Pretenţii. Sentința nr. 3787/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3787/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 3787/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta civila Nr. 3787/2015
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. D.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant F. G. și pe pârât C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM, având ca obiect pretenții drepturi de autor
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre cand, având nevoie de timp pentru a delibera, instanta a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2015 cand a hotarat urmatoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2014, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a civilă, sub nr.dosar_/3/2014, reclamanta F. G. a chemat în judecată pe pârâtul C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR DE ARTIȘTILOR INTERPREȚI – CREDIDAM, solicitând instanței de judecată:
- Să se constate că reclamanta a prestat servicii de artist interpret și figurație specială în baza contractelor încheiate cu diferite societăți din domenii;
- Să se constate încălcarea de către pârâtă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe conform legii nr. 8/1996;
- Să fie obligată pârâta la repararea prejudiciului prin plata drepturilor de autor și a drepturilor conexe, astfel:
a) aprilie 2011-decembrie 2011;
b) ianuarie 2012 – decembrie 2012;
c) ianuarie 2013 – la zi.
Reclamanta a aratat că pentru perioada menționată, din suma totală de 15.000 lei s-a achitat doar suma de 5.965 lei, rămânând un rest de plată de 9.035 lei.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 10.000 lei.
În fapt, reclamanta a aratat că, a încheiat cu pârâta un contract în anul 2012, fiind încheiate și semnate și alte contracte pentru care s-au respectat obligațiile contractuale și fiind achitate drepturile care i se cuvin ca beneficiar al drepturilor de autor și a drepturilor conexe, dar începând cu anul 2011, sub diferite pretexte, pârâta a încetat plățile, motivând că figurația specială nu se încadrează în drepturile de autor, așa încât reclamanta a notificat pârâta, a chemat-o la mediere și a formulat plângere penală în curs de cercetare la P. d.p.l. Judecătoria Sectorului 1 București.
Pârâta nu are o evidență clară cu privire la prestațiile reclamantei și refuză sistematic să achite drepturile de autor și drepturile conexe reglementate prin lege, deși prestațiile reclamantei se pot urmări pe posturile TV române și străine.
Pârâtul CREDIDAM a formulat întâmpinare, prin care solicită în primul rând să se pună în vedere reclamantei să precizeze care sunt prestațiile artistice și în ce calitate le-a efectuat, pentru care înțelege să solicite remunerații, sursele și perioadele pentru care susține că nu a încasat sume de bani de la CREDIDAM, în vederea verificării acestor susțineri.
CREDIDAM arată că colectează în calitate de organism de gestiune colectivă sume de bani cu titlu de remunerații în baza legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe de la diverse categorii de utilizatori: organisme de televiziune, organisme de radio, operatori de cablu, persoane juridice care desfășoară activități de comunicare publică în scop ambiental sau lucrativ etc., iar pentru anumite surse în anii 2011, 2012, 2013 și 2014 pârâtul a colectat alternativ cu ARAIEX și cu UNART, alte organisme de gestiune colectivă din același domeniu pentru aceeași categorie de titulari de drepturi( artiști interpreți).
Pe cale de excepție s-a invocat suspendarea cauzei până la soluționarea plângerii penale din dosarul nr._/P/2013, excepția lipsei calității procesuale a CREDIDAM, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată( întrucât reclamanta a încasat remunerații conform repertoriului depus la CREDIDAM și conform informațiilor comunicate de utilizatori pe play liste și conform plăților efectuate de aceștia până în 2013).
Pe fondul cereri se solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că nu au legă+tură cu activitatea CRED(DAM contractele încheiate de reclamantă cu diverse societăți, iar contractul de adeziune la CREDIDAM a fost semnat în 2005, iar dacă artistul a optat pentru cesionarea drepturilor patrimoniale prin contractele încheiate cu producătorii se prezumă potrivit legii că a optat pentru gestionarea lor în mod individual.
Anexat pârâta a depus: delegație de avocat,, adrese CREDIDAM, plângere penală, adresa PRO TV, TVR, extras Statutul CREDIDAM, dovada semnării playlistelor de către reclamantă, act de adeziune la ogc,, nomenclator de funcții, certificat de informare și adrese CREDIDAM.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului.
Prin sentința civilă nr.1392 din 22.10.2014 pronunțată de Tribunalul Bucuresti Sectia a III a Civila instanța a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 07.01.2015 sub nr.dosar_ .
Având în vedere excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, și ținând seama de dispozițiile art.248 alin.1 C. proc. civ., potrivit cărora „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei”, instanța va analiza cu prioritate această excepție, pe care o va admite, din următoarele considerente:
Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamantă, instanța reține că aceasta a formulat o acțiune în materia drepturilor de proprietate intelectuală, Judecătoria Sectorului 1 București nefiind așadar competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 NCPC, care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența lor.
Astfel, este de subliniat că după . Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Competența tribunalului rezultă din prevederile art.95 pct.1 NCPC, text legal care stabilește totodată și competența sa generală, în condițiile în care legiuitorul a exclus din sfera de competență a tribunalului cererile date prin lege în ”competența altor instanțe”, fiind vorba așadar nu doar de instanțele judecătorești, ci și de orice alte organe cu activitate jurisdicțională.
Față de dispozițiile art.95 pct.1 și ale art.94 pct.1 lit.j) NCPC, se poate observa că există două criterii în raport de care se determină competența de primă instanță a tribunalului, și anume, criteriul valoric și criteriul privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe.
Raportând situația din prezenta cauză la cele două criterii, instanța reține inaplicabilitatea criteriului valoric, atât în considerarea conținutului normei de la art.94 pct.1 lit.j) NCPC care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și a dispozițiilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, care prevăd că litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
În acest sens, este de subliniat că fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, iar până la . Noului Cod de procedură civilă aceste litigii au fost judecate în primă instanță doar de către tribunale, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia drepturilor de proprietate intelectuală sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
Astfel, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) NCPC doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma „indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști” nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie “orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv”.
De altfel, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor art.151 din Legea nr.8/1996, actualizată, sau cel puțin ar fi adoptat în paralel și un set de măsuri legislative privind înființarea la nivelul judecătoriilor de complete specializate pentru litigiile în materia drepturilor de proprietate intelectuală, date fiind particularitățile stricte ale materiei și inexistența acestei categorii de litigii pe rolul judecătoriilor.
Astfel, dispozițiile art.2 pct.1 lit.e) din codul de procedură civilă anterior, atribuiau competență de primă instanță tribunalului pentru procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială. Or, nepreluarea ad litteram în actualul Cod de procedură civilă a acestui text legal, precum și a celor care privesc, spre exemplu, litigiile de muncă, contenciosul administrativ, procesele și cererile în materie de expropriere, nu poate fi privită nici ca o lipsă de acuratețe a legiuitorului în reglementarea competenței, din moment ce art.95 pct.1 NCPC stabilește în mod clar care este competența de primă instanță a tribunalului și care sunt criteriile în raport de care se determină această competență pentru fiecare caz concret dedus judecății.
În consecință, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu si va declina competența de soluționare a cauzei
Instanța constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București și, pe cale de consecință, va dispune ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului și va suspenda judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant F. G. sector 1, București, ., .. 2, . pârât C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM sector 1, București, .. 15 - 17 în favoarea Tribunalului București Secția civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Tribunalul București și, pe cale de consecință, dispune ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Suspendă judecata acțiunii până la soluționarea conflictului negativ de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2015.
P. GREFIER
RED.TH.RED.D.O. M .
4 EX.07.05.2015
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 3780/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3782/2015. Judecătoria... → |
|---|
