar avea un puternic impact social, întrucât ar tinde să lase pe drumuri o familie din care fac parte 2 copii minori. Creditul nu a fost contractat pentru satisfacere unor elemente voluptorii, ci pentru necesități firești, cotidiene.
Cu privire la cerința neprejudecării fondului, reclamanții au apreciat că ea este îndeplinită, deoarece ordonanța președințială va produce efecte numai până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/299/2015 . În drept, reclamanții au invocat legea nr. nr. 193/2000, OG nr. 21/1992, Legea nr. 296/2004, art. 996 și urm. Cod pr. Civilă.
Prin întâmpinare (f. 53-55), pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 996 alin. (1) cod pr. Civilă, trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții: măsura adoptată de instanță să fie vremelnică, să fie urgentă și să nu conducă la prejudecare a fondului cauzei.
Cu privire la vremelnicie, pârâta a susținut că suspendarea ratelor nu are caracter vremelnic, ci suspendarea obligației de plată a tuturor sumelor are un caracter definitiv, întrucât în mod automat modifică sumele ce urmează a fi plătite de reclamanți, după finalizarea fondului. Astfel, reclamanții nu vor să mai achite vreo sumă de bani pe perioada desfășurării litigiului, deși este evident că, indiferent de soluția instanței care judecă fondul, ei vor fi obligați să achite retroactiv sumele neachitate, de vreme ce obiectul litigiului de fond nu îl constituie scutirea totală de restituirea împrumutului. Pârâta a susținut că suspendarea totală a plății pe o perioadă mai mare de o lună ar duce la acumularea unor sume imposibil de recuperat de către bancă și ar crea un dezechilibru semnificativ contractual, precum și un prejudiciu pentru ambele părți, deoarece va conduce la executarea silită a clienților, pentru recuperarea sumelor neachitate în timpul procesului.
De asemenea, analiza caracterului abuziv al clauzelor contractului ar conduce la prejudecarea fondului dreptului.
De asemenea, pârâta a combătut caracterul urgent al măsurii, deoarece mai bine de 7 ani, împrumutații au achitat ratele și comisioanele convenite, fără să invoce nelegalitatea clauzelor contractuale sau producerea vreunui prejudiciu. De altfel, în cauză nu se invocă un prejudiciu cert ireparabil, ci un prejudiciu eventual, constând în pierderea dreptului de proprietate asupra bunurilor aduse în garanție în cazul în care reclamanții nu ar mai putea plăti ratele, fără a demonstra în concret existența acestui risc, respectiv imposibilitatea acoperirii ratelor cu veniturile cumulate ale debitorilor și coplătitorilor. În plus, pârâta a invocat art. 969 cod civil, care stabilește caracterul obligatoriu al contratului. Pârâta a susținut că cererea reclamanților se referă la suspendarea unor plăți percepute în mod legal, în baza unui contract, astfel încât este imposibil să se dispună suspendarea plăților fără a fi prejudecat fondul litigiului. În drept, pârâta a invocat art. 205-208 cod pr. Civilă, art. 5, 996 cod pr. Civ., art. 969 și urm., art. 1092 cod civil.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Instanța a calificat „excepția inadmisibilității” ca o apărare de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții au înregistrat pe rolul judecătoriei sectorului 1 București dosarul nr._/299/2015, prin care au solicitat să se constate caracterul abuziv al mai multor clauze din contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipotecă încheiat între ei și O. B., precum și restituirea sumelor nelegal încasate de către bancă, plus dobânda legală.
Prin prezenta cerere de ordonanță președințială, au cerut suspendarea tuturor plăților către bancă, până la soluționarea respectivului dosar.
În drept, este aplicabil art. 997 alin. (1) cod proc. civilă (în varianta în vigoare la momentul introducerii acțiunii, conform art. 25 cod pr. Civilă): „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Acest articol stabilește condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la procedura ordonanței președințiale: urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic.
În speță, măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanței președințiale nu au caracter urgent .
În privința urgenței, legiuitorul nu definește acest concept, ci doar indică situațiile ce pot face necesară o intervenție a justiției și anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării. Condiția urgenței trebuie apreciată și în considerarea comportamentului reclamanților și a intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil și până la introducerea cererii de ordonanță președințială.
În speță, solicitarea pe calea ordonanței președințiale a suspendării plăților datorate în baza contractului de credit s-a făcut după aproape 7 ani de la data încheierii contractului (3 octombrie 2008). În acest interval, prevederile contractului de credit nu s-au modificat. De asemenea, pericolul iminent invocat, legat de executarea silită a unui imobil, nu este, de fapt, iminent, nefiind emisă notificarea de reziliere a contractului. De altfel, instanța observă că ambii reclamanți sunt domiciliați în București, ., iar contractul de credit cu privire la care au fost formulate prezenta cerere de ordonanță președințială și cererea pe fond, nr. C2204/1000/_/03.10.2008, privind capitalul de 65.000 CHF, este garantat cu un imobil situat în B., .. Este adevărat că între aceleași părți mai este încheiat un contract de credit, pentru o sumă semnificativ mai mare (așa cum reiese din corespondența depusă la dosar), dar el nu formează obiectul judecății. Așadar, față de probatoriul administrat în prezentul dosar și față de obiectul acestuia și al dosarului nr._/299/2015, nu există pericolul evacuării reclamanților și familiei acestora din imobilul în care locuiesc. De asemenea, instanța reține că reclamanții și-au asumat obligația creșterii treptate a ratei dobânzii, în CHF, așa cum reiese din graficul de rambursare. Împrejurarea modificării cursului de schimb nu justifică urgența, atâta vreme cât cauza acțiunii în justiție este caracterul pretins abuziv al unor clauze contractuale. Or, clauzele există în această formă din anul 2008, la fel și legislația invocată..
În consecință, intervalul de timp de aproape 7 ani scurs de la încheierea contractului pretins abuziv și până la introducerea cererii de ordonanță președințială este incompatibil cu caracterul urgent prevăzut de art. 997 Cod procedură civilă.
În speță, cerința vremelniciei este îndeplinită numai formal, aparent. În realitate, intervenind în contractul dintre părți prin suspendarea plății în întregime a ratelor, instanța ar modifica în mod artificial și nejustificat situația debitorului față de bancă, iar soluția suspendării plății ratelor ar produce efecte definitive, în sensul că, nemaifiind obligat la respectarea unor scadențe, consumatorul ar fi exonerat de plata unor dobânzi penalizatoare.
Astfel, întrebarea firească este a momentului până la care va opera această suspendare, atâta vreme cât soluționarea dosarului nr._/299/2015 nu influențează în niciun fel obligația reclamanților de a plăti capitalul și dobânda.
Cea de-a treia condiție, a neprejudecării fondului cauzei, nu este îndeplinită în speță, atâta vreme cât între părți există un contract, iar pentru a dispune suspendarea plăților instanța ar trebui să analizeze prevederile acestuia.
De asemenea, comparând petitul acțiunii din ordonanța președințială cu petitul dosarului de fond, instanța constată că nu există o aparență de drept în favoarea reclamanților. În ce privește sumele datorate, reclamanții solicită înlăturarea comisionului de administrare și calcularea ratelor la cursul RON/CHF de la momentul încheierii contractului (înghețarea cursului), precum și restituirea sumelor încasate peste aceste niveluri. Reclamanții nu contestă necesitatea de a achita capitalul principal și dobânda. Or,solicitarea de suspendare totală a plăților, deci și a plății unei părți din capital și a dobânzii, este nejustificată, instanța de fond neputând exonera reclamanții de plata acestor sume. Faptul că ar putea interveni compensarea este doar o posibilitate, incertă, care nu creează, însă, aparența de drept în favoarea reclamanților. De aceea, nici această cerință nu este îndeplinită.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea privind pe reclamanții I. (M.) O. și I. F. C. ambii cu domiciliul în sector 2, București, ., ., . pârâta O. B. ROMANIA S.A. cu sediul în București, Calea Buzești nr. 66-68, sector 1, București ca neîntemeiată.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. C. N. H. A.
Pt. grefier, aflat în CO,
semnează grefier șef
Red. G.C.N/5 ex, ./2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Acţiune în constatare. Încheierea nr. 16/2015. Judecătoria... → |
|---|
