Pretenţii. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 14094/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 27 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. I. M.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta R.A. – ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT – SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR și pe pârâta S.C. N. P. HOUSE S.R.L., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 29.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea până astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2013, sub numărul de mai sus, reclamanta R.A.- Administrația P. Protocolului de Stat a solicitat obligarea pârâtei S.C. N. P. House S.R.L. la plata sumei de 9.508,01 USD și 40.213,50 lei, compusă din 5.550,76 USD, reprezentând diferență chirie decembrie 2011- 02 martie 2012, 3.957,25 USD, reprezentând penalități chirie calculate la data de 31.01.2013, 33.540,29 lei, reprezentând cote de întreținere pentru perioada mai 2011- februarie 2012 și 6.673,21 lei, reprezentând penalități cote de întreținere calculate la 31.12.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de locațiune nr. 327/02.03.2011, semnat de pârâtă fără obiecțiuni, valabil până la data de 02.03.2012, contract ce a avut ca obiect folosința temporară a spațiului situat în București, .. 125, subsol, mezanin, parter, sector 1. Deși procesul verbal de predare de către pârâtă a spațiului a fost încheiat, din eroare, la data de 27.03.2012, obligațiile de plată au fost calculate până la data încetării valabilității contractului, respectiv 02.03.2012.
Pârâta s-a obligat prin contract la plata chiriei și a penalităților de întârziere în cazul neîndeplinirii la termen a obligației de plată. Pârâta a achitat obligația de plată a chiriei integral și la termen până spre sfârșitul anului 2011, fără a formula niciun fel de obiecțiune cu privire la modul de calcul sau suprafața facturată. Între părți a fost încheiat și contravenția nr. 328/02.03.2011, având ca obiect prestarea de servicii și asigurarea livrării utilităților pentru spațiul închiriat. Pârâta a achitat facturile de cote de întreținere integral și la termen până în luna mai 2011, fără a formula niciun fel de obiecțiune cu privire la modul de calcul.
Reclamanta a procedat la stornarea chiriei, cotelor de întreținere și implicit a penalităților de întârziere pentru suprafața subsolului pentru perioada 11.11.2011 (data constatării de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București din cadrul Ministerului Administrației și Internelor conform adresei N. nr. 1511/11.11.2011) și 02.03.2012 (data încetării contractului). Calculele au fost făcute pe baza fișei de calcul a chiriei transmisă de reclamantă în care se specifică nivelul lunar al chiriei aferente subsolului ca fiind 596,59 USD (fără TVA), 739,77 USD (cu TVA). Această valoare se regăsește și în factura de stornare nr._/30.10.2012.
A apreciat reclamanta că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350 noul C.civ. și art. 999 vechiul C.civ.
Reclamanta a alăturat cererii sale înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 01.11.2013, pârâta S.C. N. P. House S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, pârâta a apreciat că suma solicitată nu este datorată în cuantumul precizat de reclamantă. Pârâta am solicitat reclamantei în repetate rânduri, pe parcursul concilierii prealabile, recalcularea sumelor pretinse cu titlul de chirie, în sensul evidențierii sumelor real datorate de cu titlul de chirie numai pentru suprafața folosită în mod real, față de faptul că spațiul închiriat nu a fost folosit în întregime pentru toată perioada din contract, din motive neimputabile societății noastre deși reclamanta avea obligația de garanție conform art. 1422 Cod civil, în vigoare la data încheierii și executării contractului, acesta fiind unul din motivele pentru care este cert ca o parte din sumele solicitate de reclamanta au fost facturate nelegal.
Astfel, în urma controlului efectuat în luna noiembrie 2011 de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dealul Spirii al Municipiului București, la adresa punctului de lucru al pârâtei, respectiv în spațiul închiriat de la reclamanta, organele de control au concluzionat că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 166 din 27 iulie 2010 al Ministerului Administrației și Internelor, pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcții și instalațiile aferente, este interzisă depozitarea/arhivarea cărților în subsolul ce face obiectul contractului de închiriere. Or, pârâta a închiriat și spațiul de la subsol tocmai în vederea desfășurării și a acestor activități de depozitare și de arhivare, lucru menționat expres la art. 1 alin. (2) în contractul de închiriere încheiat cu reclamanta, unde este menționată explicit „arhivarea”.
Pârâta a fost obligată să nu mai desfășoare și aceste activități de depozitare și de arhivare în spațiul de la subsol și să elibereze acest spațiu, in conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (1) din Ordinul nr. 166 din 27 iulie 2010 al Ministerului Administrației și Internelor, pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcții și instalațiile aferente. Acest aspect l-a notificat pârâta reclamantei cu adresa înregistrată la această societate sub nr._/11.11.2011, prin care a solicitat restituirea către reclamantă a acestui spațiu începând cu data de 11.11.2010, iar ulterior a solicitat și recalcularea sumelor datorate pentru spațiul închiriat, în sensul reducerii contravalorii sumelor facturate, prin excluderea spațiului de subsol din cuantumul sumelor pretinse de reclamantă. Solicitarea de recalculare a fost făcută cu respectarea art. 1422 și art. 1423 Cod civil, în vigoare la data încheierii și executării contractului.
Deși reclamanta pretinde ca din sumele facturate pentru suprafețele deținute de pârâtă conform contractului, a stornat sumele calculate cu titlul de chirie pentru subsol, nu a prezentat și modul de calcul al sumei, raportat la suprafața subsolului și la suprafața totală și nu a specificat perioada pentru care a stornat facturile.
Cu ocazia întâlnirilor ocazionate de convocarea pentru conciliere transmisă de reclamanta, pârâta a solicitat recalcularea acestor sume în primul rând prin raportare la faptul că folosința fără titlu pentru perioada 03.03._12 era imputabilă în exclusivitate reclamantei care nu s-a prezentat în vederea preluării spațiului, deși a fost notificată în acest sens.
Reclamanta a stornat facturile emise pentru pretinsa folosință fără titlu și a redus cuantumul pretențiilor pentru chirie de la suma de 5.636,21 USD la suma de 5.550,76 USD, dar nu a precizat un mod de calcul. Pârâta a refăcut calculul sumelor datorate cu titlu de chirie și a comunicat reclamantei că suma real datorată era de 1.629,88 USD.
Chiria datorată pentru întreaga perioada contractuală a fost de 38.211,85 USD, pâna la 03.03.2012, având în vedere și stornarea facturii aferente lunii martie. Pârâta a efectuat plăți de 21.122,56 USD, rămânând un rest de plată pentru chirie de 17.089,29 USD, dar la dispoziția reclamantei există și garanția constituită la semnarea contractului în cuantum de 9.553 USD, cu precizarea că garanția a fost compensată la cursul din 31.03.2012 și nu la cursul de la data încetării contractului.
În contractul de închiriere încheiat între cele două societăți nu era evidențiată procedura de transformare în lei a garanției constituită în USD, pentru ca desocotirea să se facă în lei, așa cum a procedat reclamanta. Mai mult, față de faptul că garanția aflată la dispoziția reclamantei era constituită în moneda în care era evidențiată și plata chiriei, pârâta a considerat că aceasta compensare a chiriei din garanție urma a fi făcută la nivelul sumei în USD.
Pârâta a refăcut calculul, dar față de faptul că în contract nu este trecută suprafața totală a imobilului, pentru efectuarea calculelor s-a raportat la suprafața totală a spațiului închiriat folosită în calculul cotelor de întreținere respectiv 725 m.p., din care a scăzut suprafața de 326,01 m.p. a subsolului.
În ceea ce privește capătul 2 de cerere, respectiv sumele pretins datorate pentru cotele de întreținere, suma real datorata trebuia să fie cu cel puțin 50,6% mai mică decât suma solicitată de reclamanta, cu reducerea corespunzătoare și a penalităților de întârziere. De exemplu, cu privire la cotele de căldură, din suprafața totală de 725 m.p. deținută în baza contractului de închiriere, 44,97% din suprafață, respectiv 326,01 m.p. era situată la subsol unde nu exista nici măcar un calorifer și nicio altă sursă de căldură.
Cu privire la sumele calculate de reclamanta pentru consumul de apă rece și de apa caldă, pârâta a solicitat în repetate rânduri evidențierea acestora prin raportare la consumul specific activităților de birou, respectiv pentru intervalul orar 9-18, de luni până vineri și nu prin raportare la consumul casnic de apă calda și rece al persoanelor care locuiesc în imobil.
Pentru exemplificare, pentru valoarea facturata a apei reci, la tariful de 4,36/m.c. lei, suma facturată de reclamantă în luna noiembrie 2011, respectiv 565,89 lei, reprezintă contravaloarea a 129,58 m.c. apa, respectiv 129,580 litri; împărțind această valoare la un număr de 11 persoane, respectiv angajații pârâtei care își desfășurau activitatea în spațiul închiriat și la un număr de 22 zile lucrătoare din cele 30 de zile ale unei luni, rezultă un consum mediu facturat de reclamanta de 535 litri/zi/persoană, consum care este evident că apare ca abuziv facturat, întrucât este practic imposibil de asimilat consumului unui angajat în regim birouri. Din anexa la factura rezultă că potrivit consumului facturat de reclamanta, pârâta ar fi consumat mai mult decât hotelul situat la același număr, care are activitate neîntreruptă, 24 ore și 30 zile și cu precizarea că pe contorul pasant al hotelului pe care pârâta l-a verificat pentru comparație, s-a înregistrat un consum de 78 m.c. Același raționament se aplică și sumei facturate pentru apa caldă.
Urmare a solicitărilor repetate ale pârâtei pentru calcularea corectă a sumelor datorate, reclamanta a comunicat pârâtei la data de 27.02.2012 înscrisuri referitoare la tarifele diferențiate aplicabile suprafețelor închiriate și cu mențiunea că pârâtei nu i-au fost comunicate anterior datei de 27.02.2012 tarifele reprezentând baza de calcul a chiriei, situație față de care, având în vedere și dispozițiile art. 21 din H.G. nr. 60/2005, privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome „Administrația P. Protocolului de Stat” cu modificările si completările ulterioare, pârâta a solicitat reclamantei să-i fie comunicate documentele emise în aplicarea actului normativ menționat anterior, având ca obiect prețurile și tarifele în vigoare la data încheierii contractului de închiriere dar acestei solicitări nu i s-a răspuns nici până la data formulării întâmpinării.
Imediat după încetarea contractului, pârâta nu numai că si-a exprimat acordul, dar a solicitat expres reclamantei, deducerea sumelor real datorate din garanția constituită conform contractului, pentru a nu mai fi calculate în mod nejustificat penalități de întârziere, urmând ca desocotirea pentru eventuale debite, în situația în care acestea ar mai fi existat, să se facă după deducerea din garanție a sumelor calculate corect, dar reclamanta a preferat să calculeze în mod abuziv penalități la sumele datorate, întârziind nejustificat executarea garanției contractuale.
A mai solicitat pârâta respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei de obligare la plata penalităților de întârziere, având în vedere faptul că nu se poate reține culpa sa cu privire la debitele rezultate din chirii și utilități, în situația în care acestea există dar sunt inferioare celor facturate și solicitate de reclamanta, întrucât refuzul de plată a fost întemeiat și este justificat de calculul abuziv al sumelor de către reclamantă, care și-a încălcat astfel propriile obligații contractuale.
În situația în care pârâta ar fi dat curs cererii reclamantei de a achita sumele, în cuantumul abuziv pretins de aceasta, efectuarea plății ar fi fost interpretată de reclamantă ca o recunoaștere a debitului și nu ar mai fi permis pârâtei să formuleze o cerere de restituire a sumelor achitate în plus.
A apreciat pârâta că, prin conduita sa reclamanta a încercat să transforme contractul, respectiv „legea părților”, în accepțiunea art. 970 Cod civil, în vigoare la data încheierii și executării contractului, într-un instrument de îmbogățire a sa fără just temei.
Reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit obligația de a factura chiria și cheltuielile de întreținere conform contractului, situație fata de care acțiunea este formulată cu încălcarea flagrantă a principiului „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, în aplicarea căruia jurisprudența a decis constant că nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine și necinste și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 454 Cod procedura civilă, față de faptul că este de acord să achite sumele datorate, dar numai în măsura în care sunt dovedite și admisibile, ceea ce nu s-a probat de către reclamanta anterior formulării cererii de chemare in judecata.
În drept, au fost invocate art. 970, art. 1422- art. 1423 C.civ., art. 454 C.proc.civ., Ordinul nr. 166/27.07.2010.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la data de 24.12.2013, prin care a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată.
Prin precizarea depusă la data de 10.02.2014, reclamanta și-a majorat câtimea obiectului cererii, solicitând penalități de întârziere aferente chiriei calculate până la data de 02.03.2012 în cuantum de 4.563,37 USD și penalități de întârziere aferente cotelor de întreținere calculate până la data de 31.12.2013 în cuantum de 13.108,80 lei.
Pârâta a depus note scrise la 17.03.2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiza contabilă (raportul de expertiză fiind depus la filele 156-167 vol. II, răspunsul la obiecțiuni la filele 261-263 vol. II, iar suplimentul la raportul de expertiză la filele 299-301 vol. II).
Părțile au depus concluzii scrise la data de 29.06.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au stabilit raporturi contractuale, concretizate în contractul de locațiune nr. 327/02.03.2011 (filele 83-88 vol. I), din care au rezultat, în principal, obligația reclamantei Regia Autonomă- Administrația P. Protocolului de Stat de a asigura folosința spațiului situat în imobilul din București, .. 125, ., parter, sector 1 și respectiv obligația pârâtei S.C. N. P. House S.R.L. de a achita chiria lunară de 2.568 USD, la care se adaugă TVA, în lei la cursul BNR lei/USD din ziua efectuării plății, până pe data de 20 a lunii, pentru luna precedentă, sub sancțiunea plății unor penalități de întârziere de 0,15% pe zi.
Totodată, părțile au încheiat și convenția prestări servicii pentru cote de întreținere nr. 328/02.03.2011 (filele 77-82 vol. I), din care au rezultat obligația reclamantei de a livra utilitățile de energie electrică, apă, canal, salubritate, combustibil, gaz metan, motorină în baza contractelor pe care le are încheiate cu furnizorii de utilități și de a executa lucrări de revizii, întreținere și reparații la lift, centrale termice și stații de hidrofor, instalații electrice, termice și alte asemenea și respectiv obligația pârâtei de a achita contravaloarea acestor servicii lunar până la termenul înscris pe factură, sub sancțiunea plății unor penalități de 0,15% pe zi (sau mai mare, dacă este perceput de societatea de utilități), după o perioadă de 30 zile de la expirarea termenului scadent.
În derularea acestor două contracte, reclamanta a emis mai multe facturi fiscale vizând chiria și cotele de întreținere.
Contractul a încetat la data de 02.03.2012.
Divergențele părților vizează cuantumul datoriei restante și vor fi cercetate în cele ce urmează în raport de criticile pârâtei.
În primul rând, instanța constată că prin notificarea nr. 1511/11.11.2011, înregistrată la reclamantă sub numărul_/11.11.2011 (fila 168 vol. I), având în vedere concluziile procesului verbal de control nr. 399.835/11.11.2011 încheiat în urma controlului efectuat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (filele 229-235 vol. II), care a stabilit că tot spațiul din subsolul clădirii este impropriu oricărei activități (administrație sau depozitare), pârâta a anunțat-o pe reclamantă că îi pune la dispoziție întreaga suprafață aferentă subsolului. Reclamanta a acceptat stornarea chiriei, cotelor de întreținere (căldura) și implicit a penalităților de întârziere pentru suprafața subsolului, pentru perioada 11.11._12 (data încetării contractului) și ulterior 03.03._12.
Pentru stornare, reclamanta a luat în considerare baza de calcul a chiriei (fila 184 vol. I), în care s-a arătat suprafața fiecărei încăperi a spațiului închiriat și tarifele aferente acestora. Baza de calcul a chiriei a fost stabilită potrivit art. 21 din H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome „Administrația P. Protocolului de Stat”
Acceptând contractul de închiriere, pârâta a acceptat în mod implicit și modul de calcul al chiriei, fiind rezonabil a considera că tarifele de închiriere sunt diferențiate în funcție de utilitatea spațiului. Dacă pârâta nu s-a interesat cu privire la modul de calcul al chiriei la momentul încheierii contractului sau ulterior pe parcursul derulării acestuia, această împrejurare nu-i poate fi imputabilă decât acesteia.
Chiria datorată pentru perioada 01.11._11 a fost calculată pentru subsol, parter, mezanin astfel: 2.568 USD / lună: 30 zile x 10 zile = 856 USD.
Chiria datorată pentru perioada 11.11._11 a fost calculată pentru parter și mezanin astfel: chiria pentru subsol, parter, mezanin (2.568 USD USD / lună: 30 zile x 20 zile = 1.712 USD) minus chiria pentru subsol (326,01 mp x 1,83 USD/mp: 30 zile x 20 zile = 397,73 USD) și a rezultat 1.314,27 USD. Chiar pentru subsol a fost stabilită potrivit bazei de calcul- fila 184 vol. I.
Chiria datorată pentru perioada decembrie 2011- februarie 2012 a fost calculată pentru astfel: chiria pentru subsol, parter, mezanin (2.568 USD) minus chiria pentru subsol (326,01 mp x 1,83 USD/mp) și a rezultat 1.971,41 USD.
Chiria datorată pentru perioada 01- 02.03.2012 a fost stabilită pentru parter și mezanin astfel chiria lunară anterior determinată 1.971,41 USD: 31 zile x 2 zile și a rezultat 127,19 USD.
Sumelor anterior arătate li s-a aplicat taxa pe valoarea adăugată de 24%.
În al doilea rând, instanța constată că pârâta a achitat efectiv cu titlu de garanție de bună execuție suma de 28.659,96 lei, iar nu o sumă în USD, astfel încât această sumă a fost compensată de reclamantă, în mod corect, în moneda în care a fost achitată. Reclamanta nu și-a asumat prin contract suportarea diferențelor de curs valutar între cursul la momentul consemnării garanției și cursul al momentul încetării contractului. Dispozițiile cuprinse în art. 6 din contractul de locațiune vin să confirme acest fapt- sumele în lei constituite drept garanție trebuie actualizate anual în cazul deprecierii cu 5% sau mai mult a monedei naționale.
Potrivit art. 6 din contractul de locațiune, suma de bani plătită de către locatar cu titlu de garanței se va restitui acestuia la încetarea contractului, după regularizarea obligațiilor dintre părți.
Astfel cum a arătat reclamanta garanția de 28.659,96 lei a fost compensată cu diferența de chirie calculată pentru luna septembrie 2011 (776 USD x 124% x 3,2651 lei / USD), cu chiria pentru luna octombrie 2011 (2.568 USD x 124% x 3,2651 lei / USD), cu chiria pentru luna noiembrie 2011 ((856 USD + 1.313,27 USD) x 124% x 3,2651 lei / USD) și cu chiria pentru luna decembrie 2011 (1.565 USD x 124% x 3,2651 lei / USD).
După compensare, a rezultat că suma restantă cu titlu de chirie pentru perioada analizată este de 5.550,76 USD, calculată astfel diferență chirie decembrie 2011 (1.971,41 USD – diferența compensată pentru luna decembrie 2011, respectiv 1.565 USD) + chiria ianuarie- februarie 2012 (1.971,41 USD x 2 luni) + chiria 01-02.03.2012 (127,19 USD), la aceste sume adăugându-se TVA-ul de 24%.
La această sumă de 5.550,76 USD, reclamanta a stabilit penalități de întârziere de 4.563,37 USD, până la data de 02.03.2012, calculele efectuate de reclamantă nefiind contestate, în afară de cele anterior reținute.
În al treilea rând, instanța reține că prin anexa nr. 1 la convenția nr. 328/02.03.2011 (fila 81 vol. I) s-a agreat modalitatea de calcul al utilităților. S-a stabilit ca apa caldă să fie calculată în funcție de numărul de persoane din spațiu, căldura să fie calculată în funcție de suprafața spațiului deținut, iar apa rece/canal, energia electrică, salubritatea să fie calculate în funcție de numărul de persoane din spațiu. Obiecțiunile pârâtei cu privire la această modalitate de calcul al utilităților (care, în opinia sa, nu ține seama de cele trei categorii de locatari din ., clienții hotelului și personalul N. și de faptul că la subsolul imobilului nu există corpuri de încălzire) nu pot fi luate, așadar, în calcul, prin prisma principiului forței obligatorii a contractului reglementat de art. 969 C.civ. Cele agreate de părți sunt obligatorii pentru acestea și pentru instanța de judecată.
Prin anexa nr. 2 la convenția nr. 328/02.03.2011 (fila 82), pârâta a declarat pe propria răspundere că numărul persoanelor care folosesc spațiul este de 20. Deși a invocat transmiterea către reclamantă a unei adrese în data de 11.07.2011, prin care i-a adus la cunoștință un număr de 11 persoane, pârâta nu a depus nicio dovadă în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, apreciind nefondate criticile pârâtei și eronate calculele efectuate de expert (acesta neprezentând un mod detaliat de calcul nici după înaintarea obiecțiunilor reclamantei), instanța va avea în vedere calculele efectuate de reclamantă.
Prin urmare, instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 5.570,76 USD, reprezentând chirie restantă pentru perioada 12._12; suma de 4.563,37 USD, reprezentând penalități de întârziere aferente chiriei calculate până la data de 02.03.2012; suma de 33.540,29 lei, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei 05._ și suma de 11.874,53 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente cotelor de întreținere calculate până la data de 31.12.2013.
De asemenea, instanța va face aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C.proc.civ. și va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 339 C.proc.civ. și ținând seama de munca depusă de expert, instanța apreciază întemeiată solicitarea acestuia de majorare a onorariului și va majora onorariul de expert de la suma de 1.200 lei la suma de 2.500 lei, diferența urmând a fi achitată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R.A. – ADMINISTRAȚIA P. PROTOCOLULUI DE STAT – SUCURSALA PENTRU ADMINISTRAREA ȘI ÎNTREȚINEREA FONDULUI IMOBILIAR, cu sediul în București, . nr.3A, sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.C. N. P. HOUSE S.R.L., cu sediul în București, ..14, sector 1 și cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat Sames I., din București, ..104, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei:
- suma de 5.570,76 USD, reprezentând chirie restantă pentru perioada 12._12;
- suma de 4.563,37 USD, reprezentând penalități de întârziere aferente chiriei calculate până la data de 02.03.2012;
- suma de 33.540,29 lei, reprezentând cote de întreținere aferente perioadei 05._ și
- suma de 11.874,53 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente cotelor de întreținere calculate până la data de 31.12.2013.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Admite cererea doamnei expert și majorează onorariul de expert de la suma de 1.200 lei la suma de 2.500 lei.
Obligă pârâta să plătească doamnei expert G. I. suma de 1.300 lei, cu titlu de diferență onorariu de expert.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 iulie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. AnchidinAlexandra I. M.
Red. Jud. A.A./ Gref. A.I.M./ 17 decembrie 2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
