Contestaţie la executare. Sentința nr. 2301/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2301/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 2301/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2301
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN: 10.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. C. N.
GREFIER: H. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în sector 1, București, ., nr. 50 în contradictoriu cu intimatul G. J. -domiciliu ales la ASOCIATIA INVESTITORILOR FNI 200 -TARGU M., .. 22, . obiect contestație la executare - suspendare executare - întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Instanța constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, constatând că proba cu înscrisuri este utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul dispozițiilor articolului 255 raportat la art. 258 din codul de procedură civilă o încuviințează și constată că aceasta a fost administrată prin înscrisurile de la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul judecatoriei sectorului 1 Bucuresti la data de 14.11.2014 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S. a solicitat in contradictoriu cu intimatul G. J. admiterea contestatiei la executare si anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 298/2014 al B. C., Tanurca si asociatii, suspendarea executarii silite pana la solutionarea contestatiei la executare, precum si intoarcerea executarii, conform art. 404 1 si urm. Cod proc.civila.
In motivarea contestatiei la executare, contestatoarea a sustinut ca, in conformitate cu dispozitiile art. 718 alin. (1) cod proc.civila, se impune suspendarea executarii silite pana la solutionarea definitiva a executarii silite, avand in vedere ca executarea silita inceputa este nelegala si va produce un prejudiciu imediat si irecuperabil AAAS si, implicit, Statului R.. AAAS (F. A.), in calitate de institutie publica implicate in procesul de privatizare, are obligatia legala de a varsa la bugetul de stat sumele incasae cu titlu de venituri din proesul de privatizare, conform art. 9 alin. (1) din OUG nr. 88/1997 rep., care dispune ca “veniturile incasate de institutiile publice implicate din vanzarea actiunilor emise de societatile comerciale si din dividende se varsa la bugetul de stat”. Contestatoarea a invederat ca sunt intrunite conditiile privind suspendarea executarii silite, pana la solutionarea prezentei contestatii la executare, masura care duce la evitarea pronuntarii unor hotarari contradictorii si care ar produce un prejudiciu foarte mare AAAS, societatilor comerciale si Statului R.. Avand in vedere iminenta executarii silite prin distribuirea catre creditori a sumei de bani pentru care a fost emisa somatia, precum si greutatile ulterioare in recuperarea acestei sume achitate pe nedrept, prin intoarcerea executarii silite, contestatoarea a cerut suspendarea executarii. A invocat in acest sens si faptul ca AAAS, in cazul in care nu se dispune suspendarea executarii silite, ar ramane fara fondurile de bani necesare functionarii. Creditorii fiind persoane fizice, solvabilitatea acestora in viitor, in conditiile in care s-ar ajunge la admiterea contestatiei si intoarcerea executarii silite, nu poate fi garantata, ceea ce ar ingreuna posibilitatea AAAS de recuperare a sumelor ce au constituit obiectul procedurii de executare silita.
Conform art. 86 din OUG nr. 51/1998, raportat la art. 18 din legea nr. 333/2001, contestatoarea a sustinut ca este scutita de plata cautiunii.
Contestatoarea a precizat ca AAAS este o institutie de interes public, fiind scutita de plata taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar si a cautiunii, conform art. 7 din OG nr. 22/2002, aprobata prin Legea nr. 92/2011.
Ca motive de nelegalitate a executarii silite, contestatoarea a invocat, in primul rand, dispozitiile art. II din legea nr. 113/2013, pentru aprobarea OUG nr. 93/2013 pentru infiintarea, organizarea si functionarea AUTORITATII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 234/23.0-5.2013, conform caruia :”A. pentru administrarea activelor statului preia fara plata toate drepturile si obligatiile Comisiei Nationale a Valoririlor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia N. a Valorilor Mobiliare a fost obligata ca parte responsabila civilmente, la plata de despagubiri catre invesitorii la Fondul N. de Investitii.
(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si dobandeste calitatea procesuale pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toatre procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita”
Contestatoarea a sustinut ca, in lumina dispozitiilor legale mentionate anterior, hotararea penala nu i-a fost comunicata in mod legal. Daca acest lucru s-ar fi intamplat, atunci ar fi fost in masura sa exercite recusul imppotriva hotararii pronuntate de instanta de apel. Desi in somatia trimisa, executorul judecatoresc a sustinut ca sentinta penala nr. 495/2-012 a ramas irevocabila printr-o decizie a ICCJ pronuntata la data de 23.01.2014, din consultarea site-ului ICCJ u rezulta ca informatiile comunicate de executor sunt corecte, ci, din contra, nu apare inregistrat niciun recurs impotriva deciziei penale nr. 69/2013. ca atare, deoarece institutia contestatoare isi va exercita dreptul procesual de a ataca decizia penala, hotararea instantei de fond nu poate fi pusa in executare si nu poate constitui titlu executoriu, existand un impediment legal in declansarea executării silite.
Contestatoarea a mai invocat faptul ca inceperea executarii silite impotriva AAAS este nelegala, deoarece actul de executare – somatia efectuata in acest dosar, - incalca dispozitiile imperative ale OG nr. 22/2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare, care stabilesc pentru institutiile publice un regim special si derogatoriu de la normele generale. Conform art. 1 din OG nr. 22/2002, “ Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva”. Art. 2 din OG nr. 22/2002 prevede ca “ daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata” . Acest termen curge de la data cand debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Contestatoarea a sustinut ca, prin dispozitiile cu caracter imperativ ale art. 1 si 2 din OG nr. 22/2002, legiuitorul a exceptat patrimoniul AAAS, autoritate a administratiei publice central, de la urmarirea silita de drept comun, stabilind, totodata, calea de urmat pentru executarea obligatiilor stabilite prin titluri executorii impotriva AAAS. Prin aceste dispozzitii legale, patrimoniul debitorilor institutii publice nu a fost exceptat de la executarea silita, ci a fost instituita numai o procedura speciala de aducere la indeplinire a obligatiilor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora. Astfel, numai in masura in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul de 6 luni de la momentul la care au primit somatia, creditorul va putea incepe executarea silita, potrivit codului de procedura civila sau altor dispozitii legale.
Contestatoarea a sustinut ca institutiile publice nu pot efectua decat acele cheltuieli are au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin HG si care fac parte din bugetul de strat. Sumele preluate de la CNVM nu au fost prevazute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli al AAAS.
Cnform contestatoarei, termenul de 6 luni, acordat de legiuitor ca termen de gratie pentru executarea voluntara a titlurilor executorii este perioada in care institutiil publice pot face rectificaril; bugetare, in vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorarii titlurilor executorii. De asemenea, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 “ ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impugn, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele propriin ai ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executoruii”. Prin OG nr. 22/2002 se instituie anumite limite ale executarii silite, in sensul ca se pot efectua numai operatiuni privind plati dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinatiilor aprobate conform legii. Pe cale de consecinta. AAAS, in calitate de ordonator principal de credite, este singura institutie care poate dispune efcetuarea de plati catre debitori, Biroul executorului judecatoresc neputand, in aceasta faza procesuala, sa infaptuiasca niciun act de executare silita.
Contestatoarea a mai relevat ca, art. 3 din OG nr. 22/2002 prevede ca, in cazul in car institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea exdecutarii silite potrivit codului de procedura civila si/sau potrivit altor dspozitii legale aplicabile in materie.
Cu privire la natura juridica a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din OG nnr. 22/2002, contestatoarea a sustinut ca acesta este un veritabil termen de gratie acordat de lege debitorului institutie opulica, prin care executarea silita a creantelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora este amanita pana la implinirea termenului. Asadar, conform contestatoarei, in cauza dedusa judecati, in raport de considerentele de ordin theoretic expuse, se constata ca aceasta creditoare nu a respectat procedura obligatorie instituita de prevederile OG nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007, procedand direct la executarea silita, de drept comun, reglementata de codul de procedura civila, respectiv la obligarea la plata cheltuielilor de executare silita a institutiei publice. Astfel cum a retinut si Curtea Constitutionala . speta, prin OG nr. 22/2002 ”se instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se mai poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget in acel scop”. Desi legea speciala instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget in acest scop, aceasta nu impiedica executarea silita a obligatiilor de plata ale institutiilor publice, de vreme ce, porivit art. 2 din OG nr. 22/2002, este stabilita obligatia pentru ordonatoriid e credite de a luatoate masurile ce se impun pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii. In acst context, dispozitiile legale special onstituie o norma de protective de interes general, fiind de neconceput ca, pe calea executarii silite a unui titlu executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu. Asadar, in speta, contestatoarea a apreciat ca nu a fost respectata procedura obligatorie instituita de prevederile OG nr. 22/2002, creditorul procedand direct la executarea silita, fara a se adresa direct AAAS in vederea efecvtuarii platii, solicitand punerea in executare de buna voie a dispoitiilor rirlului executoriu.
Cu pribvire la incheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, contestatoarea a invocat nelegalitatea acestuia, deoarece executorul a stabilit valoarea cheltuielilor de executare in mod nelegal.
Contestatoarea a relevant ca motivatia pentru acre solicita anularea acestui act de executare este aceea ca, in cauza dedusa judecatii, desi executorul judecatoresc avea doar obligatia de a trimite o notificare continand somatia de plata, a considerat ca somatia de plata face parte din dosarul de executare existent si a solicitat ca suma cuvenita creditorului sa fie platita catre el si nu a calculate onorariuld e executaor la pretul unei notificari. Debitorul are dreptul sa plateasca in 6 luni, de buna voie, dar executorul a calculate si a pretins onorarii fara a indeplini acte de executare, asa cum sunt acestea reglementate de codul de procedura civila. Onorariul executorului pentru notificare putea fi cuprins intre 20 lei si 400 lei, asa cum sunt onorariile executorilor judecatoresti stabilite prin Anexa 1 la ordinal Ministrului justitiei nr. 2550/2006.
De asemenea, contestatoarea a invocat valoarea nelegala a onorariului executorului judecatoresc, care trebuia stabilit la creanta neactualizata si fara includerea TVA, precum si caracteru nejustificat al unor cheltuieli de executare mentionate, in incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.
In drept contestatoarea a invocate OG nr. 22/2002, art. 387, 411, 399 asi urm 403 alin. (1) si urm. Cod proc.civila, Legea nr. 116/2013, Legea nr. 92/2011, OUG nr. 51/1998 rep. In baza art. 242 cod proc.civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa. Prin intampinare (f. 32-36), intimata a solicitat respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata. In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, la solciitarea contestatoarei.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de nulitate a executarii silite invocate de contestatoare, instanta retine urmatoarele:
- Conform art. II din legea nr. 113/2013, pentru aprobarea OUG nr. 92/2013, pe care l-a invocate chiar contestatoarea, AAAS preia fara plata toate obligatiile catre investitori, ale fostei CNVM, rezultate din calitatea CNVM de parte responsabila civilmente in dosarul FNI<, dobandeste="" de="" drept="" calitate="" procesuala="" pasiva="" in="" toate="" procesele="" si="" cerereile="" aflate="" pe="" rolul="" instantelor="" judecatorestoi,="">indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executare silita”. Din exprimarea legiuiotorului, rezulta extreme de clar faptul ca opereaza o subrogare legala, in baza acestui act normative, a AAAS in toate obligatiile CNVM din dosarul FNI, fata de investitori, fara sa mai fie necesara niciun fel de formalitate. Executarea silita este o faza a procesului civil, fiind inclusa de legiuitor in domeniul de aplicare al art. II al legii nr. 113/2013. Mai mult, este evident ca, in baza principiului “cine poate mai mult, poate si mai putin” si datorita identitatii rationamentului juridic, daca AAAS se subroga fara nicio formalitate atunci cand avem un process pe rol (de exemplu, o contestatie la executare), cu atat mai mult aceeasi institutie se subroga in drepturile si OBLIGATIILE CNVM in situatiile in care a inceput numai executarea silita.
Art. II din legea nr. 113/2013 instituie o subrogare legală a AAAS în toate drepturile și obligațiile CNVM. De esența instituției subrogării legale este opozabilitatea către cel care subrogă a tuturor actelor efectuate anterior, către persoana ale cărei drepturi și obligații le preia.
Contrar susținerilor contestatoarei, toate actele de executare efectuate față de CNVM, îi sunt opozabile, nepunându-se problema reemiterii acestora și nici a reînceperii curgerii vreunor termene.
Referitor la așa numitul termen de grație de 6 luni, instanța reține că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002, prevede ca, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termneul prevazut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau /si potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
Aceste dispozitii trebuie interpretate si prin raportate la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, dupa acest moment Conventia devenind parte integranta a sistemului roman de drept si dobandind in cadrul acestuia aplicabilitate directa.De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei indica modul de solutionare a unui anumit conflict intre dispozitiile Conventiei, ca tratat privitor la drepturile omului la care Romania este parte, si reglementarile interne, in sensul ca au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Sanctiunea aplicabila . este acea a inaplicabilitatii normei interne contrare Conventiei pentru raportul juridic concret si privitor la situatia conflictuala supusa examinarii. Mai mult, normele cuprinse in Conventie si in protocoalele sale aditionale alcatuiesc, impreuna cu jurisprudenta organelor sale, un . consecinta ca se impune autoritatilor nationale cu aceeasi foarta juridical cu care se impugn si normele conventionale.
Astfel, hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste, pe de o parte ca dreptul la un proces echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea unei hotarari, ci pana la executarea acesteia, iar, pe de alta parte, instituie obligatia statului si a administratiei publice de a se “plia” unei hotarari judecatoresti pronuntate contra lor. De asemenea, Curtea a subliniat faptul ca administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca sau intarzie in executarea acesteia, garantiile articolului 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi.
De asemenea, in cauzele S. c. Romaniei si Metaxas c. Greciei, Curtea a reamintit ca nu este oportun sa-I ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.
Mai transant, in cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca . Sigur, o intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi c. Italiei). In cauza, reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri din cauza dificultatilor financiare ale statului.
In dreptul intern, prevederile O.G. nr. 22/2002 sunt justificate prin faptul ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a acestor institutii. Astfel spus, in dreptul intern, activitatea administratiei nu poate fi perturbata, in schimb, este acceptabil uneori o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. In schimb, Curtea europeana porneste de la premise ca “administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei”.
Prin urmare, instanta apreciaza ca posibilitatea institutiei publice de a beneficia de un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata (iar nu pentru a o indeplini ) este incompatibila cu principiile stabilite in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului enuntate anterior.
Pe de alta parte, avand in vedere ca (,) Curtea a statuat ca ar fi inoportun sa-i ceri unei persoane care, in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie (cauza S. impotriva Romaniei), precum si faptul ca creditorii beneficiaza de o astfel de hotarare judecatoreasca executorie inca din 2008, instanta apreciaza ca (,) contestatoarea nu mai poate invoca un alt termen de sase luni in favoarea sa pentru a depune diligente (iar nu doar pentru a le indeplini) pentru a-si executa obligatiile de plata.
Prin urmarea, avand in vedere interpretarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 prin raportare la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si la jurisprudenta Curtii, instanta va respinge ca neintemeiată arguimentația contestatoarei.
3. Susținerile contestatoarei privind modul în care ar fi trebuit să procedeze creditorul – să îi transmită o notificare, apoi, după 6 luni, să îi transmită somația de începere a executării silite, nu sunt susținute de nici un temei legal. OG nr. 22/2002 modificată nu cuprinde o asemenea prevedere. Din contră, din interpretarea textului art. 2 din OG nr. 22/2002 „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a își îndeplini obligația de plată” rezultă că scopul urmărit de legiuitor a fost instituirea unei obligații suplimentare în sarcina destinatarilor acestei legi, tocmai în vederea executării cu celeritate, nicidecum contrariul, cum susține contestatoarea.
Sensul articolului este că, din momentul emiterii unui titlu executoriu, deci anterior începerii executării silite, instituțiile publice au obligația executării de bunăvoie, iar dacă nu dispun de fondurile necesare, trebuie să efectueze demersurile necesare, și eficiente, în termen de 6 luni de la momentul când titlul executoriu a căpătat acest caracter, pentru îndeplinirea acestei obligații. Invocarea acestui text tocmai pentru a paraliza executarea silită este departe de scopul urmărit de legiuitor. În susținerea acestei interpretări, instanța anexează expunerea de motive a OG nr. 22/2002 - www.cdep.ro/proiecte/2006/800/90/9/em899.pdf, un alt argument constituindu-l chiar dezbaterile parlamentare din momentul aprobării Legii nr.288/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, care se regăsesc la www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6243&idm=8 .
De aceea, stabilirea onorariului executorului judecătoresc la valoarea creanței este legală.
Prin incheierea din 3.11.2014 (f. 22), executorul a aratat in mod detaliat cheltuielile de executare, a precizat atat onorariul cat si cheltuielile propriu zise, stabilite cu respectarea Hotararii UNEJ nr. 2 din 17.02.2007 si Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006. Executorul a indicat atat sumele, cat si temeiurile normative pentru sumele stabilite, in respectivul proces verbal, iar acesta ii este opozabil contestatoarei, in calitate de succesor in drepturi al CNVM.
Onorariul a fost stabilit in mod corect raportat la valoarea actualizata a creantei. Astfel, Ordinul 2561/2012 prevede ca procentele maximale ale onorariului executorului judecatoresc se raporteaza la “valoarea creantei ce face obiectul executarii silite”. Or, creanta supusa executarii este suma actualizata, cu toate accesoriile,inclusive evetuale dobanzi si penalitati aferente debitului principal, exceptand numai cheltuielile de executare. In mod firesc legiuitorul nu a folosit termenul “creanta actualizata” deoarece o asemenea formulare avea caracter restrictiv, inlaturand in mod nejustificat penalitatile si dobanzile (actualizarea vizand aplicarea ratei de inflatie) si nu era adecvata situatiei principiu in executarea silita, cand nu se impune nicio actualizare.
Instanta observa ca AAAS a retinut motivari extreme de corecte ale acestei instante, pe care le-a si reprodus in continutul cererii. Asadar, potrivit contestatoarei, cu care instanta este de acord, prin limitare plafonului onorariului la 5000 lei plus un procent de pana la 3% din suma ce depaseste 50.000 lei din valoarea creantei se are in vedere onorariul efectiv incasat de executorul judecatoresc, iar nu si celelalte taxe, distincte de impozitul aferent, care sunt in sarcina celor ce apeleaza la serviciile sale, si care, insa, pe cale de consecință, urmeza a fi recuperate de la debitor.
Cu privire la titlul executoriu, instanta retine ca acesta il constituie sentinta penala nr. 495/F/26.07.2012, pronuntata in dosarul nr._, definitive prin decizia penala nr. 68 din 05.03.2013, si prin decizia penala nr. 222 din 23.01.2014 peonuntata de ICCJ. Ditiatia pur ipotetica a exercitarii unei cai de atac nu poate fi retinuta ca motiv care sa inlature caracterul de titlu executoriu al hotararii penale, deja definitivă.
In final, instanta precizeaza ca, potrivit art. 35 din codul de pr. Civila, executarile silite raman guvernate de legea in vigoare la momentul cand au inceput, adica la data inregistrarii la executor a cererii de executare silita. Modificarea ulterioara a normelor de procedura nu conduce la aplicarea altor termene, astfel incat mentionarea termenului de 5 zile, in loc de 15 zile, pentru contestarea incheierilor executorului, este legala.
P. aceste considerente, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Avand in vedere solutionarea contestatiei la executare la acest termen de judecata, va respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în sector 1, București, ., nr. 50 în contradictoriu cu intimatul G. J. domiciliu ales la ASOCIATIA INVESTITORILOR FNI 200 -TARGU M., .. 22, . ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la judecătoria sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2015.
Președinte Grefier
Red. G.C.N/4 ex, ./2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 2353/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2300/2015. Judecătoria... → |
|---|
