Obligaţie de a face. Sentința nr. 6537/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6537/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 6537/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 6537/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G.
Grefier I. V. I.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamant L. G. și pe pârâta O. B. ROMANIA S.A., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 02.04.2015 și 09.04.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.07.2012 cu nr._/107/2012, reclamantul L. G., în contradictoriu cu parata O. B. România SA suc. B.-ag. Toamnei a solicitat instantei sa dispuna obligarea paratei:
1. să recalculeze nivelul dobânzii percepute în virtutea contractului de credit încheiat, după formula bilateral consimțită (pe marja băncii fixă la valoare precalculată de 2,945 + valoarea indicelui de referință LIBOR CHF 3M la 3 luni), pt. întreaga perioadă a duratei contractuale de 180 luni, adică 11.02._23;
2. să corecteze rata lunar încasabilă după variația procentua1ă a dobânzii lunare conf. indicelui LIBOR, pe baza calculației promovate cu rata dobânzii inițiale de 5,7 (nu ratadiscreționar modificată de 6,99), care urmărește anihilarea excedentului de la eronatele achitări ale 13.264,37 CHF plătiți până în 01.07.2012;
3. să precizeze riguros prin actul adițional care actualizează contractarea, cu evitateledispoziții imperative din existentele legi ignorate:
a) definirea tuturor noțiunilor și elementelor componente ale dobânzilor bancare, cu specificat cuantumul fiecăreia, și inserarea termenelor și condițiilor generale de afaceri ca stipulații textuale ale contractului,
b) modalitatea de modificare a dobânzii strict funcție de indicele de referință LIBOR 3M, care variază periodic în sens crescător și sens descrescător, cu mențiunea expresă pt. marja băncii fixă la aplicarea indexării, după verificarea calculațiilor rezultate cu acordul împrumutatului financiar;
4. să deconteze cheltuielile de judecată prilejuite de procesul declanșat (taxarea judiciară, timbrul judiciar, onorariul de avocat, costurile legate de expertiza contabilă, ori cercetarea judecatorească etc.).
In motivarea în fapt, reclamantul a arătat în esență că, greșirea soldului datoriilor și plăților cuantumului reținerilor de 13.264,37 CHF (adică 49.993,34 lei, prin conversia funcție de rata inflației din data de 29.06.2012), după graficul scadențarelor băncii contractante a generat achitarea sumelor ca plată nedatorată, iar diferența necuvenit încasată a ocazionat îmbogățirea fără justă cauză care naște efectul dreptului pt. denunțarea creanței bancare, și recuperat prejudiciul determinat (cum indică predilect Raportul de expertiză contabilă anexat).
Contractul negociat prin ocolirea metodică a informărilor clientului solicitant (din nefumizarea lămuririlor pretinse de legislația curentă diriguitoare) și similar perfectat cu flagrante neregularități lacunare care contravin legiferărilor domeniale (fără specificarea marjei bancare, cu lipsa definițiilor terminologice ale noțiunilor contractual menționate) a urmărit vicierea consimțământului (din dolul întrebuințat, prin eroarea voită, cu leziunea individului) pt. încheierea contractării, cu trucarea legitimității și sfidarea legalității.
S-a arătat în continuare ca derularea conflictului s-a petrecut rezumativ după cum urmează: la data de 11 februarie 2008 reclamantul a semnat contractul de credit pt. nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice, în valoare totală de 100 000 CHF, pe termenul de 15 ani (180 luni), cu dobânda variabilă de 5,70 (art. 5 pct. 5.1), și condiția:
"Dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii. Dobanda curenta poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta [ex: EURlBOR(EUR)/LIBOR(CHF)/RUBOR(RON), etc.}, fără a exista consimțământul clientului." (art. 5 pct. 5.2);
Deși în cuprinsul contractului nu se arăta componența dobânzii (nici marja băncii, nici indicele LIBOR), cu actele adiționale propuse de bancă urmarea cererii personale de renegocierea contractării pe calea amiabilă, au rezultat că dobânda conține două elemente: marja băncii (pt. costuri și profit) + valoarea indicelui de referință LIBOR așadar momentan semnării: dobânda 5,70 pe an o compusese valoarea indicelui LIBOR de 2,755 + marja băncii de 2,945 (prin nivelul LIBOR din 15 noiembrie 2007, pt. primul trimestru al anului 2008, cum o indicau ulterior actele aditionale: "Valoarea dobanzii de referinta aplicata in urmatorul trimestru calendaristic va fi cea valabila pentru data de 15 (sau urmatoarea zi bancara daca data 15 este o zi nelueratoare) din cea de-a doua luna a trimestrului calendaristic anterior modificarii (resp.: 15 noiembrie, 15 februarie, 15 mai, 15 august), in functie de momentul modificarii dobanzii de referinta ".
De asemenea, reclamantul a arătat ca banca și-a modificat unilateral nivelul dobânzii fără să țină cont de valoarea indicelui LIBOR, apoi și propria marjă, deci dobânda sporită de 6,99 pe an: valoarea LIBOR de 2,765 + marja crescută de 4,225 (a crescut nivelului dobanzii cu 1,29 pe creșterea cu 1,28 a propriei marje comparativ cu 0,01 a valorii indicelui LIBOR, de 128 de ori peste indicele LIBOR, deși trebuia exact începută cu respectarea principiilor legislative, pe data de 01 a trimestrului calendaristic), și își menține perpetuat atitudinea cu variații nesemnificative pe amândouă variantele de insistente acte adiționale întocmite.
In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile - Directiva 93/13/CEE 05.04.1993 pv. clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii,
- OG 21/1992 rep., art. 2 pct. 16.,22.,24.,25.,26, art. 3 lit. b), d), art. 9AI-9A2-9A3, art. 10 lit. a), c) t) h) art.49],
- L 193/2000 repub. pv. clauzele abuzive în contr. înch. de comercianți și consumatori [art. 1, art. 4 alin. (1)-(2)-(3)
- L 296/2004 repub. Codul consumului [art. 75, art. 77-78~82, art. 89],
- L 363/2007, - OUG 50/2010 [art. 11, art. 13 ~14, art. 18, art. 33,art.35~3,art.46~7,art.50~51,art. 72~75,art.90~91,art.93,art.95~96],
- art. 1207 alin. (l) eroarea, art. 1214 alin. (l) dolul, art. 1221 alin. (l)-(2) plata nedatorată, art. 1345 1347, îmbogățirea fără justă cauză, C.Civ.
- art. 82 alin. (1), art. 167, art. 172, art. 186, art. 7201, C.Proc.Civ.
În sustinerea actiunii, reclamantul a depus la dosar urmatoarele înscrisuri în copie conforma cu originalul:
Contract de credit pt. nevoi personale garantat cu ipotecă imobiliară C2204/2110/_08, anexa 01,
- Borderoul listei cu Dispoziții legale fraudate (deși imperios aplicabile operării) pt. racolarea nevoilor pretendentului- anexa 02,
- Convocare de conciliere directă datată 12.06.2012 și Raport de expertiză contabilă CECCAR a expert contabil C. S. -anexa 03,
- Proces-verbal de conciliere directă datat 28.06.2012 și Adresarea oferită de O. B. (nr./dată)_/27.06.2012 ca replică cerinței - anexa 04,
- Scadențar credit O. B. (generat în 14.02.2008) la dobânda "contractată" de 5,70, apoi Scadențar credit O. B. (generat în 04.06.2008) la dobânda "conspirativă" de 6,99 %-anexa 05,
- Adresarea debitoru1ui LG la creditoarea O. B. (înregistrată 3021/31.05.2010) pt. semnalarea înșelătoriei în angajarea creditului - anexa 06,
- Adresarea creditoarei O. B. (înregistrată_/01.06.2010) la debitorul LG, în semnat Act adițional 11 cu dobânda schimbată de 6,46 % - anexa 07,
- Adresarea debitorului LG la creditoarea O. B. (înregistrată 400/13.06.2010), în nesemnat documentația adițională ca urmare solicitării nelămurite- anexa 08,
- Adresarea creditoarei O. B. (înregistrată_/26.08.2010) la debitorul LG, și avertizare a considerării acceptare tacită (rară conformare integral disp. legale!?), în semnat Act adițional cu dobânda schimbată de 6,49 % - anexa 09,
- Adresarea creditoarei O. B. (înregistrată_/26.08.2010) la debitorul LG, în insistat actul adițional cu tertipuri cvasilegale spoliatorii - anexa 10,
- Notificarea creditoarei O. B. (înregistrată_/08.09.2010) la debitorul LG, în trunchiat explicitările de acceptare tacită - anexa 11,
- Notificarea debitorului LG la creditoarea O. B. (înregistrată 583/17.09.2010), în criticarea ambelor ediții de act adițional trimise, cu pretenția corectării greșelilor și exceselor recidivat abuzive - anexa 12
-Adresarea creditoarei O. B. (înregistrată_/26.08.2010) la debitorul LG, în repetat procurarea credibilității împrumutului, rară renunțarea exagerării purtate (însă persistarea excrocheriei respinse) - anexa 13,
- Exemplificarea precedentului judiciar al uniformității rezolvării dosarelor pt. spețe asemănătoare concret de diversele instanțe teritoriale - anexa 14.
La 16.08.2012, intimata O. B. ROMANIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei B. a Băncii, lipsa de obiect a capătului 3 al cererii. De asemenea, a arătat că solicitarea reclamantului de a se indica în concret în contract a dobânzii aplicabile este rămasă fără obiect, ca urmare a modificării survenite prin . OUG nr. 50/2010. Pârâta a arătat că acțiunea este de asemenea neîntemeiată, deoarece dobânda a fost stabilită contractual cu acordul expres al părților, iar marja băncii nu era la momentul semnării contractului o noțiune care să trebuiască să fie detaliat definită în contractul semnat de părți, potrivit legislației în vigoare la acea dată.
În scopul clarificării dobânzii aplicabile, reclamantul a fost invitat să semneze actul adițional, însă acesta a refuzat, actul adițional intrând în vigoare potrivit prevederilor legale arătate.
Prin sentința civilă nr. 1518/29.01.2013, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale și în baza art. 7 alin. 1 c.p.c. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, retinandu-se ca sediul social al bancii este situat în Bucuresti, Calea Buzesti, nr. 66-68, sector 1.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecatoriei Sector 1 Bucuresti la data de 22.02.2013 sub nr._/299/2013.
Prin Sentinta civila nr._/28.11.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost respinsa actiunea reclamantului ca neîntemeiata.
Prin Decizia civila nr. 3119/15.10.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a VI a Civila în dosar nr._/299/2013 a fost admis recursul formulat de recurentul L. G. împotriva Sentintei civile nr._/28.11.2013 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si a fost casata sentinta recurata si trimisa cauza spre rejudecare la aceeași instanta.
Pentru a se pronunta astfel Tribunalul a apreciat ca prima instanta nu numai ca s-a pronuntat ultra petita, dar a solutionat procesul fara a intra în cercetarea fondului.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 28.11.2014 sub nr._ .
La data de 19.01.2015, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare prin care a solicitat instantei ca în temeiul art. 581 alin. 1 c.p.c. sa dispuna ” înghetarea” contractului de credit bancar nr. C_ /11.02.2008, respectiv suspendarea plății ratelor, pana la data cand în cauza dedusa judecatii pe fond va fi pronuntata o hotarare definitiva si irevocabila.
La data de 25.02.2015, parata a depus la dosar completare la întampinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanta presedintiala formulata de reclamant, avand în vedere ca niciuna dintre conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale nu sunt îndeplinite.
La solicitarea instantei, reclamantul a depus la dosar precizare de actiune cu precizarea în mod clar a tuturor capetelor de cerere pe care reclamantul le sustine.
Astfel, prin precizarea de actiune depusa de reclamant la data de 12.03.2015, s-a solicitat sa se dispuna:
-obligarea paratei O. B. ROMANIA SA sa recalculeze dobanda perceputa în temeiul contractului de credit nr. C_ /11.02.2008 pentru perioada 11.02.2008, data pronuntarii unei hotarari definitive si irevocabile după formula ” marja bancii în valoare de 2,945 puncte procentuale+valoarea indicelui LIBOR CHF 3M,
- obligarea paratei sa restituie suma de_,618 CHF, actualizata la data pronuntarii unei hotarari definitive si irevocabile, suma pe care a platit-o în mod nedatorat bancii de la încheierea contractului si pana în prezent;
-sa se dispuna restaurarea echilibrului contractual prin stabilirea unei marje de castig a bancii a carei valoare sa fie cuprinsa între limita inferioara raportat la valoarea indicelui LIBOR din acest moment la care sa fie adaugate 0,19 puncte procentuale, care reprezentau diferenta dintre marja bancii si valoare indicelui LIBOR la data încheierii contractului, limita superioara reprezentat de valoarea procentuala (2,945%) de la data încheierii contractului;
-calcularea dobanzii curente pentru perioada ramasa din derularea contractului după formula ” marja bancii la valoarea stabilita de instanta, valoare fixă pana la terminarea perioadei contractuale +valoarea LIBOR 3M;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ( onorariu de avocat, onorariu expert contabil, taxa judiciara);
- sa se dispuna ”înghetarea” contractului de credit bancar nr. C_ /11.02.2008 (suspendarea plății ratelor) pana la data cand în cauza dedusa judecatii pe fond va fi pronuntata o hotarare definitiva si irevocabila.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
In fapt, la data de 11.02.2008 a fost încheioat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C_, între reclamantul L. G. în calitate de împrumutat si parata-bancă O. B. ROMANIA SA –prin Agentia Toamnei Brasov, obiectul contractului fiind suma de 100.000 CHF reprezentand credit pentru nevoi personale în scopul refinantarii contractului de credit C2203/2110/_ din data de 02.06.2006, C2203/2110/_ din data de 06.06.2006, durata creditului fiind pe o perioada de 180 luni.
Conform art. 5 din contract s-a prevazut ca la data încheierii contractului rata donanzii curente este de 5,7%, dobanda urmand sa se stabileasca în formula procentuala ca rata anuala de dobanda, iar conform art. 5.2 s-a prevazut ca dobanda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobanda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre Banca, luand în considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta ( EURIBOR /LIBOR, ROBOR) fara a exista consimtamantul clientului. Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat începand cu data de aplicare stabilita de banca. Modificarea dobanzii va duce la recalcularea dobanzii datorate.
Astfel, având în vedere disp. Legii 193/2000, instanța consideră cererea reclamantului ca o cerere de constatare a caracterului abuziv a unei clauze contractuale și o va analiza din această perspectivă.
În ce privește incidența în cauză a Directivei nr.93/13/CEE, regula generală în materie este aceea că directiva nu este direct aplicabilă în dreptul intern, fiind necesar ca statele membre destinatare să o transpună printr-o lege națională.
Pentru ca o directivă să beneficieze totuși de efect direct în situația în care nu a fost implementată sau a fost implementată incorect, trebuie să fie întrunite trei cerințe: 1) termenul stabilit pentru transpunerea directivei să fi expirat, iar statul să nu fi transpus directiva sau să o fi transpus-o incorect; 2) prevederea invocată să fie clară, precisă, necondiționată de adoptarea unor măsuri de implementare; 3) partea împotriva căreia este invocată este o autoritate statală, astfel cum aceasta a fost definită în cauza C-188/89 Foster. Aceste cerințe au fost stabilite de Curtea Europeană de Justiție în mai multe cauze: C – 41/74 V. Duyn, C-148/78 Ratti, C-152/84 Marshall I. În cauză însă, niciuna dintre părți nu are calitatea de autoritate statală, astfel că pârâta nu se poate prevala de efectul direct al Directivei nr.93/13/CEE.
Cu toate acestea, instanța va analiza caracterul abuziv al clauzelor contractuale și prin prisma art.4 alin.(2) din Directiva anterior identificată, potrivit principiului interpretării dreptului intern prin prisma celui comunitar (chiar și prin prisma unei directive necorespunzător transpuse la momentul încheierii contractului), statuat de Curtea de la Luxemburg în cauza C-106/89 Marleasing.
CU PRIVIRE LA CARACTERUL ABUZIV AL CLAUZEI CONTRACTUALE stipulate la art. 5 din contract referitoare la dobanda, instanța urmează să analizeze care sunt condițiile prevăzute de lege pentru a declara o clauză ca având caracter abuziv, care este conținutul concret al clauzei și dacă această clauză are caracter abuziv prin raportare la condițiile prevăzute de lege.
Condițiile prevăzute de lege cu privire la caracterului abuziv al unei clauze contractuale
Conform dispozițiilor normative invocate în sesizarea înaintată de reclamantă:
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 – (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Din interpretarea dispozițiilor normative citate anterior rezultă faptul că, pentru incidența acestora și constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale existentă într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator este necesar să fie îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv:
- Clauza respectivă să fie conținută într-un contract intervenit între un comerciant și un consumator, în accepțiunea dată de lege acestor termeni;
- Clauza respectivă să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, înțelegând prin aceasta faptul că respectiva clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei (cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv);
- Clauza respectivă să creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Aceeași lege mai prevede că:
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 – (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Analiza îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru constatarea caracterului abuziv
A. Calitatea de comerciant și, respectiv, de consumator a părților contractante
01. Conform definițiilor date de Legea nr. 193/2000 termenilor de comerciant și consumator:
Art. 2 din Legea nr. 193/2000 - (1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. (2) Prin comerciant se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
02. Prin urmare, având în vedere faptul că la momentul încheierii contractului de credit pârâta este o societate comercială care a acționat în scopul comercializării serviciilor sale de creditare, iar împrumutații sunt persoane fizice care au acționat în scopuri personale (necomerciale), cele două părți au calitatea de comerciant și, respectiv, consumator, fiindu-le aplicabile în consecință dispozițiile Legii nr. 193/2000.
B. Lipsa negocierii directe a clauzelor respective cu consumatorul.
Conform dispozițiilor normative citate anterior (art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000) o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
In speță, instanța apreciaza astfel ca reclamantul a avut posibilitatea compararii ofertei stabilite de banca-parata, inclusiv prin compararea valorii dobanzii anuale efective. Mai mult, instanța reține faptul ca reclamantul a cunoscut din momentul încheierii contractului faptul ca dobanda aferenta creditului acordat este variabila.
C. Dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 o clauză poate fi abuzivă prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract.
Astfel, potrivit considerentului nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită autorității pozițiilor de negociere ale părților, dacă consumatorul a fost influențat să fie de acord cu condiția în cauză și dacă mărfurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună-credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor dacă acesta acționează corect și echitabil, față de cealaltă parte, ale cărei interese legitime trebuie să le ia în considerare.
Analizând valențele juridice ale clauzelor contestate din contract cu privire la „dobanda” se constată că acestea nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului.
În acest sens instanța constată că între părți a intervenit o convenție de credit care din punct de vedere juridic reprezintă un contract comutativ, nu unul aleatoriu, și întinderea obligațiilor este cunoscută încă de la semnarea convenției.
Clauzele în discuție respectă exigențele bunei-credințe, fiind prevazut in mod clar si fara echivoc faptul ca rata dobanzii este variabila.
Mai mult, se poate aprecia ca reclamantul a optat pentru facilitatea de credit oferita de parata-banca tocmai pentru caracteristicile considerate avantajoase, în caz contrar acesta avand posibilitatea sa refuze semnarea contractului de credit.
Prin urmare, se constata ca reclamantul-imprumutat a cunoscut de la inceput aceste conditii cu privire la dobanda, iar prin semnarea contractului de imprumut si le-a insusit, acesta avand posibilitatea in caz contrar sa aleaga intre mai multe servicii si produse bancare oferite de catre alte institutii bancare.
Pe de alta parte, instanța reține ca pentru a asigura conformitatea contractului de credit la prevederile legale, banca a întocmit acte adiționale cuprinzand modificarile necesare si a notificat clientul sa se prezinte la sediul bancii pentru semnarea acestui act adițional, reclamantul fiind informat despre necesitatea încheierii actului adițional.
De asemenea, instanța reține si faptul ca după adoptarea Legii nr. 288/2010 parata a ales sa faca aplicarea art. II alin. 2 din Lege conform carora actele adiționale nesemnate de consumatori, considerate acceptate tacit la data intrarii în vigoare a legii, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, față de faptul ca reclamantul L. G. nu a semnat actul adițional de conformare la prevederile OUG nr. 50/2010 si nici nu a notificat parata-banca în mod expres ca doreste sa revina la condițiile contractuale anterioare intrarii în vogoare a OUG nr. 50/2010,
Instanta retine si faptul, ca legalitatea clauzelor contractuale a fost constatata si de catre reprezentantii CJPC Brasov care au confirmat faptul ca actul aditional încheiat este în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2010.
Astfel, în conformitate cu dispozitiile art. 95 alin. 5 din OUG nr. 50/2010, clauzele contractului de credit au fost aliniate prevederilor ordonantei începand cu data de 21.09.2010 inclusiv prin indicarea în contractul de credit a formulei de calcul prevazuta în art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010.
Pe de alta parte, în ceea ce priveste cererea reclamantului avand ca obiect ”înghetarea” contractului de credit bancar nr. C_ /11.02.2008, respectiv suspendarea plății ratelor, pana la data cand cauza dedusa judecatii pe fond va fi pronuntata o hotarare definitiva si irevocabila, instanta o constata de asemenea ca fiind neîntemeiata, avand în vedere faptul ca procedura ordonantei presedintiale este una excepțională, subordonată unor imperative definite precis, or
în speță situatia nu se circumscrie condițiilor expres prevazute de procedura speciala a ordonantei presedintiale, prevazute de art. 581 c.p.c. ( 1865), respectiv nu este în discuție un drept care s-ar pagubi prin întarziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Avand în vedere considerentele mai sus expuse, instanța va respinge în întregime actiunea reclamantului ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea privind pe reclamant L. G. cu domiciliul în com. C., . D, J. B., și pe pârât O. B. ROMANIA S.A. cu sediul în sector 1, București, . - 68, ca neîntemeiata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.04.2015.
Președinte Grefier
R. GăniiIonuț V. I.
Red. R.G
Thred R.G/ IVI
4 ex/23.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6590/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6524/2015. Judecătoria... → |
|---|
