Servitute. Sentința nr. 4555/2015. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4555/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 4555/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 4555/2015
Ședința publică din data de 10 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: M. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul G. S. în contradictoriu cu pârâtul S. Ș., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 martie 2015, fiind consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre. La data de 10.03.2015, prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus note scrise.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 12.10.2012, având număr de dosar_, reclamantul G. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. Ș., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului să lase liber spațiul ocupat în mod abuziv, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului nr. 1 situat în București, ., nr. 33, parter, sector 1, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2056/18.12.1997, fiindu-i vândută și o cotă indiviză de 23,53% din părțile de folosință comune ale imobilului. A precizat că apartamentul ce se află în proprietatea pârâtului este situat la etajul 1 al imobilului din București, ., nr. 33, sector 1, fiind compus din vestibul, 2 camere, baie bucătărie și „camera de servitori”, în anul 1940 proprietar fiind ing. T. A. M.. A menționat că toate apartamentele din imobil au fost cumpărate în baza Legii nr. 112/1995, susținând că pârâtul a blocat accesul celorlalți proprietari din imobil la dependințele comune, opunându-se la soluționarea amiabilă a litigiului. A apreciat că pârâtul a ocupat în mod abuziv spațiul ce reprezenta dependințele comune ale imobilului și care permitea accesul tuturor proprietarilor la terasă și la celelalte dependințe, existând situații în care a fost necesar să ajungă la terasă pentru efectuarea unor reparații, însă accesul nu le-a fost permis de către pârât.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 1527 și următoarele Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a precizat că înțelege să se folosească de orice mijloc de probă admis de lege.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei (fila 6).
Prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din data de 25.06.2013 (fila 64), reclamantul a indicat spațiul ce solicită a fi eliberat de către pârât ca fiind camera numerotată cu nr. 9 pe schița apartamentului, învederând că pârâtul a blocat accesul în această camera prin ridicarea unei uși metalice. A susținut că și camerele nr. 2 și nr. 5 erau folosite în comun de către toți proprietarii, astfel cum rezultă din procesul-verbal eliberat de Arhivele Naționale.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 18.09.2013 (fila 80), reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtului la desființarea ușii ce a blocat accesul la dependințele comune și la terasă.
Pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare. Acesta s-a prezentat la judecarea cauzei, fiind reprezentat prin avocat, și a formulat concluzii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a încuviințat și a fost administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisuri și, la solicitarea reclamantului, proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, fiind respinsă proba cu martori, solicitată de reclamant, și proba cu interogatoriul reclamantului, solicitată de pârât.
Raportul de expertiză imobiliară întocmit de arh. M. V. a fost atașat la filele 99-101 și la filele 130-132, răspunsul la obiecțiunile formulate de pârât fiind atașate la filele 145-146.
La solicitarea pârâtului, instanța a încuviințat efectuarea unei contraexpertize, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertul tehnic judiciar M. V. fiind atașat la filele 168-173.
Analizând susținerile părților și probele administrate în vederea soluționării cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Reclamantul deține în proprietate locuința situată în București, ., nr. 33, parter, ., conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. N 2056 din 18.12.1997 încheiat cu Primăria Municipiului București, prin S.C. HERĂSTRĂU NORD S.A. (fila 28), având o suprafață utilă de 52,5 m.p., reprezentând o cotă de 23,53% din imobil
Pârâtul deține în proprietate exclusivă apartamentul situat la etajul 1 al imobilului din București, ., nr. 33, sector 1, acesta fiind dobândit inițial de la debitorii P. I. și P. M. prin Actul de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. D. (filele 37-39). Din conținutul actului de adjudecare reiese că imobilul executat silit este compus din trei camere, vestibul, două bucătării, baie, spălătorie, debara, balcon, loggie și pivniță, cu suprafața utilă de 76,38 m.p., însă din releveul apartamentului (fila 70) reiese că suprafața utilă a apartamentului adjudecat a fost de 87,99 m.p.
Autorii reclamantului au dobândit locuința executată silit prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799/_ din 28.11.1996 încheiat cu Primăria Municipiului București, prin S.C. HERĂSTRĂU NORD S.A. (fila 34), în care se menționează că suprafața utilă a acestuia este de 87,99 m.p., fiind compus din camerele menționate în Actul de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. D., reprezentând o cotă de 36,91% din imobil.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public V. C. sub nr. 849 din 28 iunie 2004 (filele 41-43), pârâtul a înstrăinat imobilul situat în București, ., nr. 33, ., către numitul C. G., acesta revenind în proprietatea pârâtului ca urmare a încheierii Contractului de schimb autentificat de Biroul Notarului Public V. C. și Asociații sub nr. 73 din 22 iunie 2007 (filele 46-53).
Din procesul-verbal nr. 4265/1940 întocmit de Comisia pentru înființarea cărților funciare în București (fila 11), reiese că, la data de 3 aprilie 1940, etajul imobilului situat în București, ., nr. 33 era format dintr-un apartament cu vestibul, 2 camere, baie, bucătărie, spălătorie și cameră de servitori, întregul imobil alcătuit din subsol, parter și etaj fiind în proprietatea personală a numitului inginer Țacu A. M..
În mod evident, releveul apartamentului dobândit de pârât prin Actul de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. D. nu corespunde cu descrierea etajului 1 realizată în procesul-verbal nr. 4265/1940 întocmit de Comisia pentru înființarea cărților funciare în București. Însă, acest releveu (fila 55), pe care sunt identificate camerele nr. 9 (vestibul), nr. 2 (cameră) și nr. 5 (bucătărie), în care reclamantul solicită să i se permită accesul, a fost întocmit la data de 26.05.2000, în timpul în care locuința s-a aflat în proprietatea numiților P. M. și P. I. și corespunde ca și suprafață și denumire a camerelor cu mențiunile din titlul de proprietate al autorilor pârâtului.
Din schița întocmită de către expertul judiciar M. V. (fila 173), reiese că, la momentul efectuării raportului de contraexpertiză, configurația și suprafața apartamentului aflat în proprietatea pârâtului corespunde cu cele înscrise în releveul locuinței cumpărate de numiții P. M. și P. I., existând diferențe numai în ceea ce privește delimitarea camerelor în interiorul apartamentului.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții întocmit de către expertul judiciar M. V. (filele 168-173), reiese că nu au fost identificate părți aflate în proprietatea comună forțată și perpetuă a tuturor proprietarilor din imobilul situat în București, ., nr. 33, sector 1, la care accesul este blocat de ușa metalică din dreptul camerei nr. 9. Totodată, expertul judiciar M. V. a stabilit că pârâtul a executat lucrări de renovare/modernizare a interiorului apartamentului, în urma cărora nu a prejudiciat drepturile celorlalți proprietari, nefiind demolat niciun element de rezistență a construcției, și nu și-a extins în niciun fel suprafața construită a locuinței sale, adică suprafața de exterior a locuinței ce a făcut obiectul Actului de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de executorul judecătoresc M. D..
Concluziile expertului judiciar M. V. se coroborează cu „schița” întocmită de către expertul judiciar V. M. (fila 133), din care reiese că toate modificările identificate de acesta au fost realizate în interiorul apartamentului de la etajul nr. 1, astfel încât nu a fost extinsă suprafața construită dobândită de autorii pârâtului prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799/_ din 28.11.1996 încheiat cu Primăria Municipiului București, prin S.C. HERĂSTRĂU NORD S.A.
Răspunsul expertului judiciar V. M., în sensul că prin apartamentul pârâtului se realizează accesul la părțile din proprietatea comună și perpetuă constând în podestrul casei scării aferent etajului, podul imobilului și învelitoarea imobilului, spălătoria și camera de serviciu, urmează a fi înlăturat. În acest sens, instanța reține că ambii experți judiciari au stabilit că, în apartamentul pârâtului, nu se află nicio scară de acces la acoperișul construcției. În ceea ce privește spălătoria și camerele situate la etajul 1 al imobilului, instanța constată că acestea nu s-au aflat niciodată în proprietatea comună, fiind dobândite în proprietate exclusivă de către numiții P. M. și P. I., prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799/_ din 28.11.1996 încheiat cu Primăria Municipiului București, prin S.C. HERĂSTRĂU NORD S.A.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța stabilește că, în drept, conform art. 636 Cod civil, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți proprietari, cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun putând fi obligat la despăgubiri.
În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege menționat, având în vedere că spațiul în care reclamantul solicită accesul prin desființarea ușii pretins construite de către pârât, nu se află în coproprietate, fiind parte din apartamentul deținut de pârât în proprietate exclusivă.
Cererea reclamantului contravine prevederilor art. 555 Cod civil, admiterea ei echivalând cu încălcarea dreptului de proprietate privată al pârâtului asupra apartamentului dobândit prin Actul de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. D., urmărindu-se desființarea ușii de acces în această unitate locativă.
Susținerile reclamantului referitoare la necesitatea utilizării spațiului respectiv pentru a avea acces la acoperiș sunt vădit neîntemeiate și străine de obiectul acțiunii, nefiind necesară desființarea ușii (care se deschide) pentru a se permite accesul vecinilor în vederea efectuării reparațiilor necesare la părțile comune din clădire, reclamantul putând exercita drepturile conferite de art. 622 și art. 656 Cod civil.
Invocarea de către reclamant a procesului-verbal nr. 4265/1940 întocmit de Comisia pentru înființarea cărților funciare în București este neîntemeiată, având în vedere că, prin acest act, nu puteau fi identificate părți din imobil aflate în coproprietatea forțată și perpetuă, în condițiile în care întregul imobil avea un singur proprietar.
Faptul că configurația actuală a etajului 1 nu mai corespunde cu cea din anul 1940 nu contravine niciunei prevederi legale, având în vedere că aceste modificări au intervenit până la înstrăinarea locuințelor în temeiul Legii nr. 112/1995, proprietarul exclusiv având drept de dispoziție și de folosință asupra întregului imobil.
De altfel, aceste modificări nu puteau afecta dreptul de proprietate al reclamantului G. S., având în vedere că au fost efectuate anterior dobândirii de către acesta a apartamentului nr. 1 situat la parter, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. N 2056 din 18.12.1997, suprafața utilă de 87,99 m.p. fiind inclusă în apartamentul situat la etajul nr. 1 încă de la momentul înstrăinării acestuia de către Primăria Municipiului București către numiții P. M. și P. I., prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1799/_ din 28.11.1996.
Solicitarea reclamantului reprezintă o cerere de evicțiune asupra unei părți din dreptul de proprietate al pârâtului dobândit prin Actul de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. D., care a fost înscris în cartea funciară nedefinitivă a Municipiului București, conform Încheierii nr._ din 9.12.2002, astfel cum se menționează în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public V. C. sub nr. 849 din 28 iunie 2004. În consecință, având în vedere prevederile art. 520 alin. 2 Cod procedură civilă, orice acțiune în evicțiune împotriva adjudecatarului s-a prescris în termen de 3 ani de la data înscrierii în cartea funciară a actului de adjudecare, reclamantul nemaiputând invoca apărări cu privire la configurația apartamentului anterioară actului de adjudecare.
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că reclamantul nu deține un drept de coproprietate asupra spațiului aflat în interiorul apartamentului aflat în proprietatea pârâtului, situat în București, ., nr. 33, ., precum și că acest imobil se află în proprietatea exclusivă a pârâtului, conform titlului de proprietate reprezentat de Actul de adjudecare din data de 14 iunie 2002 emis de Biroul Individual al Executorului Judecătoresc M. D. și de Contractul de schimb autentificat de Biroul Notarului Public V. C. și Asociații sub nr. 73 din 22 iunie 2007, în conformitate cu art. 555 Cod civil, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind vădit neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, văzând că sunt incidente dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul fiind în culpă procesuală, instanța urmează să îl oblige la plata către pârât a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul G. S., cu domiciliul în București, ., nr. 33, parter, ., în contradictoriu cu pârâtul S. Ș., cu domiciliul în București, ., nr. 33, ., și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocat L. M., în București, ., nr. 16, ., sector 4.
Obligă pe reclamant la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de expert.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. M. B.
Se comunică:
- reclamantului G. S., la domiciliul din București, ., nr. 33, parter, .;
- pârâtului S. Ș., la domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocat L. M., în București, ., nr. 16, ., sector 4.
Operator de date cu caracter personal nr. 4904 Red. M.S./Dact. M.B., M.S./4 ex./22.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1946/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 4575/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
