Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 11919/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. D. P.
GREFIER: D. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pe pârâtii ADMINISTRAȚIA S., A. D. PUBLIC SECTOR 2, P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, C. L. SECTOR 2, U. A. TERITORIALA SECTOR 2, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reclamanta prin avocat cu imputernicire avocatiala la dosar si pârâta A. D. PUBLIC SECTOR 2 prin avocat cu imputernicire avocatiala, lipsind celelalte parti.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invedereaza ca s-a depus raspuns la intampinare de catre recvlamanta,
Instanta pune in discutie excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocata de pârâtele C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratele ADMINISTRAȚIA S. si U. A. TERITORIALA SECTOR 2.
Instanta invoca in plus exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. D. PUBLIC SECTOR 2 avand in vedere ceea ce se invoca in cererea de chemare in judecata, existenta unei guri de canal.
Reclamanta prin avocat, arata ca asa cum reiese din plansele fotografice nu este vorba de o gura de canal, ci despre o denivelare in jurul gurii de canal. Solicita respingerea excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință invocata de pârâtele C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR avand in vedere dispozitiile art. 56 al. 2 C. care prevede faptul ca pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati chiar daca nu au personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii. In ceea ce priveste exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtelor C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR solicita admiterea acestora. La intrebarea instantei, respectiv cine are calitate procesuala pasiva arata ca intre parata U. A. TERITORIALA SECTOR 2 si parata A. D. PUBLIC SECTOR 2, paratele C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR nu au calitate procesuala pasiva, apreciaza ca au capacitatea procesuala de folosinta.
Pârâta A. D. PUBLIC SECTOR 2 prin avocat solicita admiterea exceptiei lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR prin raportare la prevederile Legii 215/2001 privind A. Publica Locala, care prevede faptul ca, consiliile locale sunt organe deliberative fara capacitate de a sta in judecata, iar primariile sunt institutii institutionale, fara capacitate si fara regie proprie, singura care are capacitate este parata U. A. TERITORIALA SECTOR 2 care are calitatea de parat si pentru care solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive. Cu privire la C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR nu se mai sustine calitatea procesuala pasiva pentru ca a pus concluzii pe exceptia lipsei capacității procesuale de folosință a acestora. Solicita respingerea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata ADMINISTRAȚIA S. si admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata A. D. PUBLIC SECTOR 2 prin raportare la dispozitiile HCGM 306/2006 care statueaza ca intretinerea capacelor si a gurilor de canal se fac de catre administratorii de retele edilitare, iar art. 4 din aceasta hotarare prevede care sunt obligatiile, respectiv si de intretinere atat a gurilor de canal, cat si a suprafetei din jurul gurilor de canal. Solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. D. PUBLIC SECTOR 2, nu a invocat-o prin intampinare intrucat initial in cererea de chemare in judecata s-a mentionat faptul ca este vorba de o groapa, nu despre o gura de canal, lulterior s-au atasat planse fotografice care releva ca, de fapt cauza producerii evenimentului este o gura de canal si nu o groapa, tocmai acesta era impiedimentul care trebuia lamurit. Solicita respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. S., conform HCGM 306/2006 A. S. trebuie sa-si de acordul pentru eventuale reparatii de intretinere a capacelor si a gurilor de canal, considera ca si aceasta are o raspundere, se refera la intretinerea de catre administratorii de retele edilitare Apa N., Romtelecom, cei care au in intretinere capacele si gurile de canal. Cu cheltuieli de judecata.
Reclamanta prin avocat arata ca administratorul arterei de drum are obligatia de a semnala orice obstacol aflat pe carosabil. Aceasta denivelare existenta in jurul gurii de canal nu era semnalizata de administratorul drumului si exista obligatia nu apartine administratorului de retele edilitare.
Pârâta A. D. PUBLIC SECTOR 2 prin avocat arata ca atat timp cat se sustine cu planse fotografice, cauza producerii evenimentului nu conteaza cine are calitatea de administrator intrucat s-a intamplat ca urmare a unei guri de canal si nu ca urmare a unei portiuni care nu cuprinde o gura de canal, asa sustine reclamanta prin plansele fotografice, desi prin cererea de chemare in judecata se spune ca este vorba de o groapa, acestea sunt fotografii intocmite si la momentul cand s-a intocmit dosarul de dauna, cauza producerii acestuia este o gura de canal si este evident ca intretinerea revine administratorului de retele edilitare, care este altul decat administratorul drumului public.
Instanta retine cauza in pronuntare pe excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocata de pârâtele C. L. SECTOR 2 si P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratele ADMINISTRAȚIA S. si U. A. TERITORIALA SECTOR 2 si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei A. D. PUBLIC SECTOR 2.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu paratii ADMINISTRAȚIA S., A. D. PUBLIC SECTOR 2, P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, C. L. SECTOR 2, U. A. TERITORIALA SECTOR 2, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunța sa se dispuna obligarea paratelor la plata sumei 2.315,61 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de O. asiguratului sau CASCO pentru reparația auto_ ; la plata dobânzii legale aferenta sumei menționate, conform art.3 din O.G nr.9/2000 si a dobânzii penalizatoare conform art.3 alin.2 din O.G nr. 13/2011, de la data plații despăgubirilor, respectiv 11.07.2011 pana la achitarea integrala a debitului; la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat ca la data de 04.06.2011, in timp ce dl. N. I. conducea auto cu nr_ pe . 2, a fost implicat . produs din cauza unei gropi nesemnalizate aflata in carosabil. Având in vedere faptul ca auto păgubit era asigurat CASCO cu polița AVA nr._, valabila la data producerii evenimentului, societatea a intocmit dosarul de dauna AVA/MB/_/11 si a achitat asiguratului sau despăgubirea in cuantum de 2.315,61 lei la data de 11.07.2011.Tinand cont ca despăgubirea a fost achitata in baza poliței de asigurare CASCO, in conformitate cu prevederile art.2210 Cod Civil.(“ in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării impotriva celor răspunzători de producerea pagubei...”)* aceasta suma urmeaza sa o recuperam de la persoana vinovata de producerea accidentului.Valoarea pagubei a fost stabilita avind in vedere constatările organelor tehnice de specialitate ale subscrisei, autorizația de reparație, precum si chitanțele, facturile, devizele de reparații anexate in fotocopie.
Arată că fapta ilicita consta in neindeplinirea obligației de intretinere in stare tehnica corespunzătoare a arterei pe care o administrează potrivit art.5 din OUG nr. 195/2002: „Administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe calea carosabila, care stânjenește si pune in pericol siguranța circulației, si sa ia toate masurile de Maturare de indata a acestuia.” Prejudiciul este dovedit cu extrasul de cont din care rezulta ca a achitat suma de 2.315,61 lei asiguratului, precum si din documentele de reparație depuse la dosar.Culpa paratei imbraca forma neglijentei prev. de art.1349 si art.1357 cod civil si consta in /"*”") neaducerea la indeplinire a obligațiilor stabilite de lege, si anume de a menține arterele de circulație in stare tehnica corespunzătoare.Potrivit art.5 alin.3 din OUG nr. 195/2002 „In caz de producere a unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzatoare a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravențional, civil sau penal, dupa caz.”
Probe: inscrisuri.
In drept, dispozițiile art.194 C.pr.civ, art.1349, art.1357 si art.2210 alin.l Cod Civil, OUG 195/2002., Legea 136/1995, art.112 Cod procedura civila.
In temeiul art. 411 alio.2 Cod procedura civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
La data de 03.03.2015 parata ADMINISTRAȚIA S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI STRĂZII. Calitatea procesuală pasivă - condiție esențială pentru a fi parte în proces - presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. H.C.G.M.B. nr. 43/2011 in art. 2 prevede faptul ca „Administrația Străzilor va administra rețeaua stradala principala si lucrările de arta specificate in anexa 1 si 2 din prezenta ho tarare”, celelalte artere se administrează de către Consiliile locale ale sectoarelor 1-6.
Arată că ii revine administrarea drumurilor publice, inclusiv a piețelor publice, are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, intretinerea si exploatarea rețelelor stradale, a lucrărilor de arta, proiectarea si materializarea reglementarilor de circulație. atat reclamanta cat si conducătorul auto nu precizează locul presupusului eveniment rutier, declaran ca avaria ar fi avut loc pe o ., . ce face obiectul prezentului dosar, nu se afla in administrarea sa conform cu H.C.G.M.B. 43/2011 Anexa I.
Mai mult decât atat, potrivit art. 4 coroborat cu articolele 5 si 6 din Anexa Nr.l la H.C.G.M.B. nr. 306/2002, « administratorii rețelelor edilitare care au in componenta capace si gratare instalate pe teritoriul Municipiului București, au obligația intretinerii acestora in stare tehnica corespunzătoare» ; de altfel « Primăriile sectoarelor Municipiului București prin compartimente specializate ... vor verifica si indentifica capacele si grătarele care sunt in stare tehnica necorespunzatoare si vor solicita administratorilor rețelelor edilitare sa le inlocuiasca in vederea asigurării stării de normalitate in ceea ce privește siguranța traficului rutier si in același timp pentru a 11 evitate eventualele vătămări corporale, pierderi de vieți omenești si distrugeri materiale cauzate de starea tehnica necorespunzatoare a acestora. »
Din inscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca, avaria s-a produs datorita unui canal aflat pe carosabil, canal ce se afla in administrarea rețelelor edilitare.
Iar, in conformitate cu prevederile ari. 7 din HCGMB nr. 16/1994. administratorii rețelelor si constructorii lucrărilor edilitare răspund de calitatea acestora si sunt obligați sa mențină la cota drumului ca,pacele de vizitare dupa terminarea lucrărilor in subteran, In cazul producerii de tasari pe traseele rețelelor edilitare cauzate de defecțiuni la acestea sau de execuția necorespunzatoare a umpluturilor si pavajelor, sarcina refaceri pavajelor revine constructorilor si administratorilor de rețele (Apa-N. ,Distrigaz, Romtelecom, Radet).
Administratorii de rețele au obligația de a realiza imediat dupa terminarea lucrărilor din subteran legătură acestora la rețeaua existenta.
Pe fondul cauzei, arată că pentru a putea fi angajata răspunderea civila a ADMINISTRAȚIEI STRĂZILOR se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții respectiv: existenta unui prejudiciu existenta unei fapte ilicite existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu
existenta vinovăției Administrației StrăzilorPretențiile reclamantei nu sunt susținute de dovezi concludente care pot conduce la angajarea răspunderii civile a ADMINISTRAȚIEI STRĂZILOR.
Considera ca, cererea de chemare in judecata impreuna cu facturile si devizele nu pot conduce singure la angajarea răspunderii ADMINISTRAȚIEI STRĂZILOR si nici la concluzia ca avaria autoturismului s-a produs datorita unei presupuse gropi aflata pe .>
Arată că reclamanta a omis sa depună alaturi de celelalte inscrisuri pe care isi intemeiaza cererea de chemare in judecata tocmai adresa eliberata de organele de politie care conține declarația conducătorului auto in legătură cu imprejurarile in care s-a produs avaria. In aceste condiții va rugam sa aveți in vedere ca reclamanta nu face sub nici o forma dovada ca avaria s-a produs datorita unei presupuse gropi aflata pe . nici a faptului ca vinovata de producerea avariei este Administrația Străzilor si nu conducătorul auto. La dosarul cauzei nu exista planșe fotografice, purtând data la care au fost efectuate si numărul dosarului de dauna, care sa evidențieze reperele avariate ale autoturismului, in acest fel, nu se poate identifica cu certitudine daca avariile menționate in nota de constatare chiar au fost produse in locul declarat de către conducătorul autovehiculului. Astfel, data si locul producerii evenimentului rutier reies numai din declarația reclamantei, mai mult decât atat nu exista la dosarul cauzei declarația conducătorului auto, nu exista autorizația de reparație in cauza, agentul de politie nefiind la locul accidentului pentru a constata in mod direct evenimentul. Mai mult decât atat înscrisul care se presupune a fi cererea de deschidere a dosarului de dauna, denumit declarație, nu este înregistrat, nu este datat, nu se menționează unde ar fi avut loc presupusul eveniment rutier si nu nu este semnat de reprezentanții firmei de asigurare.
Arată că păgubitul trebuie sa anunțe in 24 de ore asigurătorul, deoarece numai asa asigurătorul va emite autorizație de introducere in reparație, pe baza căreia unitatea service poate incepe reparația, iar dosarul de dauna a fost deschis la cateva zile de la producerea avariei, respectiv evenimentul rutier a avut loc in 4.06.2011 si dosarul de dauna s-a deschis in 6.06.2011. termenul legal de declarare a accidentului la politie este de 24 ore, depasirea acestui termen constituie contravenție si se sancționează cu amenda.
Considera ca, reclamanta avea obligația de a face demersuri in vederea identificării persoanei vinovate si sa se îndrepte împotriva acesteia si nu împotriva Administrației Străzilor. șoferul are o culpa exclusiva in producerea avariilor, prin faptul ca nu a fost suficient de diligent in exercitarea acestei activitati de conducere a autovehiculului pe drumurile publice, prin respectarea prevederile legale referitoare la respectarea vitezei legale si adaptarea acesteia la condițiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in condiții de siguranța, acesta ar fi putut observa la timp lucrările din carosabil si ar fi putut evita accidentul.
Arată că inscrisurile care emana exclusiv de la parata ori au fost intocmite in baza declarațiilor asiguratului acesteia nu pot face dovada credibila a veridicității celor intamplate. Pentru ca un inscris sub semnătura privata sa faca proba impotriva unei persoane, este necesar ca acesta sa fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune. In caz contrar s-ar da posibilitatea oricărei persoane sa isi constituie singura probele necesare pentru a obliga o alta persoana la plata unor sume de bani.Declarația pe proprie răspundere nu este susținuta cu alte mijloace de proba care sa ateste modalitatea in care s-a produs accidentul si nici nu răstoarnă sarcina probei. este de notorietate modalitatea de conducere si de participare la traficul rutier de către conducătorii auto care in goana zilnica sfideaza Legea Circulației pe drumurile publice, nu de puține ori neluindu-si masuri de precauție: trecând peste linii de tramvai, depășind coloane la semafor, incercand sa efectueze manevre de depășire acolo unde exista banda continua, etc.Este necesar întrunirea condiției referitoare si la fapta ilicita, in sensul cel puțin al unei neglijente sau imprudente din partea persoanei responsabile, precum si a condiției privind existenta unei legaturi de cauzalitate dintre aceasta fapta si prejudiciul existent. Nu poate fi retinuta nici culpa ADMINISTRAȚIEI STRĂZILOR in producerea prejudiciului, iar prin actele depuse la dosar nu se face dovada existentei prejudiciului si nici a celorlalte elemente.Reclamanta considera ca, fapta ilicita consta in neindeplinirea obligației de intretinere in stare tehnica corespunzătoare a carosabilului din partea Administrației Străzilor, ori nu se poate demonstra ca accidentul a avut loc datorita unei presupuse gropi atata timp cat se bazeaza doar pe afirmațiile conducătorului auto.
Considera ca este necesar a se stabili raportul de cauzalitate specific (iar nu un raport de cauzalitate general) ce nu se poate stabili decât in urma unei expertize tehnice, expertiza care ar trebui efectuata imediat dupa producerea avariei si care sa precizeze ca avariile s-au produs ca urmare a elementului drum (groapa in carosabil ) si nu ca urmare a elementului om ( modalitatea de conducere a autoturismului, condițiile de mediu, neadaptarea vitezei la condițiile de drum, neatenție in timpul conducerii autoturismului, consum de băuturi alcoolice, starea efectiva a autoturismului din punct de vedere tehnic).Acțiunea reclamantului este nefondata avand in vedere faptul ca, nu sunt suficiente elemente de natura a se stabili cu exactitate daca este sau nu antrenata răspunderea civila a ADMINISTRAȚIEI STRĂZILOR, atata timp cat reclamantul nu poate dovedi: cu certitudine cauza avariei ;legătură cauzala, in sensul ca nu se face dovada ca trecerea peste presupusa groapa putea produce avariile suferite de autoturism ;faptul ca, evenimentul s-a petrecut la locul relatat de conducătorul auto si nu oriunde in alta parte sau putea avea alte cauze, cat timp sunt retinute doar afirmațiile conducătorului auto.
Considera ca reclamanta nu face dovada condițiilor care atrag răspunderea civila delictuala, in sensul ca, prin înscrisurile depuse nu face dovada existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si nici existenta vinovăției Administrației Străzilor .
În drept: art.205 - 208 C.pr.civ; O.U.G. 195/2002-art., H.C.G.M.B. nr.43/2011, H.C.G.M.B. nr. 306/2002.
La data de 12.05.2015 pârâta U. A. TERITORIALA SECTOR 2 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Unității A. Teritoriale a S. 2 București deoarece: În doctrină, capacitatea procesuală de folosință s-a statuat că reprezintă „aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual”,. Codul Civil din 2011 prevede în art. 187 condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice persoană juridică, și anume „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general”, iar prin art. 188 se precizează în mod explicit că „Sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187”.
Având în vedere aceste articole, cât și definiția dată în art. 191 persoanelor juridice de drept public: „alin. 1 Persoanele juridice de drevt public se înființează prin lege, alin. 2 Prin excepție de la dispozițiile alin. 1, în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se vot înființa prin acte ale autorităților administrației publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege ”, în cele ce urmează, legislația care reglementează activitatea Unității A. Teritoriale a S. 2 București și temeiul juridic în temeiul căruia acesta administrează patrimoniul Municipiului București, în speță .> Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 conține definițiile anumitor termeni utilizați în domeniul administrației publice locale: lit. i) “unități administrativ-teritoriale - comune, orașe și județe; în condițiile legii, unele orașe pot fi declarate municipii lit. h) “subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor - sectoarele municipiului București sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare și organizare se fac prin lege”.
De asemenea, potrivit art. 21 din aceeași lege: “(1) Unitățile administrativ- teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte,, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
(2A1) Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant lezai și nu în nume personal."
Pe cale de consecință, U. A. Teritorială a S. 2 București nu are capacitate procesuală de folosință, deoarece potrivit legii nu are personalitate juridică sau patrimoniu, Municipiul București (unitate administrativ- teritorială) fiind persoana juridică, titulară a patrimoniului dat în administrare prin mandat către Sectorul 2 al Municipiului București.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității A. Teritoriale a S. 2 București, pentru următoarele motive: Obligația întreținerii rețelei stradale Și a spațiilor verzi din Sectorul 2, îi revine în general Administrației D. Public al S. 2, serviciu public descentralizat cu personalitate juridică și patrimoniu, care se află sub autoritatea Consiliului L. Sector 2 și căreia i-au fost delegate atribuțiile sus-menționate, astfel cum reiese din Hotărârea Consiliului L. al S. 2 nr. 108/2010 si Anexele sale. Cu toate acestea, pe cale de excepție, anumite străzi de pe teritoriul S. 2 sunt în administrarea Municipiului București în temeiul H.C.G.M.B. nr. 254/29.05.2008 și a anexelor sale. În această hotărâre se precizează că A.D.P. Sector 2 București, “administrează și întreține rețeaua stradală de pe raza teritoriului sectorul 2 ” astfel încât, aceasta va fi răspunzătoare de prejudiciile produse ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor pe care le are. Din descrierea faptei, rezultă că evenimentul s-a produs la data de 04.06. 2011, pe . 2, București, administrarea străzii sus-menționate, revenind în acest caz Administrației D. Public Sector 2 București.Așa cum se apreciază în doctrină - vezi V. M. C. „Tratat de procedură civilă, voi. 1, pag. 280,1. S., S. Zilberstein, Teoria generală a obligațiilor, pag. 287 - cât și în jurisprudență - a se vedea decizia Tribunalului Suprem, Secția Civilă nr. 426/27.02.1988, RRD nr. 4/1989 - calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea obligată în raportul dedus judecății. Deoarece calitatea procesual pasivă presupune existenta unei identități între persoana pârâtului si cea obligată în raportul dedus judecății. Primăria S. 2 București nu va putea să suporte consecințele neîndeplinirii unei obligații care era a unei alte persoane. Or, în speță, această condiție nu este îndeplinită din considerentele sus enunțate. Pe fondul cauzei, arătăm că acțiunea este neîntemeiată, pretențiile reclamantei bazându-se pe declarația conducătorului auto fară a exista vreo probă obiectivă în dovedirea celor pretinse. Pentru dovedirea susținerilor, reclamanta a depus o . înscrisuri. Cu toate acestea, vom arăta în cele ce urmează că probatoriul de care reclamanta înțelege să se folosească, nu numai că este incomplet și insuficient pentru a proba în întregime susținerile acesteia, dar nici nu va putea fi completat de aceasta într-o măsură satisfăcătoare. Potrivit art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002 ,//) Proprietarul, deținătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui autovehicul, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulație este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare. (2) Persoanele prevăzute la alin. (I) sunt exceptate de la obligația prezentării la unitatea de poliție dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru avarierea vehiculelor respective.” Cu toate acestea, în art. 801 se precizează că “în situațiile prevăzute la art. 79 si 80, repararea vehiculelor se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de poliție sau, după caz, de societățile din domeniul asigurărilor." în acest sens, subliniem faptul că se impunea ca reclamanta să prezinte un proces-verbal de constatare încheiat la fața locului, din care să rezulte că un agent constatator s-a deplasat la fața locului și a constatat veridicitatea celor declarate. Mai mult decât atât, la dosar sunt depuse trei fotografii, dintre care două cu un capac de canal și una cu o tăbliță cu numele unei străzi din sectorul 2, dar care nu în mod evident au vreo legătură între ele și cu atât mai puțin cu pretinsul eveniment, neexistând nici o fotografie care să ateste avarierea autovehiculului in cauză. Nici unul din înscrisurile depuse la dosar nu pot face dovada LOCULUI producerii accidentului și nici în ceea ce privește CAUZA producerii avariei autoturismului.
Consideră că pentru pronunțarea unei soluții temeinice, instanța trebuie să. dea dovadă de o atitudine obiectivă și să ia în calcul și posibilitatea ca (atâta timp cât nu au fost depuse documente în susținere) evenimentele să nu se fi produs așa cum declară reclamanta - pretențiile acesteia bazându-se numai pe declarațiile făcute de conducătorul auto.
Atâta timp cât nu există o constatare la fața locului dovedită printr-un proces-verbal, nu se poate discuta despre o probă obiectivă în susținerea celor pretinse, probă din care să rezulte o faptă ilicită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. potrivit art. 27 din Legea 136/1995 „Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.” Ori reclamanta nu a despus Ia dosar nici un act din care să rezulte starea bunului asigurat înainte și după producerea evenimentului rutier, astfel încât să se poată stabili cu exactitate întinderea pagubei suferite de persoana asigurată în drepturile căreia se subrogă.Din cele prezentate de reclamantă rezultă doar că la autoturismul respectiv s-a efectuat o reparație și că s-a efectuat plata pentru acea reparație. Asigurătorul, în baza contractului de asigurare este obligat să despăgubească asiguratul în condițiile stabilite în acel contract.Atâta timp cât reclamata nu face dovada existenței faptului ilicit, precum și raportul de cauzalitate între prejudiciu creat si fapta ilicită care să se rețină în sarcina noastră, pretenția reclamntei este neîntemeiată.
La data de 23.02.2015 paratele P. S. 2 BUCURESTI, prin Primar si C. L. au formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Administrației D. Public Sector2 București, Cod Fiscal_, cu sediul în ., Sector 2 București, pentru ca, în cazul în care instituția va cădea în pretenții, sa fie obligată la plata sumei de 2315,61 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală, calculată de la data plății despăgubirilor și până la data plății efective, totodată, solicitând plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Arată că prin Decizia nr. 324/1974 emisă de C. Popular Sector 2 al Municipiului București a fost înființată începând cu data de 01.07.1974, Administrația D. Public Sector 2, serviciu public descentralizat cu personalitate juridică și patrimoniu propriu. Conform prevederilor art. 2 din Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 254/29.05.2008 privind administrarea rețelei stradale principale și lucrările de artă din municipiul București, modificată și completată Administrația Străzilor va administra rețeaua principală de străzi, piețele publice și lucrările de artă cuprinse în anexele 1 și 2” care fac parte integrantă din hotărârea mai sus menționată. Potrivit art. 4 din același act normativ ”celelalte artere... se administrează de către Consiliile locale ale sectoarelor 1-6 în aria cărora se află cu excepția lucrărilor de reglementare a semnelor de circulație și desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal.
Arată că obligația întreținerii rețelei stradale și a spațiilor verzi din sectorul 2, revine Administrației D. Public al S. 2, serviciu public descentralizat cu personalitate juridică și patrimoniu, astfel cum reiese din Hotărârea Consiliului L. al S. 2 nr. 108/2010 si Anexele sale, prin care s-a aprobat modificarea și completarea Organigramei, Statului de Funcții și a Regulamentului de Organizare și Funcționare. In această hotărâre se precizează că A.D.P. Sector 2 „administreză domeniul public de pe raza sectorului 2” și “asigură... întrținerea străzilor secundare, intrări și alei conform reglementărilor legale în vigoare. ”, astfel încât, aceasta va fi răspunzătoare de prejudiciile produse ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor pe care le are.
Arată că invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sector 2 București, deoarece: Potrivit art. 21 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, “unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”. Totodată, potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ “comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”. Din coroborarea celor două texte exprese mai sus citate și în lipsa unor prevederi legale în sens contrar, putem să conchidem că unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele și, pe cale, de consecință, numai acestea sunt persoane juridice de drept public și au capacitatea juridică deplină și patrimoniu propriu. Totodată potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 “în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”, sensul strict al noțiunii de unitate administrativ teritorială fiind cel stabilit prin dispozițiile imperative ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001. în altă ordine de idei. conform art. 56 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă “poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”. Ca atare, pentru a fi parte în procesul civil, părțile trebuie să îndeplinească, printre altele, și condiția existenței capacității procesuale, lipsa acesteia conducând la respingerea acțiunii. Primăria este însă, prin prisma prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001, o simplă structură funcțională cu activitate permanentă, alcătuită din primar, viceprimari, secretarul comunei, orașului sau municipiului și din aparatul propriu de specialitate al consiliului local, care “duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivităților locale”. Nici vechea lege a administrației publice locale nr. 61/1991, nici actuala reglementare nu au calificat primăria ca persoană juridică, deoarece, pe de-o parte, este definită drept o structura funcțională, deci internă a unității administrativ- teritoriale, iar pe de alta parte, nu întrunește elementele constitutive ale unei persoane juridice - respectiv nu are un buget propriu și un patrimoniu propriu.
Arată că structura funcțională - Primăria- nu are capacitate procesuală de folosință și, pe cale de consecință, nu poate sta în judecată ca parte.
Arată că invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Consiliului L. al S. 2 București, deoarece: In doctrină, capacitatea procesuală de folosință s-a statuat că reprezintă „aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual”. Codul Civil din 2011 prevede în art. 187 condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice persoană juridică, și anume: „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare si un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general”, iar prin art. 188 se precizează în mod explicit că ,jSunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187”. Având în vedere aceste articole, cât și definiția dată în art. 191 persoanelor juridice de drept public, respectiv: „alin. 1 - Persoanele juridice de drept public se înființează prin lese, alin. 2 - Prin excepție de la dispozițiile alin. 1, în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înființa prin acte ale autorităților administrației publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege’’. legislația care reglementează activitatea Consiliului L. al S. 2 București și temeiul juridic în temeiul căruia acesta administrează patrimoniul Municipiului București. In art. 28 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt definite ca fiind “compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale", ori se înțelege chiar din această definiție că pârâtul, C. L. al S. 2 București, nu are organe de conducere proprii sau patrimoniu propriu.Iar la art. 80 din Legea nr. 215/2001 se prevede că “Autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt C. General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor, ca autorități deliberative, precum și primarul general al municipiului București și primarii sectoarelor, ca autorități executive. alese în condițiile legii pentru alegerea autorităților administrației publice locale
De asemenea, în art. 81 alin. 2 din lege sunt prevăzute atribuțiile consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București printre care la lit. f) se precizează că “administrează, în condițiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureștf iar în alin. 3 se specifică în mod expres că “Atribuțiile prevăzute la alin. (2) lit. c) - h), p) și q) pot fi exercitate numai pe baza împuternicirii exprese date prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București".în cele din urmă și art. 209 al Codului civil din 2011 face o diferențiere între persoana juridică și organele sale de administrare și precizează clar că relației dintre acestea i se aplică regulile mandatului.Având în vedere că Hotărârea C.G.M.B. nr. 254/29.05.2008 reprezintă tocmai o asemenea împuternicire, prin care C. General Municipiul București își deleagă, cu anumite excepții, prin art. 4 coroborat cu art. 2, obligația de administrare a străzilor de pe teritoriul unității administrativ-teritoriale (Municipiul București) către consiliile locale ale subdiviziunilor unității (Sectoarele Municipiului București), astfel încât C. L. al S. 2 București are, în fapt, simpla calitate de mandatar (împuterniciți al Municipiului București.
Pe cale de consecință, nici Primăria (structură funcțională), nici C. L. (autoritate deliberativă) nu au capacitate procesuală deoarece potrivit legii nu au personalitate juridică sau patrimoniu, Municipiul București (unitate administrativ- teritorială) fiind persoana juridică titulară a patrimoniului dat în administrare prin mandat, către Sectorul 2 al Municipiului București.
Arată că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sector 2 București, deoarece:Obligația întreținerii rețelei stradale și a spațiilor verzi din Sectorul 2, îi revine în general Administrației D. Public al S. 2, serviciu public descentralizat cu personalitate juridică și patrimoniu, care se află sub autoritatea Consiliului L. Sector 2 și căreia i-au fost delegate atribuțiile sus-menționate, astfel cum reiese din Hotărârea Consiliului L. al S. 2 nr. 108/2010 si Anexele sale. Cu toate acestea, pe cale de excepție, anumite străzi de pe teritoriul S. 2 sunt în administrarea Municipiului București în temeiul H.C.G.M.B. nr. 254/29.05.2008 și a anexelor sale.în această hotărâre se precizează că A.D.P. Sector 2 București, “administrează și întreține rețeaua stradală de pe raza teritoriului sectorul 2 ” astfel încât, aceasta va fi răspunzătoare de prejudiciile produse ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor pe care le are.Din descrierea faptei, rezultă că evenimentul s-a produs la data de 04.06. 2011, pe . 2, București, administrarea străzii sus-menționate, revenind în acest caz Administrației D. Public Sector 2 București.Așa cum se apreciază în doctrină - vezi V. M. C. „Tratat de procedură civilă, voi. 1, pag. 280,1. S., S. Zilberstein, Teoria generală a obligațiilor, pag. 287 - cât și în jurisprudență - a se vedea decizia Tribunalului Suprem, Secția Civilă nr. 426/27.02.1988, RRD nr. 4/1989 - calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea obligată în raportul dedus judecății.Deoarece calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului si cea obligată în raportul dedus judecății, Primăria S. 2 București nu va putea să suporte consecințele neîndeplinirii unei obligații care era a unei alte persoane.Or, în speță, această condiție nu este îndeplinită din considerentele sus enunțate.
Arată că invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al S. 2 București, deoarece:Acesta este un simplu mandatar al Municipiului București, prin urmare în raporturile cu terții calitatea procesuală și răspunderea va fi întotdeauna a Municipiului București, nicidecum a Consiliului L. al S. 2 București.Având în vedere calitatea de mandatar a Consiliului L. al S. 2 București, acesta nu va răspunde direct față de terți, ci numai față de Municipiul București în raport cu calitatea sa de mandant. Terții, în schimb, se vor îndrepta întotdeauna împotriva mandantului, nicidecum împotriva mandatarului, cum este cazul în speță.De altfel, chiar și în ipoteza în care acțiunea reclamantei ar fi admisă, astfel cum a fost formulată, aceasta s-ar găsi în imposibilitatea de a-și recupera prejudiciul, sentința fiind golită de conținut, în speță de caracterul executoriu, consecința faptului că nu există un patrimoniu urmăribil în posesia Consiliului L. al S. 2 București.
Pe fondul cauzei, arată că acțiunea este neîntemeiată, pretențiile reclamantei bazându-se pe declarația conducătorului auto fără a exista vreo probă obiectivă în dovedirea celor pretinse. Pentru dovedirea susținerilor, reclamanta a depus o . înscrisuri. Potrivit art. 80 din O.U.G. nr. 195/2002 „(1) Proprietarul, deținătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui autovehicul, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulație este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la obligația prezentării la unitatea de poliție dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru avarierea vehiculelor respective.”Cu toate acestea, în art. 801 se precizează că “în situațiile prevăzute la art. 79 și 80, repararea vehiculelor se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de poliție sau, după caz, de societățile din domeniul asigurărilor."
Arată că se impunea ca reclamanta să prezinte un proces-verbal de constatare încheiat la fata locului. din care să rezulte că un agent constatator s-a deplasat la fața locului și a constatat veridicitatea celor declarate. Mai mult decât atât, la dosar sunt depuse trei fotografii, dintre care două cu un capac de canal și una cu o tăbliță cu numele unei străzi din sectorul 2, dar care nu în mod evident au vreo legătură între ele și cu atât mai puțin cu pretinsul eveniment, neexistând nici o fotografie care să ateste avarierea autovehiculului in cauză.Nici unul din înscrisurile depuse la dosar nu pot face dovada LOCULUI producerii accidentului și nici în ceea ce privește CAUZA producerii avariei autoturismului.
Consideră că pentru pronunțarea unei soluții temeinice, instanța trebuie să dea dovadă de o atitudine obiectivă și să ia în calcul și posibilitatea ca (atâta timp cât nu au fost depuse documente în susținere) evenimentele să nu se fi produs așa cum declară reclamanta - pretențiile acesteia bazându-se numai pe declarațiile făcute de conducătorul auto.Atâta timp cât nu există o constatare la fața locului dovedită printr-un proces-verbal, nu se poate discuta despre o probă obiectivă în susținerea celor pretinse, probă din care să rezulte o faptă ilicită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. potrivit art. 27 din Legea 136/1995 „Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.” Ori reclamanta nu a despus Ia dosar nici un act din care să rezulte starea bunului asigurat înainte si după producerea evenimentului rutier, astfel încât să se poată stabili cu exactitate întinderea pagubei suferite de persoana asigurată în drepturile căreia se subrogă.Din cele prezentate de reclamantă rezultă doar că la autoturismul respectiv s-a efectuat o reparație și că s-a efectuat plata pentru acea reparație. Asigurătorul, în baza contractului de asigurare este obligat să despăgubească asiguratul în condițiile stabilite în acel contract.Atâta timp cât reclamata nu face dovada existenței faptului ilicit, precum și raportul de cauzalitate între prejudiciu creat și fapta ilicită care să se retină în sarcina noastră, pretenția reclamntei este neîntemeiată.Referitor la cererea reclamantei privind acordarea dobânzii legale calculată până la achitarea integrală a debitului o considerăm neîntemeiată deoarece art. 22 din Legea nr. 136/1995, republicată, limitează drepturile asigurătorului subrogat în drepturile asiguratului, în acțiunea în regres, la limitele indemnizației plătite fără a prevedea posibilitatea asigurătorului de a recupera paguba de la o terță persoană față de contractul de asigurare. în plus polița de asigurare acoperă toate avariile produse autovehiculului indiferent care ar fi cauza acestora și indiferent dacă este sau nu cunoscută cauza acestor avarii.
ÎN D.: - art.205 și urm. din C.pr.civ., precum și celelalte texte de lege menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
La data de 26.02.2015, parata ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SECTOR 2 a formulta intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata, pentru următoarele motive:Reclamanta a formulat o acțiune împotriva subscrisei, a Consiliului General al Municipiului București - Administrația Străzilor, a Consiliului L. Sector 2 si a Primăriei S. 2 București prin care a solicitat obligarea paraților la plata sumei de 2.315,61 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de către reclamanta pentru reparația autoturismului avand număr de înmatriculare_, la plata dobânzii legale aferenta sumei mai sus menționate si a dobânzii penalizatoare de la data plații despăgubirilor si pana la achitarea integrala a debitului si la plata cheltuielilor de judecata.Din cuprinsul cererii de chemare in judecata reiese faptul ca, la data de 04.06.2011, autoturismul marca BMW X6 cu nr. de inmatriculare_, proprietatea asiguratului reclamantei, a fost avariat ca urmare a trecerii peste o groapa, in timp ce rula pe ., in calitatea sa de asigurător, nu a inteles, inainte de a plați despăgubirea asiguratului sau, sa verifice, prin forte proprii, posibilitatea si modalitatea producerii avariei in maniera descrisa de asiguratul sau.Reclamanta nu s-a preocupat de conservarea de probe in vederea unei viitoare acțiuni in regres, respectiv nu a realizat prin forte proprii o constatare completa, cu planșe foto detaliate, cu reținerea locului in care se susține ca a avut loc avaria si a reperelor avariate. Planșele fotografice depuse la dosarul cauzei nu au inscrisa data la care au fost efectuate, nu sunt planșe de asamblu care sa surprindă atat groapa cat si indicativul străzii pe care se susține ca s-a produs avaria.In plus, planșele fotografice nu poarta semnătură persoanei care a intocmit inscrisul, asa cum cer dispozițiile art. 290 N.C.pr.civ., neavand deci nicio valoare probatorie.Din cuprinsul dosarului de dauna nu rezulta nici o informație cu privire la stabilirea, in plan longitudinal si transversal, de către inspectorul reclamantei, pe baza unor probe materiale, a locului producerii evenimentului, acesta nestabilind relații dimensionale raportat la unele repere fixe din zona.
Arată ca, in cauza, nu este dovedita intrunirea cumulativa a condițiilor răspunderii civile delictuale: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat. Dintre toate aceste condiții enumerate mai sus, singura parțial dovedita de către reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, este existenta unui prejudiciu, toate celelalte condiții nefiind dovedite, simpla declarație a conducătorului auto, care, fara a fi susținuta si de constatarea unui organ competent in acest sens, nu poate face dovada credibila a veridicității celor intamplate.
Totodata, nu poate fi retinuta existenta unei fapte ilicite avand in vedere faptul ca, din declarația conducătorului autoturismului avariat, rezulta ca evenimentul s-a produs din cauza unei guri de canal, pe jumatate acoperita, devenind aplicabile prevederile art. 4 din H.C.G.M.B. nr. 306/2002 potrivit carora „administratorii rețelelor edilitare care au in componenta capace si gratare instalate pe teritoriul Municipiului București, au obligația intretinerii acestora in stare tehnica corespunzătoare, in asa mod ca pe toata durata existentei lor sa fie asigurate funcțiile: carosabila, pietonala si de acoperire (nu sunt acceptate capace si gratare cu fisuri, cele deformate care nu se reazama continuu pe locașul din rama, cele necorespunzatoare cerințelor de trafic din zona, precum si cele situate la cote ce depasesc abaterile admise de normativele in vigoare)”.Data si locul producerii evenimentului rutier reies numai din declarația conducătorului auto, nefiind depuse la dosar alte probe care sa emane de la terti si care sa constate in mod direct evenimentul si care sa confirme declarația asiguratului reclamantei.Astfel ca, inscrisurile care provin de la reclamanta, sau care au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului, nu pot face dovada credibila a veridicității celor descrise.Declarația pe proprie răspundere a asiguratului nu este susținuta cu alte mijloace de proba care sa ateste modalitatea in care s-a produs accidentul si nici nu rastoarna sarcina probei.In ceea ce privește existenta legăturii de cauzalitate, consideram ca nici aceasta condiție nu este îndeplinita, data fiind insuficienta probelor atașate la dosarul cauzei, probe care oricum au la baza doar declarația conducătorului auto.Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectiva, data fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecații prin subrogarea legala in drepturile conducătorului auto.Conducătorul autoturismului avea interesul sa declare faptul ca accidentul s-a produs din cauze care nu ii sunt imputabile sau sa nu declare circumstanțele care ii sunt defavorabile, pentru a beneficia de avantajele asigurării fara a se retine vreun accident produs din culpa sa, precum si pentru a evita eventuale sancțiuni contravenționale.Din probele depuse de către reclamanta la dosarul cauzei, care emana exclusiv de la persoana prejudiciata, rezulta ca acestea nu sunt apte de a conduce la stabilirea legăturii de cauzalitate intre nerespectarea obligației de menținere a drumului public in stare tehnica corespunzătoare si avarierea autoturismului si implicit nici pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a administratorului drumului public pentru producerea prejudiciului.
Considera ca, in lipsa unor dovezi clare sau a unei constatări oficiale a evenimentului, exista si posibilitatea, întrucât prin simpla declarație nu avem convingerea ca datele aratate coincid realitatii, ca autoturismul sa fi fost avariat in alte împrejurări iar conducătorul auto sa pretindă plata unor reparații nejustificate.
Probe: înscrisuri.
In temeiul dispozițiilor art. 411 N. C.pr.civ. solicitam judecarea cauzei in lipsa.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În baza art. 248 NCPC, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților C. L. SECTOR 2 și P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, instanța reține că este întemeiată.
Astfel, C. L. SECTOR 2 este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, iar P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR este numai o structură funcțională lipsită de personalitate juridică. Conform art. 56 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă “poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile”.
Aceste împrejurări rezultă din interpretarea art. 21 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 215/2001 de unde rezultă că unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea fiind numai comunele, orașele, municipiile și județele, prin intermediul cărora se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar din această interpretarea rezultă că pârâtul consiliul local nu are capacitate de folosință, neavând aptitudinea de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
De altfel, art. 209 cod civil face distincție între persoana juridică și organele sale de administrare, care acționează potrivit regulilor de la mandat, aceasta fiind de altfel și legătura dintre Municipiul București –persoană juridică și consiliu –organ de administrare, căruia legea a înțeles să nu-i atribuie personalitate juridică așa cum rezultă din interpretarea prevederilor Legii nr. 215/2001.
Totodată, referitor la primărie, aceasta nu este decât o structură funcțională cu activitate permanentă, alcătuită din primar, viceprimari, secretarul comunei, orașului sau municipiului și din aparatul propriu de specialitate al consiliului local, care “duce la îndeplinire hotărârile Consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivităților locale”, așa cum rezultă din prevederile art. 77 din Legea 215/2001, invocată de altfel și de pârâți, prin întâmpinare.
De asemenea, instanța mai reține prevederile art. 187 cod civil care reglementează condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice persoană juridică, și anume: „Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare si un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general”. Din această perspectivă, instanța reține că nici C. L. SECTOR 2 și nici P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR nu au o organizare de sine stătătoare și nici patrimoniu propriu.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților C. L. SECTOR 2 și P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR și va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul ales la Cabinet de Avocat P. D. din sector 5, București, .. 1, ., . contradictoriu cu C. L. SECTOR 2, cu sediul in sector 2, București, .-13 și P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul in sector 2, București, .-13, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, instanța reține că nici unul dintre pârâții ADMINISTRAȚIA S., A. D. PUBLIC SECTOR 2 și U. A. TERITORIALA SECTOR 2 nu are calitate procesuală pasivă.
Astfel, reclamanta invocă producerea unui eveniment rutier cauzat de existența unei gropi nesemnalizată în carosabil. La fila 27 se află fotografiile cu capacul de canal, iar la fila 28 se regăsește declarația conducătorului auto N. I. care susține că a intrat cu autoturismul într-o groapă aflată în jurul unei guri de canal, efectuând în acest sens și o schiță –fila 29.
Față de cele invocate de către reclamantă, instanța reține că răspunderea aparține administratorului rețelei edilitare care are în administrare capacul de canal.
În acest sens, instanța reține că art. 5 alin.6 din OUG 195/2002 prevede că în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
De asemenea, H.C.G.M.B. nr. 43/2011 in art. 2 prevede faptul ca „Administrația Străzilor va administra rețeaua stradala principala si lucrările de arta specificate in anexa 1 si 2 din prezenta ho tarare”, celelalte artere se administrează de către Consiliile locale ale sectoarelor 1-6. . de reclamantă, nu se afla in administrarea sa conform cu H.C.G.M.B. 43/2011 Anexa I.
Potrivit art. 4 coroborat cu articolele 5 si 6 din Anexa Nr.l la H.C.G.M.B. nr. 306/2002, «administratorii rețelelor edilitare care au in componenta capace si gratare instalate pe teritoriul Municipiului București, au obligația intretinerii acestora in stare tehnica corespunzătoare» ; de altfel «Primăriile sectoarelor Municipiului București prin compartimente specializate ... vor verifica si indentifica capacele si grătarele care sunt in stare tehnica necorespunzatoare si vor solicita administratorilor rețelelor edilitare sa le inlocuiasca in vederea asigurării stării de normalitate in ceea ce privește siguranța traficului rutier si in același timp pentru a 11 evitate eventualele vătămări corporale, pierderi de vieți omenești si distrugeri materiale cauzate de starea tehnica necorespunzatoare a acestora.»
De asemenea, art. 7 din HCGMB nr. 16/1994 prevede că administratorii rețelelor si constructorii lucrărilor edilitare răspund de calitatea acestora si sunt obligați sa mențină la cota drumului capacele de vizitare dupa terminarea lucrărilor in subteran.
Sarcina refaceri pavajelor revine constructorilor si administratorilor de rețele (Apa-N. ,Distrigaz, Romtelecom, Radet).
Reținând că nici unul dintre pârâții ADMINISTRAȚIA S., A. D. PUBLIC SECTOR 2 și U. A. TERITORIALA SECTOR 2 nu are calitatea de administrator al vreunei rețele edilitare, instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA S., cu sediul in sector 1, București, .. 1, A. D. PUBLIC SECTOR 2 cu sediul in sector 2, București, . și U. A. TERITORIALA SECTOR 2, cu sediul in sector 2, București, .-13, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În baza art. 453 NCPC, instanța va obliga reclamanta la plata către pârâta A. D. PUBLIC SECTOR 2 a sumei de 992 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților C. L. SECTOR 2 și P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților ADMINISTRAȚIA S., A. D. PUBLIC SECTOR 2 și U. A. TERITORIALA SECTOR 2.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul ales la Cabinet de Avocat P. D. din sector 5, București, .. 1, ., . contradictoriu cu C. L. SECTOR 2, cu sediul in sector 2, București, .-13 și P. S. 2 BUCUREȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul in sector 2, București, .-13, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA S., cu sediul in sector 1, București, .. 1, A. D. PUBLIC SECTOR 2 cu sediul in sector 2, București, . și U. A. TERITORIALA SECTOR 2, cu sediul in sector 2, București, .-13, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamanta la plata către pârâta A. D. PUBLIC SECTOR 2 a sumei de 992 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
pentru grefier demisionat în 13.08.2015 semnează grefier șef
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... → |
|---|
