Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 16311/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINTA CIVILA Nr._/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte A. G. D.
Grefier I. I. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind reclamantul CAPĂȚÂNĂ N. și pârâta P. B. ROMANIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare CLAUZE ABUZIVE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 11.09.2015 si apoi pentru astăzi 18.09.2015:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.01.2015 sub numărul_, reclamantul C. N. a formulat în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA acțiune în pretenții – clauze abuzive solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- Constatarea caracterului abuziv al clauzelor inserate la art. 4 și art. III din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 424202G_/19.06.2008 referitoare la perceperea comisionului de acordare în cuantum de 5% aplicat la suma împrumutului
- Obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.160,55 CHF încasată cu titlu de comision de acordare și a dobânzii legale aferente, datorată începând cu data reținerii comisionului de acordare de către pârâtă și până la data plății efective a debitului
- Obligarea pârâtei la restituirea dobânzii aferente sumei de 1.160,55 CHF dobândă calculată la rata din Contract, respectiv indicele de referință LIBOR + marja băncii de 7,95% dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei sume nedatorate și până la data plății efective a acestui debit începând cu data efecutării plății nedatorată până la data de 01.09.2011 și conform OG nr. 13/2011 după data de 01.09.2011 și până la data restituirii efective
- Să oblige pârâta să emită un nou grafic de rambursare cu recalcularea dobânzii în funcție de data restituirii comisionului de acordare
- Cheltuieli de judecată
In fapt, reclamantul a învederat că in calitate de împrumutat, a incheiat cu pârâta P. B. ROMANIA SA un contract de imprumut pentru nevoi personale, respectiv CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT PENTRU NEVOI PERSONALE CU NR. 424202G_ din data de 19.06.2008. Valoarea creditului aprobat a fost de 24 371,55 CHF (franci elvețieni) iar restituirea a fost esalonata in 10 ani si respectiv 120 rate lunare, conform graficului de rambursare anexat convenției de credit.
Reclamantul a precizat ca nu a avut posibilitatea negocierii contractului, angajatul băncii informindu-l ca nu are mandat sa opereze modificări ale formularului tip utilizat de banca pentru acordarea creditelor, situatie in care s-a văzut obligat sa accepte „pachetul standard" impus si formularistica aferenta utilizata de pirita P. B. ROMANIA SA la nivelul anului 2008.
Contractul ce i-a fost impus subsemnatului împrumutat de către pirita P. B. ROMANIA SA, era unul tip, „de adeziune" si imi creea in mod cert o situatie de inferioritate, prin inserarea unor clauze abuzive ce incalcau in mod flagrant principiul bunei- credinte dar si Dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Astfel, prin clauzele continute la art. 4 corelat cu art. III din Contractul nr. 424202G_ din data de 19.06.2008 pirita a instituit in mod unilateral obligația subsemnatului la plata unui comision de acordare in cuantum de 5% aplicat la suma împrumutului: „ Comisionul de acordare este calculat ca procent aplicat la suma solicitata(min 60 EUR sau echivalent in RON/CHF), asa cum este este aceasta mentionata in cererea de credit si va fi retinut din împrumut la data acordarii împrumutului. "
Aceasta clauza este abuziva si nelegala intrucit pirita nu-si asuma obligația de prestare a unei activitati in schimbul acestui comision de acordare cu valoare semnificativa - l 160,55 CHF, pe care 1-a incasat imediat(.... va fi retinut din împrumut la data acordarii împrumutului), reducind considerabil valoarea efectiva a împrumutului contractat.
De asemenea, reclamantul a arătat că este evidenta reaua-credinta a piritei P. B. ROMANIA SA la încheierea contractului de credit in care a inserat si impus reclamant clauzele abuzive criticate, clauze ce creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile asumate de parti dat fiind ca a fost plasat . inferioritate.
Astfel reclamantul nu a putut beneficia efectiv de suma contractata- 24 371,55 CHF, ci a beneficiat doar de suma diminuata respectiv 23 152 CHF insa, in mod abuziv, a fost obligat sa plătesc dobinda la valoarea integrala a creditului. Așadar, desi nu a beneficiat niciodată de suma de 1160,55 CHF, in mod abuziv, reclamantul a fost obligat sa plătească dobinda însemnata aferenta acestei sume - la inceput 10,84% si in prezent 7,95%, calculata in funcție de indicele de referința LIBOR + marja băncii de 7,95%, dobinda esalonata in 10 ani si respectiv 120 rate lunare, conform graficului de rambursare anexat convenției de credit.
Reclamantul a considerat abuzive si nelegale clauzele prevăzute la art. 4 si la art. III din Contractul nr. 424202G_ din data de 19.06.2008 si, in consecința, solicit anularea lor si obligarea piritei la restituirea către subsemnatul reclamant a sumei de 1160,55 CHF încasata cu titlu de comision de acordare si a dobinzii legale aferente, datorata incepind cu data reținerii comisionului de acordare de către pirita si pina la data plații efective a debitului, dobinda ce va fi calculata conform OG nr. 9/2000 pina la data de 01.09.2011, si conform OG nr. 13/2011 dupa 01.09.2011 si pina la zi.
De asemenea, alaturi de comisionul de acordare nelegal incasat, reclamantul a solicit obligarea piritei la restituirea plaților accesorii respectiv dobinda perceputa nelegal pentru suma de 1160,55 CHF retrasa abuziv de pirita din contul subsemnatului in ziua de_, dobinda calculata la rata din contract, respectiv indicele de referința LIBOR+maija băncii de 7,95%.
Reclamantul a considerat ca se impune obligarea piritei la plata dobinzii legale, calculata in funcție de actele normative succesive incidente in cauza. Intrucit pirita a fost de rea- credinta, cunoscind caracterul abuziv al clauzelor inserate in contractele pre-redactate, urmeaza ca instanta sa o oblige la plata dobinzii legale datorate, calculata de la data achitarii fiecărei sume nedatorate( comision de acordare si dobinda bancara aferenta comisionului de acordare) si pina la data plații efective a acestui debit.
Intrucit actualul grafic de rambursare este nelegal intocmit, cu obligarea reclamantului la plata dobinzii bancare, esalonata pe 10 ani (din care am achitat aproape 7), inclusiv pentru suma de 1160,55 CHF de care, ca urmare a clauzelor abuzive impuse de pirita, nu a beneficiat niciodata, reclamantul considerând justificat ca instanta sa oblige pirita sa emită un nou grafic de rambursare cu recalcularea dobinzii in funcție de data restituirii către reclamant a comisionului de acordare, urmind a plăti dobinda pentru suma del 160,55 CHF numai dupa data restituirii.
S-a apreciat că sunt întrunite condițiile impuse de Legea nr. 193/2000, iar clauzele respective sunt abuzive.
În drept, s-au invocat prevederile art. 4 și urm din Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE, OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2011
B. Apărări
Pârâta P. B. ROMANIA a formulat la data de 26.02.2015 întâmpinare (f. 67) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
În motivarea apărărilor sale pârâta a atestat că reclamantul C. N. s-a prezentat la sediul subscrisei, solicitând acordarea unui imprumut pentru nevoie persoanale cu in valoare de_.55 CHF. La acest moment, pârâta i-a prezentat reclamantului toate opțiunile de creditare, acesta semnând in acest sens si o cerere de credit.
Astfel, reclamantului i-au fost prezentate toate avantajele si dezavantajele incheierii unui contract de credit cu o dobanda variabila, precum si clauzele contractului de credit ce ar urma sa fie incheiat in masura in care acesta urma sa opteze pentru serviciile oferite de subscrisa, astfel incat sa aiba posibilitatea de a opta pentru creditul pe care acesta il considera cel mai adecvat nevoilor sale.
Ulterior, in data de 19.06.2008, reclamantul, in calitate de împrumutat si pârâta, in calitate de Imprumutator, au incheiat Contractul de Credit nr. 424202G_ („Contractul"), prin care reclamantului i-a fost acordata cu titlu de imprumut suma de_.55 CHF, acesta optând pentru încheierea unui contract de credit cu o dobanda variabila.
Si cu aceata ocazie, reclamantului i-au fost prezentate toate clauzele contractuale, precum si modul de calcul al dobânzii stabilite inițial ca fiind variabila. Modul de calcul al dobânzii este detaliat si in cuprinsul Contractului, acesta fiind insotit de un grafic de rambursare.
Cu toate acestea, prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. de dosar_, reclamantul solicita instantei sa se constatate ca anumite clauze ar avea un caracter pretins abuziv, invocând in mod eronat incalcarea rigorilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesioniști si consumatori.
Or, pârâtul a apreciat că clauzele contractuale contestate, cuprinse la art. 4 si art. III din Contract nu pot fi in niciun caz considerate ca avand un caracter abuziv, fiind stabilite si agreate de parti in conformitate cu dispozițiile legale incidente.
S-a apreciat că pentru ca instanta de judecata sa poata sancționa o clauza ca fiind abuziva, trebuie sa fie inteplinite in mod cumulativ urmatoarele condiții: (i) clauza sa fie parte integranta dintr-un contract de adeziune si sa nu fi fost negociata din culpa comerciantului/profesionistului, (ii) sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, (iii) clauza sa fie excesiva si contrara bunei - credințe.
Totodata, pentru a putea fi supusa cenzurii instantei de judecata, clauza nu trebuie sa se refere la obiectul sau prețul contractului, precum nici la costurile generate de analiza dosarului de creditare.
Astfel, in vederea determinării caracterului legal al clauzelor contractuale, urmeaza sa aveți in vedere dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, potrivit carora "o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor".
Textul de lege citat reprezintă implementarea dispozițiilor art. 3 Directivei 93/13/CEE in dreptul intern, identificandu-se cu ușurința in cuprinsul sau condițiile cumulative pe care o clauza trebuie sa le indeplineasca pentru a putea fi calificata in concret de către judecătorul național ca fiind abuziva.
In prezenta cauza, clauzele contractuale cuprinse la art. 4 si art. III din Contractul de credit nu au un caracter abuziv întrucât, pe de o parte, nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, iar pe de alta parte, acestea se refera la costul generat de analiza îndeplinirii condtiilor de creditare.
Dintr-o prima perspectiva, (i) in ceea ce privește caracterul negociat al clauzelor, pârâta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 „o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vanzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".
In speța, anterior încheierii Contractului de credit pârâta a arătat că a creat toate condițiile necesare pentru ca toate clauzele contractului de credit sa fie negociate. In plus, inainte de semnarea Contractului de credit, i-a furnizat reclamantului toate informațiile necesare pentru ca acesta sa poata decide in cunoștința de cauza. Astfel, chiar in cuprinsul contractului se prevede ca împrumutatul si împrumutatul Solidar au fost informați corespunzător, au avut termen rezonabil de reflectare si au negociat si agreat toate condițiile de creditare prevăzute in Contract.
De altfel, aceste imprejurari rezulta si din prevederile art. 9.1. din Contract, potrivit carora reclamantul declara in mod expres faptul ca i-au fost aduse la cunostinta toate informațiile necesare, acordandu-i-se un termen suficient de reflectare asupra Contractului.
Mai mult decât atat, art. 9.3 din Contract se refera expres la caracterul negociat si agreat de ambele parti cu privire la clauzele Contractului.
De asemenea, clauzele criticate de reclamant sunt redactate . si lipsita de echivoc, fiind folosit un limbaj ușor inteligibil, clauzele fiind insusite de către reclamant, prin semnarea Contractului, pe fiecare pagina a acestuia.
In plus, cu privire la caracterul nenegociat al contractului, reclamantul trebuie sa faca dovada ca si-a manifestat voința de a negocia clauzele respective iar banca s-a opus negocierii, nefiind suficient ca reclamantul sa afirme acest fapt.
In ceea ce privește dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, pârâta a învederat ca in speța clauzele contractuale cuprinse in Contract nu sunt susceptibile de a crea un dezechilibru intre drepturile si obligațiile părtilor.
Pentru a putea pretinde ca i s-a cauzat un dezechilibru semnificativ reclamantul trebuie sa invoce si sa dovedeasca faptul ca in schimbul prestațiilor unei parti nu exista nicio contrapestatie, ori ca exista o contraprestatie, insa aceasta este vădit disproporționata prin raportare la avantajele obtinute.
Pârâta a mai învederat instanței, dupa cum a fost stabilit in mod unanim in doctrina si jurisprudenta actuala, dezechilibrul semnificativ apare numai in cazul in care, potrivit clauzei contractuale, situatia consumatorului este una defavorizata in raport cu cea prevăzută de dispozițiile legale.
Cu alte cuvinte, dezechilibrul semnificativ reprezintă abuzul profesionistului in relația dominanta pe care o are cu consumatorul, prin impunearea unor obligații acestuia, ce contravin normelor legale. Dezechilibrul nu trebuie sa indice un raport matematic sau un simplu dezechilibru economic intre părțile contractante, ci este necesar a se analiza in concreto daca in contractul respectiv exista . juridic creat de clauzele contractuale reclamate (este necesar ca dezechilibrul sa fie real, caracterul sau vădit putând fi observat cu ușurința din perspectiva unui observator obiectiv).
Pârâta a apreciat că, In concret, in prezenta cauza, clauza criticata nu creeaza in niciun caz un dezechilibru intre drepturile si obligațiile pârtilor, de vreme ce aceasta a acordat un credit in valoare de 24.371, 55 CHF pentru care am perceput un comision de acordare de 1160,55 CHF.
Astfel, chiar si in lipsa unei analize foarte ample a caracterului disproporționat din perspectiva jurisprudentei si a doctrinei se poate observa ca, in niciun caz comisionul perceput nu poate fi considerat ca fiind disproporționat fata de valoarea creditului acordat.
Totodata, in jurisprudenta sa, înalta Curte de Casație si Justitie a retinut ca „directiva (Directiva nr. 93/13/CEE - n. ns.) nu oferă posibilitatea consumatorilor de a obține anularea in instanta a contractelor dezavantajoase din punct de vedere financiar pentru aceștia, ci doar a acelor prevederi contractuale care creeaza in mod real si contrar bunei-credinte un dezechilibru semnificativ in defavoarea consumatorilor".
Astfel, reclamantul a aratat numai faptul ca prin acest comision s-ar crea un dezechilibru semnificativ, fara insa a arata si a proba eventual in ce consta acest dezechilibru. Or, în virtutea celor arătate mai sus, pentru a fi considerata abuziva o clauza trebuie sa creeze, printre altele, un dezechilibru semnificativ constand in abuzul profesionistului in relația dominanta pe care o are cu consumatorul, prin impunerea unor obligații acestuia, ce contravin normelor legale. Insa, dupa cum in mod lesne se poate observa, comisionul de acordare nu contravine acestor norme legale, dimpotrivă, fiind reglementat in mod expres drept un cost al creditului pe care consumatorul il poate plați si profesionistul este indreptatit sa il perceapa, pentru a acoperi toate costurile ocazionate cu analiza dosarului de creditare.
De altfel, contrar celor sustinute de reclamant, legiuitorul a prevăzut in mod expres, prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010, posibilitatea Băncii de a percepe un atare comision, avand in vedere costurile ocazionate de catre aceasta in vederea acordarii creditului solicitat.
Astfel, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Or, comisionul contestat in mod nejustificat de catre reclamant nu reprezintă altceva decât contravaloarea costurilor ocazionate de subscrisa cu analiza dosarului de creditare al reclamantului.
In atare condiții, este evident faptul ca, prin comisionul de acordare, nu se poate retine producerea vreunui pretins dezechilibru semnificativ, in masura in care acesta nu reprezintă altceva decât contravaloarea unor costuri ocazionate de operațiunea de creditare.
Pârâtul a arătat, cu privire la buna - credința, instanta judecata este rugata sa observe ca, inca de la momentul prezentării produselor subscrisei si ulterior, de la momentul încheierii contractului de credit si pana in prezent, pârâta nu a actionat decât cu respectarea exigentelor bunei credințe.
În virtutea acestor aspecte pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C.p.c, art. 4 din Legea nr. 193/2000.
C. Răspuns la întâmpinare
La data de 23.03.2015 (f. 83) reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat cele arătate în cererea introductivă, criticând caracterul abuziv al comisionului de acordare, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
D. Probe
În prezenta cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, conform art. 255 C.p.c..
La termenul din 05.06.2015 instanța a încuviințat proba cu interogatoriul reclamantului, acesta fiind administrat la termenul din 04.09.2015 (f. 107).
II. ÎN FAPT
În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanța reține:
În data de 19.06.2008, reclamantul, în calitate de împrumutat și pârâta, în calitate de împrumutător, au încheiat Contractul de Credit nr. 424202G_ prin care reclamantului i-a fost acordat cu titlu de împrumut suma de 24.371,55 CHF.
Prin art. 4 din Contract s-a consacrat că ”Împrumutatul este de acord să plătească Băncii un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea Împrumutului (”Comision de acordare”). Comisionul de acordare este calculat ca procent aplicat la Suma solicitată (min. 60 Euro sau echivalentul în RON/CHF), așa cum este aceasta menționată în Cererea de credit și va fi reținut din Împrumut la data acordării Împrumutului”.
III. ÎN D.
A. Reglementări incidente
În ce privește procedura aplicabilă prezentei cereri, instanța reține aplicabilitatea Codului de procedură civilă 2010 – Legea nr. 134/2010, publicată în M.Of. nr. 545 din 03.08.2012, republicată în temeiul art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, publicată în M.Of. din 30.05.2012 – intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.
Cauza de față a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 10.12.2014 prin urmare procedura se va desfășura conform Codului de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013.
B. Soluția instanței
B.1. Soluția instanței cu privire la capătul principal și cele secundare de cerere
Raportând textele de lege mai sus menționate la situația de fapt reținută, instanța constată că prezenta acțiune este neîntemeiată și o va respinge, cu următoarele argumente:
Prin art. 4 din Contract s-a consacrat că ”Împrumutatul este de acord să plătească Băncii un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea Împrumutului (”Comision de acordare”). Comisionul de acordare este calculat ca procent aplicat la Suma solicitată (min. 60 Euro sau echivalentul în RON/CHF), așa cum este aceasta menționată în Cererea de credit și va fi reținut din Împrumut la data acordării Împrumutului”.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituită în asociați care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale industriale sau de producție, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”.
Pârâta este comerciant în sensul legii, întrucât este o persoană juridică autorizată care, în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția consumatorilor, acționează în cadrul activității sale comerciale.
Reclamantul este consumator în sensul aceleiași legi, întrucât în contractul încheiat cu pârâta a acționat în scopuri personale, exterioare oricărei activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului activ. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din Legea nr. 193/2000 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie astfel să verifice următoarele condiții:
1) clauza contractuală să nu fi fost negociată:
2) prin ea însăși clauza contractuală creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Aceste condiții sunt cumulative astfel încât dacă una dintre ele nu este îndeplinită clauza contestată nu poate fi considerată abuzivă.
În ceea ce privește buna credință, instanta are în vedere considerentul nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE „….la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză și dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acționează corect și echitabil față de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare”.
Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia ;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului, potrivit art. 77 din Legea nr.296/2004 privind Codul Consumului.
Obiectul pretențiilor reclamantului îl constituie constatarea caracterului abuziv al comisionul de acordare.
Instanța reține că potrivit punctului 4, împrumutatul este de acord sa plătească băncii un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea împrumutului (denumit comision de acordare), calculat ca procent aplicat la suma solicitata ( minim 60 euro sau echivalentul in RON/CHF) si va fi reținut din împrumut la data acordării creditului.
Potrivit Cap. III – Termenii imprumutului, comisionul de acordare este de 5 %.
Legat de solicitarea de constatare ca fiind abuzivă a clauzei prevăzute la pct. 4 privind comisionul de acordare, pentru a se putea trece la analiza caracterului eventual abuziv al acestei clauze, se impune o analiză a prevederilor care exceptează anumite prevederi contractuale de la controlul caracterului abuziv.
Legea nr.193/2000 este legea de transpunere în dreptul național a cerințelor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
La art. 4 alin. 6 din lege se prevede că “evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil".
Acest text de lege transpune în legislația națională dispoziția comunitară prevăzută la art. 4 alin. 2 conform căreia "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar si inteligibil".
Clauzele referitoare la comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate.
Dobânda anuală, comisioanele etc., intră în sfera noțiunii de preț a contractului de credit, de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit definițiilor cuprinse la art.3 lit.g și i din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE: „g) costul total al creditului pentru consumatori înseamnă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale; i) dobânda anuală efectivă înseamnă costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului”.
În cauza dedusă judecății, comisionul perceput constituie un element al prețului, iar prevederea pct. 4 din contract cu privire la comisionul de acordare a fost clară și redactată fără echivoc, fiind însușită de reclamant consumator prin semnarea contractului.
Se va reține totodată că acest comision a fost calculat procentual la valoarea creditului, iar acest fapt era cunoscut de către reclamant la data încheierii convenției de credit, astfel încât nu se poate susține împiedicarea consumatorului de a aprecia costurile creditului.
Prin urmare, comisionul, ca și componentă a prețului creditului, este exceptat, în speță de la controlul caracterului abuziv, potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, întrucât clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al convenției de credit, respectiv prețul serviciului de finanțare, sunt exprimate fără echivoc, în mod clar, în așa fel încât să conducă la concluzia că, la momentul acordului de voință, consumatorului nu i-a fost ascunsă inserarea lui în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați pentru stipularea lui au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili și apți de a fi înțeleși cu ajutorul gândirii logice.
Așadar, potrivit celor mai sus reținuțe, fiind incidentă în speță excepția prevăzută de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, raportat la art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, nu se poate supune controlului caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 4 din contractul încheiat de părți, din perspectiva art.4 alin.1 din lege.
Mai mult, chiar dacă s-ar verifica îndeplinirea condițiilor instituite de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanța consideră că acest comision nu poate fi considerat abuziv pentru următoarele argumente:
Astfel, în opinia instanței, inserarea unei asemenea clauze, în sensul stipulării obligației de plată (o singură dată) a unui comision de 5% din valoarea creditului, nu este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Or, dispoziția amintită nu pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, comisionul de acordare fiind perceput pentru amortizarea costurilor pe care pârâta le suportă prin acordarea creditului (inclusiv cheltuieli pentru salarizarea personalului implicat în activitatea de creditare, pentru asigurarea sistemului informatic, a materialelor de birotică și servicii interne, pregătirea dosarului de împrumut etc.) cheltuieli inerente pentru buna desfășurare a activității Băncii.
Pentru a putea fi reclamat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților ar trebui să lipsească ori să fie extrem de redusă, contraprestația pentru dreptul corelativ al uneia dintre părți.
Dezechilibrul trebuie să fie analizat întotdeauna in rem. Legea face referire la un dezechilibru semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauză abuzivă, de exemplu profitul obținut de comerciant fiind ceva firesc, dat fiind că scopul și trăsătura principală a oricărui comerciant este profitul - finis mercatorum est lucrum.
Pentru a putea caracteriza existența unui dezechilibru semnificativ între cele două părți, cauzat de existența clauzelor analizate, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractelor.
Fiind vorba de un contract de credit, obiectul acestuia constă în punerea la dispoziția împrumutatului a unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit preț. Prețul este format din dobândă și din comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care banca le are pentru a putea pune la dispoziție suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp.
Prin urmare, instanța trebuie să stabilească dacă ceea ce reclamantul numește dezechilibru semnificativ este sau nu, în realitate, contraprestația pe care banca o primește pentru punerea la dispoziția reclamantului a unei sume importante de bani pentru o perioadă de 120 de luni.
Iar pentru ca un dezechilibru să poată fi caracterizat, trebuie să se identifice care sunt acele drepturi și obligații între care se face comparația, acestea urmând a fi analizate sub toate aspectele și componentele lor. Dezechilibrul trebuie să fie caracterizat prin compararea tuturor drepturilor și obligațiilor părților.
Or, contractul de credit încheiat cu reclamanta, prevede nu numai dreptul băncii de a beneficia de o clauză de natura celei inserate la pct. 4, dar și obligația acesteia de a pune de îndată la dispoziția consumatorului o sumă importantă, ce urmează a fi restituită într-un interval prelungit (120 luni). Ca atare, aprecierea dezechilibrului trebuie să ia în calcul și dreptul consumatorului de a primi de îndată o suma importantă ce urmează a fi achitată într-o perioadă lungă de timp.
În plus, pe lângă obligațiile directe asumate de părți prin convențiile de credit, există și o . de obligații pe care banca le are fața de ceilalți actori ai pieței financiare și care pun la dispoziție sumele necesare asigurării plății imediate a acestor credite. Pentru fiecare convenție de credit, banca este obligată să se împrumute pentru suma respectivă de la o bancă mai importantă, costul acestui împrumut urmând a fi transferat ulterior în sarcina consumatorilor.
Așadar, aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului nu poate fi realizată independent de aprecierea individuală, în fiecare caz în parte, a drepturilor și obligațiilor globale ale fiecărei părți, iar în cauza de față, raportat la obligațiile ce incumbă Băncii, sumele semnificative pe care aceasta le-a pus la dispoziția reclamantului (23.371,55 CHF) și intervalul de timp îndelungat acordat debitorului pentru restituirea împrumutului (120 luni), instanța apreciază că dispozițiile pct. 4 inserate în convenția de credit nu sunt de natură să dea naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiilor părților, și în consecință, nu pot fi considerate abuzive.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat mai sus, instanța apreciază că prevederea inserată la pct. 4 din contract este redactată de o manieră clară, neechivocă, care nu pune probleme de interpretare, contrar afirmațiilor reclamantului, fiind de asemenea menționat și motivul pentru care se percepe acest comision, de altfel explicată și de instanță în paragrafele anterioare.
Mai mult decât atât, și în acord cu cele susținute de pârâta, reclamantul personal la termenul de judecată din 04.09.2015 a arătat că a fost conștient de faptul că va plăti respectiva sumă cu titlu de comision de acord, însă a apreciat că ”credea că va fi mai puțin de plată”.
Totodată, instanța, analizând răspunsurile la interogatoriul administrat reclamantului la solicitarea pârâtei (f. 107) reține că reclamantul a acceptat, prin semnare, contractul de împrumut observând că respectivul comision avea o valoare de 5% din valoarea creditului (întrebarea 5).
Mai mult, un asemenea comision este permis în mod expres de lege, la art. 36 din OUG nr.50/2010 prevăzându-se că „pentru creditul acordat, creditorul poate percepe (...) un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge capătul de cerere privind constatarea ca caracterului abuziv al comisionului de acordare, prevăzut la pct. 4 din contractul de credit .
B.2. Cu privire la cheltuielile de judecată
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța va admite capătul de cerere privitor la cheltuieli de judecată, ținând că reclamantul a căzut în pretenții raportat la culpa sa procesuală de a introduce o acțiune neîntemeiată provocând costuri pârâtei.
Însă, cu privire la cuantumul onorariului avocațial însă, instanța apreciază ca disproporționată suma de 3.298,15 lei având în vedere complexitatea procesului.
Instanța stabilește că suma de 3.298,15 lei este de natură să reprezinte echivalentul muncii depuse de avocat pentru a asigura asistență juridică reclamantei, având în vedere concluziile depuse în acest dosar, alături de prezența în instanță, care implică la rândul său anumite costuri.
Însă, având în vedere că pârâtul a formulat o acțiune în constatare clauze abuzive în calitate de consumator, că judecata s-a întins de-a lungul a 3 termene în care probatoriul administrat de pârâtă a fost redus ca complexitate (înscrisuri și interogatoriul reclamantului), instanța stabilește ca fiind echitabilă suma de 1.000 lei (TVA inclus).
Instanța subliniază că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația pârâtului de a plăti acest onorariu, însă instanța în temeiul art. 453 C.p.c. este obligată să verifice rezonabilitatea pretențiilor reclamantului astfel încât cheltuielile de judecată să nu fie o povară excesivă pentru partea care cade în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulata de reclamantul CAPĂȚÂNĂ N. VALEA CALUGAREASCA, ., in contradictoriu cu pârâta P. B. ROMANIA S.A., cu sediul in București, .. 29-31, sector 1, ca fiind neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2015.
P.,Grefier,
D. A. G. D. I. I.
Data redactarii: 21.09.2015
Redactor: D. A. G.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
