Acţiune în constatare. Sentința nr. 1429/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1429/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1429/2015
Dosar nr._
R.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1429
Ședința publică din data de: 06.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatarea clauzelor abuzive - pretențiiprivind pe reclamanții B. T. C. și B. G. I. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, reprezentată de domnul avocat Ș. H., cu împuternicire avocațială la fila 171 din dosar, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și acordă cuvântul asupra excepției invocate.
Apărătorul pârâtei depune la dosar două seturi de înscrisuri și arată că în cauză există și cereri neevaluabile în bani, astfel că, potrivit art. 99 alin (2) din Codul de procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.
Instanța reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 31.07.2014 sub nr._, reclamanții B. T. C. și B. G. I. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. R. S.A. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar din contractul de credit ipotecar nr._/FRA/22.02.2008, să se dispună stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, denominarea în monedă națională a plăților, să se constate caracterul abuziv și nulitatea absoluta a clauzelor prevăzute la art. 3 lit. d, art. 4 lit. a și art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției și art. 3.5, art. 8.1 lit. a alin. 2 și alin 3, art. 8.1 lit. c, art. 8.1 lit. d, art. 10.1, art. 10.2 din condițiile generale ale aceleiași convenții de credit. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate cu titlul de comision de risc, calculate până la data restituirii integrale, cu cheltuieli de judecată.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Acțiunea era scutită de la taxa judiciară de timbru în temeiul dispozițiilor art.29 alin.1 lit.f din OUG 80/2013.
În data de 27.10.2011 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
La primul termen de judecată din 06.02.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată din oficiu.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, din perspectiva excepției invocate, instanța reține următoarele:
Reclamanții B. T. C. și B. G. I. au sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze diferite din același contract de credit, respectiv contractul de credit_/FRA/22.02.2008.
Conform art. 99 alin. 2 C.p.c., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art. 95 Cod procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 li. a-j. Cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani nu se încadrează în prevederile art. 94 pct. 1 li. a-j și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
Obiectele cererilor principale formulate în cauză atrag competența materială a unor instanțe diferite. Astfel, se reține că, în privința caracterului abuziv al clauzelor referitoare la modificarea unilaterală a dobânzii – art. 3 lit. d condițiile speciale, dar și costurile suplimentare prevăzute de art. 10.2 din condițiile generale, competența aparține, fără îndoială, tribunalului, fiind vorba despre clauze neevaluabile. Și în privința clauzei referitoare la „riscul valutar” (neidentificată) instanța reține, din motivarea reclamanților, caracterul neevaluabil al acesteia.
De asemenea, se mai reține și că în privința capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a clauzei menționate la art. 8 (scadența anticipată), acesta atrage competența tribunalului. Astfel, acest capăt de cerere este evaluabil în bani, iar stabilirea valorii trebuie să pornească de la efectul pe care clauza în discuție îl are, respectiv achitarea tuturor costurilor aferente convenției. Or, prin raportare la momentul introducerii acțiunii, observând graficul de rambursare depus la dosar, se constată că suma rămasă de achitat, fără alte costuri suplimentare depășește valoarea de 200.000 lei.
Prin urmare, instanța constată că cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Față de considerentele expuse, instanța va reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii având ca obiect pretenții, constatare clauze abuzive, astfel încât va admite excepția de necompetență materială și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. T. C. (C.N.P._) și B. G. I. (C.N.P._), ambii cu domiciliul procesual ales în București, .. 7, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, ., sector 2, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./23.02.2015/4ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1164/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1422/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
