Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5644/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5644/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 5644/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă Nr. 5644/2015
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. C.
Grefier A. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. M., reclamant M. T. și pe pârât B. I., pârât C. S., pârât I. R., pârât C. N., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile și susținerile în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.03.2015, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 13.03.2015,20.03.2015, 27.03.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.12.2013 sub nr. dosar_, reclamanții M. M. și M. T. au chemat în judecata pe pârâții B. I. și C. Stelica pentru ca prin hotarea ce va pronunța instanța să constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C., S. și Asociații la data de 25 iunie 2012, sub 2360, având ca obiect vânzarea-cumpărarea terenului cu nr. cadastral vechi_/1, în suprafață de 194,12 m.p. situat în București, ., sector 1, înscris în cartea funciară a sectorului 1, nr. vechi_.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prețul acestei vânzări a fost de 40.000 lei.
Au învederat ca prin decizia civilă nr. 554A/18.06.2004 Curtea de Apel București a admis ieșirea reclamanților din indiviziune cu B. G., autorul pârâtei B. lordana.
Au menționat că ieșirea din indiviziune a avut ca obiect terenul în suprafață de 195 m.p. cu nr. cadastral vechi_/1 si nr. nou_, situat în București, ., sector 1, pe care se află și construcțiile ridicate de către autorului reclamanților, în urma acestei hotărâri judecătorești de ieșire din indiviziune, reclamanților li s-a constituit un drept de superficie pentru terenul în suprafață de 79,26 m.p. ocupat de clădirile proprietatea reclamanților.
Au arătat că prin aceeați hotarăre terenul în suprafață de 194.12 m.p., care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare și pe care sunt situate construcțiile reclamanților au trecut în proprietate lui B. G., coindivizarul de la acea dată și autorul vânzătoarei parate B. I..
Au precizat că după decesul lui B. G., moștenitoarea acestuia B. lordana a acționat cu intenție pentru desființarea proprietății reclamanților distrugându-le mai întâi o magazie și un puț iar, apoi în anul 2011 a incendiat și construcțiile reclamanților pe care le-a distrus în parte și care anterior vânzării erau deja refăcute.
Posterior incendiului si refacerii construcțiilor de către reclamanți, pârâta B. lordana a procedat la vânzarea terenului în suprafață de 194,12 m.p., pe care se află și construcțiile reclamanților superficiari, fără știrea acestora.
Prin încheierea acestui act pârâta a privat pe reclamanți în calitatea lor de superficiari și posesori precari, de dreptul lor de preemtiune la cumpărare a terenului ocupat de constructile proprietatea lor, în proporție de 46 %.
Prin încheierea acestui act pârâta B. lordana nu le-a permis reclamanților realizarea unei unități a proprietății, ceea ce ar fi condus la o mai bună folosință și îngrijire a bunurilor imobile pentru care continuă și în prezent să își exercite acest drept.
La rândul său pârâtul C. S. a cunoscut situația juridică a proprietății terenului asupra căruia se află constituit un drept de superficie al reclamanților care ocupă 46% din bunul imobil pe care l-a cumpărat.
Acest aspect dovedește reua-credință a pârâților la încheierea actului.
Au susținut că dreptul de preemțiune este, potrivit art. 480 C.civil, o derogare de la principiul conform căruia proprietarul dispune liber, exclusiv și absolut de bunul său.
In consecință dreptul de preemțiune trebuia respectat de către vânzătoarea pârâtă, fiind un drept patrimonial al reclamanților, ocrotit de lege, deoarece superficia este la rândul sau un drept real și care este opozabil pârâților, erga omnes.
Această situație implică în cazul nerespectării dreptului de preemtiune, reclamanții să poată cere instanței de judecată anularea contractului de vânzare-cumpârare, având dreptul la retract litigios indiferent de situația terțului cumpărător.
Potrivit legii, în conflictele privitoare la diferitele tipuri de la preferință cumpărare, dreptul de preemțiune va fi prioritar în aplicare.
Au mai susținut că prețul vânzării este fictiv și derizoriu.
Astfel, conform actului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâti, pretul este 40.000 lei, care este derizoriu în raport cu rezultatul expertizei de evaluare realizat la solicitarea pârâtei vânzătoare în alt dosar care s-a aflat pe rolul acelestei instanțe.
Conform expertizei judiciare valoarea de piată a terenului este minim de 30.430 euro.
Au arătat că, în speță, prețul vânzării a fost de 9.000 euro, calculat la cursu BNR din ziua încheierii actului, cu 21.000 euro mai mic decât prețul evaluat prin expertiza judicara. Prin urmare, acest fapt demonstrează și fictivitatea prețului, întărind convingerea reclamanților o simulare a vânzării cu scopul uzurpării dreptului lor.
Conform art. 1665 alin. (2) cod civil vânzarea este anulabilă când prețul este disproporționat. În speță, prețul a fost disproporționat, find cu 2/3 mai mic fața de valoarea bunului, evidențiind faptul că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare.
Au susținut că prețul serios este una din dintre condițiile de fond, esențiale al valabilității contractului de vânzare cumpărare.
Atunci când prețul convenit este derizoriu echivalează cu lipsa acestuia câ element esențial al contractului sinalagmatic încheiat cu titlu oneros, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului vânzare cumpărare încheiat între pârțj.
Acest aspect convinge și asupra lipsei bunei credințe a părților la încheierea actului, această constituind o altă cauză de nulitate.
Principiul bunei-credințe în convenții este impusă de imperativul asigurării circuitului civil, a credibilității acestuia și a actelor juridice întocmite cu respectarea tuturor prescripțiilor legale.
În drept prezenta cerere se întemeiază pe prevederile art. 1665 și art 1730-1733 Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri si interogatoriul pârâților, atașând la cererea introductivă, în copie, înscrisuri (f.7-23).
În data de 06.03.2014, reclamanții au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.805 lei.
La termenul de judecata din 27.06.2014, reclamanții au depus cerere adiționala, prin care au solicitat și anularea tuturor actelor subsecvente acestui contract de vânzare având ca obiect vânzarea-cumpărarea terenului cu nr. cadastral vechi_/1, în suprafață de 194,12 m.p. situat în București, ., sector 1, încheiate de către pârâții ulterior introducerii acestei acțiuni.
În motivarea cererii adiționale, reclamanții au arătat că la data de 25 iunie 2014 reclamanții au fost contactați de două persoane fizice, care nu au acceptat să își decline indentitatea, pentru a le aduce la cunoștință că ei actualii proprietarii ai terenului cu nr. cadastral vechi_/1, în suprafață 194,12 de m.p. situat în București, ., sector 1, care a facut face obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P. C., S. și Asociații la data de 25 iunie 2012, sub nr.2360/2012.
Au susținut că din cauza că pretinși cumpărători au refuzat să le arate un înscris din care să reiasă această nouă situație, reclamanții s-au adresat OCPI Sector 1 București la data de 26.06.2014 solicitand un alt exstras de carte funciară pentru a putea susține prezența cerere completatoare și a preciza ulterior numele și adresa acestor cumpărători pentru introducerii lor în prezența cauza.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 30 alin. (6) Cod procedura civilă.
În data de 18.08.2014, reclamanții au depus cerere precizatoare, în sensul că prin cererea adiționala, aceștia au solicitat și anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2433 la data de 23.06.2014 la B.N.P. Pelizanu E. A., contractul fiind încheiat C. Stelica cu numitul I. R., ca act subsecvent la contractul de vânzare - cumpărare autentificat la B.N.P. C., S. și Asociații sub nr. 2360/2012.
Au susținut că dovada încheierii acestui act subsecvent rezultă din certificatul eliberat de O.C.P.I Sector 1 la dată de 7.07.2014.
Pentru motivele de mai sus și a celor învederate în cererea adiționala, reclamanții au solicitat ca, în temeiul art. 78. alin. (2) și alin. (3) N.C.P.C., să se dispună introducerea în cauza și citarea numitul I. R., în calitatea de dobânditor al imobilului care a facut obiectul contractului vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2433 la data de 23.06.2014 la B.N.P. Pelizanu E. A. si a cărui anulare o solicită.
La termenul de judecata din 26.09.2014, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de parat, a numitului I. R..
La solicitarea instanței, B.N.P.A. C., S. si Asociații au depus la dosar, în copie, contractului vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2433 la data de 23.06.2014 (f.107 - 109).
În data de 21.11.2014, reclamanții au precizat că temeiul de drept în baza căruia se solicită anularea actului subsecvent este art.1254 C.civil.
Astfel, daca prin actului inițial s-a desființat dreptul ce a fost transmis unei persoane, care ulterior l-a transmis unei alte persoane, înseamnă că transmițătorul dreptului din alt doilea act juridic a transmis un drept pe care nu-l avea.
La termenul din 21.11.2014, reclamanții au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.100 lei.
În data de 08.01.2015, reclamanții au solicitat introducerea în cauză și a doamnei C. N., întrucat a fost parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 25.06.2012 sub nr.2360/2012.
Au mai menționat că reclamanții, la rândul lor, au un drept de superficie constituit asupra suprafeței de 79,26 m.p. din acest teren, ocupat de clădirile proprietatea reclamanților, motiv pentru care consideră că nu le-a fost respectat dreptul de preemțiune la cumpărarea acestui imobil.
Au subliniat că dreptul de superficie al reclamanților asupra suprafeței de teren de 79,26 m.p., din întregul teren de 194,12 m.p. situat în București, ., sector 1, care face obiectul actelor defăimate a fost constatat prin decizia civilă nr. 554A/18.06.2004 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 18.06.2004.
Au precizat că prin încheierea de carte funciară nr._/01.09.2008 a fost notat dreptul de superficie al reclamanților.
Au mai aratat că petitul având ca obiect anularea actului subsecvent se întemeiază pe prevederile art. 1254 raportat la art. 1648 NCC, care consacră efectele restituirii față de terți, potrivit cărora desființarea actului juridic primar atrage și anularea actului juridic subsecvent urmare legăturii juridice cu primul act, considerându-se că acesta nu a fost niciodată încheiat.
Au precizat că desfințarea contractului de vânzare - cumpărare încheiat între B. lordana în calitate de vânzătoare cu C. S. și C. N., autentificat la B N.P. C., S. și Asociații la dată de 25 iunie 2012, sub nr. 2360/2012 pe motivul nerespectării dreptului de preemțiune al reclamanților la cumpărarea fondului imobiliar de 79,26 m.p. ocupat de construcțiile proprietatea lor, se întemeiază de drept pe prevederile art. 1828 alin.(2) noul cod civil raportat la prevederile art. 1730 și art. 1372 alin.(1) noul cod civil.
Astfel, dreptul de preemțiune este definit la art. 1828 noul Cod civil ca un drept de preferință. Dreptul de preemțiune are o natură legală și imperativă tuturor, nu numai părților implicate. Astfel, proprietarul care intenționează să vândă nu are nici un rol în nașterea si exercitarea dreptului de preemțiune.
Au precizat că odată cu . noului Cod civil, dreptul de preemțiune a dobândit o alta configurație, având în vedere că viziunea noului Cod civil diferă fundamental în sensul că dreptului de preemțiunei s-a conferit un caracter legal.
În ceea ce privește regimul juridic aplicabil dreptului de preferință, reclamanții observă că acesta este cel aplicabil dreptului de preemțiune în materia vânzării.
Pornind de la caracterul comun al dreptului de superficie și cel al locațiunii, privind exercitarea unui drept de folosință asupra unui bun, reclamanților le sunt aplicabile în materia dreptului de preemțiune dispozițiile art.1828 din noul C.civil.
Pornind de la textul de lege menționat mai sus reclamanții au în vedere pe langa dreptul de folosinta si destinatia construcțiilor (locuinta) care ocupa terenul pe care s-a constituit dreptul de superficie al reclamanților.
Au mai susținut că legiuitorul prevede că „dispozițiile referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune în materia vânzării sunt aplicabile în mod corespunzător”. În această situație regulă de baza a dreptului de preemțiune constă în existența folosinței bunului la data vânzării, textul de lege fiind astfel aplicabil și superficiarului care ocupă terenul care face obiectul vânzării, situație de care proprietarul este logic, că este ținut obligat să îl acorde la vânzare.
Astfel, art. 1730 din Noul Cod civil prevede că: “(1) În condițiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempțiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun. (2) Dispozițiile prezentului cod privitoare la dreptul de preempțiune sunt aplicabile numai dacă prin lege sau contract nu se stabilește altfel.”
Din analiza dispozițiilor legale citate in prezenta cauză, dreptul de preemțiune are ca izvor legea.
In consecință proprietarul, cu intenția de a vinde potrivit art. 1730 din noul Cod civil nu are nici un rol în nașterea și exercitarea dreptului de preemțiune de către titularul acestuia, iar prin nerespectarea acestuia se va aplica sancțiunea nulității.
În această prevedere rezultă că dreptul de preemțiune este o derogare de la principiul conform căruia proprietarul dispune liber, în mod exclusiv și absolut de bunul său.
Potrivit art.1732 alin.(1) raportat la alin. (2) din art. 1828 NCC „ vânzătorul este obligat notifice de îndată preemtorul”, condiție pe care pârâta Brinideu lordana nu a respectat-o, cu toate că în mai multe rânduri reclamanții și-au manifestat intenția să cumpere terenul.
În data de 06.02.2015, paratul I. R. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția lipsei de interes, iar, în subsidiar, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata. În cazul admiterii cererii, s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară. S-a mai invocat excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecata.
Cu privire la excepția lipsei de interes, paratul-reclamanta a arătat că dreptul de preeratiune poate fi legal (dreptul vecinilor la cumpărare in cazul vanzarii terenurilor extravilane) sau conventional, respectiv proprietarul declara ca acorda drept de preemtiune superficiarului, drept care pentru a fi opozabil trebuie inscris in cartea funciara.
In prezenta cauza nu putem vorbi de un drept conventional, fiind înscris doar dreptul de superficie, nu si dreptul de preemtiune.
Cu privire la excepția tardivitatii cererii modificatoare, s-a aratat că modificarea cererii de chemare in judecata peste termenul prevăzut la art.204 alin.l se poate face doar cu acordul celorlalte parti, acord care nu a fost dat in prezenta cauza.
Astfel, s-a arătat că în data de 23 iunie 2014 a încheiat cu parații C. STELICA si C. N. F. contractul de vanzare-cumparare nr.2433 din data de 23.06.2014. Contract de vanzare-cumparare ce a fost incheiat legal la notarul public Pelizaru E., pentru care a achitat prețul de 20.000 Euro. Astfel, in data 30.04.2014, asa cum rezulta din antecontractul de vanzare cumpărare nr.614 din data de 30.04.2014, s-a achitat suma de 14.000 (paisprezecemii) euro la data încheierii contractului, iar suma de 5000 (cincimii) euro in data de 04.07.2014, asa cum rezulta din declarația nr.2617.
A susținut că principiul validitatii aparentei in drept este menit sa protejeze tertii care au crezut in mod onest in veridicitatea titului de proprietate a cocontractantului său si cărora nu li se poate reproșa nicio culpa, asa cum este si cazul subsemnatului.
Titlul in baza caruia proprietarului aparent a tratat cu tertul de buna credința trebuie sa aiba trasaturi unui titlu regulat întocmit. Acolo unde legea prevede asistenta titlului in forma autentica, proprietarul aparent trebuie sa producă un astfel de titlu.
Titlul proprietarului aparent la momentul încheierii actului de dispoziție este perfect legal, acesta fiind un veritabil proprietar, in situatia dedusa judecații, titlul de proprietate al vanzatorilor săi, C. Stelica si C. N., era perfect valabil, îndeplinind prin urmare condițiile legale.
Pe cale de consecința, a existat o aparenta deosebit de puternica creata de un titlu valabil, din punct de vedere juridic, asupra caruia reclamantul nu am avut niciun dubiu, întrucat reclamantul a fost cumpărător de buna-credinta.
Referitor la precizările făcute din data de 08.01.2015 s-a solicitam urmatoarelc:
Reclamnatii nu au făcut dovada nerespectarii dreptului la preemtiune la cumpararea acestui imobil.
Referitor la „capatul doi din cererea de chemare in judecata", prin care reclamanții evalueaza bunurile evaluate printr-o expertiza extrajudiciara la suma de 30.000 de Euro, echivalentul a 140.000 Euro, s-a solicitat a fi respinsa, intrucat aceasta expertiza a efectuata in anul 1999, nicidecum in anul 2015, cand reclamanții au inteles sa-și precizeze cererea de chemare in judecata.
S-a solicitat respingerea capatului de cerere prin care reclamnatii solicita anularea antractului de vânzare cumparare nr.2433 din data de 23.06.2014, intrucat acesta a fost încheiat perfect legal.
S-a mai invocat faptul că reclamanții nu dețin vreun drept de preemțiune. Mai mult, reclamanții nu au facut dovada deținerii sumei aferente contravalorii terenului, astfel incat sa impună anularea contractelor.
În probațiune, paratul-reclamant a solicitat încuviințarea probei prin inscrisuri, martori, interogatoriul pârtilor.
În drept, s-au invocat prevederile art.205 C.proc.civ. si art.209 C.proc.civ. si art.1254 alin.3 C.civil.
În data de 17.02.2015, reclamanții-parați au invocat excepția nulitatii cererii reconvenționale, întrucât nu s-a arătat obiectul cererii reconvenționale și valoarea acestuia, potrivit art.194 lit.c) C.pr.civilă.
De asemenea, în data de 17.02.2015, reclamanții-pârâți au formulat întâmpinare la cererea reconvenționala.
Astfel, cu privire In excepția lipsei de interes al reclamanților în promovarea acțiunii, o apreciaza ca neîntemeiata pentru următoarele considerente:
Reclamanții au un drept de superficie asupra terenului care face obiecul contractului de vânzare - cumpărare autentificat la dată de 25 iunie 2012, sut nr 2360/2012, construcțiile acestora ocupând 46%. din suprafață totală de 194,12 m.p., la care se mai adaugă servitutea de trecere, având interesul întregirii fondul. Pârâtii cumparatori nu pot da o folosință corespunzătoare suprafeței rămasă neocupată, fapt care evidențiaza un interes ascuns al acestora.
Urmare a dreptului de superficie, reclamanții au drept de preemțiune care izvorăște dm lege și care, potrivit art 1828 din Noul Cod civil, este aplicabil în materia vânzării.
În data de 05.03.2015, parata C. N. F. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes și excepția tardivității modificarii acțiunii, iar, pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
În susținerea apărării, parata C. N. F. a formulat aceleași motive de fapt și drept, ce au fost invocate de paratul I. R..
Analizând prioritar, în conformitate cu art.248 alin.1 C.pr.civilă, excepția tardivitatii si exceptia lipsei de interes, invocate de parați, instanța reține următoarele:
În legătura cu excepția tardivității modificarii cererii de chemare în judecata, invocata de parați, având în vedere faptul că extinderea cadrului procesual atât sub aspect subiectiv, cât și obiectiv s-a solicitat după primul termen de judecata, ținând seama de faptul că părțile adverse nu și-au dat acordul expres în vederea modificarii cererii introductive, în temeiul art.204 alin.3 raportat la art.204 alin.1 C.pr.civilă, fiind decazuți din dreptul de a modifica cererea, instanța va admite excepția tardivității și, pe cale de consecință, va respinge cererea modificatoare, ca fiind tardiv formulata.
Cat privește cererea aflata la fila 84-85, instanța nu va ținea seama de acest act procedural, întrucât deși aceasta cerere este întitulata „cerere completatoare” în cuprinsul acesteia reclamanții nu au individualizat „actele subsecvente” a caror anulare se solicitatși nici semnatarii acestora.
Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța reține că prin Decizia nr.554A/18.06.2004 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 3281/2003, s-a constatat că M. M. și M. T. au un drept de superficie asupra imobilului situat în București, ., sector 1, constând în dreptul de proprietate asupra următoarelor construcții: corp B (magazie în suprafață de 2,10 m.p.); corp C (magazie în suprafață de 4,45 m.p.); corp D (locuință în suprafață de 32.41 m.p.), corp E (locuință în suprafață de 18,25 m.p.), corp F (dependințe în suprafață de 16,45 m.p.); corp G (magazie în suprafață de 5,60) și puț american și dreptul de folosință asupra terenului situat sub construcții (f.17).
Potrivit extrasului de carte funciara pentru informare nr._/09.09.2008, instanța reține că terenul situat în București, ., în suprafață de 195 m.p.(în acte), având nr. cadastral_/1 si înscris în Cartea Funciara nr._ nedefinita a localității București, la data de 09.09.2008 era în proprietatea lui B. G. (f.19).
Ulterior, la data de 25 iunie 2012, între parata B. I., în calitate de vânzător, și paratii C. Stelica si C. N. F., în calitate de cumpărători, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C., S. și Asociații la data de 25 iunie 2012, sub 2360, având ca obiect vânzarea-cumpărarea, printre altele, a terenului cu nr. cadastral_ (cu nr. cadastral vechi_/1), în suprafață de 194,12 m.p. situat în București, ., sector 1, întabulat în CF. Nr._ a localitatii București, Sector 1 (nr. vechi_), în schimbul sumei de 40.000 lei (f.23, 53-56).
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C., S. și Asociații la data de 25 iunie 2012, sub 2360, părțile au facut vorbire de existența dreptului de superficie notat în favoarea lui M. M. si M. T., în baza Încheierii nr._/01.09.2008 a O.C.P.I. Sector 1 București (f.54).
La data de 23 iunie 2014, între parații C. Stelica si C. N. F., în calitate de vânzători, și paratul I. R., în calitate de cumparator, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C., S. și Asociații la data de 23 iunie 2014, sub 2433, având ca obiect vânzarea-cumpărarea, printre altele, a terenului cu nr. cadastral_ (cu nr. cadastral vechi_/1), în suprafață de 194,12 m.p. situat în București, ., sector 1, întabulat în CF. Nr._ a localitatii București, Sector 1 (nr. vechi_), în schimbul sumei de 20.000 euro (f.107 - 109).
În cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C., S. și Asociații la data de 23 iunie 2014, sub 2433, părțile au facut vorbire de existența dreptului de superficie notat în favoarea lui M. M. si M. T., în baza Încheierii nr._/01.09.2008 a O.C.P.I. Sector 1 București (f.108).
În altă ordine de idei, sancțiunea nulității absolute a actului juridic civil este menita sa ocroteasca interese obștești, motiv pentru care legea acorda posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe să invoce o asemenea nulitate a actului juridic civil. Totuși, nulitatea absoluta nu poate fi invocata de o persoana complet straina de actul juridic civil respectiv, întrucât o astfel de persoana nu justifica un interes propriu, care să fie în legătura cu cauza nulitații absolute a actului juridic civil. Așadar, persoana care invoca nulitatea absoluta a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acțiunea va fi respinsa ca lipsita de interes.
În speță, având în vedere faptul ca, potrivit legislației de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat, superficiarul nu beneficiază de un drept de preemțiune la vânzarea terenului asupra caruia s-a constituit dreptul de superficie, că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare contestat s-a menționat dreptul de superficie al reclamanților, precum și împrejurarea că reclamanții sunt străini de actul juridic contestat, instanța apreciază că reclamanții nu au calitate procesuala activa și nici nu justifica vreun interes de a promova prezenta acțiune în constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C., S. și Asociații la data de 25 iunie 2012, sub 2360.
Ținând cont de faptul că reclamanții nu au probat că sunt titularii unui drept de preemțiune (legal sau convențional) asupra terenului instrainat, instanța va înlătura ca nerelevant argumentul reclamantilor în sensul că nu au fost notificați anterior încheierii actului juridic contestat.
Cât privește dispozițiile art.1828 C.civil, văzând că acest text de lege instituie un drept de preferință al chiriașului la închiriere (beneficiar al unui drept personal de folosinta), drept care se exercita în condiții similare exercitarii dreptului de preemțiune în materia vânzării, instanța constată că acest articol nu are nicio legătura cu vreun drept de preemțiune eventual recunoscut titularilor unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privata.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei de interes și va respinge cererea, ca lipsita de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecata.
Respinge cererea modificatoare, ca fiind tardiv formulată.
Admite excepția lipsei de interes, invocată de pârâți.
Respinge cererea privind pe reclamant M. M. cu domiciliul în sector 1, București, ., reclamant M. T. cu domiciliul în București, sector 1, . și pe pârât B. I. cu domiciliul în București, sector 1, ., pârât C. S. cu domiciliul în București, sector 6, ., nr. 3C, la Cabinet de Avocat „N. C.”, pârât I. R., cu domciliul în București, ., sector 1, și cu domiciliul ales în Bucuresti, ., sector 1, la Cabinet de Avocat „N. C.”, pârât C. N. cu domiciliul în Bucuresti, ., NR.3 C SECTOR 6, cu domiciliul ales în București, ., sector 1, la Cabinet de Avocat „N. C.”, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2360/25.06.2012 de B.N.P.A. C., S. și Asociații, ca lipsită de interes.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2015.
P. GREFIER
C. A. H. Alexanra
Red.C.A./tehn. C.A/H.A.
6 ex./13.07.2015
1 ex se va comunica mandatarului comun al paraților C. Stelica, C. F. si I. R.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5732/2015. Judecătoria... → |
|---|
