Pretenţii. Sentința nr. 1551/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1551/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 1551/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1551/2015
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2015
Instanta constituita din:
Președinte: F. M. P.
Grefier: I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamanta . SA și pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2014 sub nr._, reclamanta S.C. E. D. MUNTENIA S.A. în contradictoriu cu parata . SRL, a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 157.372,07 lei, reprezentând contravaloarea facturilor: 1MF8001851 din 27 iunie 2011, 1MF8002184 din 29 iulie 2011, 1MF8002957 din 30 septembrie 2011 si 1MF8001430 din 25 mai 2011; a penalitatilor de întârziere pana la achitatea integrala a sumelor mentionate, estimate in vederea timbrării la suma de 160.631 lei; precum si la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
In fapt, reclamanta a arătat că la data de 09.04.2010, a încheiat cu debitoarea Contractul nr. 2/2010 privind utilizarea temporara a stâlpilor liniilor electrice aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) in comun cu panourile si mijloace de reclama publicitara, pentru ca la data de 11.05.2011, sa incheie la cererea paratei un alt doilea contract, si anume nr. 105/2011 privind utilizarea temporara a stâlpilor liniilor electrice aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) in comun cu panourile si mijloace de reclama publicitara.
In temeiul contractelor încheiate, reclamanta a pus la dispoziția paratei, iar acesta a folosit un numărul stâlpi si panouri conform solicitărilor paratei, asa cum au fost consemnați in contracte dintre parti si actele adiționale subsecvente acestora.
Pentru Contractul nr. 2/2010 privind utilizarea temporara a stâlpilor liniilor electrice aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) in comun cu panourile si mijloace de reclama publicitara, reclamanta a încheiat un număr de 4 acte adiționale prin care au fost modificate atat durata de valabilitate a contractului, cat si numărul de stalpi/panouri care au făcut obiectul închirierii.
In executarea contractului nr. 2/2010 încheiat cu parata, reclamanta a emis mai multe facturi, majoritatea fiind achitate de parata. Începând cu factura nr. 1MF8001851/2011, care reprezenta contravaloarea chiriei aferente lunii iunie a anului 2011, parata nu a mai făcut plați către reclamantă, ramand neachitate si la data prezentei 3 facturi aferente lunilor: iunie, iulie si august 2011, în valoare totala de 156.899,48 lei.
De asemenea, în executarea contractului nr. 105/2011 încheiat cu parata, reclamanta a emis o singura factura nr. 1MF8001430/25.05.2011 in valoare de 472,59 lei, pe care parata nu a achitat-o pana la data prezentei.
A precizat faptul ca parata nu a comunicat motivele refuzului de plata a respectivelor facturi, reclamant indeplinidu-se obligațiile asumate fata de parata cu respectarea art.970 cod civil 1865. Conform contracte, penalitățile datorate de pârâtă in procent de 0,1% pe zi de intârziere, calculate de la data scadenței până la data de 20.05.2014 sunt în cunatum de 160.631 lei.
În drept, a invocat prevederile art. 969 si urm. C.civil 1865.
In sustinerea actiunii, reclamanta a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 8.570,06 lei (fila 26).
La data de 30.07.2014, parata . SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată, precum cerere reconventională prin care a solicitat obligarea reclamantei E. la plata sumei de 118.022,07 lei cu titlu de plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată.
In apărare, pârâta a mentionat faptul că între părti a fost incheiat contractul nr. 2 din data de 09.04.2010, prin care E. a transmis pârâtei dreptul de folosință asupra unui număr de 678 stalpi de sustinere a liniilor electrice aeriene (LEA) de distributie de joasa tensiune, situati in Bucuresti si Jud Ilfov, in locațiile mentionate in listele anexa ale sus indicatului contract (denumiti “Stâlpii LEA”), in scopul determinat al montării de către pârâtă a panourilor si mijloacelor de reclama publicitara.
Obiectul, precum si durata contractului au fost ulterior modificate succesiv prin Actele Adiționale nr.1, fara data, nr. 2/31.12.2010, nr.3/30.04.2011 si nr.4 din 30.07.2011.
In justificarea calitatii sale de locator, partea adversa a exhibat, pe parcursul derulării relației contractuale, dar si la momentul perfectarii fiecărui act adițional in parte, de pretinsa sa calitate de titular al dreptului de folosința, derivând din dreptul de proprietate detinut asupra Stâlpilor LEA vizati de Contract si actele adiționale, garantand in virtutea prevederilor art. 1420 pct. 3 Codul Civil din 1865 (lege aplicabila fata de data perfectării actelor in discuție) de liniștita si utila folosinta a bunurilor, cu limitările specificate in art. 18 din Contract.
Pe parcursul derulării Contractului, pârâtei i-a fost adus la cunostiinta faptul ca, in realitate, Stalpii LEA ce faceau Obiectul Contractului, si in special cei aferenți actelor adiționale nr.3 si nr.4 sus mentionate, nu ar fi reprezentat proprietatea E., ci s-ar fi aflat atat in patrimoniul Municipiului București, cat si in cel al RATB.
Astfel pârâta a solicitat locatorului sa clarifice limitele dreptului sau, insa partea adversa a continuat sa afirme existenta unui astfel de drept (i.e. dreptul de folosința) in patrimoniul sau, pretinzând, in continuare achitarea chiriei agreate, evitând, insa, fără a pune la dispozitie titlul de proprietate al acestuia asupra spatiilor in discuție, ori inscrisuri care sa dovedesca existenta unui astfel de drept in patrimoniul sau.
A învederat faptul ca, in cadrul contractului sinalagmatic de locatiune, obligațiile principale sunt cele de trasmitere, in condiții de legalitate si legitimitate, a dreptului de folosința, din patrimoniul titularului dreptului in cel al locatarului, precum si obligația corelativa de plata a prețului unui astfel de transfer, respectiv chiria. Pe cale de consecința, justificarea unei legitimitati contractuale, in sensul existentei, in patrimoniului locatorului, a dreptului de folosința, este o componenta primordiala a indeplinirii obligatiei de transfer al dreptului de folosința. Un astfel de transfer, realizat de către o persoana nu deține calitatea de titular al dreptului transmis, echivaleaza cu o neindeplinire a obligației de trasmitere, caci nemo ad alium plus iuris transferere potest quam ipse habet. In acest context, intrucat reclamanta nu a inteles sa dea curs obligației esențiale de a-si legitima de deținător legal al Spatiilor in discuție, pârâta a adus la cunostinta E. decizia de a sista plata sumelor invocate in temeiul sus indicatului contract.
Aceeasi a fost situatia si in ceea ce privește Stâlpii LEA ce au făcut obiectul Contractului n. 105/11.05.2011, plata fiind sistată pentru aceleasi ratiuni.
In continuare, pârâta a invocat caracterul nul al Contractului nr. 2/9.04.2010 si al Contractului nr. 105/11.05.2011, motivat de lipsa calității de titular al dreptului de folosință al reclamantei.
De asemenea, pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractelor pentru nedovedire calității de titular a dreptului de folosință.
In motivarea cererii reconventionale privind obligarea reclamantei E. la plata sumei de 118.022,07 lei cu titlu de plată nedatorată în virtutea contractului, pârâta a mentionat faptul că plata nu a fost făcută în executarea unei obligatii valabile.
In drept, pârâta a invocat art. 205 si urm. Art. 209 si urm. C..
In dovedire, pârâta a depus înscrisuri.
Cererea reconventională a fost legal timbrată cu suma de 3.466 lei (fila 126).
La data de 05.09.2014, reclamanta-pârâtă S.C. E. D. MUNTENIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reconventionale, deoarece obiectul contractelor încheiate cu SOP a fost extrem de bine determinat, in sensul ca s-a permis folosirea doar a stâlpilor de joasa tensiune a liniilor aeriene inventariați împreuna cu SOP. Categoria de stâlpi - joasa tensiune, parte a rețelei electrice, nu este întamplatoare, întrucat pentru motive tehnice evidente nu se permite amplasarea de elemente constructive (intre care se număra si panourile publicitare ale SOP) in zona de siguranța a stâlpilor liniilor aeriene cu tensiunie medie si inalta. Insasi categoria de stâlpi de joasa tensiune, constituie un argument temeinic cu privire la identificarea spatiilor care au făcut obiectul constractului de inchiriere, reclamanta fiind singura persoana care poate ceda temporar dreptul de folosința parțiala a acestor stâlpi.
Mai mult, reclamanta a arătat că intre EDM si SOP au existat procese verbale de inventarieie a stâlpilor la încheierea contractului nr. 2/2010, precum si la încheierea actelor adiționale nr. 3/2011 nr.4/2011 care au generat facturile ce fac obiectul prezentei cauze.
La data de 06.11.2014, parata-reclamantă . SRL a depus cerere precizatoare a cererii reconventionale, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului nr. 2 din data de 09.04.2010, precum si a actelor aditionale, precum si repunerea părtilor în situatia anterioară, în sensul obligării E. la restituirea sumei de 118.022,07 lei achitată cu titlu de chirie in temeiul contractului, în considerarea nulității de afectează contractul si actele aditionale. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin incheierea din data de 5.12.2014, instanța a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant, invocată de pârâtă, precum si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de reclamanta.
In cauza a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea ambelor părti.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
La data de 09.04.2010, părtile litigante au încheiat Contractul nr. 2/2010 privind utilizarea temporara a stâlpilor liniilor electrice aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) in comun cu panourile si mijloace de reclama publicitara.
Conform acestuia, E. a transmis pârâtei dreptul de folosință asupra unui număr de 678 stalpi de sustinere a liniilor electrice aeriene (LEA) de distributie de joasa tensiune, situati in Bucuresti si Judet Ilfov, in locațiile mentionate in listele anexa ale sus indicatului contract, in scopul determinat al montării de către pârâtă a panourilor si mijloacelor de reclama publicitara.
Ulterior, la data de 11.05.2011, părtile au încheiat Contractul nr. 105/2011 privind utilizarea temporara a stâlpilor liniilor electrice aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) in comun cu panourile si mijloace de reclama publicitara.
Pentru Contractul nr. 2/2010 privind utilizarea temporara a stâlpilor liniilor electrice aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) in comun cu panourile si mijloace de reclama publicitara, reclamanta a încheiat un număr de 4 acte adiționale prin care au fost modificate atat durata de valabilitate a contractului, cat si numărul de stalpi/panouri care au făcut obiectul închirierii.
In temeiul contractelor încheiate, reclamanta a pus la dispoziția paratei, iar acesta a folosit un numărul stâlpi si panouri conform solicitărilor paratei, asa cum au fost consemnați in contracte dintre parti si actele adiționale subsecvente acestora.
Referitor la apărarea pârâtei de constatarea a nulității absolute a Contractului nr. 2/09.04.2010, precum si a actelor aditionale, respectiv a Contractului nr. 105/2011, deoarece reclamanta nu a dovedit că este titular al dreptului de folosință al stâlpilor, instanța o constată neîntemeiată, pentru argumentele:
Instanța constată că în art.2 alin.2 din Contractul de concesiune nr. 8/01.08.2005, părțile contractului (Statul, prin Ministerul Economiei si Comerțului, si antecesoarea reclamantei S.C. Filiala de D. de Furnizare a Energiei Electrice “Electrica Muntenia Sud” SA) au stabilit faptul ca: “Principalele bunuri folosite de concesionar (...) sunt reprezentate de rețelele de distributie a energiei electrice din perimetrul concesiunii”. Părțile contractante au aratat expres ca sunt incluse in aceasta categorie de bunuri date in folosința reclamantei, atat rețelele inițiale, cat si dezvolatarile si modificările ulterioare.
In aceasta calitate, EDM a încheiat, la cererea SOP, contractele de inchiriere a stâlpilor liniilor aeriene de distributie de joasa tensiune (LEA jt) cu parata/reclamanta. Mai mult, astfel cum rezultă din contractele încheiate de părti, obiectul acestora a fost determinat, in sensul ca s-a permis de către reclamanta folosirea doar a stâlpilor de joasa tensiune a liniilor aeriene inventariați împreuna cu SOP. Categoria de stâlpi - joasa tensiune, parte a rețelei electrice, a fost agreată, deoarece pentru motive tehnice evidente nu se permite amplasarea de elemente constructive (intre care se număra si panoruile publicitare ale SOP) in zona de siguranța a stâlpilor liniilor aeriene cu tensiunie medie si inalta. Insasi categoria de stâlpi de joasa tensiune, constituie un argument temeinic cu privire la identificarea spatiilor care au făcut obiectul constractului de inchiriere, reclamanta fiind singura persoana care poate ceda temporar dreptul de folosința parțiala a acestor stâlpi.
De asemenea, instanța constată că intre reclamanta EDM si pârâta SOP au existat procese verbale de inventariere a stâlpilor la încheierea contractului nr. 2/2010, precum si la încheierea actelor adiționale nr. 3/2011 nr. 4/2011 care au generat facturile ce fac obiectul prezentei cauze.
Verificând aceste procese-verbale încheiate intre parti (filele 134-145), instanța constată că reclamanta EDM atesta numărul si poziționarea stalpilor de joasa tensiune cedați in folosința temporara către SOP: la data de 31 ianuarie 2011, cand numărul de stâlpi ai liniilor aeriene de joasa tensiune folosite de SOP a fost 465 in București, 20 in Otopeni si 15 in Saftica; la data de 11 mai 2011, cand numărul de stâlpi ai liniilor aeriene de joasa tensiune folosite de SOP a fost 465 in București si 33 in Otopeni; la data de 27 iulie 2011, cand numărul de stâlpi ai liniilor aeriene de joasa tensiune folosite de SOP a fost 465 in București si 33 in Otopeni.
Așadar, relațiile contractuale s-au desfasutat între părti cu bună-credință, fiecare parte cunoscând exact întinderea obligațiilor pe care le-a asumat. În procesul de montare a materialelor publicitare pe stâlpii rețelelor electrice, SOP avea obligația de a obține avize de amplasament. In acest context, parata-reclamanta cunoastea situatia partimoniala a stâlpilor pe care urma sa isi amplaseze materialele publicitare, chiar înainte de montaj. În consecință, excepția de neexecutare a contractului invocată prin intâpinare nu a fost dovedită de către pârâtă, fiind contrazisa de procesele-verbale de inventariere încheiate de părti.
In executarea contractului nr. 2/2010 încheiat cu parata, reclamanta a emis mai multe facturi, majoritatea fiind achitate de parata.
Începând cu factura nr. 1MF8001851/2011, care reprezenta contravaloarea chiriei aferente lunii iunie a anului 2011, parata nu a mai făcut plați către reclamantă, ramand neachitate si la data prezentei 3 facturi aferente lunilor: iunie, iulie si august 2011, în valoare totala de 156.899,48 lei.
De asemenea, în executarea contractului nr. 105/2011 încheiat cu parata, reclamanta a emis o singura factura nr. 1MF8001430/25.05.2011 in valoare de 472,59 lei, pe care parata nu a achitat-o pana la data prezentei.
Conform art. 29 din contractele incheiate, plata facturii se va efectua in lei în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, iar potrivit art. 30, refuzul total sau partial al facturii emise de proprietar se va aduce la cunostința acestuia in termen de 15 zile de la data primirii cu explicatiile necesare la pozitiile in cauză din factura (fila 6 si fila 13)
Din probele administrate, instanța constată că pârâta nu a refuzat la plata facturile fiscale nr. 1MF8001851 din 27.06.2011, nr. 1MF8002184 din 29.07.2011, nr. 1MF8002957 din 30.09.2011 și nr. 1MF8001430 din 25.05.2011, emise de către reclamantă, conform art. 30 din contract. Ba mai mult, din corespondența părtilor din august 2011, instanța retine că pârâta a recunoscut debitul restant existent, solicitând esalonarea datoriei (filele 146-147 dosar). In acest sens, pentru esalonarea debitului, părtile au purtat discutii prin corespondența electronică, motivul de neplată invocat de pârâtă fiind criza economică (filele 148-149 din dosar).
Așadar, instanța constată că reclamanta a emis pe numele pârâtei in perioada 20.05.2011 – 30.09.2011 facturi fiscale, în valoare totală de 157.372,07 lei, dar pârâta nu a respectat obligatia de plată asumată prin contractele încheiate.
În drept, art. 969 C.Civ prevede obligativitatea respectarii conventiilor legal facute intre partile contractante. In caz contrar, este antrenata raspunderea contractuala a partii care si-a nesocotit obligatiile.
Reclamanta a facut dovada existentei contractelor încheiate între parti, precum si a faptului ca pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată.
Conditiile raspunderii contractuale se verifica in speta. Astfel, fapta ilicita exista, pârâta nerespectandu-si obligatia de plata a chiriei, pe care si-a asumat-o prin contract. Prin neindeplinirea obligatiei de plata de catre parată, in patrimoniul reclamantei s-a produs un prejudiciu, intrucat aceasta a cedat dreptul de folosință al stâlpilor pentru care nu a incasat pretul pe care debitorul s-a obligat sa-l achite prin semnarea contractelor. De asemenea, este îndeplinită și legatura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Elementul subiectiv se verifica in speta, prin semnarea contractului, pârâta si-a insusit obligatia de plata a chiriei, astfel că aceasta si-a nesocotit obligatiile in cunostinta de cauză. Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții, instanta constata antrenata raspunderea contractuala a paratei.
Astfel, constatând că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile contractuale pe care și le asumase, încălcând în acest mod prevederile art. 969-970 C.civil, cererea reclamantei este întemeiată și va obliga parata la plata sumei de 157.372,07 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 1MF8001851 din 27.06.2011, nr. 1MF8002184 din 29.07.2011, nr. 1MF8002957 din 30.09.2011 și nr. 1MF8001430 din 25.05.2011.
Referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține în primul rând că reclamanta, în cererea formulată, a pretins și calculat penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere. Penalitățile au fost calculate de reclamantă având in vedere data scadentei, stabilită de comun acord pentru suma datorată de 157.372,07 lei, conform modului de calcul de la fila 2 dosar.
Având în vedere faptul că pârâta a fost obligată la plata debitului restant, aceasta datorează și penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligației la termenul stabilit, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă. Penalitățile de întârziere sunt accesorii obligației principale, astfel pârâta va fi obligată să plătească penalitățile în cuantumul stabilit în contract, respectiv suma de 160.631 lei, calculată de la scadență până la data de 20.05.2014.
Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C., față de solutia ce se va pronunța, instanța va obliga pârâta si la plata sumei de 8.570,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
Referitor la cererea reconventională, prin care pârâta-reclamantă a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului nr. 2 din data de 09.04.2010, precum si a actelor aditionale, precum si repunerea părtilor în situatia anterioară, în sensul obligării E. la restituirea sumei de 118.022,07 lei achitată cu titlu de chirie, în considerarea sanctiunii nulității absolute, instanța o va respinge ca neintemeiată, pentru motivele retinute cu privire la apărarea pârâtei de constatarea a nulității absolute a Contractului nr. 2/09.04.2010, precum si a actelor aditionale, respectiv a Contractului nr. 105/2011, deoarece reclamanta nu a dovedit că este titular al dreptului de folosință al stâlpilor, apărare constatată ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . SA, cu sediul în București, .. 41-43, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul social în București, ., Sector 1, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_ și cu sediul ales la SCPA Rubin, Meyer, D. & T. în București, ., nr. 7, sector 1.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 157.372,07 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 1MF8001851 din 27.06.2011, nr. 1MF8002184 din 29.07.2011, nr. 1MF8002957 din 30.09.2011 și nr. 1MF8001430 din 25.05.2011, suma de 160.631 lei reprezentând penalități de întârziere calculate de la scadență până la data de 20.05.2014, precum si suma de 8.570,06 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de parata-reclamantă . SRL în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. E. D. MUNTENIA S.A.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30.01.2015.
P.,Grefier,
P. F. M.D. I. I.
Red:P.F.M/Th.red:P.F.M/D.I.I.
5 EX /16.07.2015
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1809/2015.... | Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
