Pretenţii. Sentința nr. 5790/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5790/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 5790/2015
Document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5790
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE R. B. E.
GREFIER S. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. B. E. DESIGN S.R.L. în contradictoriu cu pârât M. E., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta; la acel termen, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.03.2015, data de 25.03.2015 și pentru astăzi, data de 31.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 02.09.2013, reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5221,74 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale conform contract nr. C100/20.12.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul nr. C100/20.12.2012 pentru organizarea participării agenților economici din România la Târgul Internațional ”Who”S Next ce a avut loc la Paris, Franța în perioada 19-22.01.2013, atribuit prin negociere, în calitate de executant, s-a obligat la prestarea tuturor serviciilor incluse în caietul de sarcini, art. 2 din contract și anexa 3 la contract. Reclamanta a învederat că Centrul Român pentru promovarea comerțului și Investițiilor străine, pe de altă parte, în calitate de beneficiar s-a obligat să suporte valoarea cheltuielilor în cuantum maxim de 1.098.259 lei și comisionul aferent, stabilit conform art. 4.1 la suma de 65.000 lei. În conformitate cu art. 4.6 alin. 1 din contract, reclamanta a susținut că a înregistrat la pârât deconturi de cheltuieli, neachitate până în prezent. S-a menționat că obligația de plată, constând în decontarea cheltuielilor asumată de către pârâtă prin contractul nr. C100/20.12.2012, art. 4.6 alin. 2 devine scadentă în termen de 5 zile lucrătoare de la data ordonanțării de plată, dar nu mai târziu de 30 e zile de la data depunerii decontului. Reclamanta a învederat că toate deconturile menționate în cerere au fost întocmite și depuse conform art. 4.6 din contract și cu toate că acestea au devenit scadente până la data transmiterii prezentei notificări nu au fost achitate integral, iar cele achitate au fost plătite cu întârziere față de data scadenței. Reclamanta a precizat că pentru plata cu întârziere a facturilor din tabelul anexat a calculat dobândă legală penalizatoare cu respectarea prevederilor legale în cuantum total de 5226, 58 lei și față de disp. art. 7 alin. 6 lit. c din Legea nr. 554/2004 a transmis notificarea nr._/04.06.2013 prin care a solicitat plata dobânzii legale penalizatoare aferentă achitării cu întârziere a deconturilor.
În drept, au fost invocate disp. art. 1270 C.civ., OG nr. 13/2011.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.12.2013, pârâtul M. E. a invocat excepția inadmisibilității și a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat referitor la excepția inadmisibilității că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dreptul comun și pe disp. OG nr. 13/2011, cererea completată de reclamantă nu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă dată fiind materia administrativă în care poate fi calificat și încadrat în prezent contractul invocat de reclamantă, suma solicitată prin cererea de chemare în judecată reprezintă dobândă, iar solicitarea de dobânzi poate fi cerută numai pe calea unei acțiuni ce poate fi soluționată potrivit procedurii de drept comun, iar contractul nu conține clauze referitoare la perceperea de dobânzi sau penalități în sarcina beneficiarului. Pe fond, pârâtul a susținut că la data de 10.01.2013, CRPCIS, beneficiarul cu care reclamanta a încheiat contractul nr. 100/20.12.2012 era în plin proces de reorganizare instituțională și abia după semnarea protocolului de predare primire între fosta instituție CRPCIS și M. E. la data de 25.03.2013 se puteau efectua plăți și deschide credite bugetare. S-a menționat că la data de 27.02.2013 însuși controlorul delegat al Ministerului Finanțelor Publice a restituit cererea de deschidere de credite pentru cheltuieli materiale aferente activității de organizare târguri. Pârâtul a învederat că plata facturilor a fost realizată cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale și după obținerea vizei de control financiar preventiv a controlorului delegat de la Ministerul Finanțelor Publice.
În drept, au fost invocate disp. art. 115 -118 C.p.c.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri anexând la dosar înscrisuri.
La data de 14.03.2014, reclamanta . SRL a depus cerere de modificare a câtimii pretențiilor (f. 24) prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 11.752,74 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată pentru plata cu întârziere a facturilor fiscale emise pentru cheltuielile avansate și serviciile prestate în cadrul contractului nr. C100/2012 pentru organizarea participării agenților economici din România la Târgul International WHO”S Next ce a avut loc la Paris, Franța, în anul 2013.
În drept, au fost invocate disp. art. 204 C.p.c.
Prin sentința civilă nr. 5423/28.03.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția inadmisibilității cererii de valoare redusă invocată de pârât și în consecință a dispus judecarea cererii potrivit dreptului comun, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 7488/13.11.2014, Tribunalul București, Secția a II a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, Secția a II a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Prin sentința civilă nr. 3399/11.12.2014, Curtea de Apel București, Secția a VIII de contencios administrativ și fiscal a stabilit că instanța competentă material a soluționa cererea în pretenții este Judecătoria Sectorului 1 București.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2015 sub nr._ .
La data de 11.03.2013, reclamanta a depus note de ședință (f. 6) prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine (a cărui activitate a fost preluată între timp de pârâtul M. E.), în calitate de beneficiar și reclamanta . SRL, în calitate de executant a fost încheiat contractul nr. C100/20.12.2012 având ca obiect prestarea de servicii pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional WHO”S NEXCT de la Paris, Franța care se va desfășura în perioada 19-22.01.2013.
Potrivit art. 3 din contract, beneficiarul (Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine) s-a obligat să transfere în contul executantului sumele în lei prevăzute la art. 4.1, în limita valorii de la art. 4.1-cheltuieli suportate de la buget, conform HG nr 296/21.03.2007.
Prin art. 4.1 din contract, beneficiarul s-a obligat să suporte valoarea cheltuielilor în cuantum maxim de 1.098.259 lei și comisionul aferent, stabilit conform art. 4.1 la suma de 65.000 lei.
Potrivit art.4.6 alin.1 din contract, decontul acțiunii se va depune la CRPCIS, în maxim 15 zile lucrătoare de la terminarea acțiunii și se va aviza de către responsabilul de contract. Executantul va putea solicita cu justificare beneficiarului decontarea sumelor finale cheltuite, pe baza documentelor de plată venite ulterior, pe perioada valabilității contractului, dar nu mai târziu de 2 luni de la data încheierii acțiunii, conform modelului Decont de cheltuieli, prevăzut în Anexa nr. 4.
În baza prevederilor contractuale de mai sus, reclamanta a emis 16 facturi, însoțite de deconturile si documentele justificative aferente, menționate în tabelul de la fila 25, din care facturile nr. BEXD2013063/24.04.2013 și nr. BEXD2013133/04.09.2013, au fost achitate în termenul scadent, iar pentru celelalte facturi au fost înregistrate întârzieri la plată între 19 și 168 de zile.
Referitor la susținerea pârâtului în sensul că în contract nu se prevăd penalități de întârziere sau dobânzi, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1535 C.civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Se constată că textul legal de mai sus nu condiționează acordarea daunelor moratorii, izvorâte din neexecutarea unei obligații contractuale de plată, de inserarea unei astfel de clauze în contract.
Instanța reține că, în situația inexistenței unei astfel de clauze, este evident că prin întârzierea plății sumei de bani, creditorul a suferit un prejudiciu material, cel puțin la nivelul lipsei de folosință a banilor pe perioada cuprinsă între scadență și data efectivă a plății.
Potrivit art.1531, alin. 1 C. civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
Cum acest drept are o consacrare legală, având deci ca izvor legea, nu este necesară reiterarea acestuia în contracte.
Actul normativ care stabilește cuantumul dobânzilor moratorii este OG nr. 13/2011, cu precizarea că acest act normativ nu utilizează noțiunea de “daune moratorii” folosită de Codul civil, ci pe cea de “dobânzi penalizatoare”, în ambele situații avându-se însă în vedere întârzierea la plata unei obligații bănești.
Potrivit art.3 alin.2 din OG nr.13/2011, rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
În aplicarea acestui text legal, reclamanta a calculat și a pretins de la pârât, dobândă legală penalizatoare la nivelul de mai sus, modul de calcul fiind prezentat în tabelul depus de reclamantă la dosar.
În ceea ce privește apărarea pârâtului, în sensul că abia după semnarea protocolului de predare primire între CRPCIS și M. E. se puteau efectua plăți și deschide credite bugetare, instanța constată:
Potrivit art. 3.1, teza a II a din contract, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru întârzierile de plată datorate neprimirii în timp util a fondurilor bugetare aferente.
Din prevederile contractului, se constată că aceasta este singura situație exoneratoare de penalități, respectiv când întârzierea plății este cauzată de nealocarea fondurilor bugetare, deci de împrejurări legate de lipsa efectivă temporară a fondurilor necesare plății.
Or reorganizarea instituției nu este un motiv care să justifice amânarea plății, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.4 alin. 2 din OUG nr. 96/2012, Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine urma să se desființeze la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului E..
Hotărârea Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului E. este HG nr.47/2013, publicată în Monitorul Oficial în data de 20.02.2013.
Astfel, Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine s-a desființat în data de 20.02.2013.
Cu aceeași dată, s-a înființat și M. E. care, potrivit art.26 alin.3 din OUG nr.96/2012, se subrogă în drepturile și obligațiile Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine.
Potrivit art.26, alin.4 din OUG nr.96/2012, în ceea ce privește transferul bunurilor de la instituția desființată la instituția nou înființată, în termen de 15 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1), se preiau pe bază de protocol de predare-preluare bunurile mobile și imobile aflate în administrarea sau, după caz, în proprietatea acestora.
Art. 15 din HG nr.47/2013, prevede că „patrimoniul Ministerului E. se constituie prin …preluarea parțială a patrimoniului Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, pe baza protocolului de predare-preluare ce se va încheia în termen de 15 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.
D. urmare, protocolul de predare primire a patrimoniului trebuia încheiat până la data de 07.03.2013 (20.02.2013 +15 zile).
În consecință, cum facturile menționate în tabel sunt scadente după data de 07.03.2013, pârâtul M. E. are obligația de a plăti reclamantei facturile în discuție, data de 07.03.2013, fiind data la care înceta cauza de amânare de plată (reorganizarea instituției).
Faptul că protocolul de predare-primire s-a încheiat cu întârziere, în data de 25.03.2013, nu exonerează pârâtul de efectuarea plății, acesta neputând invoca propria-i culpa pentru a se exonera de obligația de plată la timp a facturilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, având în vedere înlăturarea ca neîntemeiate a tuturor susținerilor formulate de pârât pentru efectuarea plății, instanța va admite cererea precizată și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 11.752,74 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța, față de soluția pronunțată va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei suma de 940,63 cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea precizată formulată de reclamanta S.C. B. E. DESIGN S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Avocat M. S. în sector 1, București, .. 47A, . în contradictoriu cu pârât M. E., cu sediul în sector 1, București, Calea Victoriei, nr. 152.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 11.752,74 lei reprezentând dobândă legală penalizatoare.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 3691,69 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 31 Martie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Pentru grefier aflat în CO
semnează grefier șef
Red. RBE/Tehn. RBE/SM/4ex/24.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5860/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5791/2015. Judecătoria SECTORUL 1... → |
|---|
