Pretenţii. Sentința nr. 6743/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6743/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 6743/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentinta Civila Nr. 6743/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. P.
GREFIER - A. C. R.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și pe pârât U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invedereaza ca mersul dezbaterilor si concluziile reclamantei au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 01.04.2015, care face parte integranta din prezenta sentinta.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.06.2014 sub numărul_ reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. a solicitat obligarea pârâtei U. A. Teritorială a Orașului Ploiești, prin Primar la plata sumei de 2.088,78 lei reprezentând contravaloarea daunelor plătite, a dobânzii legale calculată de la data plății către asigurat a debitului și până la achitarea integrală a acestuia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că, la data de 15.03.2012, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, asigurat casco al reclamantei, a fost avariat în timp ce circula pe . orașul Ploiești, datorită unei gropi ce se afla în carosabil.
Totodată, reclamanta a precizat că în urma întocmirii dosarului de daună, a achitat persoanei păgubite suma de 2.088,78 lei la data de 13.09.2012, în temeiul contractului de asigurare facultativă tip CASCO, iar conform art. 2210 din Codul civil, asiguratorul este subrogat în drepturile asiguratului său, astfel că pârâta trebuie să achite suma indicată mai sus, aceasta datorând și dobânda legală, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 2210 din Codul civil, OUG nr. 195/2002.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri în fotocopie (filele 7-23).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru de 171,21 lei.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, deși i s-a comunicat acțiunea și înscrisurile anexate acesteia.
La termenul de judecată din data de 08.10.2014, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea auto.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015 instanța a încuviințat reclamantei proba testimonială cu martorul N. G..
La data de 15.01.2015, pârâta a depus la dosar o notă de ședință, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 București, excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciindu-se că Municipiul Ploiești este singura persoană care poate avea calitatea de procesuală pasivă, fiind deținătorul bunurilor din domeniul public și privat al localității.
Pentru termenul de judecată din data de 18.02.2015 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară de către expertul Palalaie Giovanni (filele 56-61).
La același termen, instanța a decăzut pârâta din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
La termenul de judecată din data de 01.04.2015, instanța a procedat la audierea martorului N. G..
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U. A. Teritorială a Orașului Ploiești, prin Primar, unită cu fondul cauzei, față de prevederile art. 248 al. 1 din Codul procedură civilă, potrivit cărora „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Sub acest aspect, se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța fiind ținută de cadrul procesual trasat prin conținutul cererii, astfel încât reclamantul este dator să justifice și calitatea procesuală a persoanei chemată în judecată.
Pârâta în cauză a fost chemată în judecată în considerarea calității acesteia de administrator al drumului public, conferită de actele normative în vigoare și având în vedere dispozițiile art. 5 din OUG nr. 195/2002, care instituie răspunderea acestui administrator pentru calitatea drumului public și pentru siguranța autovehiculelor.
Din actele depuse la dosar (filele 22, 66) reiese că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ se presupune că a fost avariat în timp ce circula pe . Ploiești, din direcția Petrotel către Centrul orașului.
Potrivit art. 22 din OG 43/1997, administrarea drumurilor județene se asigură de către consiliile județene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepție sectoarele de drumuri județene, situate în intravilanul localităților urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările și accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
Pentru aceste motive instanța reține că administratorul drumului în cauză este pârâta sens în care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform declarației conducătorului auto (filele 22, 66) și documentului de introducere în reparații a vehiculului (fila 13), coroborate cu facturile nr. FS12PH060522/23.07.2012 și nr._/13.04.2012 (filele 10-11) și raportul de expertiză tehnică judiciară de către expertul Palalaie Giovanni (filele 56-61), planșele foto (filele 57, 58) rezultă că, la data de 15.03.2012, autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare_, condus de numitul N. G., circulând . Ploiești, din direcția Petrotel către Centrul orașului a lovit o groapă, iar în urma impactului au fost avariate janta și anvelopa roată față dreapta, anvelopă roată față stânga.
La data producerii evenimentului rutier, autovehiculul era asigurat la societatea reclamanta, pentru avarii, conform poliței AVA/_ (fila 21).
În baza contractului de asigurare facultativa a autovehiculului, reclamanta, în calitate de asigurator, a întocmit dosar de dauna și a plătit asiguratului său suma de 2.088,78 lei, conform ordinului de plată aflat la dosar la fila 8, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a fi angajată răspunderea pentru fapta proprie, în speță, trebuie îndeplinite, cumulativ, o . condiții speciale, fundamentate pe dispozițiile speciale privind asigurările și reasigurările în România, precum și condițiile generale ale răspunderii pentru lucruri, prevăzute de OUG nr. 195/2002, cu aplicabilitate în ceea ce privește circulația, precum și întreținerea drumurilor publice, completate cu cele ale dreptului comun în materie, respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381 din Codul civil, cu privire la răspunderea pentru fapta proprie.
În ceea ce privește condițiile speciale, reclamanta trebuia să facă dovada existenței unei polițe de asigurare valabile, la momentul producerii riscului asigurat, precum și cea a subrogației în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirilor, aspecte dovedite de înscrisurile menționate mai sus și depuse la dosarul cauzei.
Sub acest aspect, devin aplicabile în cauză dispozițiile speciale, în materie de asigurare de răspundere civilă, respectiv art. 2210 din Codul civil, care prevăd că, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
În ceea ce privește condițiile generale, ale răspunderii pentru fapta proprie, în speță, pentru calitatea drumului public, în calitate de administrator, prevăzute de art. 1349, art. 1357, art. 1381 din Codul civil și art. 5 din OUG. nr. 195/2002, reclamanta trebuia să facă dovada prejudiciului suferit de către proprietarul autoturismului asigurat, în drepturile căruia s-a subrogat, a raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtei și a prejudiciului, a vinovăției, precum și a calității de administrator a drumului public, în accepțiunea art. 5 din OUG nr. 195/2002.
Referitor la prejudiciu, acesta are un caracter cert, atât în privința existenței sale, cât și a posibilităților de evaluare, constând în avarierea anumitor piese, respectiv avariate janta și anvelopa roată față dreapta, anvelopă roată față stânga, astfel cum rezultă din declarația conducătorului auto și raportul de expertiză tehnică judiciară.
În ceea ce privește contravaloarea reparațiilor necesare, suma achitată de către reclamantă a fost în cuantum de 2.088,78 lei.
Fapta ilicită a reprezentat-o o inacțiune, respectiv nesemnalizarea corespunzătoare a unei gropi aflate în carosabil. Potrivit art. 5 din OUG. nr. 195/2002, administratorul drumului public este obligat să semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia.
Din planșele foto depuse la dosar (fila 58) rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile prevăzute de lege, în calitate de administrator al drumului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei menționate anterior, precum și din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că între prejudiciul produs autoturismului cu numărul de înmatriculare_ și groapa aflată în carosabil, la momentul accidentului, există raport de cauzalitate, neputându-se reține o nerespectare a regulilor de circulație din partea conducătorului auto, care să fi condus, în totalitate sau în parte, la producerea avariilor. Dovedirea existenței faptei persoanei păgubite însăși și a unei legături de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs era în sarcina pârâtei, probă care nu a fost făcută.
În ceea ce privește vinovăția, în cadrul răspunderii civile delictuale, aceasta poate lua forma celei mai ușoare culpe, chiar și sub forma neglijenței. În speță, vinovăția, sub forma neglijenței, se reține în sarcina administratorului drumului public, care avea obligația semnalizării corespunzătoare a oricărui obstacol determinat de lucrările de reabilitare.
Calitatea de administrator al sectorului de drum unde s-a produs evenimentul rutier la data de 15.03.2012, era deținută de pârâta.
Prin urmare, era necesar ca pârâta, în calitatea sa de administrator al respectivului sector de drum, conform art. 5 din OUG nr. 195/2002, să se comporte față de drumul public dat în administrarea sa ca un bun proprietar. Prin nesemnalizarea corespunzătoare a unei gropi din carosabil, pârâta în cauză a dovedit lipsă de diligență, sub forma culpei, suficientă pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina sa.
În consecință, instanța urmează ca, în temeiul art. 2210 din Codul civil, văzând și dispozițiile art. 5 din OUG nr. 195/2002, coroborate cu cele ale art. 1349, art. 1357, art. 1381 din Codul civil să admită cererea principală formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta și să o oblige la plata sumei de 2.088,78 lei, reprezentând despăgubiri achitate către persoana păgubită.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată, calculată de la data plății sumei, reprezentând despăgubirea către persoana păgubită, respectiv 13.09.2012 (fila 8) și până la data plății efective a despăgubirii, instanța constată că este datorată de către pârâtă, pentru următoarele considerente:
În primul rând, prin întârzierea plății despăgubirii de către pârâtă, reclamanta a suferit un prejudiciu, dobânzile solicitate având caracter de daune-interese moratorii, acestea fiind reprezentate de dobânda legală în materie comercială, conform OG nr. 13/2011.
Pe de altă parte, ca efect al subrogației legale a reclamantei, societate de asigurări, în toate drepturile asiguratului, potrivit art. 2210 din Codul civil, aceasta a dobândit toate drepturile creditorului obligației inițiale de plată, persoana păgubită, inclusiv accesoriile creanței sale, deci daunele-interese moratorii, în speță, dobânzile legale.
În ceea ce privește momentul de la care se calculează aceste dobânzi, fiind vorba de o răspundere delictuală, pârâta este de drept în întârziere cu privire la plata sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului suportat de către persoana asigurată. În consecință, pârâta este de drept în întârziere cu privire la achitarea despăgubirii, de la momentul plății efectuate în contul persoanei păgubite, ca urmare a raporturilor speciale de asigurare, deci de la momentul intervenirii subrogației legale în drepturile persoanei asigurate, în speță, data de 13.09.2012.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Orașului Ploiești, prin Primar și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.088,78 lei reprezentând contravaloare despăgubire, precum și la plata dobânzii legale, raportată la acest debit, în cuantum de 199,84 lei calculată de la data de 13.09.2012 și până la data de 27.05.2014, precum și de la 28.05.2014 în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, pârâta fiind în culpă procesuală, instanța urmează să o oblige la plata către reclamantă a sumei de 1.367,21 lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 171,21 lei, onorariu de expert în sumă de 700 lei și onorariu de avocat în valoare de 496 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca neîntemeiată.
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A cu sediul in sector 5, București, .. 1, .. 3, . în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Orașului Ploiești, prin Primar cu sediul in localitatea Ploiești, ., jud. Ploiesti.
Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.088,78 lei reprezentând contravaloare despăgubire, precum și la plata dobânzii legale, raportată la acest debit, în cuantum de 199,84 lei calculată de la data de 13.09.2012 și până la data de 27.05.2014, precum și de la 28.05.2014 în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal.
Obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.367,21 lei, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 171,21 lei, onorariu de expert în sumă de 700 lei și onorariu de avocat în valoare de 496 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2015.
P., GREFIER,
M. P. A. C. R.
Red., dact. MP/22.05.2015
Teh. ACR/4 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5914/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 6788/2015. Judecătoria... → |
|---|
