Acţiune în constatare. Sentința nr. 1264/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1264/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1264/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1264
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: N. F.
GREFIER: G.-P. L.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect “acțiune în constatare – hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare ” formulată de reclamanta S.C. R. A. SRL în contradictoriu cu pârâta O. F..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat sub nr._, reclamanta S.C. R. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta O. F., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare cu privire la suprafața de 5 ha 6666,6 mp teren arabil situat în ., T 158, P 4, cu vecinii N - M. M., E - Băilești, S - P. Speranța, V - Cn 348 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenul menționat anterior.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 06.09.2012, a încheiat cu pârâta un antecontract de vânzare - cumpărare privind terenul menționat anterior, a cărui valabilitate solicită să se constate, achitând în acest scop suma de 63.489 lei, ocazie cu care a intrat în posesia terenului. Reclamanta a mai susținut că a convenit cu pârâta să se prezinte la notar, la o dată ulterioară, pentru a perfecta contractul în formă autentică, însă aceasta a refuzat.
În drept, a invocat prevederile art 1669 C.civ și art 35 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar certificat de sarcini, certificat fiscal, antecontract de vânzare - cumpărare, titlul de proprietate, a probei cu interogatoriul pârâtei și a probei testimoniale cu audierea martorului N. D..
La data de 23.06.2014, pârâta a formulat și depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, respingerea capătului de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ca prescris și constatarea valabilității antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2135/06.09.2012 de BNP R. Lucreția și Ș. A. O..
În motivarea excepției privind necompetența teritorială a Judecătoriei Calafat, pârâta a învederat instanței că, în conformitate cu prevederile art 107 C.pr.civ, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului dacă legea nu prevede altfel.
Invocând decizia nr. 8/2013, pronunțată de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii și prevederile art 113 al 3 C.pr.civ, privind competența teritorială alternativă, pârâta a învederat instanței că prevederile legale privind competența teritorială alternativă nu sunt incidente în cauză, având în vedere faptul că părțile nu au indicat locul executării obligației în actul juridic încheiat, precum și faptul că prin acțiunea introdusă se urmărește valorificarea unui drept de creanță, astfel că este incidentă regula generală în materia competenței teritoriale, aceasta aparținând în speță Judecătoriei Sectorului 2 București, ca instanță de la domiciliul pârâtului.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, pârâta a învederat instanței că în cauză sunt incidente prevederile art 1669 alin.2 C.civ, în conformitate cu care, termenul de prescripție este de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. În acest sens, pârâta a arătat că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 06.03.2014, în condițiile în care în antecontract părțile au convenit încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare până la data de 06.09.2013 și astfel cum rezultă din datele publicate pe pagina oficială a Judecătoriei Calafat, acțiunea a fost înregistrată de reclamantă la data de 10.04.2014, ulterior împlinirii termenului de prescripție extinctivă.
Pârâta a mai solicitat instanței admiterea primului capăt de cerere formulat de reclamantă și constatarea valabilității antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2135/06.09.2012, întrucât acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerințelor de fond și formă cerute de lege.
În plus, pârâta a susținut că nu a refuzat încheierea actului autentic de vânzare - cumpărare la care s-a obligat prin antecontract, reclamanta având cunoștință de situația terenului întrucât l-a exploatat în calitate de arendaș, pe parcursul mai multor ani.
Pârâta a mai susținut că proba testimonială cu martorul N. D., propus de reclamantă, nu este utilă cauzei, în condițiile în care martorul nu a participat la întocmirea antecontractului, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art 309 al.2 și 3 C.pr.civ, niciun act nu poate fi dovedit cu martori dacă valoarea lui este mai mare de 250 lei și în cazul în care forma scrisă este cerută pentru validitatea actului, acesta nu poate fi dovedit cu martori.
Totodată, pârâta a arătat că în condițiile în care recunoaște existența antecontractului, interogatoriul nu prezintă utilitate în cauză.
În drept, pârâta a invocat prevederile art 201 al.1, art 107 și 113 pct.3 C.pr.civ și art 1669 al.2 C.civ.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În conformitate cu prevederile art 223 al 3 C.pr.civ, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr.1847 din 18.09.2014, Judecătoria Calafat a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București cauza a fost înregistrată la data de 29.09.2014, sub nr._ .
Prin încheierea din data de 04.12.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, constatând incidența art. 2537 pct.1 Cod civil, prin calificarea predării terenului către promitentul - cumpărător ca un act de recunoaștere a dreptului, cu consecința amânării curgerii termenului de prescripție până la momentul refuzului promitentului - vânzător de a încheia contractul de vânzare - cumpărare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, constând în plan de încadrare . de atestare fiscală privind taxele și impozitele locale (f.30), antecontract de vânzare - cumpărare (f.3-4), titlu de proprietate (f.6), certificat de moștenitor (f.14), certificat de atestare privind taxele și impozitele locale (f.15-16), certificat de sarcini (f.17), schița parcelară (f.18), sentința civilă nr. 981 din 10.10.2005 (f.20-21) .Pentru reclamantă, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorul N. D. M., sub aspectul dovedirii refuzului pârâtei de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de vânzare – cumpărare, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f.10), dispunând din oficiu proba cu expertiză specialitatea topografie, în vederea identificării terenului în cauză și a vecinătăților acestuia, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art 258 si 255 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 29.01.2015, având în vedere că reclamanta a arătat că nu va achita onorariul expertului desemnat în cauză în vederea efectuării expertizei, instanța a dispus decăderea acesteia din proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2135 din 06.09.2012 de BNP R. Lucreția și Ș. A. O., pârâta O. F. s-a obligat să vândă reclamantei S.C. R. A. S.R.L. terenul extravilan situat în ., jud. D., în suprafață totală de 56.666,6 mp, cu vecini la N- M. M, la E- Băilești, la S-P. Speranța, la V-Cn 348, situat în T 158, P 4 (f.3-4).
Prin antecontractul încheiat, părțile au convenit să încheie contractul de vânzare cumpărare până la data de 06.09.2013, stabilind un preț al vânzării de 63.489 lei, pe care reclamanta i l-a achitat pârâtei la momentul încheierii antecontractului, realizându-se totodată și predarea imobilului teren către promitenta - cumpărătoare, reclamantă în prezenta cauză, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la filele 3,4 din dosar.
Instanța reține că pârâta O. F. a dobândit, în urma partajului efectuat prin sentința civilă nr. 981 din 20.10.2005 (f.20-21), terenul în suprafață de 56.666,6 mp, situat în tarlaua 158, . o lungime de 660 m și o lățime de 85,85 m, cu vecinii N - M. M., E - H. Băilești, S - C. O., V - M. E..
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța are în vedere faptul că antecontractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat de părți la data de 06.09.2012, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. În aceste condiții, legea aplicabilă este legea în vigoare la momentul încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, respectiv Noul Cod Civil, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 din Legea nr. 71/2011.
În cauza de față, promisiunea de vânzare - cumpărare îmbracă forma autentică, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la filele 3,4 din dosar, îndeplinind astfel condiția impusă de art. 1279 și 1244 C.civ, privind forma autentică a contractului promis, constând într-o convenție prin care se strămută un drept real.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond ale convenției, instanța constată că aceasta îndeplinește toate condițiile de validitate cerute de art. 1179 C.civ, având un obiect determinat, bunul imobil și prețul fiind individualizate în cuprinsul actului și o cauză valabilă pe care instanța o reține, prezumția de validitate instituită de art. 1239 alin.2 C.civ, nefiind răsturnată de părți.
Totodată, instanța are în vedere faptul că antecontractul a fost încheiat în formă autentică, care, astfel cum rezultă din prevederile art 269 C.pr.civ, vizează stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura și data înscrisului. Prin urmare, având în vedere acest aspect, precum și atitudinea pârâtei prin care a recunoscut încheierea valabilă a antecontractului, instanța reține că părțile și-au exprimat un consimțământ valabil la momentul încheierii acestuia.
În consecință, instanța va admite capătul de cerere privind constatarea valabilității antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2135 din 06.09.2012 de BNP R. Lucreția și Ș. A.- O..
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui antecontract valabil încheiat, refuzul uneia dintre părți de a încheia actul în formă autentică, partea care acționează să-și fi îndeplinit propriile obligații și promitentul - vânzător să fie proprietar al bunului.
În conformitate cu prevederile art. 1279 alin.3 cod civil și art. 1669 alin.1 Cod civil, promisiunea sinalagmatică de vânzare - cumpărare trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate de fond și formă ale contractului promis în măsura în care partea dorește să obțină o hotărâre care să țină loc de contract.
Pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract se traduce într-o executare a unui drept de creanță, în această situație forma autentică nu este cerută pentru validitatea antecontractului, ci doar pentru executorialitatea lui, în concret pentru producerea unor efecte ale promisiunii.
În cauza de față este îndeplinită condiția privind existența unui antecontract valabil încheiat, întrucât antecontractul este încheiat în forma autentică cerută de lege pentru contractul promis, și astfel cum rezultă din considerentele expuse anterior, îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru validitatea sa.
Având în vedere că acțiunea formulată de reclamantă, are ca scop executarea silită în natură a obligațiilor asumate prin antecontractul încheiat cu pârâta, precum și faptul că nu se poate stabili cu certitudine, în lipsa unei expertize judiciare, dacă suprafața de teren ce face obiectul antecontractului intervenit între părți există în patrimoniul promitentei - vânzătoare la data pronunțării prezentei sentințe, cu atât mai mult cu cât terenul identificat în antecontract nu are aceleași vecinătăți cu cel care a fost atribuit pârâtei în urma partajului efectuat prin sentința civilă nr. 981 din 20.10.2005 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr. 909/2005, instanța reține incidența unui dubiu cu privire la existența bunului în patrimoniul promitentului – vânzător, nefiind astfel îndeplinită această condiție necesară pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ca efect al principiului executării în natură a obligațiilor consacrat de art 1527 C.civ, astfel că urmează să respingă capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. R. A. SRL, J_, CUI_, cu sediul procedural ales la cabinet D. Tibreanu I. cu sediul în Băilești, ., ., ., jud. D. în contradictoriu cu pârâta O. F., CNP_, cu domiciliul în București, Int. P. D. nr. 7, sector 2.
Constată valabilitatea antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2135 din 06.09.2012 de BNP R. Lucreția și Ș. A. - O., încheiat de reclamantă, în calitate de promitentă - cumpărătoare, cu pârâta, în calitate de promitentă - vânzătoare, privind imobilul teren extravilan, situat în ., jud. D., în suprafață 56.666,6 mp, situat în T 158, P4.
Respinge capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2015.
P. GREFIER
N. FLORELAGEAC-P. L.
Red. Jud. F.N./Th.red. G.P.L./ 4 ex./ 20.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 5000/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 754/2015.... → |
|---|
