Contestaţie la executare. Sentința nr. 1418/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1418/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 1418/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1418/2016
Ședința publică de la 01.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. F.
GREFIER A. T.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestatorul N. R. și pe intimata C N A D N R SA - C. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare DS EXEC 3228/2015.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de 01.02.2016, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2015, contestatorul N. R., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat contestație la executare și întoarcerea executării silite împotriva actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 3228/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, prin care a solicitat anularea încheierii dată în camera de consiliu la data de 26.05.2015 în dosarul nr._/299/2015 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, anularea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . 12 nr._/02.05.2012 și a somației emise în data de 15.10.2015 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, anularea procedurilor executării silite și a actelor de executare silită din dosarul de executare nr. 3228/B/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, întoarcerea exectării silite a contestatoruluui de către intimat și obligarea intimatei la restituirea sumei totale de 465,90 lei alcătuită din suma de 124,07 lei echivalentul a 28 de euro tarif de despăgubire și a sumei de 341,83 lei reprezentând cheltuieli de executare, cu cheltuieli de judecată..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 02.05.2012 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ iar contestatorul a fost obligat la plata amenzii în valoare de 250 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro.
Contravenientul a susținut că deși la dosarul de executare se afla dovada comunicării procesului verbal menționat, acesta nu a ajuns niciodată în posesia sa întrucât afișarea s-a efectuat la o altă adresă decât cea a domiciliului său din București, .. 68, ., sector 1, executorul judecătoresc continuând să întocmească toate procedurile de executare la adresa greșită, contestatorul luând la cunoștință de procedurile de executare, după ce suma i-a fost retrasă din cont.
Cu privire la fondul cauzei, contestatorul a precizat că prin Legea nr.144/2012 a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 euro, astfel executarea creanței a fost în mod greșit încuviințată de instanță. Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG nr.15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de acesta sub imperiul legii abrogate. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, atât executorul judecătoresc, cât și instanța trebuiau să constate că contestatorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acesteia de a plăti suma 28 de euro nemaiavând niciun suport legal în prezent.
Contestatorul a invocat și Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, susținând că sintagma „nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă în sensul că prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi, sancțiunile nu se mai execută, o interpretare contrară conducând la o diferențiere de tratamet juridic față de persoane aflate obiectiv în aceeași situație, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
Totodată, contestatorul a invocat dispozițiile art. 20 alin.1 și 2 din Constituția României, cauza D. P. contra României din data de 26.04.2007 și art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că în aceste condiții, instanțele au apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective. Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art.20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța ar trebui sa înlăture de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr.144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, cererea de executare silită introdusă de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București nu ar fi trebuit a fi formulată în fața instanței de executare și nici să fi fost încuviințată de către aceasta fără a se face aplicarea principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, care ar sista executarea silită a procesului verbal de contravenție în ceea ce privește plata tarifului de despăgubire iar executorul judecătoresc ar fi trebuit să refuze motivat deschiderea procedurii de executare.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, contestatorul a invocat disp. 723 și urm. Cod Proc. Civ, apreciind că urmare a constatării nelegalității adresei de înființare a popririi cu consecința anulării acesteia și a somației mobiliare, ambele din data de 15.10.2015, precum și a tuturor actelor de executare, rezultând astfel încetarea executării silite, urmează a fi obligată intimata la restituirea sumei de 465,90 lei executată silit.
Contestatorul a solicitat obligarea intimatei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și orice alte cheltuieli ce ar putea interveni în legătură cu prezenta cerere.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea în temeiul art. 711 și urm.,art. 723 și urm Cod procedură civilă și orice alte dispoziții legale incidente în cauză.
În probațiune, contestatorul a depus înscrisuri (f.8- f.50).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 88 lei.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenul de judecată acordat în acest sens.
Urmare a solicitării instanței, la data de 08.01.2016, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, a înaintat la dosar copii conform cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare nr. 3228/2015 (filele 59-107).
La termenul de judecată din data de 25.01.2016, instanța a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea procesul verbal de contravenție . 12 nr._/02.05.2012 și a dispus unirea acestei excepții cu fondul cauzei.
La același termen de judecată, contestatorul a solicitat restituirea taxei de timbru datorată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu disp. art 248 alin. 4 Cod Proc Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea procesul verbal de contravenție . 12 nr._/02.05.2012 constatând următoarele următoarele:
Conform dispozițiilor art.713 alin.2 C.proc.civ., „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Calea de atac prevăzută de lege pentru anularea unui proces verbal de contravenție este cea a plângerii contravenționale, reglementată de OG 2/2001. În consecință, pe calea contestației la executare nu se pot face apărări și nu se poate cere anularea procesului-verbale de contravenție.
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, instanța constată că este inadmisibilă, pe calea contestației la executare, cererea contestatorului de anulare a procesului-verbal de constatare a contravenției . 12 nr._/02.05.2012, motiv pentru care instanța va admite excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere, invocată de instanță din oficiu, și îl va respinge ca inadmisibil.
Asupra fondului contestației împotriva actelor de executare silită, instanța reține următoarele:
În dosarul de executare nr. 3228/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a solicitat punerea în executare silită a creanței constând în suma 28 EUR reprezentând tarif de despăgubire stabilite prin titlul executoriu constând în procesul-verbal de contravenție . 12 nr._/02.05.2012, ce constituie titlu executoriu, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a căror executare se solicită a fi executată silit.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările ți completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
În conformitate cu art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de către debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate. În aceste condiții, prin raportare la principiului constituțional al retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța constată că contestatorului nu i se mai poate atrage răspunderea contravențională, sau o altă formă de răspundere juridică derivată, întrucât obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nu mai are niciun suport legal în prezent.
În acest sens, respectiv al calificării dispozițiilor din art.II din Legea 144/2012 drept lege în materie contravențională mai favorabilă este și decizia Curții Constituționale nr.385/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a acestui articol, Curtea motivând că „prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire – suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta – textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art.15 alin.2 din Legea fundamentală”.
De asemenea, prin Decizia nr.112/2014 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea Constitutionala a retinut că referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art.15 alin.(2) din Legea fundamentală.
În considerentele aceleasi Decizii, Curtea Constitutionala a aratat ca in privinta art.II din Legea nr.144/2012 sunt valabile si considerentele Deciziei nr. 228/2007 referitoare la exceptia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.12 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in cuprinsul careia a retinut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei.
Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate anterior, instanța constată că nu mai există în sarcina contestatorului la data depunerii de către creditorul CNADNR a cererii de executare silită, respectiv 28.05.2015 (f.101) obligația de plată a sumei de 28 EUR reprezentând tariful de despăgubire stabilit prin procesul-verbal de contravenție, executarea silită fiind, ca atare, nelegală, motiv pentru care în temeiul art.712 Cod Proc.Civ. instanța va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 3228/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman.
Asupra cererii de întoarcere a executării silite, în conformitate cu prevederile art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, observând că s-a desființat executarea silită, precum și că în dosarul de executare nr. 3228/2015 s-a executat din contul contestatorului suma 465,90 lei, astfel cum rezultă din înscrisul privind situația popririi aflat la dosar la fila 63 instanța va admite acest capăt de cerere și va dispune întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea către contestator a sumei de 465,90 lei.
Totodată, instanța va dispune restituirea către contestator a contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 38 de lei achitate potrivit chitanței nr._/12.01.2016 (1) și a contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei achitate potrivit chitanței nr._/12.01.2016 (2), în condițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013..
Față de soluția asupra cererii de întoarcere a executării silite, instanța, în baza art 453 Cod Proc. Civilă, întrucât intimata este în culpă procesuală, prin demararea, în mod nelegal, a formalităților de executare silită, determinând contestatorul să promoveze prezenta contestație la executare în care instanța a dispus comunicarea unei copii a dosarului de executare, instanța o va obliga la plata în favoarea Biroului Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, a sumei de 73,2 lei reprezentând taxă fotocopiere dosar de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu constând în procesul-verbal de contravenție . 12 nr._/02.05.2012.
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul N. R. cu domiciliu ales la SCA B., P. ȘI ASOCIAȚII în sector 5, București, ., nr. 12BIS, et. 1, CNP_ în contradictoriu cu intimata C N A D N R SA - C. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Anulează actele de executare silită efectuate în. dosarul de executare nr. 3228/2015 deschis pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman.
Respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu constând în procesul-verbal de contravenție . 12 nr._/02.05.2012.
Dispune întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea către contestator a sumei de 465,90 lei.
Dispune restituirea către contestator a contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 38 de lei achitate potrivit chitanței nr._/12.01.2016 (1) și a contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei achitate potrivit chitanței nr._/12.01.2016 (2), în condițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013..
Obligă intimata la plata în favoarea Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.- A. Dorciman, a sumei de 73,2 lei reprezentând taxă fotocopiere dosar de executare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2016.
PREȘEDINTE L. F. | GREFIER A. T. |
Red.L.F./ Th.red. A.T./ 4ex./ 12.02.2016
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1374/2016. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 1555/2016. Judecătoria... → |
|---|
