Acţiune în constatare. Sentința nr. 2614/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2614/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 2614/2015
Dosar număr_
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2614
Ședința publică din data de 06.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
GREFIER: M. U.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții, obligația de a face, privind pe reclamanții Făcuș (fostă T.) R. V., T. G., T. T., T. E. și pe pârâta S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul pârâtei, avocat M. Kehaiyan, cu împuternicirea avocațială a dosar (fila 300), lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentantul pârâtei arată că nu mai poate rămâne în sala de ședință pentru strigarea cauzei la ordine. Solicită admiterea excepției de necompetență materială, clauzele de la art. 7, 8, 10 fiind neevaluabile în bani, competența soluționării cauzei revenind Tribunalului București.
Instanța ia act de susținerile reprezentantului pârâtei și dispune strigarea cauzei la ordine, nefiind prezente toate părțile.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că reclamanții au înaintat împuternicirea avocațială și concluzii scrise în sensul admiterii excepției de necompetență materială.
Instanța reține spre soluționare excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._, reclamanții Făcuș (fostă T.) R. V., T. G., T. T., T. E. au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. România S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a clauzelor din Condițiile speciale din cadrul Convenției de credit nr._/08.09.2008 și să dispună anularea acestora din Convenția de credit și anume clauzele de la pct. 3 lit. d, pct. 5.1 lit. a, pct. 6 teza a II-a, să constate nulitatea absolută a clauzelor din Condițiile generale din cadrul Convenției de credit nr._/08.09.2008 și să dispună anularea acestora din Convenția de credit și anume clauzele de la pct. 3.1.2 c), pct. 3.5, pct. 3.9, pct. 3.10, pct. 3.11, pct. 3.12, pct. 7.1 lit. d, h, k, p, Secția 8 – Scadență anticipată, pct. 0.1 lit. c, Secția 10, pct. 10.1 și 10.2; să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate de reclamanți în plus către pârâtă, cu titlu de comision de risc în sumă de 20.675,65 CHF, de la momentul încheierii convenției de credit la zi, la care să se adauge dobânda legală calculată de la momentul perceperii comisionului și până la restituirea integrală; să dispună transformarea creditului acordat în CHF în credit plătibil în moneda locală, la cursul de la data acordării creditului, respectiv denominarea creditului (creditul va deveni credit în lei) și convertirea acestuia la cursul acordării (1 CHF va fi stabilit la cursul acordării creditului și anume data de 08.09.2008).
În susținere au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, expertiza de specialitate, alte probe ce ar reieși din dezbateri. Au fost depuse înscrisuri.
La data de 24.06.2014 reclamanții au depus o cerere precizatoare privind obiectul capătului 3 din cerere, suma reprezentând comision de risc în cuantum de 20.675,65 CHF (achitat în perioada 15.10.2008 – 17.03.2014) fiind echivalentă în monedă națională cu suma de 75.627,39 lei, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 18.04.2014 și a anexat un tabel în care această sumă este indicată în mod defalcat, pe perioada solicitată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială, menționând, în esență, că o parte de clauzele abuzive contestate nu sunt evaluabile in bani, astfel că, în cauză, competența de soluționare aparține tribunalului.
A mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților T. G., T. T. și T. E., excepția prescripției extinctive a dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc / administrare.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținere a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Reclamanții au sesizat Judecătoria Sectorului 2 București cu o cerere de chemare în judecată, precizată, respectiv cu mai multe capete de cerere principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în Contractul de credit nr._/08.09.2008.
Conform art. 99 alin. 2 C.proc.civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale, întemeiate pe un titlu comun, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Conform art. 95 pct. 1 C.proc.civ., tribunalul este instanță de drept comun pentru soluționarea cererilor în primă instanță, judecătoria având o competență limitată, conform prevederilor art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C.proc.civ.
Or, cererea având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unei clauze neevaluabile în bani – respectivart. 3 lit. d) din Condițiile Speciale ale Convenției (dreptul băncii de revizuire a ratei dobânzii), art. 10.1, art. 10.2 din Condițiile generale ale Convenției de credit menționate, clauza de risc valutar inserată în contractul de credit, denominarea creditului și convertirea acestuia la cursul valutar din data acordării creditului -, nu se încadrează în prevederile art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C.proc.civ. și, prin urmare, nu este de competența judecătoriei, ci a tribunalului.
De altfel, chiar și în varianta în care s-ar considera că, în cauză, clauza privind denominarea creditului și convertirea acestuia la cursul valutar din data acordării creditului este evaluabilă în bani, valoarea acestui capăt principal de cerere depășește, raportat la suma împrumutată, plafonul în cuantum de 200.000 lei reglementat pentru competența judecătoriei.
Prin urmare, instanța reține că, în cauză, cererea formulată de reclamanți se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 99 alin. 2 C.proc.civ., întrucât cererea cuprinde mai multe capete principale, dintre care unele sunt de competența tribunalului, instanță mai mare în grad decât judecătoria.
Față de considerentele expuse, instanța reține că Judecătoria Sectorului 2 București nu a fost corect învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată pendinte, astfel încât va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială, invocată de pârâtă.
Declină competența de soluționare a cauzei promovate de reclamanții Făcuș (fostă T.) R. V., CNP_, T. G., CNP_, T. T., CNP_, T. E., CNP_, cu domiciliul ales la „L. & Partners” în sector 3, București, Clădirea Rotary, ..4, ., . cu pârâta S.C. V. R. S.A., CUI_, cu sediul în sector 2, București, ., . Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red./ Th.red./ ADB/MU/27.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2576/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2615/2015. Judecătoria... → |
|---|
