Acţiune în constatare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 12133/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare – nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare, formulată de reclamanta L. E. în contradictoriu cu pârâta G. G..
La apelul nominal făcut in ședință publică au răspuns reclamanta prin avocat P. A. M., cu împuternicire avocațială la dosar (f.56) și pârâta prin avocat B. V., cu împuternicire avocațială la dosar (f.98).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, respectiv să se constate nulitatea absolută a convenției încheiate între părți având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că acțiunea reclamantei este întemeiată. De asemenea solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar note scrise și dovada achitării onorariului avocațial.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, având în vedere efectul pozitiv al puterii de lucru judecată, între părți existând un litigiu anterior, soluționat prin sentința civilă nr._/04.09.2012 definitivă și irevocabilă, prin care instanța a luat act de valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare care formează obiectul prezentului.
De asemenea, arată că prezentul demers judiciar este lipsit de finalitate pentru că, în ipoteza în care instanța de judecată va admite acțiunea reclamantei, iar antecontractul de vânzare-cumpărare în discuție va fi desființat ca urmare a constatării nulității acestuia, este evident că sentința civilă nr._/04.09.2012 nu va mai putea fi reformată nici măcar pe o cale extraordinară de atac, în acest moment părțile nemaifiind în termen să formuleze astfel de căi de atac prevăzute de lege.
Referitor la probele administrate în cauză arată că ultimul raport de expertiză medico-legal efectuat nu este lămuritor câtă vreme comisia de medici a răspuns doar la primul obiectiv stabilit de instanță, nerăspunzând la cel de al doilea obiectiv în sensul că nu a oferit clarificări dacă la momentul încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare exista posibilitatea ca persoana decedată să fi avut momente pasagere de luciditate.
Totodată învederează că din declarația martorului C. G. rezultă că defuncta a dat dovadă, de mai multe ori, de momente de luciditate, mai cu seamă că a era membru activ al Colegiului Medicilor din România și presta activitate profesională în cadrul mai multor clinici din București. În final arată că din modul în care s-au derulat evenimentelor este evident că antecontractul de vânzare–cumpărare a fost valabil încheiat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 alin. 1 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 12.11.2013 sub nr._, reclamanta L. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. G., ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța să declare nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între defuncta Ciuca S. și pârâta G. G., autentificat sub nr. 374/05.02.2008 de BNPA T. P. V. și T. D. M..
- Cererea de chemare în judecată
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a susținut, în esență, următoarele:
Este nepoata de frate predecedat și moștenitoarea defunctei sale mătuși, numita Ciuca Ș., conform certificatului de moștenitor nr. 15/15.03.2011.
În luna februarie 2008 defuncta sa mătușă a efectuat o . consultații medicale, în urma cărora s-a stabilit că suferă de Alzheimer, iar prin sentința civilă nr. 9460/04.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, a fost pusă sub interdicție.
În data de 05.02.2008 defuncta Ciuca Ș. a încheiat cu pârâta G. G., fiica menajerei defunctei, antecontractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate o invocă, prin care s-a obligat să înstrăineze în viitor o parte din imobil, în schimbul prețului de 20.000 euro.
Ciuca Ș. fost lipsită de discernământ la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare.
În drept, a invocat art. 1246 C.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri, interogatoriu și expertiză de specialitate, depunând totodată o . înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.880 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. d din OUG nr. 80/2013.
În data de 13.03.2014, reclamanta a depus o cerere completatoare sub aspectul motivelor de nulitate, invocând încălcarea dispozițiilor legale referitoare la capacitatea civilă a persoanelor (incapacitate specială de folosință a persoanei fizice), lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea cauzei (cauză ilicită și imorală) și fraudarea legii (f. 72).
- Întâmpinarea
În data de 02.04.2014, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat/puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată (f. 89-97).
Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat/puterii de lucru judecat, s-a susținut că valabilitatea condițiilor antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 374/05.02.2008 a mai făcut obiectul unei judecăți, respectivul dosarul nr._/300/2011, în cadrul căruia s-a pronunțat sentința civilă nr._/04.09.2012, prin care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare.
Cu putere de lucru judecat s-a statuat cu privire la caracterul valabil al promisiunii de vânzare cumpărare, instanța analizând toate condițiile ce se cereau a fi îndeplinite pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, inclusiv consimțământul liber exprimat și neviciat al promitentei vânzătoare, astfel că eventuala lipsă de consimțământ a defunctei Ciuca Ș. la perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare nu mai poate forma obiectul unei noi judecăți.
Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, voința defunctei Ciuca Ș. a fost întotdeauna aceea de a-i transmite dreptul de proprietate asupra imobilului lot. 2 din bld. Dacia nr. 133, sector 2, iar această împrejurare a fost constatată de către instanțele de judecată în mod irevocabil, prin sentința civilă nr._/04.09.2012 și decizia civilă nr. 1616R/18.06.2013, ambele pronunțate în dosarul nr._/300/2011, prin care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în discuție.
Împrejurările invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt simple speculații, pe care, de altfel, nu a înțeles să le valorifice pe calea unei eventuale cereri reconvenționale în cadrul dosarului nr._/300/2011.
Defuncta a primit, în data de 19.03.2007, certificat de membru din partea Colegiului Medicilor din România, atestându-se posibilitatea acesteia de a practica profesia de medic, iar promitenta vânzătoare nu era cunoscută ca o persoană suferindă de afecțiuni mintale.
Defuncta Ciuca Ș. nu fusese pusă sub interdicție la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, iar aceasta a fost conștientă la acea dată, neavând relevanță faptul că a fost diagnosticată cu o boală de natură a afecta discernământul.
În probațiune a solicitat înscrisuri, interogatoriu și martori, depunând totodată o . înscrisuri.
- Răspunsul la întâmpinare
În data de 23.05.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat întrucât în dosarul nr._/300/2011 nu s-au discutat condițiile de valabilitate ale antecontractului de vânzare cumpărare, instanța nefiind învestită cu vreo cerere sub acest aspect (f. 122).
- Aspecte procesuale
- La termenul de judecată din data de 24.09.2014, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare, a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâtă în ședință publică, cu motivările reținute în încheierea de la acea dată, după care instanța a pus în vedere reclamantei să depună precizări sub aspectul motivelor de nulitate și a tipului de nulitate invocat (f. 127-128).
- În data de 10.11.2014, reclamanta a depus precizări, prin care a învederat că invocă lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea cauzei (cauză ilicită și imorală) și fraudarea legii (f. 129-131).
- La termenul de judecată din data de 19.11.2014, instanța a încuviințat părților, potrivit art. 258 alin. 1 C.proc.civ., următoarele probe: înscrisuri, interogatorii reciproce, testimonială cu un martor și expertiză medico-legală psihiatrică, raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică fiind depus în data de 26.01.2015 (f. 153-159).
- La termenul de judecată din data de 11.02.2015 au fost administrate interogatoriile reciproce și proba testimonială (f. 168-172), după care a fost admisă cererea pârâtei privind efectuarea unei noi expertize medico-legale, raportul fiind depus în data de 25.09.2015, împreună cu avizul aferent (f. 223-231).
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, numita C. Ș., în calitate de promitentă vânzătoare, și pârâta G. G. în calitate de promitentă cumpărătoare, au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 374/05.02.2008 la Biroul Notarului Public T. P. V. și T. D. M., având ca obiect imobilul lot 2 din locuința situată în București, ., sector 2, cu număr cadastral 7218/1 ;0;1/2, înscris în CF nr._ conform Încheierii nr. 1385/22.01.2007 eliberată de OCPI Sector 2 București (f. 31-33).
Prin sentința civilă nr. 9460/04.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, s-a dispus punerea sub interdicție a numitei C. Ș., reținându-se că aceasta suferea de demență Alzheimer stadiu mediu sever, neavând capacitate psihică de autoîngrijire și autocontrol și de a decide conform propriilor interese, de a acționa informat și conform drepturilor și obligațiilor personale (f. 38-39).
Din certificatul medical nr. 197/12.02.2008, eliberat de Spitalul Al. O. București, reiese că numita C. Ș. suferea de demență Alzheimer – stadiu mediu sever cu tulburări comportamentale (f. 17).
În data de 19.03.2007 i-a fost eliberat numitei C. Ș. certificat de membru al Colegiului Medicilor din România, menționându-se că acest certificat se vizează anual (f. 117).
Numita C. Ș. a decedat la data de 02.01.2011, fiind emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 15/15.03.2011 eliberat de Biroul Notarului Public L., fiind reținute ca moștenitoare legale reclamanta L. E. și numita U. L. M. (f. 9).
Prin sentința civilă nr._/04.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1616R/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, ambele date în dosarul nr._/300/2011 (f. 110-116), s-a pronunțat următoarea soluție:
„Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect succesiune – calitate moștenitor – partaj – anulare act, privind pe reclamanta G. G., în contradictoriu cu pârâtele L. E. și U. L. M..
Respinge capetele de cerere privind constatarea deschiderii succesiunii, nulitatea certificatului de moștenitor, stabilirea moștenitorilor legali și testamentari ai defunctei, partajarea averii.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă în calitate de cumpărătoare și pârâte, în calitate de vânzătoare, având ca obiect dreptul de proprietate asupra lotului nr. 2 din locuința situată în București, ., Sector 2, format din: cameră de serviciu = 13,02 metri pătrați, culoar în cotă de ½ = 1,88 metri pătrați, oficiu = 1,63 metri pătrați, wc = 1,26 metri pătrați, total suprafață utilă = 18,69 metri pătrați; boxă = 13,24 metri pătrați, total = 33,22 metri pătrați teren atribuit conform art. 33 din H.G. nr. 20/1996, lotul 2 al imobilului având numărul cadastral 7218/1 ;0;1/2 fiind înscris în CF nr._ conform Încheierii nr. 1385/22.01.2007 eliberată de OCPI Sector 2 București.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă L. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. G..
Constată revocarea voluntară tacită a testamentului olograf întocmit de defuncta C. Ș. la București la data de 01.02.2007.”
Din raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că defuncta C. Ș. nu a avut, în luna februarie 2008, competența de a încheia un act juridic, fiind suferindă de demență în . (f. 159).
Potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, avizat de Comisia de avizare și control, defuncta C. Ș. prezenta la data de 05.02.2008 (data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare) demență în . stadiu mediu-sever tip mixt, fiind incompetentă psihic de a întocmi acte notariale (f. 231).
În drept, este se reține, cu titlu preliminar, faptul că nu își găsește aplicabilitate actualul Cod civil, întrucât contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011. Or, antecontractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se invocă a fost încheiat în data de 05.02.2008, anterior intrării în vigoare a C.civ. actual (01.10.2011), sens în care este incident C.civ. 1864.
De asemenea, în dezlegarea prezentei pricini este imperios necesar a răspunde, cu prioritate, apărării invocate de către pârâtă cu privire la faptul că este incident în speță efectul pozitiv al lucrului judecat, în sensul că valabilitatea condițiilor antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 374/05.02.2008 a mai făcut obiectul unei judecăți, respectivul dosarul nr._/300/2011, în cadrul căruia s-a pronunțat sentința civilă nr._/04.09.2012, prin care s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare, astfel că instanța este să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Această apărare invocată de către pârâtă este neîntemeiată și nu poate fi reținută, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 430 alin. 1 și 2 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Totodată, art. 431 alin. 1 C.proc.civ. prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Prin acest text legal legiuitorul a reglementat efectul negativ, extinctiv al lucrului judecat, de natură a opri o a doua judecată, sub condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză.
Cu privire la efectul extinctiv al lucrului judecat, care poate fi invocat prin intermediul incidentului procedural reprezentat de autoritatea de lucru judecat, instanța deja s-a pronunțat în sensul inexistenței, prin încheierea interlocutorie din data de 24.09.2014.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, iar această reglementare vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Pentru incidența efectului pozitiv al lucrului judecat, legiuitorul nu a impus existența triplei identități de elemente, părți, obiect și cauză, dar a stipulat că acest efect funcționează doar atunci când în al doilea proces se pune în discuție o chestiune rezolvată deja printr-o hotărâre anterioară.
Așadar, doar în măsura în care aspectul litigios a fost consemnat, discutat și rezolvat în actul jurisdicțional anterior, neavând relevanță dacă dezlegarea a fost dată prin dispozitiv sau doar în considerente, acesta nu mai poate constitui obiect al analizei ulterioare.
Instanța reține că efectul pozitiv al lucrului judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, ci poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Or, prin sentința civilă nr._/04.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1616R/18.06.2013, pronunțată de Tribunalul București, ambele date în dosarul nr._/300/2011, nu s-a analizat valabilitatea intrinsecă a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 374/05.02.2008, instanța nefiind învestită cu nicio cerere prin care să fi fost contestată valabilitatea acestui act juridic.
Astfel, niciuna dintre părțile din dosarul nr. 374/05.02.2008 nu a invocat vreun motiv de nulitate a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 374/05.02.2008, iar instanța nu a pus în discuție și nu a analizat, din oficiu, motive de nulitate absolută privind acest act juridic. Împrejurarea că, în dosarul nr._/300/2011, instanța a reținut că defuncta C. Ș. și-a însușit antecontractul de vânzare cumpărare prin aplicarea semnăturii nu este de natură a conduce decât la concluzia că instanța a analizat valabilitatea pur formală a actului juridic, neprocedând la o analiză detaliată a existenței reale a consimțământului, câtă vreme părțile nu au invocat o eventuale lipsă sau nevalabilitate a consimțământului, iar instanța nu a avut absolut niciun element de natură a pune în discuție inexistența sau nevalabilitatea consimțământului.
În atare condiții, este lesne de observat că aceste constatări reprezintă tot atâtea motive pentru care întreaga construcție juridică realizată de către pârâtă pentru susținerea apărării, din perspectiva efectului pozitiv al lucrului judecat, nu poate fi reținută.
În același sens, împrejurarea că reclamanta, parte și în dosarul nr._/300/2011, nu a invocat în acel dosar motive de nulitate privind antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 374/05.02.2008 nu constituie un fine de neprimire pentru prezenta, întrucât reclamanta nu avea obligația ci doar posibilitatea să acționeze într-o asemenea manieră, iar motivele de nulitate absolută pot fi invocate pe cale de acțiune sau de excepție (apărare de fond, iar nu excepție procesuală) oricând, nefiind prescriptibile extinctiv.
Sub aspectul condițiilor esențiale pentru validitatea unei convenții, potrivit art. 948 C.civ. 1864, acestea sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.
- Consimțământul este o condiție de fond, esențială, de validitate și generală a oricărui act juridic civil, putând fi definit ca reprezentând exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil, contractul fiind evident un act juridic civil.
Atât în jurisprudență, cât și în literatura juridică s-a reținut că, pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să întrunească următoarele condiții: a) să provină de la o persoană cu discernământ; b) să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; c) să fie exteriorizat; d) să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Consimțământul, ca element al voinței juridice, semnifică hotărârea de a te obliga juridicește și manifestarea ei exterioară, iar pentru a fi valabil el trebuie să emane de la o persoană având capacitatea de exercițiu și în orice caz discernământ, iar dacă această condiție a consimțământului nu există, actul juridic este nul absolut.
Din ansamblul probator administrat, în special raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică și raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, avizat de Comisia de avizare și control, rezultă fără absolut nicio urmă de îndoială că defuncta C. Ș. prezenta la data de 05.02.2008 (data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare) demență în . stadiu mediu-sever tip mixt, fiind incompetentă psihic de a întocmi acte notariale. O atare împrejurare exclude orice manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, iar voința și implicit consimțământul lipsesc.
Or, sancțiunea care intervine în cazul absenței consimțământului din pricina unei boli psihice este nulitatea absolută, deoarece lipsește un element constitutiv al actului juridic.
O astfel de nulitate nu poate fi acoperită prin confirmare sau în alt mod, deoarece lipsa discernământului urmare a unei boli psihice prezintă în general un caracter de permanență, prin pierderea capacității de apreciere critică asupra efectelor juridice ale manifestării sale de voință. Într-o altă exprimare, inadmisibilitatea confirmării actului lovit de nulitate absolută este necesară pentru a se realiza finalitatea dispoziției legale încălcate la încheierea actului.
Argumentele pârâtei, întemeiate pe existența hotărârii judecătorești prin care s-a perfect contractul de vânzare cumpărare, având la bază antecontractul a cărui nulitate s-a invocat prin prezenta, precum și buna sa credință sunt irelevante în ceea ce privește aplicarea sancțiunii nulității actului întocmit cu nerespectarea condițiilor de validitate stabilite de lege (art. 948 C. civ.). Chiar dacă actul a fost executat, nulitatea se analizează prin raportare la momentul încheierii actului, iar în cazul nulității absolute, nesusceptibilă de asanare, buna credință a cocontractantului nu prezintă relevanță.
De asemenea, lipsite de relevanță sunt și împrejurările că defuncta C. Ș. a primit, în data de 19.03.2007, certificat de membru din partea Colegiului Medicilor din România, atestându-se posibilitatea acesteia de a practica profesia de medic, iar promitenta vânzătoare nu era cunoscută ca o persoană suferindă de afecțiuni mintale, întrucât pe de o parte, acel certificat nu este de natură a certifica absolut, ci doar relativ că o persoană are dreptul să profeseze ca medic.
D. fiind faptul că prin expertize de specialitate s-a stabilit fără urmă de îndoială că defuncta C. Ș. prezenta la data de 05.02.2008 (data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare) demență în . stadiu mediu-sever tip mixt, fiind incompetentă psihic de a întocmi acte notariale, este lipsit de relevanță juridică faptul că defunctei i se eliberase un certificat ce îi permitea să profeseze ca medic sau că aceasta nu era cunoscută ca având probleme medicale grave. De altfel, din depoziția martorului C. G., care a demarat procedura de punere sub interdicție a defunctei C. Ș., reiese că acesta a observat în perioada 2006-2008 că defuncta a început să realizeze diferite acte de dispoziție, cu titlu oneros și cu titlu gratuit, iar din discuțiile purtate a reieșit că aceasta nu mai era în deplinătatea facultăților mintale, neavând reprezentarea faptelor sale.
- Cauza contractului, condiție de fond, esențială, de validitate și generală, poate fi definită ca reprezentând obiectivul urmărit la încheierea acestuia.
Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, o . condiții: 1. să existe; 2. să fie reală; 3. să fie licită și morală.
Potrivit art. 968 C.civ. 1864, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, iar conform art. 966 C.civ. 1864 obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect. Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri (art. 5 C.civ.).
Dincolo de faptul că s-a reținut de către instanță că defuncta C. Ș. nu avea capacitatea de a-și exprima în mod valabil consimțământul, fiind totalmente lipsită de discernământ, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimțământului (Î.C.C.J, secția a II-a civilă, Decizia nr. 2472 din 27 iunie 2014) reclamanta nu a fost în măsură să probeze că ar fi avut caracter ilicit sau imoral cauza antecontractului de vânzare cumpărare. Vânzarea unui imobil aflat în circuitul civil nu este interzisă de lege, neavând caracter licit, iar înstrăinarea către persoana pârâtei nu s-a dovedit a avea o cauză imorală.
- Frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor
Prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii de ordine publică, dar este nesocotit spiritul acesteia. Structural, frauda la lege conține două elemente: un element obiectiv (exterior), constând în mijloacele aparent legale care sunt utilizate și un element subiectiv, constând în intenția de eludare ori de sustragere de la norma legală aplicabilă.
Prin urmare, simpla încălcare a prevederilor legale nu reprezintă fraudă la lege, ci este necesar să se facă dovada faptului că părțile au acționat de conivență pentru a eluda prevederile legale, precum și dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative.
Or, sarcina probei cu privire la existența unei fraude la lege îi revine reclamantei, iar aceasta nu se poate baza pe simple afirmații, ci este necesar să efectueze dovada atât a intenției pârâtului de a frauda legea, cât și a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii, ceea ce în speță nu s-a probat.
Ca ultim aspect demn de menționat, prin sentința civilă nr. 4492/10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2012, a fost anulat contractul de comodat nr. 87/03.04.2008, încheiat între defuncta C. Ș. și pârâta G. G., tot ca urmare a lipsei discernământului, reținându-se pe bază de expertiză medico-legală psihiatrică faptul că, la data de 03.04.2008, defuncta C. Ș. nu putea să își exprime un consimțământ valabil, neexistând reprezentarea conștientă asupra convenției încheiate și a consecințelor acesteia.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va declara nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între defuncta Ciuca S. și pârâta G. G., autentificat sub nr. 374/05.02.2008 de BNPA T. P. V. și T. D. M..
Luând în considerare dispozițiile art. 451-453 C.proc.civ. și constatând culpa procesuală a pârâtei în declanșarea litigiului judiciar, instanța urmează să o oblige pe aceasta să plătească reclamantei suma de 6.006 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru – 1.880 (f. 70) lei, contravaloare primă expertiză – 126 lei (152), onorariu de avocat – 4.000 lei (f. 236-237), cheltuieli pe care instanța le apreciază drept reale, necesare și rezonabile, neimpunându-se diminuarea onorariului avocațial.
Astfel, realitatea cheltuielilor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătura strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului ales în calitatea considerată, ca garanție a succesului său.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie să fie și previzibile, adică să fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta sa aibă dreptul de a le contesta și combate.
Or, cuantumul onorariului avocațial respectă proporția rezonabilă dată de munca depusă de apărătorul ales și de valoarea obiectului litigiului, complexitatea cauzei și numărul termenelor de judecată, neimpunându-se diminuarea onorariului avocațial în condițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta L. E., CNP_, cu domiciliul ales la av. P. A. M., în București, .-124, ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâta G. G., cu domiciliul ales la SCA B., B. și Asociații, în București, bld. I. de Hunedoara, nr. 9, ., parter, ..
Declară nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între defuncta Ciuca S. și pârâta G. G., autentificat sub nr. 374/05.02.2008 de BNPA T. P. V. și T. D. M..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 6.006 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
10.12.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2015.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
