Acţiune în constatare. Sentința nr. 1341/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1341/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1341/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.1341
Ședința publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. N. C.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare-nulitate clauze abuzive, pretenții privind pe reclamanții D. P. și D. I. în contradictoriu cu pârâta G. B. INTERNATIONAL NV SUCURSALA ROMÂNIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pârâta reprezentată prin consilier juridic B. D. I. cu delegație ce se depune în ședință publică, la dosar, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 25.09.2014 reclamanții au depus la dosar, o adresă prin care au indicat motivele de drept pe care se întemeiază cererea de restituire a sumelor încasate de pârâtă (cap. II de cerere) + dobânda, îndeplinind astfel obligația stabilită de instanță, în cadrul procedurii prealabile; la data de 11.11.2014, respectiv la data de 13.11.2014 pârâta a formulat și comunicat la dosar, întâmpinare, filele 47-91, iar la data de 22.12.2014, reclamanții au înaintat la dosar, răspunsul la întâmpinare și cerere modificatoare, filele 101-110.
În ședință publică, instanța comunică pârâtei prin consilier juridic un exemplar al cererii modificatoare și răspunsului la întâmpinare.
Pârâta prin consilier juridic, ca și chestiune prealabilă, învederează instanței că pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, se află un alt dosar nr._/300/2014, care se referă la același contract de credit, singura diferență între cele două acțiunii, constând în faptul că se solicită și denominarea sumelor.
Completează că în respectivul dosar, a solicitat conexarea dosarelor, însă respectivul dosar, se află în faza de regularizare.
Instanța învederează părții prin consilier juridic că până la dispoziția judecătorului din dosarul respectiv nu se poate dispune vreo măsură în acest dosar și în cauza de față invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței, inclusiv pe considerentul că o . clauzele atacate sunt neevaluabile, iar chiar dacă ar fi evaluabile se raportează la o sumă ce depășește 200.000 lei.
Pârâta prin consilier juridic solicită admiterea excepției.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 24.07.2014, sub dosarul nr._, reclamanții D. P. și D. I. în contradictoriu cu pârâta G. INTERNATIONAL NV SUCURSALA ROMÂNIA au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze clauzele abuzive din contractul de credit de consum nr. CCNPA/030/_/25.06.2008 – secțiunea a 3-a punctele 3.1.1., 3.1.8., 3.2.1., 3.3., secțiunea a 7-a, pct. 7.9., 7.10., clauza cu privire la comisionul de administrare, restituirea sumelor încasate ilegal cu titlu de comision de administrare, plus dobânda legală calculată din momentul încasării sumelor și până la data restituirii, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, reclamanții au arătat că sunt abuzive clauzele reclamate, fiind îndeplinite condițiile Legii nr. 193/2000 pentru a dispune în sensul arătat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000 ș.a.. La dosar, reclamanții au anexat un set de înscrisuri, în dovedire.
La data de 22.12.2014, reclamanții și-au precizat petitul acțiunii, în sensul că solicită:
- Să se constate nulitatea absolută a următoarelor clauze din Contractul de Credit nr. CCNPA 030/_ din data de 25.06.2008:
a) clauza nr.3.1.1 din Condițiile generale;
b) clauza nr.3.1.5 din Condițiile generale și punctele nr.10 și 11 din Condițiile speciale;
c) clauza nr.3.1.6 din Condițiile generale și punctul nr.12 din Condițiile speciale;
d) clauza nr.3.1.8 din Condițiile generale;
e) clauza nr.3.2.1 din Condițiile generale;
f) clauza nr.3.3 din Condițiile generale.
- Să se dispună „restitutio in integrum”, ca efect al constatării nulității absolute a clauzelor arătate la lit. b) de la pct. anterior, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 3420,62 CHF (sume percepute cu titlu de comision de administrare până la data introducerii prezentei cereri) + 705 CHF (sumă percepută cu titlu de comision de acordare), i.e. 4125,62 CHF;
- Să se dispună obligarea pârâtei la acoperirea cheltuielilor de judecată provocate în condițiile prevăzute de dispozițiile cuprinse în art. nr.451-455 din Legea nr.134/2010.
Pârâta la data de 11.11.2014, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune anularea clauzelor indicate și obligarea pârâtei la conduita solicitată.
La dosar, pârâta a anexat un set de înscrisuri în dovedire și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.
Instanța a pus în discuție, la termenul de judecată de astăzi, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Analizând excepția necompetenței materiale, instanța reține:
I. Față de motivele de fapt și temeiul de drept invocat de reclamanți, instanța reține că acesta a formulat o acțiune în materia protejării drepturilor consumatorului, Judecătoria Sectorului 2 București nefiind așadar competentă să soluționeze acțiunea, în condițiile legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în cadrul art.94 pct.1 c. proc. civ., care reglementează competența de primă instanță a judecătoriei, că aceste litigii intră în competența lor.
Astfel, este de subliniat că după . Noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, având competența să soluționeze orice cerere care nu este dată de lege în competența altei instanțe, nefiind așadar necesară o prevedere specială în acest sens.
Competența tribunalului rezultă din prevederile art.95 pct.1 c. proc. civ., text legal care stabilește totodată și competența sa generală, în condițiile în care legiuitorul a exclus din sfera de competență a tribunalului cererile date prin lege în ”competența altor instanțe”, fiind vorba așadar nu doar de instanțele judecătorești, ci și de orice alte organe cu activitate jurisdicțională.
Față de dispozițiile art.95 pct.1 și ale art.94 pct.1 lit.j) c. proc. civ., se poate observa că există două criterii în raport de care se determină competența de primă instanță a tribunalului, și anume, criteriul privind inexistența unei dispoziții legale prin care o cerere să fie atribuită în competența unei anumite instanțe și criteriul valoric.
Raportând situația din prezenta cauză la cele două criterii, instanța reține inaplicabilitatea criteriului valoric, atât în considerarea conținutului normei de la art.94 pct.1 lit.j) c. proc. civ. care privește orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, cât și a dispozițiilor Legii nr. 193/2000 care nu prevăd în mod expres cui aparține competența de soluționare a litigiilor în materia specială a protecției drepturilor consumatorului.
În acest sens, este de subliniat că fiind vorba de un domeniu reglementat de o lege specială în cuprinsul căreia nu este prevăzută competența de primă instanță a judecătoriei, nu există nicio rațiune pentru a considera că în materia protecției drepturilor consumatorului sunt incidente dispozițiile referitoare la criteriul valoric pentru delimitarea ariei de competență a celor două instanțe.
Astfel, sintagma indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesionișt” are tocmai rolul de a evidenția caracterul de litigiu de drept comun, iar nu de litigiu specializat. În cazul în care s-ar fi urmărit prin textul art.94 pct.1 lit.j) c. proc. civ. doar o delimitare la nivel valoric a competenței, fără a se ține seama de natura litigiului, sintagma indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști nici nu ar mai fost necesară, fiind suficient să se scrie orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv.
De altfel, dacă legiuitorul intenționa să confere judecătoriilor competența de soluționare în primă instanță a acestor litigii ar fi prevăzut în mod expres aceasta, procedând la modificarea în mod corespunzător a prevederilor Legii nr. 193/2000, date fiind particularitățile materiei și importanței litigiilor de acest fel.
II. Unele capete ale cererii de chemare în judecată sunt evaluabile în bani (cele privind anularea unor clauze contractuale evaluabile în bani – 3.1.5, 3.1.6. din contract și cele privind obligarea pârâtei la restituirea unor sume de bani), în timp ce altele nu sunt evaluabile (cele privind anularea clauzelor de la art. 3.1.1., 3.1.8.3.2. și 3.3. din contract).
Potrivit art. 94 lit. j) și h) C. proc. civ., judecătoriile judecă cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, precum și orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la_ lei inclusiv. Interpretate dispozițiile per a contrario, rezultă că judecătoria nu judecă cererile privind alte obligații decât cele de a face sau a nu face neevaluabile în bani.
Obligația de a face presupune îndatorirea debitorului unui raport juridic da a săvârși anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii, iar în cazul obligației de a nu face, debitorul are îndatorirea de a se abține de la săvârșirea unuia sau mai multor acte sau fapte determinate.
În calificarea unei obligații ca fiind de a face sau au nu face, relevante sunt și dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ. (dispoziții preluate de art. 1528 – 1529 și art. 1536 C. civ.) relative la modalitatea de executare a obligațiilor de a face sau nu face. În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația, iar în cazul obligației de a nu face creditorul poate cere instanței să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului.
Cum pretențiile nu se încadrează în conținutul unei obligații de a face sau a nu face, astfel cum sunt definite conceptele mai sus, cum hotărârea judecătorească prin care instanța se va pronunța asupra clauzelor abuzive are caracter constitutiv – trăsătură specifică a unor acte juridice prin efectul cărora se creează noi drepturi subiective –, instanța apreciază că pretențiile deduse judecății privind anularea clauzelor reclamate din contract nu se încadrează la dispozițiile art. 94 lit. j) și h) C. proc. civ..
Potrivit art. 99 alin. 2 C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Având în vedere cele reținute mai sus, respectiv faptul că o parte dintre capetele cererii de chemare în judecată sunt neevaluabile în bani, fapt ce atrage competența Tribunalului în condițiile art. 94 lit. h) și j), că, potrivit art. 99 alin. 2 C. proc. civ., capetele principale de cerere sunt întemeiate pe un titlu comun, fapt ce duce la determinarea competenței în funcție de instanța de grad mai înalt, având în vedere că art. 94 C. proc. civ. nu prevede competența judecătoriei pentru soluționarea lor, în temeiul art. 95 alin. 1 C. proc. civ. competența aparține tribunalului.
III. Mai mult, se observă că în privința capetelor de cerere în privința cărora instanța a reținut că sunt neevaluabile, având în vedere că acestea nu cuprind o valoare pecuniară în sine, ci doar permit pârâtei să acționeze în anumite moduri, acestea se raportează la valoarea totală a creditului, respectiv_,75 CHF (peste_ de lei), astfel că, și în ipoteza în care s-ar aprecia că acestea sunt evaluabile, competența ar aparține tot Tribunalului în funcție de criteriul valoric.
Pentru motivele arătate, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București. Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții D. P. având CNP:_ și D. I. având CNP:_ ambii cu domiciliul în . P., județul O. în contradictoriu cu pârâta G. B. INTERNATIONAL NV SUCURSALA ROMÂNIA cu sediul în București, . nr.5, Business Centre Novo Park 3, clădirea F, . 2, înregistrată sub nr.J_, având CUI_, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. N. C. M. C.
Red./tehred./A.N.C./M.C./5ex./05.03.2015
| ||||||||
| ||||||||
|
CĂTRE,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.1341 din data de 06.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 2 București, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții privind pe reclamanții D. P. și D. I. în contradictoriu cu pârâta G. B. INTERNATIONAL NV SUCURSALA ROMÂNIA, în favoarea Tribunalului București, motiv pentru care vă înaintăm alăturat dosarul mai sus menționat, cusut și numerotat, conținând un număr de …. file, compus din 1 volum.
PREȘEDINTE GREFIER
A. N. C. M. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1412/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 288/2015. Judecătoria... → |
|---|
