Pretenţii. Sentința nr. 962/2016. Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 962/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 962/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 962/2016
Ședința publică de la 26.01.2016
Instanta constituita din:
P. A. A. P.
Grefier E. A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamanta a depus înscrisuri prin Serviciul Registratură, după care
Procedând potrivit art. 131 alin. (1) C.proc.civ. la verificarea competenței, instanța apreciază că, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j), art. 98, art. 107 și art. 130 alin. (3) C.proc.civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Instanta, in baza art. 258 rap. la 255 NCPC încuviințează proba cu înscrisurile anexate dosarului, considerând-o concludentă, pertinentă și utilă cauzei și respinge proba cu interogatoriul ca neutilă, teza probatorie putând fi dovedită prin înscrisuri, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.10.2015 sub nr._, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pârâtul B. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1256 lei, reprezentând despăgubire acordată asiguratului Casco și la plata dobânzii legale, în conformitate cu dispozițiile O.G. 13/2011 de la data de 22.10.2015 și până la achitarea integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 28.01.2013 s-a produs o avarie a apartamentului nr. 17 din municipiul G., Car. Florilor, ., proprietatea pârâtului, rezultând o inundație care a afectat apartamentul nr. 12, asigurat la societatea reclamantă. Reclamanta a achitat despăgubirea asiguratului său, în cuantum de 1256 lei, astfel încât în baza art. 2210 C.civ s-a subrogat în drepturile asiguratului său.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2210 C.civ, art. 1349 C.civ, Legea nr. 136/1995, ordinul CSA nr. 14/2011.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
Analizând înscrisurile anexate în probațiune de către reclamantă, instanța reține că aceasta a făcut dovada faptului că imobilul situat în municipiul G., Car. Florilor, ., . al societății reclamante, conform poliței de asigurare . nr._ – fila 10, a suferit avarii în 2013, fiind avariate reperele din procesul verbal de constatare a daunelor.
Elementele menționate mai sus sunt singurele probate de către reclamantă.
Însă, fapta ilicită și culpa pârâtului în producerea incidentului rezultă numai din declarația asiguratului reclamantei, respectiv Tompa C. L.. Înscrisurile care provin fie de la reclamantă, fie au fost întocmite pe baza declarațiilor asiguratului reclamantei, nu pot face dovada credibilă a veridicității celor descrise. În acest sens, instanța reține că pentru ca un înscris sub semnătură privată să facă proba împotriva unei persoane, este necesar ca acesta să fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune. În caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane să își constituie singură probele necesare pentru a obliga o altă persoană la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația asiguratului este subiectivă, dată fiind poziția sa de autor al reclamantei, aceasta dobândind dreptul dedus judecății prin subrogare legală în drepturile conducătorului auto. Totodată, acesta are interesul să declare faptul că incidentul s-a produs din cauze care nu îi sunt imputabile, pentru a beneficia de avantajele asigurării facultative fără a se reține vreun incident produs din culpa sa. Mențiunile din declarația de daună și cea de constatare – anexate la filele 8,9, fac dovada existenței daunelor dar nu și a faptei ilicite și a culpei proprietarului imobilului situat la apartamentul 17, în municipiul G., Car. Florilor, ..
Planșele foto depuse, nu conțin elemente de identificare a datei și locului producerii avariei și chiar dacă data și locul ar putea fi identificate, acest aspect nu ar fi de natură să conducă la admiterea acțiunii, în lipsa corelării cu alte probe utile cauzei. Nu este suficient ca avaria să fie posibil a fi produsă ca urmare a unui incident petrecut în apartamentul deținut de către pârât (avarierea caloriferului), ci revenea reclamantei obligația de a dovedi că este cert că respectiva avarie a produs prejudiciul. Mai mult, se reține că suma indicată de reclamantă cu titlu de contravaloare reparații - 1256 lei, nu reiese din nici un înscris anexat. Astfel, devizul atașat la fila 13, este întocmit la data de 10.09.2015 (așadar după 2 ani de la data achitării sumei de 1256 lei), motiv pentru care instanța apreciază că acesta nu are legătură cu dauna din 2013 și chiar dacă, presupunând că acest deviz ar aparține dosarului de daună, se constată din cuprinsul acestuia că se referă la o altă sumă, respectiv 963 lei. Or, nu este suficient ca reclamanta să dovedească achitarea sumei de 1256 lei, fiind necesar să se probeze că respectiva sumă reprezintă contravaloarea reparațiilor imobilului în discuție.
Instanța consideră că nu poate fi admisă o acțiune în răspundere civilă delictuală, atât timp cât reclamanta nu a adus nicio probă pentru a dovedi fapta ilicită, culpa pârâtului și nici legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă ilicită și prejudiciu, neexistând certitudine nici măcar cu privire la data și locul producerii avariilor la imobilul asigurat. Soluția contrară ar însemna inversarea sarcinii probei, stabilită ca aparținând celui ce formulează cererea de chemare în judecată, deși nu există nicio prevedere derogatorie în acest sens, iar toate elementele răspunderii delictuale puteau fi dovedite de reclamantă (asigurare de dovezi, expertiză extrajudiciară, fotografii din care să rezulte cu exactitate data și locul producerii incidentului, eventuala constatare ex propriis sensibus a unui agent de poliție a locului și a datei producerii evenimentului rutier).
Față de toate considerentele mai sus arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 1357 cod civil pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantei, urmând a o respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul ales în sector 3, București, ., . în contradictoriu cu pârâtul B. A. cu domiciliul în G., CAR. FLORILOR, ., . ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
Red/tehn A.A.P/E.A.S
4 ex 12.02.2016
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 950/2016.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 997/2016. Judecătoria... → |
|---|
