Reziliere contract. Sentința nr. 4324/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4324/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 4324/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr. 4324/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE - P. P.
GREFIER - D. V.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul V. R. Z. și pe pârâta S.C. A. 3 S.A., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat parata, prin avocat, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța acorda cuvântul pe excepția necompetenței materiale, invocată de către reclamant.
Parata, prin apărător, solicita respingerea exceptiei.
Instanța retine cauza in pronunțare asupra exceptiei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sectorului 1 București, reclamantul V. R. Z. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. 3 S.A., solicitând instanței desființarea contractului de cesiune de drepturi de autor și/sau conexe nr. 32/01.04.2013, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei lunar/net, a dobânzii penalizatoare de 0,1% pe zi de întârziere și a despăgubirii de 1.000 Euro, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că obiectul contractului sus-menționat a constat în realizarea de către acesta, în calitate de autor, în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar, de opere scrise și prezentate în cadrul emisiunilor postului TV A. 3.
Prin cererea completatoare depusă la dosar la data de 23.12.2014, reclamantul a precizat că obiectul litigiului îl constituie drepturi de proprietate intelectuală, astfel încât a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată de către reclamant, conform art. 131 C. proc. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 94 pct.1 lit. j) C. proc. civ., judecătoria soluționează cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar, conform art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., soluționează, în primă instanță, cererile privind obligația de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual ori necontractual cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
În opinia instanței, însă, dispozițiile legale sus-menționate trebuie interpretate restrictiv, în sensul în care nu orice cerere având ca obiect o obligație de a face ori de a nu face cu caracter nepatrimonial si nu orice cerere evaluabila în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, cum este și cea în speță, întrucât, prin capătul principal, se solicită „desființarea” unui act juridic patrimonial, este de competența judecătoriei, ci doar acele cereri a căror natură juridică relevă un litigiu de drept privat ori de „drept comun”.
Instanța apreciază că modificările legislative în cadrul procedurii civile nu au avut în vedere scoaterea din sfera de competență a Tribunalului a soluționării cererilor având ca obiect un litigiu de proprietate intelectuală, ci doar cuprinderea acestora în formularea sintetică ce se regăsește în dispozițiile procedurale ce prevăd competența Tribunalului.
În acest sens, faptul că principalul act normativ în materie – Legea nr. 8/1996 – se referă generic la instanțele judecătorești competente să soluționeze litigiul, fără a indica o instanță anume, duce la concluzia că toate cererile ce intră sub incidența acestei legi, în măsura în care nu sunt în mod expres date în competența unei instanțe, sunt de competența Tribunalelor.
De asemenea, instanța mai are în vedere faptul că vechiul cod de procedura civila reglementa distinct, la art. 2 pct. 1 lit. b si respectiv e, procesele si cererile in materie civila si respectiv procesele si cererile in materia creației intelectuale, pentru acestea din urma competenta revenind Tribunalului, ca instanță de fond, indiferent de valoarea obiectului lor, spre deosebire de cele in materie civilă, pentru care competența instanței de fond era data de valoarea obiectului acestora.
In actuala reglementare, prin Codul de procedură civilă, Tribunalul apare ca instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță.
Această competență rezultă din atribuirea către Tribunal, spre soluționare în primă instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, atribuire prevăzută expres în art. 95 pct. 1 C. proc. civ., într-o formulare aproape identică celei din art. 1 pct. 1 C. proc. civ. 1865 cu referire la judecătorie, care a reprezentat instanța de drept comun în reglementarea anterioară.
Or, printre cererile date în competența expresă a judecătoriei potrivit art. 94 C. proc. civ. nu se regăsesc si cererile in materia creației intelectuale, întrucât legiuitorul a înțeles să precizeze expres, prin lit. j a acestui text, că judecătoria este competentă să soluționeze cererile evaluabile în bani sub 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, neînțelegând să facă precizări, în același sens, în privința celor având ca obiect drepturi de autor sau drepturi conexe, reglementate distinct de Legea nr. 8/1996.
Astfel, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 95 C. proc. civ., întrucât cererile in materia creației intelectuale nu sunt date prin lege în competența altei instanțe, competența soluționării prezentei cauze revine Tribunalului, ca instanță de fond.
Ca un argument în plus în acest sens, instanța are în vedere faptul că, la nivelul Tribunalului, sunt constituite complete specializate in domeniul dreptului de proprietate intelectuală, iar constituirea completelor specializate în domeniul dreptului de proprietate intelectuală și soluționarea cauzelor din acest domeniu de către complete specializate a reprezentat o măsura strategică privind armonizarea legislației naționale în domeniul proprietății intelectuale cu normele de drept comunitar si cu prevederile acordurilor internaționale la care Romania este parte, consfințită ca atare la pct. 9 din Strategia Națională adoptata prin H.G. nr. 1424/2003.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de către reclamant și, în baza art. 132 alin. 1 C. proc. civ., sa decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă și de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de către reclamant.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul V. R. Z., identificat prin CNP_, cu domiciliul ales in sector 4, București, ., .. E, . și pe pârâta S.C. A. 3 S.A., identificată prin Cod fiscal RO_, cu sediul in sector 1, București, .. 25 – 27, în favoarea Tribunalului București, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. PP
Tehnored. PP/DV
2 ex./10.05.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3921/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4221/2015. Judecătoria... → |
|---|
