Pretenţii. Sentința nr. 5804/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5804/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 5804/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5804/2015
Ședința publică de la 31.03.2015
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . A SRL și pe pârât R. B. SA, având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
Dezbaterile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.03.2015, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.03.2015, 24.03.2015, 31.03.2015 când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014, sub nr._, reclamanta S.C. L.O.L.A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta R. B. S.A. constatarea nulității absolute a clauzei art. 3.6 din contractul de credit Flexi IMM nr. 48/15.10.2008 și a clauzei art. 3.5 din actul adițional nr. 1/13.02.2012 și obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite în temeiul acestor clauze de la data încheierii contractului și până la achitarea integrală a prejudiciului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 15.10.2008 părțile au încheiat contractul Flexi IMM nr. 48/15.10.2008 și ulterior în 2012, actul adițional nr. 1/13.02.2012. Reclamanta a invocat disp. O.G. 9/2000 susținând că în cuprinsul clauzelor a căror nulitate se solicită nu este îndeplinită cea de-a partea condiție prevăzută de art. 8 al. 1 din O.G. 9/2000, banca inserând în contract o clauză contrară unei dispoziții imperative, fiind calculată dobânda la dobândă.
În drept au fost invocate disp. O.G. 9/2000, ale 1341, 1635 și urm C.civ și 453 C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 1675 lei.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus o precizare, arătând instanței că sumele solicitate prin acțiune au fost percepute în perioada 19.03._12.
La data de 04.12.2014 pârâta a formulat întâmpinare, prin intermediul căreia a invocat excepția netimbrării și excepția prescripției dreptului material la acțiune. În motivarea excepției prescripției s-a arătat că acțiunea în anulare este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data semnării contractului de credit. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm C.proc.civ iar în probațiune au fost anexate înscrisuri.
Potrivit criteriului impus de dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în funcție de caracterul și efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de intimată prin întâmpinare, având în vedere caracterul acesteia de excepție de fond, peremptorie și absolută.
În fapt, la data de 15.10.2008 părțile din prezentul dosar au încheiat contractul de credit FLEXI IMM nr. 48/2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 110.000 lei. La data de 13.02.2012 părțile au încheiat actul adițional nr. 1 la contractul de credit.
Ambele acte au fost însușite de părți prin semnătură și ștampilă.
În conformitate cu disp. art. 3.6 din contract ”pentru sumele datorate și neplătite la scadențele prevăzute de prezentul contract, împrumutatul datorează o dobândă penalizatoare fluctuantă, ce se acumulează zilnic până la achitarea integrală a sumei restante, prin aplicarea la valoare sumei restante a ratei anuale a dobânzii penalizatoare ce este egală cu: rata anuală a dobânzii plus marja fixă de 15 puncte procentuale”. Aceleași dispoziții sunt reluate și în cuprinsul art. 3.5 din actul adițional.
În primul rând instanța reține că reclamanta nu are calitatea de consumator, contractul de credit fiind încheiat între profesioniști. Astfel în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituită în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale conform alineatului 2 al aceluiași articol prin comerciant (profesionist) se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori literale, cât și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acestuia”.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de societatea reclamantă, respectiv nerespectarea dispozițiilor 8 al. 1 din O.G. 9/2000, referitoare la dobândă, conform căruia ” Dobânda se va calcula numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Cu toate acestea, dobânzile se pot capitaliza și pot produce dobânzi în temeiul unei convenții speciale încheiate în acest sens, după scadența lor, dar numai pentru dobânzi datorate pe cel puțin un an. Dispozițiile alin. 1 și 2 nu se aplică contractului de cont curent, precum și atunci când prin lege s-ar dispune altfel” instanța reține următoarele:
În funcție de natura interesului ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic, nulitatea se clasifică în nulitate absolută și nulitate relativă. Nulitatea absolută sancționează nerespectarea la data încheierii contractului a unei norme juridice de ordine publică, ce ocrotește un interes general în vreme ce nulitatea relativă sancționează nerespectarea unei norme juridice imperative care ocrotește un interes privat.
În speță se constată că dispozițiile legale invocate de reclamantă, respectiv art. 8 al. 1 precitat nu vizează ordinea publică ci protejarea cocontractanților, motiv pentru care instanța apreciază că sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei prevederi este nulitatea relativă.
În conformitate cu disp. art. 1 din Decretul nr. 167/1958- în vigoare la data încheierii contractului ”Dreptul la acțiune, avîând un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă”. Totodată potrivit art. 3 din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani iar conform art. 9 teza a doua ” În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”.
Raportând aceste dispoziții legale la speța de față, se reține faptul că motivul anulării a fost cunoscut de reclamantă încă de la data încheierii contractului astfel încât termenul de prescripție a acțiunii s-a împlinit la expirarea celor trei ani, respectiv 15.10.2011. Pe cale de consecință, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014, după trei ani de la expirarea termenului de prescripție, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea ca prescrisă. Având în vedere că astfel cum reiese din cuprinsul acțiunii, al precizării dar și potrivit susținerilor reclamantei de la termenul de judecată din data de 10.03.2015, restituirea sumelor reprezintă o consecință a constatării nulității clauzelor invocate și văzând că instanța a admis excepția prescripției și a respins ca prescrisă solicitarea de constatare a nulității, instanța nu va mai analiza capătul de cerere referitor la restituirea sumei de 35.638,90 lei reprezentând dobânzi penalizatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă la termenul de judecată din data de 10.03.2015.
Respinge acțiunea privind pe reclamant . cu sediul în sector 2, București, ., . și pe pârât R. B. SA cu sediul în sector 1, București, CALEA FLORESCA, SKY TOWER, nr. 246C ca prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 31.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/dact A.A.P/E.A.S
4 ex 22.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5506/2015. Judecătoria... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
