Acţiune în constatare. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Încheierea nr. 24/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3434/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 24.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. A. C.

GREFIER: P. S. R.

Pe rol se află soluționarea cererii de completare a hotărârii nr. 7484 pronunțată în data de 17.06.2014 în dosarul nr._, formulată de reclamanții B. R. ROMGET DACUS și B. I., în cauza civilă având ca obiect „acțiune în constatare-nulitate absolută clauze abuzive, pretenții” privind pe reclamanți B. R. ROMGET DACUS și B. I. A., în contradictoriu cu pârâți S.C. B. S.A.-P. SUCURSALA C. ȘI E. N. EUROPE FUNDING II B.V.

La cele două apeluri nominale făcute în ședință publică părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care, instanța reține spre soluționare cererea de completare a hotărârii nr. 7484 pronunțată în data de 17.06.2014 în dosarul nr._ .

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea asupra cererii de completare a hotărârii la data de 31.03.2015.

Pentru aceste motive

DISPUNE

Amână pronunțarea asupra cererii de completare a hotărârii la data de 31.04.2015.

Cu cale de atac odată cu fondul.

PREȘEDINTE GREFIER

O. A. CĂTĂLINPUPĂZĂ S. R.

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3434

Ședința publică din data de 31.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: O. A. C.

GREFIER: P. S. R.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cererii de completare a hotărârii la data de 31.03.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA:

Deliberând asupra cererii de completare a hotărârii reține următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 14.02.2012, sub nr._, reclamanții B. R. ROMGET-DACUS și B. I.-A., au chemat în judecată pe pârâții S.C. B. S.A. și EFG N. EUROPE FUNDING II B.V., solicitând instanței sa constate abuzive clauzele stipulate in art. 4.1 alin. 2, art. 4.2 alin. 2 prima teza, art. 4.3, art. 4.4, art. 4.5, art. 4.6, art. 5.7, art. 8.5 si art. 8.8 alin 1 lit a) din contractul de credit ipotecar nr. HL 8449/14.12.2006 si pe cale de consecința sa dispună modificarea contractului de credit ipotecar nr. HL8449/14.12.2006, in sensul înlăturării clauzelor menționate mai sus ca fiind abuzive, urmând ca acest contract sa se deruleze in continuare, in condițiile art. 6 din Legea 193/2000 republicata; sa constate ca dobânda stabilita si calculata de parate ce depășește plafonul compus din variabila LIBOR si marja fixa de zero, este nula; sa oblige paratele sa aplice dobânda de referința variabila ca fiind LIBOR plus marja 0, cum e menționat in contract la art. 4.2 alin. 2 teza a doua si in conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 modificata si completata; sa oblige paratele la plata diferenței de dobânda perceputa si incasata de la reclamanți, peste nivelul dobânzii compusa din variabila LIBOR plus marja zero incepand cu data de 25.12.2007 sa constate nelegale clauzele stipulate in art. 4.7 alin. 2, art. 4.9, art. 4.11 lit. a) si c), art. 5.2 si art. 5.8 ultimul alin, din contractul de credit ipotecar nr. HL 8449/14.12.2006 si pe cale de consecința sa dispună modificarea contractului de credit ipotecar nr. HL8449/14.12.2006, având in vedere dispozițiile art. 38, art. 46 lit. f, g, h, art. 66, art. 68 si art. 72 din O.U.G. 50/2010 modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, in sensul inlaturarii clauzelor menționate mai sus ca fiind nelegale, urmând ca acest contract sa se deruleze in continuare, in condițiile art. 6 din Legea 193/2000 republicata; sa oblige paratele la restituirea comisionului de acordare si gestiune de 2,50 % calculat la valoarea creditului si incasat la incheierea contractului intrucat este abuziv. Cu cheltuieli de judecata.

La data de 17.06.2014 instanța a pronunțat hotărârea nr. 7484 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. N. EUROPE FUNDING II BV, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze din contractul de credit ipotecar nr. HL8449/14.12.2006:art. 4.1. alin. 2 și art. 4.2 alin. 2 și art. 4.3, art. 4.4, art. 4.5, art. 4.6, art. 5.8 alin. 5 privind dreptul de modificare unilaterală a comisionului de rambursare anticipată, art. 7 în ceea ce privește obligația de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări agreată de bancă, art. 8.2 doar în ceea ce privește necesitatea acordului prealabil al băncii pentru contractarea de către împrumutați a altor credite sau obligații similare de la alte bănci sau instituții financiare, art. 8.3, art. 8.5 alin. 3; a respins cererea de constatare a caracterului abuziv a următoarelor clauze:art. 5.2, art. 5.7, art. 5.8 alin. 1-4, art. 8.5, art. 8.8 alin. 1 lit. a, art. 4.7 alin. 2, art. 4.11 lit. a și c, art. 10.1, art. 11.1, art. 11.2, art. 11.3, art. 11.4 din contractul de credit nr. HL8449/14.12.2006; a respins cererea de a se constata că dobânda stabilită și calculată de pârâte ce depășește plafonul compus din variabila LIBOR și marja fixă de zero este nulă, ca neîntemeiată; a respins cererea privind obligarea pârâților să aplice dobânda de referință variabilă ca fiind LIBOR plus marja 0 ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a pârâților la plata diferenței de dobândă percepută și încasată de la reclamanți peste nivelul dobânzii compusă din variabila LIBOR plus marja 0 începând cu 25.12.2007 ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a pârâților la plata comisionului de acordare și gestiune ca neîntemeiată; a respins cererea de a se constata că marja fixă cuprinsă în rata de dobândă aplicabilă contractului este zero, ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a pârâților să modifice art. 4.1 și art. 4.3 art. 4.7, art. 4.9, art. 4.11 lit. c, art. 7. art. 8.5 alin. 3 din contractul de credit ca neîntemeiată, a respins cererea de obligare a pârâților să încheie acte adiționale în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. a din O.U.G. nr. 50/2010 în sensul că dobânda e formată din LIBOR la care se adaugă 0 puncte procentuale, începând cu data de 14.12.2007 și să emită grafice de rambursare, ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a pârâților să modifice contractul de credit în sensul de a preciza că rata de dobândă poate fi modificată exclusiv prin fluctuațiile indicelui LIBOR; a respins cererea de obligare a pârâților la plata sumelor percepute peste nivelul dobânzii compus din indicele LIBOR plus marja fixă zero, în sumă de 60 000 lei ca neîntemeiată; a respins cererea de a se constata nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță din data de 11.07.2008 și a anexelor la acest contract, de a dispune restabilirea situației anterioare, ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a S.C. B. POST S.A să repună reclamanții în relațiile contractuale care existau înaintea încheierii contractului de cesiune de creanță, ca neîntemeiată.

La data de 30.01.2015 reclamanții au formulat cerere de completare a hotărârii nr. 7484 pronunțată în data de 17.06.2014 în dosarul nr._ prin care au solicitat instanței să se pronunțe asupra tuturor aspectelor solicitate, respectiv să completeze paragraful 3 din dispozitiv după constatarea caracterului abuziv al clauzelor cu mențiunea constată nulitatea absolută a clauzelor, iar pe cale de consecință nulitatea absolută parțială a contractului de credit și dispune înlăturarea acestora din convenția de credit, urmând ca acest contract să se deruleze în continuare în condițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000 republicată; punctul 5 din cererea de chemare în judecată inițială și punctul 9 din cererea completatoare din 29.01.2013 cu privire la clauza prevăzută în contract la art. 4.9 referitoare la dobânda penalizatoare; punctul 8 din cererea completatoare din 29.01.2013 așa cum a fost precizat prin cererea precizatoare din 21.05.2013; punctul 15 din cererea completatoare din 29.01.2013, cu privire la clauza prevăzută în contract la art. 8.7 din teza ultimă sub aspectul legat de posibilitatea băncii de a cesiona numai către un creditor având același statut, respectiv societate bancară; punctul 17 din cererea completatoare din 29.01.2013 cu privire la clauza prevăzută în contract la art. 9.1, 9.3, 9.4 referitor la culpă; cheltuielile de judecată.

Analizând cererea de completare a hotărârii instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 281²Cod proc. civ ,,Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Constatând că instanța a omis soluționarea unor capete de cerere formulate de reclamanți va admite cererea de completare a hotărârii și va soluționa în continuare capetele de cerere omise.

1.Cu privire la omisiunea de a dispune modificarea contractului de credit ipotecar nr. HL 8449/14.12.2006 prin înlăturarea din cuprinsul acestuia a tuturor clauzelor constatate ca fiind abuzive instanța reține:

Consecința constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate în cuprinsul sentinței civile nr. 7484 din 17.06.2014 o reprezintă nulitatea absolută a acestora astfel că dispozițiile contractuale nu pot produce nici un efect.

O astfel de consecință reiese și din cuprinsul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene - Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino prin care s-a reținut: ,,Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudență, este vorba despre o dispoziție imperativă care urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.”

În consecință instanța va dispune modificarea contractului de credit ipotecar nr. HL 8449/14.12.2006 prin înlăturarea din cuprinsul acestuia a tuturor clauzelor constatate ca fiind abuzive.

2. Cu privire la cererea de a se constata caracterul abuziv al clauzei prev. de art. 4.9 din contract privind dobânda penalizatoare, cerere formulată prin pct. 5 din cererea inițială (pct. 9 din cererea completatoare din 29.01.2013), instanța reține:

P. această clauză contractuală se stabilește ,,Pentru plata cu întârziere a ratelor de credit Împrumutatul va plăti Băncii o dobândă majorată al cărei nivel se stabilește cu 3.00 p.p. pe an peste dobânda curentă prevăzută în art 4.1-4.9 după caz”

Instanța reține că această cauză nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerată abuzivă întrucât nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților având în vedere că stabilește o majorare a costului creditului în privința împrumutatului, exclusiv în situația unui comportament contractual necorespunzător al acestuia - întârziere în executarea obligației de plată a ratelor.

Reiese astfel că activarea unei astfel de clauze depinde exclusiv de executarea corespunzătoare a obligațiilor de către consumator și are în primul rând scopul de a determina descurajarea unui astfel de comportament dar și acoperirea eventualelor pagube suferite de creditor ca urmare a unui astfel de comportament.

În consecință, instanța va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv a acestei clauze.

3.Cu privire la cererea reclamanților de a fi obligați pârâții să modifice art. 4.7 din contract în ceea ce privește formula de calcul a dobânzii (pct. 8 din cererea completatoare f. 194) instanța reține:

P. sentința civilă nr. 7484 din 17.06.2014 instanța a respins cererea de caracterului abuziv a dispozițiilor art. 4.7 alin. 2 care stabilește modalitatea de calcul a dobânzii în sensul că aceasta este: produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale și numărul de zile scurse de la data scadenței anterioare, împărțit la 360 de zile.

În raport de soluția supra cererii de constatare a caracterului abuziv al acestor clauze instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea de a modifica aceste dispoziții.

4. Cu privire la cererea de constatare a caracterului abuziv a clauzei prev. de art. 8.7 teza ultimă din contract privind posibilitatea cesionării creanței, instanța reține:

P. clauza menționată părțile au stabilit obligația băncii ,,să notifice în scris Împrumutatul în cazul în care creanța Băncii față de acesta precum și ipoteca aferentă sunt cedate altui creditor”

Instanța reține în primul rând că circuitul civil este guvernat de principiul libertății contractuale principiu care implică dreptul părților de a încheia sau nu acte juridice iar atunci când decid să încheie un act juridic părțile pot stabili în mod liber conținutul acestuia, cu respectarea limitelor legii și moralei.

În cauză, prin clauza menționată, care cuprinde implicit și dreptul băncii de a transmite creanța, nu se creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților în condițiile în care executarea de către debitor a obligației de a da o sumă de bani – nu implică aspecte intuitu personae, putând fi executate față de orice creditor ulterior.

Totodată, clauza cuprinde și obligația băncii de notificare a reclamanților în cazul încheierii unui astfel de act juridic de transmitere a creanței, dispoziție care nu le poate fi decât favorabilă reclamanților.

În consecință, instanța va respinge cererea de constatare a caracterului abuziv al acestei clauze ca neîntemeiată.

5.Cu privire la cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prev. de art. de art. 9.1 instanța reține:

P. această clauză s-a stabilit ,,Nerespectarea de către Împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract și /sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culă. Constituie de asemenea caz de culpă în temeiul prezentului contract nerespectarea clauzelor contractuale de către orice persoană terță obligată față de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract”

Instanța, va analiza în acest caz dispozițiile art. 4 coroborat cu art.1 și lista exemplificativă a clauzelor abuzive anexată Legii 193/2000.

Instanța reține că, prin această clauză se instituie dreptul băncii de a declara scadența anticipată pentru nerespectarea oricărei obligații contractuale, fie de către împrumutați fie de către terții obligați prin contracte accesorii.

O astfel de clauză este aptă să conducă la măsuri discreționare din partea împrumutătorului fără ca împrumutatul să poată contesta modul în care banca a opinat și la consecințe vădit injuste, severe și excesiv de oneroase pentru împrumutat, precum scadența anticipată.

În consecință instanța va reține că o astfel de clauză pe lângă faptul că nu a făcut obiectul unei negocieri efective, nu este suficient de clară și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților astfel că va constata caracterul abuziv ala cesteia și va dispune înlăturarea din convenția de credit.

6. Cu privire la cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prev. de art. de art. 9.3 și 9.4 instanța reține:

P. aceste clauze din contract s-a stabilit

-art. 9.3 ,,Banca are dreptul să declare scadente toate obligațiile din prezentul contract în cazul în care Împrumutatul are alte obligații față de Bancă care nu au fost onorate la termen și declarate scadente, considerându-se această situație ca un caz de culpă conform prezentului contract”

-art. 9.4 ,,Banca va notifica Împrumutatul și după caz terțele persoane obligate în baza prezentului contract sau a contractelor accesorii acestuia, în scris, în 10 zile de la constatarea unui caz de culpă și în cazul în care deficiențele nu sunt înlăturate în perioada de timp indicată de bancă în notificare Banca are dreptul să considere creditul exigibil și să treacă la recuperarea întregii sume împrumutate”

Reiese din cuprinsul acestor dispoziții contractuale posibilitatea băncii de a aplica împrumutatului sancțiunea cea mai drastică - aceea a declarării scadenței anticipate a creditului - în cazul nerespectării de către împrumutat a altor obligații față de bancă, chiar fără legătură cu contractul de credit.

O astfel de posibilitate conferită rin contract Băncii este de natură a da naștere unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, concluzie care se impune dintr-o dublă perspectivă, și anume: posibilitatea declarării scadenței anticipate în cazul nerespectării oricărei obligații față de pârât, indiferent de gravitatea și consecințele neexecutării, precum și posibilitatea declarării scadenței anticipate în cazul nerespectării altor obligații decât cele în legătură directă cu contractul de credit în discuție.

Totodată caracterul abuziv nu este diminuat sau înlăturat prin regula stabilită de art. 9.4 din contract, în condițiile în care, prin această clauză se stabilește de asemenea posibilitatea unilaterală a Băncii de a declara creditul exigibil și de a trece la recuperarea întregii sume datorate în cazul în care împrumutatul sau terții nu înlătură deficiențele care constituie caz de culpă în termenul stabilit de Bancă.

Instanța reține că și această clauză, aflată în strânsă legătură cu cea analizată anterior, fără a fi făcut obiectul unei negocieri efective, este de natură a da naștere unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților întrucât aplicarea sancțiunii scadenței anticipate are în vedere cazurile de culpă stabilite potrivit art. 9.1 și 9.3 – dispoziții constatate ca fiind abuzive.

Totodată, instanța reține caracterul abuziv al acestora și prin raportare la dreptul Băncii de a stabili în mod unilateral prin notificare termenul în cadrul căruia să fie înlăturate deficiențele care constituie caz de culpă.

Utilizarea unui astfel de termen ,,perioada de timp indicată de Bancă în notificare” este de natură a da naștere, cel puțin teoretic, prin coroborare cu dispozițiile art. 9.1 și 9.3 din contract posibilității Băncii de a declara scadența anticipată prin considerarea ca fiind caz de culpă a nerespectării oricărei obligații în raporturile cu banca și prin posibilitatea de a stabili discreționar termenul de înlăturare a acesteia.

În consecință, instanța va reține caracterul abuziv al acestor dispoziții contractuale.

7. Cu privire la obligația de plată a cheltuielilor de judecată instanța reține:

Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civ. ,,Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.”

În cauză, pretenții reclamantului au fost admise în parte.

În raport de aceste aspecte instanța va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3025 lei reprezentând cheltuieli pentru realizarea traducerii înscrisurilor. În același timp instanța va respinge cererea de obligarea pârâților la plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea expertizei contabile având în vedere că această sumă nu constituie o cheltuială necesară, decizia efectuării unei expertize extrajudiciare aparținând reclamanților.

Totodată, pentru sumele aferente chitanțelor care se regăsesc la f. 488-489 instanța reține că din înscrisurile depuse nu reiese că persoana indicată este cea care a realizat traducerea documentelor în condițiile în care în cuprinsul înscrisurilor traduse este menționat numele traducătorului S. M.. Simpla mențiune în cuprinsul chitanțelor ,,plata traducere” nu constituie un element suficient pentru a determina concluzia că sumele respective au fost achitate în vederea realizării traducerilor în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de completare a hotărârii privind pe reclamanți B. R. ROMGET DACUS și B. I. A., ambii cu domiciliul ales în sector 6, București, ., ., . cu pârâți S.C. B. S.A.-P. SUCURSALA C., cu sediul în sector 2, București, .. 6 A și E. N. EUROPE FUNDING II B.V., cu sediul în AMSTERDAM, NARITAWEG 165, 1043 BW,1043 BW, Olanda.

Completează sentința civilă nr. 7484 din 17.06.2014 în sensul că:

- dispune modificarea contractului de credit ipotecar nr. HL 8449/14.12.2006 prin înlăturarea din cuprinsul acestuia a tuturor clauzelor constatate ca fiind abuzive;

- respinge cererea de constatare a caracterului abuziv a clauzei prev. de art. 4.9 din contract ca neîntemeiată;

- respinge cererea de obligare a pârâților să modifice art. 4.7 din contract în ceea ce privește formula de calcul a dobânzii ca neîntemeiată;

- respinge cererea de constatare a caracterului abuziv a clauzei prev. de art. 8.7 teza ultimă din contract ca neîntemeiată;

- constată caracterul abuziv al clauzelor prev. de art. 9.1, 9.3, 9.4 din contractul de credit și dispune înlăturarea acestora din contract;

-obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3025 lei.

-respinge cererea pentru restul cheltuielilor solicitate ca neîntemeiată.

Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

O. A. C. P. S. R.

Red. O.A.C./ Tehn.. P.S.R.

6 ex./20.05.2015

← Pretenţii. Încheierea nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 2...		Pretenţii. Sentința nr. 3467/2015. Judecătoria SECTORUL 2... →

Acţiune în constatare. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Încheierea nr. 24/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI