Pretenţii. Sentința nr. 9112/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9112/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 9112/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9112/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. V. A.
Grefier V. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. V. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. L. T & D I. S.R.L.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2015, care face parte integrantă din prezenta când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.05.2015, 13.05.2015 și pentru astăzi, 15.05.2015, când instanța, în urma deliberării, a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._, în data de 07.11.2014, astfel cum a fost precizată, reclamanta . solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta . I. SRL să-i achite suma de 13.406,26 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție și dobânda legală la această sumă calculată de la data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea cererii, a învederat instanței că, la data de 07.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat dosarul nr._ * prin decizia nr. 7922/07.11.2011. S-a reținut culpa procesuală a pârâtei astfel că aceasta îi datorează cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
În drept, a invocat disp. art. 453 C.pr.civ., art. 998 Cod civil.
În susținerea pretențiilor formulate, a depus la dosarul cauzei înscrisuri. f. 4-33
La data de 07.01.2015 pârâta a formulat întâmpinare solicitând, în principal, respingerea cererii, ca inadmisibilă; în subsidiar respingerea cererii, ca neîntemeiată. În al doilea subsidiar, în cazul în care se va aprecia cererea reclamantei întemeiată, să se admită cererea de compensare a datoriilor reciproce până la concurența sumei celei mai mici, adică 13.406,26 lei.
În motivare a arătat, în esență, că cererea este inadmisibilă deoarece nepronunțarea instanței asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată dă dreptul părții doar de a cere completarea dispozitivului hotărârii în temeiul dispozițiilor art. 281ind. 2 din vechiul Cod de pr. civ.. incident în cauză.
Doctrina este unanimă în acest sens, fapt ce rezultă și din jurisprudența anexată. Dacă s-ar admite ipoteza contrară, în mod evident s-ar încălca autoritatea de lucru judecat având în vedere că aceeași cerere a făcut deja obiectul examinării în cadrul unui dosar anterior, acest capăt de cerere doar dintr-o omisiune nefiind soluționat.
Cu privire la temeinicia cererii, a arătat că între părți au existat numeroase dosare pe rolul instanțelor de judecată, în majoritatea reclamanta fiind asistată de dl. avocat C. A. Z. și de societatea de avocați pe care acesta o reprezintă.
Atât din factura fiscală . 2008 nr._ cât și din OP nr. 1778/01.11.2011 nu rezultă faptul că suma solicitată prin acțiunea de față ar fi fost achitată pentru serviciile avocațiale prestate în dosarul nr._ *.
Or, la acordarea cheltuielilor de judecată, vor putea fi avute în vedere doar sumele avansate de fiecare parte cu scopul de a se apăra împotriva cererii formulate împotriva sa și în măsura în care ele au fost dovedite, fapt ce nu rezultă din înscrisurile de mai sus. Reclamanta nu a depus dovezi din care să rezulte fară echivoc că pretențiile solicitate au fost ocazionate de soluționarea dosarului de pe rolul înaltei Curți.
În cauză este incidentă compensația legală deoarece prin sentința civilă nr. 2052/25.11.2013 a Tribunalului București - Secția a IlI-a Civilă, a fost soluționat dosarul nr._/3/2011, între aceleași părți, reclamanta V. SA a fost obligată la plata sumei de 105.400,23 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către subscrisa, motiv pentru care în cauză se poate dispune compensarea datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre el.
La data de 26.01.2015 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor pârâtei.
La data de 17.03.2015 parata a depus înscrisuri. f. 77-101
La termenul din 18.03.2015 a fost unită cu fondul cauzei excepția inadmisibilității, iar punctul iii din întâmpinare a fost calificat drept capăt de cerere reconvențional în valoare de 105.400,23 lei pentru care se solicită compensarea.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . Societatea Civilă de Avocați Z., R., P. s-a incheiat contractul de asistenta juridica . nr._/26.10.2011, prin care aceasta din urma se angaja sa presteze servicii de asistență și reprezentare juridică a reclamantei în dosarul nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție (susținere cerere intervenție în interes propriu), în schimbul plății unui onorariu de 2.500 Euro plus TVA (art. 2 din contract).
Prin decizia nr. 7922/07.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ * - irevocabila – în majoritate, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de reclamanta . interesul intimatului-reclamant C. G. și a fost respins, ca nefundat, recursul declarat de pârâta . I. SRL împotriva deciziei nr. 425 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.
Analizând această hotărâre, instanța constată că reclamanta din prezenta cauză a fost reprezentată în dosarul nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție de Societatea Civilă de Avocați Z., R., P., a formulat recurs și a solicitat cheltuielile de judecată, instanța nepronunțându-se cu privire la această solicitare.
La data de 26.10.2011, Societatea Civilă de Avocați Z., R., P. a emis factura . – 2008 nr._ pentru suma de 13.406,26 lei, iar conform ordinului de plată nr. 1778 din 01.11.2011, reclamanta a achitat suma de 13.406,26 lei reprezentând onorariu de avocat.
Se va respinge excepția inadmisibilității formulării cererii de restituie a cheltuielilor de judecată, deoarece reclamanta a solicitat pe cale separată obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată prilejuite de litigiul existent între părți, după soluționarea irevocabilă a acestuia.
Faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat în timpul litigiului nu atrage respingerea cererii formulate pe cale separată ca inadmisibilă.
Astfel, nu există niciun text de lege care să condiționeze obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată de formularea cererii reclamantului în litigiul în care s-au efectuat.
Art. 453 Cod procedură civilă nu face nicio distincție cu privire la momentul formulării cererii, astfel încât, în conformitate cu principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nu se poate impune o condiție suplimentară celor prevăzute de lege. Nu există niciun motiv pentru care o altă instanță să nu poată aprecia asupra obligației pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată sau asupra cuantumului acestora, având în vedere că această obligație derivă dintr-un raport juridic distinct de cel dedus judecății în dosarul în care s-au efectuat cheltuielile de judecată și că legea nu conferă caracter accesoriu obligatoriu unei astfel de cereri.
De altfel, nici în cuprinsul cererii, nici în dispozitiv și nici în considerentele deciziei nr. 7922/2011 nu se menționează că reclamanta solicită plata cheltuielilor de judecată. Instanța de recurs nu putea analiza această cerere a reclamantei deoarece era o cerere nouă formulată odată cu notele scrise depuse în recurs, deci cu depășirea termenului procedural.
Pe fondul cauzei:
Pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată trebuie îndeplinite două tipuri de condiții: 1. condițiile de procedură prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv ca partea care urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată să cadă în pretenții, iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens și 2. condițiile de fond, care sunt deduse din coroborarea art. 453 Cod procedură civilă cu art. 998 Vechiul cod civil (în vigoare la data formulării cererii de recurs), ca partea ce urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată să aibă o culpă procesuală, respectiv să fie vinovată pentru nașterea litigiului.
În speță, pârâta a căzut în pretenții cu privire la cererea de recurs formulată în Dosarul nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 425 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.
Reclamanta au solicitat pe cale separată obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată prilejuite de litigiul existent între părți, după soluționarea irevocabilă a acestuia.
Fapta ilicită a pârâtei constă în generarea litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție, criticând în mod neîntemeiat decizia nr. 425 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.
Prejudiciul produs reclamantei constă în cheltuielile pe care aceasta le-a efectuat pentru a se apăra împotriva cererii de apel formulată de pârâta. Cuantumul prejudiciului este de 13.406,26 lei, reprezentând onorariu de avocat plătit de reclamanta. Acest prejudiciu este cert, plata sumei menționate, fiind dovedită de factura . – 2008 nr._ și ordinul de plată nr. 1778 din 01.11.2011 și nu a fost acoperit.
Cheltuielile de judecată în cuantum de 13.406,26 lei au fost determinate de atitudinea culpabilă a pârâtei, care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a exercitat cale de atac.
Cu privire la cuantumul onorariului de avocat instanța apreciază că este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat constând în redactarea și susținerea cererii de intervenție accesorie, astfel că în temeiul art. 451 alin.2 C.p.c., urmează a-l reduce de la suma de 13.406,26 lei la suma de 10.000 lei.
Aplicând dispozițiile art. 451 alin.2 C.p.c., instanța nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată ce vor fi rambursate de pârâtă - care trebuie să aibă un caracter necesar, justificat și rezonabil.
Pentru aceste motive, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă raportat la art. 998-999 Cod civil, instanța va admite, în parte acțiunea și va obliga pe pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) aferent dosarului nr. nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de soluția pronunțată cu privire la capăt de cerere principal, se va admite capătul de cerere accesoriu și va fi obligată pârâta la plata dobânzii legale calculate la această sumă de la data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
Se va respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile revăzute de art. 1617 Noul Cod civil pentru a interveni compensația legală, respectiv cele două datorii să fie certe, lichide și exigibile.
La data pronunțării prezentei hotărâri pârâta deține împotriva reclamantei un titlu executoriu ce constată o creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 105.400,23 lei (sentința civilă nr. 2052/25.11.2013 a Tribunalului București - Secția a IlI-a Civilă, pronunțată în dosarul nr._/3/2011), dar reclamanta nu deține o creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 10.000 lei împotriva pârâtei, deoarece prezenta sentință nu este titlu executoriu în condițiile art. 633 și art. 634 Noul Cod procedura civila, nefiind definitivă.
Se va lua act că reclamanta va solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
În temeiul art. 453 C. reținându-se culpa procesuală a pârâtei prin admiterea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale, se va respinge cererea acesteia privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite, în parte, acțiunea civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. V. S.A., înregistrată la ORC sub nr. J40/_/1993, cu sediul în sector 1, București, CALEA VICTORIEI - TRONSON 5, nr. 155, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. L. T & D I. S.R.L., înregistrată la ORC sub nr. J40/_/1993, cu sediul în sector 1, București, CALEA VICTORIEI - TRONSON 6 - SPATIUL H1 - CAM. H1, nr. 155, .. 1, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 lei, reprezentând onorariu avocat pentru reprezentarea reclamantei în dosarul nr._ * al Înaltei Curți de Casație și Justiție și dobânda legală la această sumă calculată de la data pronunțării prezentei sentinței și până la data achitării integrale a debitului.
Respinge cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Ia act că reclamanta va solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Respinge cererea pârâtei privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
Președinte, Grefier,
C. V. A. V. P.
Pentru președintele completului, promovat la
Tribunalul București, semnează, cf. disp. art. 426 alin.4
c.pc. Președintele Judecătoriei Sector 1 București
Red.C.A./Tehnored. V.P. 01.08.2015
4 ex/. și pârât
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6524/2015. Judecătoria... | Actiune in regres. Sentința nr. 9158/2015. Judecătoria... → |
|---|
