Pretenţii. Sentința nr. 1893/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1893/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1893/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1893
Ședința publică de la 04.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. B. E.
GREFIER R. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . GROUP SA în contradictoriu pârâții P. ORAȘULUI PLOIEȘTI, C. L. PLOIEȘTI, U. A. TERITORIALA PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 28.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.02.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.04.2014 sub nr._, reclamanta . GROUP SA a chemat în judecată pe pârâții P. ORAȘULUI PLOIEȘTI, C. L. PLOIEȘTI, U. A. TERITORIALA PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 1809,38 lei din care 1663,70 lei reprezintă prejudiciului cauzat și 145,68 lei reprezintă dobândă legală calculată de la data de 15.10.2012 și până la data introducerii cererii, la plata dobânzii legale în continuare de la data promovării acțiunii și până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 23.05.2012, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de B. R. I. pe . Ploiești a intrat într-o groapă, avariind autoturismul. Reclamanta a învederat că autoturismul păgubit era asigurat Casco, astfel că a întocmit dosarul de daună nr. AVA/PH/_/12 și a achitat despăgubirea în cuantum de 1663,70 lei. Reclamanta a susținut că, față de împrejurarea că la data accidentului artera de drum, . afla în administrarea pârâtelor, iar despăgubirea a fost achitată în baza contractului de asigurare facultativă a persoanei păgubite în conformitate cu art. 2210 C.civ., suma achitată cu titlu de despăgubire urmează să o recupereze de la persoana vinovată de producerea accidentului. S-a menționat că valoarea pagubei a fost stabilită având în vedere constatările organelor tehnice de specialitate ale sale, precum și chitanțele, facturile, devizele de reparații anexate. Reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 2210 alin. 1 Cod civil.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri, anexând la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c., reclamanta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
La data de 28.01.2015, pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI prin primar a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a UNITĂȚII A. TERITORIALA PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, a PRIMĂRIEI PLOIEȘTI și a CONSILIULUI L. PLOIEȘTI și a solicitat admiterea excepțiilor.
În drept, pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI a invocat disp. art. 77, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și din oficiu proba cu expertiză tehnică auto.
Expert Palalaie Giovani D. a efectuat expertiza, raportul de expertiză fiind depus la dosar (f. 60).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 23.05.2012, numitul B. R. I. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Ploiești, direcția dinspre Nord către Sud și a fost implicat într-un eveniment rutier constând în impactarea de către_ a unei gropi /denivelări plasată în /pe carosabil, zona liniilor de tramvai mediane, după cum rezultă din declarația conducătorului auto (f.24) coroborată cu documentul de introducere în reparație a autovehiculului ( f. 19) și concluziile raportului de expertiză auto.
Pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era încheiată la reclamanta . GROUP SA polița de asigurare CASCO, valabilă de la data accidentului.
Cu urmare a cererii de despăgubire formulată de proprietarul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ s-a format dosarul de daună nr. AVA/PH/_/12.
A fost emisă factură fiscală de către service-ul auto unde au fost efectuate reparațiile autovehiculului, reclamanta achitând persoanei păgubite, conform OP (f. 5,6 ), ca urmare a realizării riscului asigurat, suma de 1663,70 lei.
Fiind astfel stabilită situația de fapt în speță, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., urmează să se pronunțe, cu prioritate, cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, unite cu fondul cauzei.
Capacitatea de folosință reprezintă una dintre condițiile dreptului la acțiune, pe care reclamanta este ținută să o justifice atât în ce privește latura activă, cât și cea pasivă.
Pentru ca o persoană să poată fi parte în procesul civil, pe lângă celelalte condiții cerute de legea procesuală civilă este necesar ca aceasta să aibă capacitate procesuală civilă, în acest sens art.56 C.pr.civ. precizând că poate fi parte în judecată „orice persoană care are folosința drepturilor civile”, sancțiunea lipsei capacității de folosință fiind nulitatea absolută a actelor de procedură săvârșite.
În speță, instanta constata ca potrivit art. 77 din legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, primaria este o structura functionala, alcatuita din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului.
În consecință, Primaria Municipiului PLOIEȘTI fiind o institutie fără personalitate juridică nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic și, nefiind subiect de drept distinct, nu poate sta in judecata in nume propriu, indiferent de obiectul litigiului.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. PLOIEȘTI și va respinge cererea în contradictoriu cu pârâta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. L. PLOIEȘTI, instanța o va admite, în raport de dispozițiile Legii nr.215/2001, prevederile legale neconferind Consiliilor locale decât autoritatea deliberativă, nu și pe cea de reprezentare în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau juridice, precum și în justiție. C. local are doar rolul de a administra bunurile proprietate publică sau privată ale orașului, astfel cum rezultă din art. 36 lit. c din Legea nr. 215/2001; în același sens sunt și disp. art.22 teza I din OG nr.43/1997, normele legale speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate juridică fiind de strictă interpretare, mărginită la un cadru procesual specific acestei reglementări.
Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea în contradictoriu cu pârâtul C. L. PLOIEȘTI, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Sub aspectul lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului MUNICIPIUL PLOIEȘTI, instanța o va respinge, ca neîntemeiată, reținând că, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala, comunele, orașele si județele sunt persoane juridice de drept public și având personalitate juridica pot participa în nume propriu la circuitul juridic.
Față de soluția de mai sus cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților P. PLOIEȘTI și C. L. PLOIEȘTI, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. PLOIEȘTI și C. L. PLOIEȘTI, ca rămasă fără obiect.
Calitatea procesuală pasivă în dreptul civil presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și persoana care poate fi obligată, prin hotărâre, la executarea unei prestații către reclamant ori căreia îi poate fi opus un drept sau o situație de fapt.
Potrivit 21 alin. 1 din OG nr. 43/1997, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. Art. 22 din același act normativ prevede că administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 li. c din OG nr. 43/1997, printre drumurile de interes local care aparțin proprietății publice a unității administrative se află și străzile, adică drumurile publice din interiorul localităților, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, șosea, alee, fundătură, uliță etc.
Cum . afla în interiorul localității Ploiești, instanța constată că drumul respectiv face parte din categoria celor date în administrarea Consiliilor locale.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. d) și art. 23 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, consiliul local este o autoritate deliberativă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii.
Conform alin. 2 al aceluiași art. 21, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Împrejurarea că, prin lege, au fost încredințate consiliului local o . atribuții, printre care și cele privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului și gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni privind drumurile publice (art. 36 alin. 2 lit. c, d, alin. 6 lit. a pct. 13), în acest sens fiind și dispozițiile art. 22 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, nu înseamnă că această entitate dobândește dreptul de a sta în judecată în litigii având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale pentru modul de întreținere a acestor drumuri.
Dispozițiile Legii nr. 215/2001 au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau în justiție. Aceste dispoziții sunt imperative și nu pot fi extinse în sensul lărgirii atribuțiilor conferite instituțiilor pe care le reglementează.
În raport de locul producerii evenimentului rutier și de dispozițiile art. 21 și art. 22 din O.G. nr. 43/1997, instanța reține că pârâtului U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, prin Primar chemată în judecată îi incumbă obligații de întreținere a străzii G. C. de pe raza municipiului Ploiești, administrator al drumului public unde s-a invocat avarierea autoturismului asigurat fiind unitatea administrativ teritorială, respectiv MUNICIPIUL PLOIEȘTI.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtului U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, prin primar, ca neîntemeiată.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEȘTI, instanța reține următoarele:
Pentru a fi angajată răspunderea pentru fapta proprie, în speță, trebuie îndeplinite, cumulativ, o . condiții speciale, fundamentate pe dispozițiile art. 2210 C. civil, precum și condițiile generale ale răspunderii pentru lucruri, prevăzute de OUG nr.195/2002, cu aplicabilitate în ceea ce privește circulația, precum și întreținerea drumurilor publice, completate cu cele ale dreptului comun în materie, respectiv art. 1357 C.civ., cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.
În ceea ce privește condițiile speciale, reclamanta trebuia să facă dovada existenței unei polițe de asigurare valabile, la momentul producerii riscului asigurat, precum și cea a subrogației în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirilor, conform art.2210 C. civil.
La data de 23.05.2012, autoturismul avariat era asigurat CASCO la societatea reclamantă, iar, în baza poliței de asigurare, a înștiințării cu privire la producerea evenimentului asigurat și a devizului de reparație, reclamanta a achitat despăgubirea, în valoare de 1663,70 lei, conform OP ( f. 5,6) .
În aceste condiții, devin aplicabile în cauză dispozițiile speciale, în materie de asigurare de răspundere civilă, respectiv art. 2210 C. civ., care prevăd, că în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
În ceea ce privește condițiile generale, ale răspunderii pentru fapta proprie, în speță, pentru calitatea drumului public, în calitate de administrator, prevăzute de art. 1357 și urm. C.civ. și art. 5 din OUG nr.195/2002, reclamanta trebuie să facă dovada prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului asigurat, în drepturile căruia s-a subrogat, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciu, a vinovăției, precum și a calității de administrator a drumului public, în accepțiunea art. 5 din OUG nr.195/2002.
Referitor la prejudiciu, acesta are un caracter cert, atât în privința existenței sale, cât și a posibilităților de evaluare, constând în avarii produse la janta roată față stânga, astfel cum rezultă din documentul de introducere în reparație a vehiculului coroborat cu declarația conducătorului auto. În ceea ce privește contravaloarea reparațiilor necesare, aceasta a fost stabilită de către unitatea service la suma de 1663,70 lei, suma achitată de către reclamantă.
Fapta ilicită a reprezentat-o o inacțiune, respectiv neîndeplinirea obligației de întreținere în stare tehnică corespunzătoare a . art.5 din OUG nr.195/2002, administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică auto, între prejudiciul produs autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și obstacolul aflat în . Ploiești la momentul accidentului, există raport de cauzalitate, neputându-se reține o nerespectare a regulilor de circulație din partea conducătorului auto, care să fi condus, în totalitate sau în parte, la producerea avariilor. Dovedirea existenței faptei persoanei păgubite însăși și a unei legături de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs era în sarcina pârâtei, probă care nu a fost făcută.
În ceea ce privește vinovăția, în cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta poate lua forma celei mai ușoare culpe, chiar și sub forma neglijenței. În speță, vinovăția, sub forma neglijenței, se reține în sarcina administratorului drumului public, care avea obligația semnalizării corespunzătoare a oricărui obstacol aflat pe carosabil și deci de a menține arterele de circulație aflate în administrare în stare tehnică corespunzătoare.
În ceea ce privește calitatea de administrator pentru . data de 23.05.2012, aceasta era deținută de către pârâtul MUNICIPIUL Ploiești, acesta fiind necesar, conform art.5 din Legea nr.195/2002, să se comporte față de drumul public dat în administrare ca un bun proprietar. Prin nesemnalizarea corespunzătoare a gropii aflate în carosabil, pârâtul a dovedit lipsă de diligență, sub forma culpei, suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.
Instanța va da eficiență raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert Giovanni Palalaie, apreciind că lucrarea a fost întocmită în acord cu normativele de specialitate, concluziile expertului fiind fundamentate prin raportare la situația concretă în baza actelor întocmite pentru evenimentul rutier .
Față de toate aceste argumente, instanța apreciază întrunite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la existența faptei ilicite a pârâtului U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției prevăzute de art. 1357 Cciv..
În ceea ce privește dobânda, se constată că în raport de răspunderea civilă delictuală reținută în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului cauzat, adică atât a prejudiciului efectiv, cât și a beneficiului nerealizat. Pârâtul este considerat de drept în întârziere în raport de temeiul juridic al răspunderii civile delictuale, datorând reclamantei și dobânda legală, în speță însă nu de la momentul săvârșirii faptei ilicite, ci de la data achitării de către reclamantă a indemnizației către asiguratul său, moment de la care s-a subrogat în drepturile acestuia în temeiul art. 2210 C. civil.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite cererea în contradictoriu cu pârâtul U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI și va obliga pârâtul U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI să plătească reclamantei . GROUP SA suma de 1663,70 lei reprezentând despăgubire, suma de 145 ,68 lei reprezentând dobândă legală calculate de la data de 15.10.2012 și până la data de 15.04.2014, precum și dobândă legală în continuare calculate până la data achitării debitului.
În temeiul art. 453 C.p.c., instanța va obliga pe pârâtul U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei suma de 841,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților P. PLOIEȘTI și C. L. PLOIEȘTI .
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, prin primar, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. PLOIEȘTI și C. L. PLOIEȘTI, ca rămasă fără obiect.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, prin primar, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta . GROUP SA, cu sediul ales la Cabinet de Avocat P. D. în sector 5, București, .. 1, ., biroul A3 în contradictoriu cu pârâtul U. A. TERITORIALĂ PLOIEȘTI, cu sediul în PLOIEȘTI, ., județul Prahova.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1663,70 lei reprezentând despăgubire, suma de 145,68 lei reprezentând dobândă legală calculate de la data de 15.10.2012 și până la data de 15.04.2014, precum și dobândă legală în continuare calculate până la data achitării debitului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 841,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Ia act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat pe cale separată.
Respinge cererea în contradictoriu cu pârâții P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și C. L. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință .
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.02.2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru grefier aflat în CM
semnează grefier șef
Red. RBE/Tehn. RBE/RD/6ex/29.04.2015
| ← Întoarcere executare. Încheierea nr. 15/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 1797/2015. Judecătoria... → |
|---|
