Pretenţii. Încheierea nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 7296/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 01 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANCA LAURA VÎLCEANU
Grefier E.-I. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și pe pârât S.C. P.-UL DE A. ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică reclamanta prin consilier juridic, pârâta prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Pârâta prin avocat depune la dosar OP cu ștampila băncii.
Reclamanta prin consilier juridic depune la dosar precizări care se comunică pârâtei și solicită calificarea ca fiind note scrise.
Pârâta prin avocat arată că precizările trebuiau făcute într-un anumit termen conform prevederilor codului de procedură civilă.
Instanța califică precizările depuse la dosar ca fiind note scrise.
Pârâta prin avocat depune la dosar extras de la Poșta Română care se comunică reclamantei și fiind vorba de o transmitere cu confirmare de primire iar poșta română are tarife de 6 lei și nu de 4 lei cum s-a înțeles.
Reclamanta prin consilier juridic solicită să se ia în considerare și actul depus de reclamantă care, în opinia sa, este o transmitere simplă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin consilier juridic solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se aibă în vedere Legea 260/2008 art. 3 alin. 9, așa cum era în vigoare până la abrogare, să se ia în considerare actul adițional și protocolul încheiat între părți. Se arată că aceste polițe erau dublate, făcându-se returnări. Solicită a se avea în vedere expunerea pe larg și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta prin avocat solicită respingerea acțiunii și arată că toată legislația cu toate normele de aplicare ulterioare nu prevăd posibilitatea anulării polițelor PAD iar reclamanta avea obligația legală de punere la dispoziție a tuturor informațiilor asupra imobilelor ce urmau a fi asigurate, precum și a persoanelor pentru care se încheie polițe de asigurare. Solicită a se avea în vedere Legea 260/2008 care este relevantă în cauză. De asemenea, precizează că nu există prejudiciu pentru reclamantă întrucât beneficiarii polițelor sunt cei care plătesc polița și, în consecință, reclamanta nu are un prejudiciu având în vedere că, deși avansează sumele, reclamanta își recuperează sumele integral de la beneficiarii PAID.
Totodată, arată că s-a obligat reclamanta față de PAID să pună la dispoziție toate informațiile de emitere a polițelor și, dacă existau erori datorate reclamantei, avea obligația de a îndrepta aceste erori față de temeiurile de drept și obiectul cererii. Solicită respingerea cererii, pentru motivele expuse pe larg prin concluziile scrise depuse la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, reclamanta prin consilier juridic arată că instituția rămâne cu prejudiciu iar PAID are o obligație, așa cum rezultă din acte și că din 2010 se roagă de PAID să facă verificări. Solicită a se constatat că obligațiile sunt de comun acord.
Instanța dispune închiderea dezbaterilor în fond și reține cauza în pronunțare
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va dispune amânarea pronunțării, astfel că;
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la data de 08.04.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la data de 15.04.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
INSTANȚA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la data de 22.04.2015.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 7296/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANCA LAURA VÎLCEANU
Grefier E.-I. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și pe pârât S.C. P.-UL DE A. ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 01.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 08.04.2015, 15.04.2015 și 22.04.2015 cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ a chemat în judecată pe pârâta S.C. P.-UL DE A. ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A.(PAID), solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 21.870 euro, actualizată la data plății în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând c/val polițe de asigurare obligatorie a locuinței pentru beneficiarii de ajutor social.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat, în esență, că potrivit art. 26 ind. 2 din Legea nr. 416/2001 și art. 50 din HG nr. 50/2011, pentru locuințele aflate în proprietatea familiilor, respectiv persoanelor singure beneficiare de ajutor social, în condițiile legii, în situația în care nu este încheiată o poliță facultativă în baza prevederilor art. 3 alin. (9) din Legea nr. 260/2008, republicată, asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor se plătește de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin agențiile teritoriale. În anul 2011 au fost încheiate de către P.A.I.D. un număr de 1305 polițe de asigurare obligatorie a locuinței în valoare de 21.680 euro, pentru beneficiarii de ajutor social care aveau încheiate polițe facultative de asigurare, iar în anul 2012 au fost încheiate un număr de 10 polițe de asigurare obligatorie a locuinței, pentru beneficiarii de ajutor social care aveau polițe facultative, în valoare de 190 euro. Reclamanta a mai arătat că beneficiarii de ajutor social care aveau deja încheiate polițe facultative de asigurare a locuinței nu intră sub incidența dispozițiilor din Legea nr. 260/2008, iar pârâta nu și-a respectat obligația de a anula aceste polițe, chiar dacă i s-a solicitat acest lucru printr-o . procese-verbale înregistrate la PAID, neîndeplinindu-și până în prezent obligația de a restitui către A.N.P.I.S. c/val primelor de asigurare încasate pentru polițele mai sus menționate, cu toate că trebuia să procedeze astfel, potrivit Protocolului de colaborare în domeniul specific activității de asigurare obligatorii a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor încheiat între A.N.P.I.S. și P.A.I.D.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 194 C.pr.civ., art. 970, art. 1073 C.civ. din 1864, art. 1170, art. 1350, art. 1349 și urm., art. 1381, art. 1386 și urm. art. 1469 și urm. Noul C.civ., Legea nr. 416/2001, HG nr. 50/2011, Legea nr. 500/2002, Legea nr. 260/2008, Ordinul nr. 547/20.03.2009, OUG nr. 113/2011, HG nr. 151/2012.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri in fotocopie.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta a formulat intampinare(f.287 vol. I) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata.
În motivare, parata a aratat, în esență, ca deși în Protocolul de colaborare încheiat între părți se prevede că PAID se obliga să verifice listele/fișierele cu informații transmise de ANPIS, această obligație era imposibil de executat, deoarece situația persoanelor beneficiare de ajutor social nu este în evidența PAID, considerând că această obligație este lovită de nulitate absolută, în considerarea principiului de drept ad impossibilium, nulla obligatio. Pârâta a mai arătat că nicăieri în legislația în vigoare la momentul emiterii respectivelor polițe nu se prevedea posibilitatea ca PAID să poată anula polițele, singura modalitate de anulare fiind printr-o acțiune de drept comun. Consideră că polițele respective au fost emise din culpa ANPIS, iar aceasta își invocă propria culpă, întrucât a transmis eronat informațiile. Cât privește procesele-verbale menționate în cererea introductivă, pârâta arată că acestea au valoarea unor procese-verbale de predare a unor fișiere și a unor bibliorafturi referitoare la niște polițe PAD și nicidecum nu valorează o recunoaștere din partea PAID a faptului că polițele respective au fost încheiate greșit sau că trebuie anulate sau că PAID recunoaște debitul constând în c/val respectivelor polițe, mai ales că persoana semnatară din partea PAID(G. P.) nu avea competența legală de a semna recunoașteri de datorie, angajamente de plată, etc. Pârâta a mai arătat că, în situația în care apărările PAID vor fi înlăturate de către instanța de judecată și se va hotărî obligarea acesteia la plata unor daune, solicită obligarea sa strict în limita prejudiciului produs, având în vedere că au existat costuri pentru emiterea acestor polițe, c/val polițelor s-a înregistrat în contabilitate, s-au plătit taxele și impozitele aferente acestor polițe, s-au plătit taxe către ASF, PAID a cedat în reasigurare riscul aferent acestor polițe pentru care s-a plătit o primă de reasigurare.
In drept, a invocat dispozitiile art. 115 și 205 C.pr.civ., art. 37 din Legea nr. 32/2000, art. 29 din Ordinul nr. 15/2012 al ASF.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtă proba cu expertiză contabilă și interogatoriul reclamantei, la dosar fiind atașate răspunsurile reclamantei la interogatoriul propus de pârâtă(f. 275-279- vol. 13).
La data de 27.11.2014 a fost depus la dosar, prin Serviciul Registratura, raportul de expertiza contabilă judiciară intocmit de expertul C. G.(f. 305-347 vol. 13).
La data de 15.01.2015, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat obiecțiuni față de raportul de expertiza, iar instanța, constatând că reclamanta nu a formulat întrebări punctuale care să necesite revenirea cu adresă către expert, a apreciat că acestea nu au valoare de obiecțiuni ci de note scrise care conțin susțineri ce vor fi avute în vedere pe fondul cauzei.
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, pârâta a depus la dosar o cerere intitulată “precizare a valorii obiectului cererii reconvenționale formulate prin intermediul punctului 4 din întâmpinare”. La același termen de judecată, instanța a constatat că, în prezenta cauză, pârâta nu a formulat în termenul prevăzut de lege cerere reconvențională. Punctul 4 din întâmpinare nu poate fi considerat ca având valoarea unei cereri reconvenționale, având în vedere că nu s-a formulat o cerere expresă de obligare a reclamantei la plata unei sume de bani ci s-a formulat o apărare, reținându-se că nu a fost formulat un astfel de capăt de cerere, nu a fost indicată o valoarea a pretențiilor și nu s-a indicat ca temei art. 209 Cod de procedură civilă, care să conducă la concluzia că instanța ar fi fost învestită cu o cerere reconvențională. Prin urmare, la acest termen de judecată o astfel de cerere reconvențională este tardiv formulată întrucât, potrivit art. 209 Cod de procedură civilă, trebuia depusă cel mai târziu odată cu depunerea întâmpinării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 26 ind. 2 alin. 1 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, începând cu anul 2011, prima obligatorie pentru asigurarea locuinței în condițiile Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor, în cazul beneficiarilor de ajutor social, se plătește de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Conform art. 3 alin. 9 din Legea nr. 260/2008, în forma în vigoare în perioada 2011-2012, nu intră sub incidența prezentei legi persoanele fizice și juridice care și-au încheiat o asigurare facultativă a locuințelor care să acopere toate riscurile prevăzute în asigurarea obligatorie.
Dispozițiile art. 50 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin HG nr. 50/2011, prevăd că ” (1)Pentru locuințele aflate în proprietatea familiilor, respectiv persoanelor singure beneficiare de ajutor social, în condițiile legii, în situația în care nu este încheiată o poliță facultativă în baza prevederilor art. 3 alin. (9) din Legea nr. 260/2008, republicată, asigurarea obligatorie împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren sau inundațiilor se plătește de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin agențiile teritoriale, cu respectarea Normelor privind forma și clauzele cuprinse în contractul de asigurare obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Plata primelor de asigurare se face de către agențiile teritoriale direct în contul Societății Comerciale «P.-ul de A. împotriva Dezastrelor Naturale» - S.A., care pe baza listei cuprinzând persoanele beneficiare de ajutor social va emite polițele de asigurare aferente acestora.
(3) Prima de asigurare se deduce din suma cuvenită ca ajutor social. Suma dedusă nu poate fi mai mare de o treime din ajutorul social. În situația în care din prima plată a drepturilor de ajutor social nu se poate constitui suma integrală reprezentând prima de asigurare, deducerea se reportează și asupra drepturilor ulterioare, până la concurența valorii integrale a primei de asigurare.
(4) Primele cuvenite pentru sumele asigurate sunt echivalentul în lei, la cursul Băncii Naționale a României valabil la data efectuării plății, a 10 euro, respectiv 20 euro, conform Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, republicată”.
Între reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ(fostăAgenția Națională pentru Prestații Sociale) și pârâta S.C. P.-UL DE A. ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A.(PAID) s-a încheiat Protocolul de colaborare în domeniul specific activității de asigurare obligatorii a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor(f.133-154 vol. 1) care prevede la art. 5 alin. 1 că ANPS va transmite către PAID fișierul cu persoanele beneficiare de ajutor social și care au în proprietate construcții cu destinația de locuință pentru verificare, potrivit Anexei 1.
La art. 5 alin. 4 s-a prevăzut că ANPS va efectua plata primelor de asigurare pentru beneficiarii de ajutor social care îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 260/2008, republicată, și care nu au încheiate polițe de asigurare.
Conform art. 5 alin. 7 din același Protocol, PAID are obligația de a verifica datele din fișierul de la art. 5 alin. 1, potrivit Anexei nr. 2, iar dacă după verificare se constată erori, PAID va trimite către ANPS fișierul cu persoanele pentru care s-au constatat erori, potrivit Anexei nr. 3.
La art. 5 alin. 8 se prevede că, pentru persoanele pentru care nu s-au emis polițe de asigurare, dar s-au virat sume în contul PAID de către ANPS, diferențele de sume de bani între totalul polițelor propuse a fi emise și cel al polițelor emise se vor regulariza odată cu eventualele diferențe de curs valutar.
În temeiul art. 969 C.civ. din 1864(act normativ aplicabil în speță în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011), care stabilește obligativitatea între părți a contractelor legal întocmite, atât reclamanta, cât și pârâta, sunt ținute la îndeplinirea prevederilor stabilite prin Protocolul de colaborare pe care l-au încheiat, în caz de neexecutare creditorul putând solicita instanței să dispună obligarea debitorului la îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar la dezdăunări, astfel cum dispune art. 1073 C.civ.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că în anul 2011 au fost încheiate de către P.A.I.D. un număr de 1305 polițe de asigurare obligatorie a locuinței în valoare de 21.680 euro, pentru beneficiarii de ajutor social care aveau încheiate polițe facultative de asigurare, iar în anul 2012 au fost încheiate un număr de 10 polițe de asigurare obligatorie a locuinței, pentru beneficiarii de ajutor social care aveau polițe facultative, în valoare de 190 euro, c/val primelor de asigurare pentru cele 1315 de polițe fiind achitată de către reclamantă.
Ulterior, reclamanta a intrat în posesia polițelor facultative, care au fost transmise de reprezentanții primăriilor la agențiile teritoriale, conform susținerilor acesteia din răspunsul la întâmpinare(f.207-211 vol. 13), aceste înscrisuri fiind centralizate de ANPIS și transmise la PAID, în format electronic și imprimat, pe bază de procese-verbale de predare-primire.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 21.870 euro, reprezentând sumă achitată în plus cu titlu de c/val polițe de asigurare obligatorie a locuinței pentru beneficiarii de ajutor social.
Instanța observă că reclamanta a invocat atat dispozițiile art. 1073 cod civil din 1864 și art. 1350 din Noul C.civ, aplicabile raspunderii civile contractuale, cat si dispozițiile art. 1349 din Noul C.civ., incidente în materia răspunderii civile delictuale.
Referitor la raportul dintre raspunderea contractuala si raspunderea delictuala, instanta retine ca raspunderea delictuala alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile, iar raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special, derogator.
In practica judiciara s-a stabilit principiul potrivit caruia, ori de cate ori intre parti a existat un contract valabil incheiat și se pretinde repararea unor prejudicii cauzate ca urmare a neindeplinirii sau a indeplinirii necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, nu este posibil sa se apeleze la raspunderea delictuala, calea de ales fiind aceea a raspunderii contractuale.
Astfel fiind, reținand ca raporturile juridice dintre parti au la baza Protocolul de colaborare în domeniul specific activității de asigurare obligatorii a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor, incheiat intre acestea, instanta constata ca in speța nu sunt aplicabile dispozitiile din materia raspunderii civile delictuale, urmand sa analizeze pretențiile reclamantei din perspectiva întrunirii conditiilor pentru angajarea raspunderii contractuale.
Pentru antrenarea răspunderii civile contractuale a pârâtei trebuie sa fie îndeplinite cumulativ elementele acestei forme de răspundere civila, și anume: fapta ilicita a pârâtei, prejudiciul suferit de reclamanta, existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul suferit de reclamanta, vinovația pârâtei.
Din probele administrate instanța reține că fapta ilicită a pârâtei constă în neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 5 din Protocolul de colaborare, de a verifica datele din fișierele transmise de reclamantă, inclusiv sub aspectul existenței unei polițe facultative de asigurare, astfel cum rezultă din Anexele 1, 2 și 3 la Protocol, în care se precizează că se verifică dacă locuința are asigurare în cadrul PAID.
Pârâta nu a contestat că a emis polițe pentru beneficiarii de ajutor social care aveau deja încheiate polițe facultative de asigurare a locuinței și care nu intrau sub incidența dispozițiilor din Legea nr. 260/2008, dar s-a aparat susținând că obligația de a verifica listele/fișierele cu informații transmise de ANPIS, prevăzută în Protocolul de colaborare încheiat între părți, era imposibil de executat, deoarece situația persoanelor beneficiare de ajutor social nu este în evidența PAID.
Analizând apararile pârâtei, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât obiectul verificării îl constituia existența polițelor facultative de asigurare pentru locuințe. Or, conform disp. art. 2 lit. e din Legea nr. 260/2008, pârâta P. de A. împotriva Dezastrelor Naturale-PAID este societate de asigurare/reasigurare, constituită prin asocierea societăților de asigurare autorizate să practice riscuri de catastrofă, în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale normelor aprobate în aplicarea acestor legi(a se vedea și actul constitutiv al PAID-filele 303-313 vol. 1), astfel încât pârâta putea avea acces la bazele de date ale societăților de asigurare autorizate să încheie asigurări pentru locuințe, pentru a verifica dacă au fost încheiate poliție de asigurare facultative.
În aceste condiții, instanța apreciază că pârâta nu a probat ca neîndeplinirea obligației contractuale se datoreaza unei cauze exoneratoare de răspundere, motiv pentru care consideră că nerespectarea acestei obligații de către pârâtă se datorează culpei acesteia, fiind îndeplinite astfel și condițiile referitoare la vinovăția pârâtei.
Din materialul probator administrat în cauză se reține că prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în sumele achitate de aceasta către pârâtă cu titlu de prime de asigurare, reprezentând c/val celor 1315 polițe emise în anii 2011-2012 pentru beneficiarii de ajutor social care aveau deja încheiate polițe facultative de asigurare.
Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a paratei, care constă tocmai în nerespectarea obligațiilor asumate prin contract.
Instanta retine ca obligația PAID de restituire a diferenței dintre sumele de bani virate de către ANPIS pentru totalul polițelor propuse a fi emise și polițele care puteau fi emise în mod legal, s-a născut prin încheierea Protocolului de colaborare, ce constituie o exteriorizare a acordului de voință al părților, iar nu prin procesele-verbale de predare-primire documente, astfel incat nu prezinta relevanta împrejurarea că persoana semnatară a respectivelor procese-verbale din partea PAID(G. P.) nu avea competența legală de a semna recunoașteri de datorie sau angajamente de plată, atâta timp cât prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta a făcut dovada că cele 1315 polițe invocate de aceasta au fost încheiate de către P.A.I.D. pentru beneficiarii de ajutor social care aveau încheiate polițe facultative de asigurare.
Pentru aceste motive, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, iar acțiunea este întemeiată, prin raportare la prevederile art. 969, art. 1073 C.civ din 1864.
Referitor la susținerile pârâtei potrivit cărora aceasta a suportat costuri pentru emiterea polițelor mai sus menționate, solicitând deducerea acestor costuri din sumele solicitate de reclamantă, instanța reține că, în cursul unui proces deja început, mijlocul procesual pus de lege la îndemâna pârâtului pentru obținerea realizării dreptului său subiectiv civil față de reclamant este cererea reconvențională, a cărei natură juridică este cea a unei veritabile chemări în judecată.Prin urmare, în cazul în care, în vederea valorificării propriilor sale pretenții împotriva reclamantului, pârâtul opune acestuia compensarea creanțelor reciproce, nu o poate face pe calea întâmpinării, a cărei funcție, de prezentare a apărărilor, este una diferită, ci doar prin formularea unei cereri reconvenționale. Pârâtul poate să-i opună reclamantului, pe calea întâmpinării, compensarea legală numai dacă deține asupra acestuia, la rândul său, o creanță certă, lichidă și exigibilă.Așadar, în cazul în care creanța pe care pârâtul o opune reclamantului în vederea compensării nu este una certă, lichidă și exigibilă, natura compensației nu poate fi decât una judiciară, pârâtul având obligația să supună valorificarea dreptului său pe calea unei cereri reconvenționale.
Or, în cauză, pârâta nu a formulat cerere reconvențională, în termenul prevăzut de Codul de procedură civilă, așa cum s-a reținut în încheierea de ședință din data 21.01.2015.
În plus, instanța constată că nici nu există un temei legal în baza căruia reclamanta să poată fi obligată să achite costurile pentru polițele mai sus menționate, care au fost emise din culpa pârâtei, ce nu și-a îndeplinit obligația de verificare prealabilă emiterii polițelor, prevăzută de Protocolul de colaborare încheiat între părți.
Față de considerentele expuse, urmează să admită acțiunea și să oblige pârâta să platească reclamantului suma de 21.870 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând sumă achitată în plus cu titlu de c/val polițe de asigurare obligatorie a locuinței pentru beneficiarii de ajutor social.
Având în vedere soluția care urmează a fi pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța va respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Totodată, va act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea privind pe reclamant AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ - sector 5, București, . și pe pârât S.C. P.-UL DE A. ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) - sector 1, București, Calea Victoriei, nr. 155, ., .> Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 21.870 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând sumă achitată în plus cu titlu de c/val polițe de asigurare obligatorie a locuinței pentru beneficiarii de ajutor social.
Respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. A. L. Ș. E.-I.
Red. V.A.L, Thred V.A.L/ Ș.E.I
4ex/21.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
