Pretenţii. Încheierea nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 12010/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 17.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. M.
GREFIER: B. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. G. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant D. D. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant D. I. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant E. N. N. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant E. V. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant I. M. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant P. R. IGRID - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant P. A. - D. A. LA C.AV. D. I., reclamant V. C. - D. A. LA C.AV. D. I. și pe pârât DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, pârât P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, pârât P. DE PE L. CURTEA DE APEL ALBA IULIA, având ca obiect pretenții
Dezbaterile și susținerile părților asupra excepției necompetenței materiale au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra excepției necompetenței materiale invocată de reclamanți în ședință, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8126 din 17.12.2009 a Tribunalului București – Secția a VIII-a, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2143R din 11 mai 2010 a Curții de Apel București – Secția a VII-a, pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% calculat la îndemnizația brută lunară, actualizate cu indicele de inflație. (f 8 - 22). Demersul procesual de față are drept scop obligarea pârâților la plata dobânzii legale la sumele reprezentând sporul de confidențialitate stabilit prin titlul executoriu de mai sus, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la data executării hotărârii judecătorești.
În temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamanți.
Competența materială presupune o delimitare între instanțele de grad diferit, iar normele de competență materială sunt stabilite sub aspect funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale) și sub aspect procesual (după obiectul, valoarea sau natura cererii) în codul de procedură civilă și în alte acte normative speciale.
Competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.
Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 C.proc.civ, care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
De asemenea, instanța reține că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art.130 alin. 2 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul fiind obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, potrivit art. 131 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Textul legal antemenționat consacră noua optică pe care legiuitorul a adoptat-o cu privire la judecata în primă instanță, stabilind că tribunalul are plenitudine de jurisdicție pentru judecata în primă instanță. Deci, ori de câte ori legea nu prevede competența altei instanțe, tribunalului îi revine competența de a soluționa pricina în primă instanță.
Având în vedere situația de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată, respectiv neplata, din culpa pârâților, a drepturilor salariale stabilite prin hotărâre judecătorească și faptul că prin voința legiuitorului – OUG 71/2009, Legea 230/2011 s-a hotărât eșalonarea plății acestora până în anul 2016, fundamentul pretențiilor este răspunderea civilă delictuală.
Susținerea reclamanților în sensul că raportul juridic dedus prezentei judecăți ar fi unul accesoriu raportului de dreptul muncii care a făcut obiectul dosarului nr._/3/2009, soluționat prin Decizia civilă nr. 2143R din 11 mai 2010 a Curții de Apel București – Secția a VII-a, nu poate fi primită deoarece ulterior emiterii titlului executoriu, raportul juridic de drept substanțial dintre părți (raport juridic de dreptul muncii), s-a transformat într-unul de executare, în care părțile nu mai au calitatea de angajator și angajat ci de creditor respectiv debitor.
Din considerentele deciziei nr. 2 din 17.02.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță, rezultă că fapta constând în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar, îmbracă forma ilicitului civil, astfel, litigiul privind dobânda legală aferentă unei sume de plată dintr-un titlu executoriu, solicitată pentru perioada ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, nu reprezintă un conflict individual de drepturi și nici nu are caracter de accesorialitate față de litigiul având ca obiect drepturi salariale.
Față de cele expuse, întrucât este lipsit de echivoc că pretențiile care fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată sunt de natură civilă, având în vedere și dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j și 107 alin 1 N c.pr.civ, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București și va acorda termen în vederea continuării judecății la data de 09.09.2015, C41, ora 12:30, cu citarea părților. Reclamanții vor fi citați cu aceleași mențiuni cu care au fost citați pentru termenul din 10.06.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Respinge excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Acordă termen în vederea continuării judecății la data de 09.09.2015, C41, ora 12:30, cu citarea părților. Reclamanții vor fi citați cu aceleași mențiuni cu care au fost citați pentru termenul din 10.06.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2015.
Președinte, Grefier,
C.Ș. 03 Iulie 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
