Pretenţii. Sentința nr. 1425/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1425/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1425/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința Civilă Nr. 1425/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. O. P. S.A. și pe pârât N. C., având ca obiect pretenții CONSFINTIRE ACORD DE MEDIERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În baza art. 255 NCPC, încuviințează proba cu înscrisuri, considerându-le pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei, și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 08.12.2014 pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamanta . a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de expedient care să consfințească învoiala părților, stabilită prin Acordul de mediere nr. AM 297/28.02.2014 încheiat între reclamanta . și pârâtul N. C..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, acordul de mediere a survenit în urma procesului de mediere care întrunește condițiile legale în vigoare, nu conține clauze care să aducă atingere legii și ordinii publice, având la bază consimțământul liber exprimat al părților.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri (f.3-4).
Cererea a fost legal timbrată.
La termenul din data de 29.01.2015, sub aspect probat s-a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta . a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri de expedient care să consfințească învoiala părților, stabilită prin Acordul de mediere nr. AM 297/28.02.2014 încheiat între reclamanta . și pârâtul N. C..
La dosar a fost depus Acordul de mediere nr. AM 297/28.02.2014 intervenit intre parti si intocmit de mediator „E. A.”, prin care acestea au convenit modalitatea de restituirea sumei de 7049,14 lei, ce a facut obiectul dosarului de executare nr.2191/2009 al B.E.J. F. E..
Din conținutul acordului de mediere, instanța reține că, prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc F. E., paratul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.162/CM/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arges-Sectia Civila in dosarul nr._, definitivă și executorie de drept, executarea silită fiind realizată integral asupra sumei de 7049,14 lei, in dosarul de executare nr.2191/2009 al B.E.J. F. E..
S-a mai arătat că, prin decizia civilă nr.970/M din data de 10.05.2012 a Curții de Apel Brasov-Sectia Civila si Pentru Cauze cu Minori si de Familie, de Conflicte de munca si Asigurari Sociale, a fost admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.162/CM/30.01.2009 pronunțate de Tribunalul Arges-Sectia Civila in dosarul nr._, dispunându-se modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de către paratul din prezenta cauză.
De asemenea, instanta retine ca, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/299/2009, contestatoarea S.C. O. P. S.A. a chemat în judecată pe mai multi intimati, printre care si paratul din prezenta cauza, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze procedura de executare in dosarul nr.2191/2009 aflat la B.E.J. F. E. și, pe cale de consecință, să anuleze toate actele de executare efectuate, adresa de înființare a popririi, procesul-verbal de cheltuieli de executare și raportul de expertiză. Contestatoarea a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației si restabilirea situatiei anterioare executarii prin restituirea sumelor executate.
Pe parcursul solutionarii acestui dosar, contestatoarea a mai invocat si imprejurarea ca titlul executoriu ce a stat la baza executarii silite realizate in dosarul de executare nr.2191/2009 al B.E.J. F. E., respectiv sentința civilă nr.162/CM/30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arges-Sectia Civila in dosarul nr._, a fost desfiintat prin decizia civilă nr.970/M din data de 10.05.2012 a Curții de Apel Brasov-Sectia Civila si Pentru Cauze cu Minori si de Familie, de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.
Prin sentința civilă nr.7121/01.04.2013 astfel cum a fost completată prin sentința_/2013, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2009, instanta a admis contestația la executare si a dispus intoarcerea executarii silite realizate in dosarul de executare nr.2191/2009 al B.E.J. F. E. si a obligat intimatii, printre care si pe paratul din prezenta cauza, sa restituie contestatoarei sumele executate silit.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, prin sentința civilă nr.162/CM/30.01.2009 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr._ a fost obligata contestatoarea S.C. O. P. S.A. la plata catre intimati a unor drepturi banesti.
Prin decizia nr.970/M/10.05.2012, Curtea de Apel Brasov a admis recursul promovat de contestatoare impotriva sentinței civile nr.162/CM/30.01.2009 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr._, respingand pe fond actiunea.
In aceasta situatie, instanta a constatat ca intimatilor le-a fost desfiintat titlul executoriu in baza caruia a fost pornita executarea silita.
F. de considerentele mai sus expuse, instanta a admis cererea contestatoarei.
Instanta retine ca, potrivit art.430 NCPC:”(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
P. la momentul intrarii in vigoare a noului Cod de procedura civila, aceasta problema isi avea sediul in dispozitiile art.1201 din vechiul cod civil si in art.166 din vechiul Cod de procedura civila. Potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat atunci cand a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si impotriva lor in aceeasi calitate, iar potrivit art.166 Cod procedura civila, exceptia puterii de lucru judecat poate fi invocata de parti sau de instanta din oficiu in orice faza a judecatii, chiar si inaintea instantei de recurs.
Cu toate acestea, niciunul dintre cele doua texte de lege mai sus mentionate nu stabilea in mod clar si expres carei parti din hotararea i se aplica aceasta institutie procesual civila. Astfel, in viziunea vechilor coduri, civil si de procedura civila, autoritatea de lucru judecat se ataseaza, in mod indiscutabil, dispozitivului hotararii si solutiilor exprese continute de acesta.
Totodata, insa, pentru ca autoritatea de lucru judecat este legata de verificarea jurisdictionala realizata de instanta, trebuie recunoscut acest atribut si motivelor necesare, care explica dispozitivul, facandu-l comprehensibil (altminteri, fara a se face apel la argumentele si ratiunile adoptarii solutiei, nu s-ar cunoaste limitele judecatii, pretentiile care au investit instanta si asupra temeiniciei carora aceasta a avut a se pronunta). De aceea trebuie recunoscuta autoritate de lucru judecat motivelor cu valoare decizionala, adica acelor motive care contin solutii asupra unor puncte litigioase ale procesului de asa maniera incat doar felul in care au fost aduse in fata judecatii (pe cale de aparare ori ca aspecte prealabile cercetarii fondului), face ca astfel de solutii sa nu se regaseasca in dispozitiv.
Asadar, trebuie recunoscut ca intra in autoritate de lucru judecat, alaturi de dispozitivul care transeaza litigiul, si motivele care sustin solutia (in absenta carora aceasta nu ar avea vreun inteles, permitand reluarea la nesfarsit a litigiilor), precum si motivele care contin ele insele solutii pe aspectele litigioase invocate de parti si supuse dezbaterii acestora.
Neajunsurile constatate in jurisprudenta in legatura cu intelegerea si aplicarea efectului autoritatii lucrului judecat (redus, cel mai adesea, doar la functia sa negativa, de exceptie procesuala, ignorandu-i-se functia pozitiva) pot fi depasite in lumina reglementarilor aduse prin dispozitiile noului Cod de procedura civila.
Astfel, autoritatea de lucru judecat este consacrata (potrivit art.430 din noul Cod de procedura civila) ca efect al hotararii judecatoresti (nu doar exceptie procesuala sau prezumtie de lucru judecat, ca in vechea reglementare). Potrivit actualei reglementari reiese fara putinta de tagada faptul ca s-a dorit renuntarea la sintagma “putere de lucru judecat” deoarece putea produce confuzii, iar sfera notiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsa si asupra continutului notiunii de putere de lucru judecat.
Totodata, in noul Cod de procedura civila, primeste continut normativ (art.431 din noul Cod de procedura civila) dubla functiune, pozitiva si negativa, a autoritatii de lucru judecat.
Conform art.431 NCPC:’’(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
Astfel, efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat il constituie recunoasterea prin lege a faptului ca o hotarare judecatoreasca definitiva este pusa in executare, producand efecte in mod efectiv si dandu-i-se astfel eficienta. Autoritatea de lucru judecat confera persoanelor in favoarea carora au fost pronuntate dispozitiile hotararii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispozitii.
Alineatul 2 al art.431 din noul Cod de procedura civila face referire la opunerea lucrului judecat ., daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma, de unde rezulta ca scopul invocarii acestui text este evitarea pronuntarii de hotarari care se contrazic, sau cu este situația în prezentul dosar pronunțarea a două titluri executorii pentru aceeași obligație.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a unor chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Astfel, elementele autoritatii de lucru judecat rezulta din dispozitiile art.431 NCPC, care se refera la tripla identitate de pari, obiect si cauza sau la lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Primul element al autoritatii de lucru judecat se refera la identitatea de obiect. Obiectul cererii de chemare in judecta este pretentia formulata, respectiv folosul urmarit de catre reclamant prin introducerea actiunii si dreptul subiectiv la care se refera obiectul material pretins. Pentru a se aplica efectul pozitiv al autorității de lucru judecat trebuie ca obiectul din cea de-a doua actiune sa fie identic cu cel din prima, iar acest lucru se verifica prin compararea obiectului primei actiuni, argumentelor de fapt ale reclamantului, scopului final urmarit de acesta prin promovarea actiunii, considerentelor primei hotararii, care se reflecta in statuarile cuprinse in dispozitivul hotararii, cu obiectul determinat in cea de-a doua actiune si cu scopul final urmarit de parte prin promovarea celei de-a doua actiuni.
Efectuand aceasta operatiune, instanta constata ca cele doua obiecte sunt identice in cazul de fata.
Astfel, la o prima vedere s-ar putea considera ca obiectele celor doua actiuni nu sunt identice din moment ce in prima cerere s-a solicitat intoarcerea executarii silite iar in cauza de fata s-a solicitat a se lua act de acordul de mediere potrivit legii nr.192/2006.
In realitate insa, instanta retine ca, in speta, obiectul prezentei cauze este de fapt tot o intoarcere a executarii silite realizate in cadrul aceluiasi dosar de executare ca urmare a desfiintarii titlului executoriu in calea de atac a recursului, acordul de mediere dintre parti fiind numai modalitatea practica, concreta, in care partile s-au inteles cu privire la restituirea sumei de bani datorate de parat, respectiv nu dintr-o data, ci in rate lunare.
Cu alte cuvinte, solutionarea de catre instanta a unei cereri de a se lua act de un acord de mediere, presupune ca orice alta cerere adresata instantei, verificarea temeiniciei acesteia, a inscrisurilor prezentate de parti din care rezulta drepturile asupra carora au tranzactionat prin acordul de mediere.
Practic, ceea ce deosebeste o cerere solutionata printr-un acord de mediere de o cerere solutionata fara a exista un asemenea acord, este imprejurarea ca, in cazul unui acord de mediere, motivarea instantei cu privire la situatia de fapt si temeiurile de drept aplicabile este mai succinta, avand in vedere ca, practic, prin incheierea acordului de mediere, paratul a recunoscut pretentiile reclamantului.
Acest lucru nu scuteste insa instanta de a analiza sumar existenta, temeinicia si intinderea dreptului reclamantului prin referire la inscrisurile dosarului.
Mai mult, instanta retine ca, chiar si in situatia in care s-ar aprecia ca in speta obiectul celor doua cereri nu este identic, intrucat in primul dosar a fost vorba despre o intoarcere executare iar in acest dosar este vorba despre un “acord de mediere”, instanta retine ca, alineatul 2 al art.431 din noul Cod de procedura civila face referire la opunerea lucrului judecat ., daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.
Or, “lucrul judecat” in primul litigiu este restituirea de catre intimat (parat in cauza de fata) a sumei obtinute prin executare silita, iar in prezentul dosar, lucrul supus judecatii este tot restituirea de catre parat a sumei obtinute prin executare silita, insa esalonat, fiind vorba deci despre acelasi “lucru”.
De asemenea, instanta retine ca, nu este identitate de obiect numai atunci cand obiectul celor doua cereri se suprapune exact, dispozitia legala enuntata neimplicand in mod necesar acelasi obiect material, fiind de ajuns ca, la baza ambelor prestatii pretinse sa se afle acelasi drept.
Practic, ceea ce intereseaza din punct de vedere al autoritatii de lucru judecat este ca, din cuprinsul actiunilor sa rezulte ca scopul final urmarit de parte este acelasi, adica obtinerea unui titlu executoriu cu privire la dreptul pretins.
Al doilea element esential priveste identitatea de cauza. Cauza rezida in fundamentul juridic al actiunii si se manifesta practic in situatia de fapt calificata juridic. Verificand si acest element, instanta constata ca exista identitate in speta.
Cea de-a treia conditie a autoritatii de lucru judecat este si ea formulata in mod expres de art.431 NCPC, text care pretinde ca judecata sa aiba loc intre parti avand aceeași calitate.
In ceea ce priveste aceasta conditie, instanta observa ca in dosarul nr._/299/2009 a fost parte si tertul poprit Raiffeisen Bank S.A., care nu este parte si in prezenta cauza, insa instanta apreciaza ca acest lucru nu are relavanta in speta, intrucat drepturile pretinse de reclamanta sunt in legatura cu paratul N. C., iar nu cu tertul poprit, care, oricum, este obligat sa se conformeze dispozitiilor din sentinta pronuntată in dosarul nr._/299/2009.
In concluzie, raportand situatia de fapt descrisa la textele de lege enuntate mai sus, instanta constata ca in prezenta cauza exista cu evidenta identitatea ceruta de lege si astfel își produce efectul pozitiv autoritatea de lucru judecat cu privire la actiunea formulata de catre reclamanta.
Aici se mai impun si urmatoarele precizari:
Este adevarat ca prin sentința civilă nr.7121/01.04.2013 astfel cum a fost completată prin sentința_/2013, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2009, instanta a admis contestația la executare si a dispus intoarcerea executarii silite realizate in dosarul de executare nr.2191/2009 al B.E.J. F. E. si a obligat intimatii, printre care si pe paratul din prezenta cauza sa restituie contestatoarei sumele executate silit, fara a se mentiona concret care este suma pe care trebuie sa o restituie fiecare intimat.
Însă, instanta apreciaza ca aceste aspecte nu o indreptatesc pe reclamanta sa promoveze din nou o actiune numai cu privire la paratul din prezenta cauza pentru a obtine un nou titlu executoriu numai cu privire la suma pe care acesta ar avea-o de restituit, chiar si sub forma unei cereri prin care se solicita a se lua act de un acord de mediere, din moment ce aceasta suma face in mod evident parte din suma totala poprita in dosarul de executare nr.2191/2009 si cu privire la care s-a dispus deja restituirea prin sentința civilă nr.7121/01.04.2013 astfel cum a fost completată prin sentința_/2013, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2009, ci calea pe care ar fi trebuit sa o aleaga reclamanta este aceea de a solicita instantei lamurirea dispozitivului sentinței civile nr.7121/01.04.2013 astfel cum a fost completată prin sentința_/2013, pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2009, in sensul de a se mentiona expres cat anume din suma totala poprita trebuie sa restituie fiecare intimat, printre care si paratul din prezenta cauza.
Astfel, lipsa de diligenta a reclamantei de a insista in obtinerea in dosarul nr._/299/2009 a unui titlu executoriu clar si explicit cu privire la fiecare intimat, care sa poata fi pus in executare in mod corespunzator, fie prin formularea recursului, fie prin formularea unei cereri de lamurire a dispozitivului, nu o indreptateste pe reclamanta sa promoveze din nou o actiune numai cu privire la paratul din prezenta cauza pentru a obtine un nou titlu executoriu numai cu privire la suma pe care acesta ar avea-o de restituit, intrucat ratiunea pentru care au fost instituite caile de atac sau cererile de lamurire a dispozitivuuli unei sentinte este tocmai aceea de a se inlatura sau remedia erorile dintr-o sentinta, cai de care reclamanta ar fi trebuit sa uzeze.
Pentru argumentele expuse mai sus instanta nu poate lua act de acordul de mediere incheiat de parti si depus de reclamanta la dosar, intrucat acest lucru ar insemna pronuntarea unei noi hotarari judecatoresti cu privire la acelasi aspect, deoarece operatiunea de a se lua act de un acord de mediere presupune analizarea din nou a temeiniciei pretentiilor reclamantei, admiterea actiunii, urmata de mentionarea in dispozitiv a continutului acordului de mediere, deci pronuntarea unei noi sentinte.
Mai mult decat atat, instanta observa ca acordul de mediere depus la dosar a fost incheiat la data de 28.02.2014, data la care dosarul nr._/299/2009 nu se soluționase in mod irevocabil si prin urmare, reclamanta si paratul ar fi putut solicita instantei de recurs sa ia act de acest acord de mediere, acest lucru fiind posibil, si in acest fel s-ar fi obtinut un titlu executoriu clar cu privire la paratul din prezenta cauza.
In fine, instanta mai apreciaza si ca, in masura in care paratul respecta termenii acordului de mediere depus de reclamanta la dosar si achita ratele la termenele scadente acolo stabilite, nu este nicio problema pentru reclamanta.
In cazul in care insa paratul nu mai respecta acordul si nu mai achita ratele, parata se poate adresa unui executor judecatoresc pentru punerea in executare a sentinței civile nr.7121/01.04.2013 astfel cum a fost completată prin sentința_/2013, pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2009, cerere la care sa ataseze si acordul de mediere incheiat de parti in data de 28.02.2014, prin care paratul recunoaste practic cat din suma globala executată silit el are de restituit 7049,14 lei, in acest fel fiind indepartat practic in ceea ce-l priveste pe parat caracterul lacunar al sentinței civile nr.7121/01.04.2013 astfel cum a fost completată prin sentința_/2013, pronuntate de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr._/299/2009.
Sunt considerente pentru care instanta va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de consfințire a înțelegerii părților, ca neîntemeiată, privind pe reclamant S.C. O. P. S.A., cu sediul ales în sector 1, București, ., nr. 59, . pârât N. C., cu domiciliul în PITEȘTI, ., ., ., J. ARGEȘ.
Cu drept de recurs, în termen de 30 zile de la comunicare.
Soluționată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi 29.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
RED.M.A.28.04.2015
TEH.M.M. 06.02.2015 /4 ex. + 2 .>
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1421/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria... → |
|---|
