Plângere contravenţională. Sentința nr. 361/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 361/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 361/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: C. M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI - RADET, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect “plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și intimata reprezentată de consilier juridic care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Instanța pune în discuție aspectele legate de competența prezentei instanțe de judecată.
Reprezentantul petentei arată că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentantul intimatei arată că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 131 C.proc.civ., raportat la art. 32 al.2 din OG nr. 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul petentei solicită instanței încuviințarea probelor cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu depoziția martorului asistent pentru a dovedi situația de fapt, respectiv identificarea exactă a locului incidentului.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei, precizând că nu se opune probei testimoniale solicitate de petentă.
La solicitarea instanței reprezentantul petentei arată că locul lucrării a fost împrejmuit, însă reprezentanții intimatei au preferat să spună că reprezentantul petentei nu este de față.
Constatând că proba cu înscrisurile din dosar este legală, pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze, în temeiul art. 258 C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ. o încuviințează și respinge proba testimonială cu depoziția martorului asistent ca lipsită de utilitate față de rațiunea pentru care se procedează la solicitarea unui martor de a semna procesul verbal, respectiv pentru a atesta că persoana sancționată contravențional refuză să semneze procesul verbal sau nu este de față la încheierea acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
În urma deliberării, reține că prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI - a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/13.05.2014 încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2250 lei pentru fapta de a efectua lucrări de intervenție în carosabil fără a avea semnalizare corespunzătoare a punctului de lucru.
În motivare, petenta a arătat că efectuat lucrări de remediere a unei avarii apărute la rețeaua de termoficare, intervenind în zona carosabilului și a trotuarului din ., sector 2, intervenție pentru care a avut autorizările prescrise de lege. A susținut petenta că punctul de lucru a fost corespunzător semnalizat cu indicatoare rutiere și bandă avertizoare, la momentul sosirii echipajului poliției rutiere acestea fiind îndepărtate de pe poziții de personalul de execuție pentru a permite accesul utilajelor pe amplasamentul lucrării pentru turnarea betonului.
A invocat petenta existența unor vicii de formă ale procesului verbal sus menționat, afirmând că acesta nu cuprinde o descriere corespunzătoare a faptei, că sancțiunea nu a fost corect individualizată, precum și că agentul constatator a apelat la un martor asistent pentru semnarea procesului verbal, deși lucrarea era în curs de executare, fiind prezenți angajați ai petentei, aceasta fiind privată astfel de dreptul de a formula obiecțiuni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. OG 2/2001, 85 și art. 87 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, art. 105 pct. 3 și art. 118 din OUG nr. 195/2002, art. 82 și 112, 242 C..
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând procesului verbal contestat și avizele de intervenție și a probei testimoniale cu martorul asistent.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 de lei, taxă judiciară de timbru.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, arătând că fapta petentei constituie contravenție, iar procesul verbal se bucură de prezumția de validitate fiind încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului rutier, fiind efectuate de altfel și fotografii care pot confirma situația de fapt. A anexat intimata planșe foto.
În cauză s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile dosarului, instanța a constatat lipsa de temeinicie a plângerii contravenționale, în raport de următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la 13.05.2014 încheiat de intimata DGPMB – BPR s-a dispus sancționarea petentei RADET SA cu amendă contravențională de 2550 lei, reținându-se în sarcina acesteia că în data de 13.05.2014 a efectuat lucrări de intervenție pe ., fără ca zona de lucru să fie semnalizată corespunzător, lipsind indicatoare cu semnificația ocolire, limitare viteză, lucrări, drum îngustat, fiind încălcate disp. art. 87 din Reg. de aplicare a OUG 195/2002. Procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentanților legali ai petentei, fiind semnat de un martor asistent, agentul constatator consemnând și că s-au efectuat fotografii la fața locului.
Analizând legalitatea actului de constatare și sancționare sus menționat, instanța a constatat că acesta îndeplinește cerințele de legalitate, cuprinzând toate mențiunile obligatorii impuse de art. 16-19 din OG 2/2001. Nu pot fi reținute criticile petentei legate de pretinsele vicii de formă, câtă vreme fapta reținută în sarcina petentei este descrisă corespunzător, fiind orientată în spațiu/timp, cuprinzând menționarea tuturor elementelor care să permită încadrarea acesteia în textul sancționator, sancțiunea aplicată – amenda contravențională de 2550 lei (30 de puncte amendă) impunându-se prin prisma gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, fiind orientată la către minimul legal, iar procesul verbal a fost semnat de către un martor asistent, în lipsa reprezentanților legali ai petentei. Susținerile petentei în sensul că la momentul constatării faptei s-ar fi aflat cu siguranță la fața locului „personal de execuție” nu au fost probate, iar respectivul personal nu echivalează cu reprezentanții legali ai petentei.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, sub condiția ca starea de fapt să fie rezultatul consemnărilor personale ale agentului constatator.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999)
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Mai mult, în decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național, apreciind că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
În speța pendinte, deși petenta a susținut că și-ar fi îndeplinit obligația legală de semnalizare a lucrărilor nu a probat, simplele sale afirmații nefiind apte să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, prezumție reținută drept legală și în practica CEDO (vezi decizia de inadmisibilitate pronunțată la 28.06.2011 in cauza I. P. vs. Romania sus menționată).
Dimpotrivă, din studierea fotografiilor efectuate de agentul constatator la momentul constatării faptei, se observă lipsa indicatoarelor rutiere care să avertizeze efectuarea lucrărilor la carosabil, cu atât mai mult cu cât din câte se poate observa, carosabilul era ocupta în întregime atât de utilaje grele, cât și de țevi sau alte echipamente. Afirmațiile petentei în sensul că indicatoarele ar fi existat, dar ar fi fost înlăturate pentru a permite accesul unor utilaje în scopul turnării betonului nu au fost dovedite, în fotografiile efectuate nefiind vizibilă de altfel nicio autobetonieră, cidoar utilaje grele folosite la ridicarea și transportul țevilor, ceea ce atestă că lucrarea de intervenție era în plină desfășurare, iar nu către moemntul final, în care se putea turna betonul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta R. A. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI - RADET, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr. J_, C. RO361218, cu sediul în București, .. 15, sector 3, împotriva procesului-verbal . nr._/13.05.2014 încheiat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. CojocaruCristina M. N.
Th.red. CCM/4 ex/_
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 323/2015. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 525/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
