Întoarcere executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 12125/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A. C. N. în contradictoriu cu intimata E. F. GMBH – prin mandatar E. KSI România SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul prin avocat S. M. C., cu împuternicire avocațială la dosar (f.3), lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, depunerea dosarului de executare silită nr. 468/2014, precum și faptul că la data de 27.10.2015 contestatorul a depus dovada achitării contravalorii costurilor fotocopierii dosarului de executare, după care,
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuția părților competența soluționării pricinii.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze cauza, față de dispozițiile art. 651 C.proc.civ.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, potrivit art. 714 alin. 1 și art. 651 alin. 1 C.proc.civ.
În condițiile art. 224 C.proc.civ., instanța pune în discuție excepția tardivității introducerii contestației la executare, invocată de intimată prin întâmpinare.
Contestatorul, prin avocat, solicită respingerea excepției având în vedere faptul că adresa de înființare a popririi comunicată de către B. M. N. M. la data de 15.07.2015 a fost transmisă la o altă adresă decât domiciliul actual al contestatorului, precizând totodată că acesta a luat cunoștință de înființarea popririi de la sucursala Bancpost în data de 23.07.2015. De asemenea, arată că față de data depunerii cererii de chemare în judecată, respectiv 28.07.2015, contestația la executare a fost introdusă în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității introducerii contestației la executare, excepție de procedură, absolută și peremptorie, invocată de către intimată, pe care o respinge cu următoarea motivare:
Potrivit art. 715 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., contestația privitoare la executarea silită se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorului a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care executarea se face fără somație.
În speță executarea a avut loc sub forma popririi, nefiind necesară comunicarea somației iar măsura luării popririi a fost adusă la cunoștința contestatorului în data de 15.07.2015 (f. 49).
De la data de 15.07.2015 a început să curgă termenul înăuntru căruia putea fi formulată contestația la executare și până la data de 31.07.2015.
Or, contestația la executare a fost introdusă în data de 28.07.2015, deci în termen, excepția tardivității fiind neîntemeiată.
La interpelarea instanței cu privire la prescripția dreptului material la acțiune contestatorul, prin avocat, arată că excepția prescripției reprezintă o apărare de fond.
În condițiile art. 245 C.proc.civ. coroborat cu art. 22 alin. 4 C.proc.civ., instanța califică excepția prescripției dreptului material la acțiune drept apărare de fond.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințare probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, respectiv anularea tuturor actelor și formelor de executare silită și întoarcerea executării silite, învederând următoarele aspecte:durata creditului astfel cum a fost prevăzută în contractul încheiat între părți a fost de 36 de luni, începând cu data de 05.12.2003 și având scadența finală în data de 06.12.2006; în toată această perioadă contestatorul nu a efectuat nicio plată care să întrerupă cursul prescripției, apreciind că dreptul intimatei de a mai solicita executarea silită a contestatorului s-a prescris; din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimată nu rezultă că s-ar fi întrerupt termenul de prescripție.
Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și contravaloare cheltuielilor efectuate cu fotocopierea dosarului de executare, depunând la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 28.07.2015, sub nr._, contestatorul A. C. N. a formulat, în contradictoriu cu intimata E. F. GMBH – prin mandatar E. KSI România SRL, contestație la executare împotriva executării silite pornite de B. M. N. M. în dosarul execuțional nr. 468/2015, în baza titlului executoriu constând în contractul de credit pentru persoane fizice nr. 2063/06.11.2003, solicitând admiterea contestației și anularea tuturor actelor și formele de executare silită, precum și întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a menționat, în esență, următoarele:
În anul 2003 a încheiat cu pârâta contractul de credit nr. 2063/06.11.2003 prin care a contractat, pentru o perioadă de 36 de luni de la data încheierii contractului de împrumut, suma de 2.000 Ron.
Conform contractului de credit, art. 3 pct.3.2, ar fi trebuit să returneze integral creditul până la data de 06.11.2006, acest lucru nerealizându-se, motiv pentru care banca a declarat scadent anticipat contractul de credit.
Ulterior banca a cesionat creanța către IFN Next Capital F. SA, care la rândul ei a cesionat-o către E. F. GMBH, care a mandat E. KSI ROMÂNIA SRL să solicite instanțelor de judecată investirea cu formulă executorie a contractului de credit și să deschidă executarea silită împotriva contestatorului pentru recuperarea sumelor restante.
Cesiunile intervenite cu privire la contractul încheiat de către contestator nu i-au fost comunicate niciodată pentru opozabilitate, astfel cum prevede Codul civil, nici de către bancă și nici de către cesionari, ele având loc fără acordul său.
Având în vedere faptul că actualul creditor, prin mandatarul său, a obținut investirea cu formulă executorie a contractului de credit prin încheierea din 08.06.2015 din dosarul_/300/2015 al Judecătoriei Sectorului 2 București, iar executarea silită a început la cererea acestuia tocmai la data de 09.07.2015 și scadența creditului era la data de 06.11.2006, a intervenit excepția prescripției dreptului de a mai cere executare silită
Nu mai poate fi cerută executarea silită împotriva sa, întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la declararea creditului scadent astfel că s-a termenul de prescripție prevăzut de art.706 C.proc.civ., iar în speță nu a neintervenind nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Referitor la data scadenței anticipate, în raport de dispozițiile art. 8 din contractul de credit, era suficient a nu se îndeplini orice obligație a împrumutatului față de creditoare pentru a fi declarat scadent anticipat contractul de credit, situație în care în maxim 30 de zile de la neplată vreunei rate sau dobânzi, sumele pentru care nu se împlinise încă termenul de scadență erau considerate exigibile, iar banca avea dreptul de a executa silit toate sumele datorate.
În acest context chiar dacă banca a declarat anticipat scadent întreg contractul la momentul anului 2006, contractul oricum avea o durată de 36 luni și ajungând la scadență la 06.11.2006, dată de la care începe să curgă termenul de 3 ani pentru a cere executarea silită motiv pentru care consider că dreptul actualului creditor de a mai cere executarea silită este prescris.
În drept, contestatorul a invocat art. 194, art. 223 alin. 3, art. 453, art. 706, art. 712, art. 723, art.724 C.proc.civ., art. 966 C.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 388 lei.
În data 15.09.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, susținând următoarele:
Potrivit art. 714 alin 1 pct.2 C.proc.civ., contestația la executare se depune in termen de 15 zile de când cel interesat a primit comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi; in subsidiar, textul legal instituie inclusiv un termen limita pana la care poate fi introdusa contestația, respectiv la data primei rețineri.
Conform art. 714 alin 1 pct. 3 C.proc.civ., contestația la executare se depune in termen de 15 zile de când debitorul care contesta executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat la cunoștință de primul act de executare, in cazul in care nu a primit nici încheierea, nici somația.
De asemenea in situația in care contestatorul si-a modificat adresa de domiciliu/corespondenta, aceasta trebuia sa notifice in scris banca, conform clauzelor contractului semnat, lucru de care intimata nu avea cunoștință, astfel încât documentele din dosarul de executare au fost comunicate la adresa indicata de contestator in contractul de credit, la data de semnării acestuia.
F. de cele expuse si raportate la dovezile existente in dosarul de executare nr. 468/2015 aflat pe rolul B. M. N. M., se impune respingerea contestației ca fiind tardiv formulata.
In ceea ce privește prescrierea dreptului de a cere executarea silita, intimata a precizat următoarele:
Prescrierea dreptului de a cere executarea silita poate curge de la declararea scadentei anticipate a contractului, iar aceasta este o opțiune a creditorului de a declara scadent anticipat creditul si de a solicita de îndată rambursarea creditului si a dobânzilor aferente acestuia, astfel ca nu este obligatoriu a se declara scadent anticipat creditul in situația in care împrumutatul nu mai plătește la scadenta ratele.
In atare situație, ținând cont si de faptul ca intimata nu a primit de la cedent vreun document care sa ateste declararea scadentei anticipate a creditului, dreptul de a obține executarea silita nu s-a născut decât la momentul depunerii cererii de executare.
Astfel, se poate retine că data depunerii cererii de executare silita de către creditor are semnificația declarării scadentei anticipate a contractului de credit si ca singura data pentru care se poate spune ca are semnificația declarării scadentei anticipate a creditului este data înregistrării cererii de executare pe rolul B. M. N. M..
Referitor la faptul ca nu i-au fost comunicate contestatorului cesiunea de creanța dintre IFN Next Capital F. SA si E. F. GMBH care ulterior a mandatat-o pe subscrisa, a arătat intimata că există in dosarul de executare deschis pe numele contestatorului dovada comunicării cesiunii de creanța si nu necesita acordul persoanei cedate, fiind persoana terța in contractele de cesiune.
În data de 12.10.2015 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat următoarele aspecte: a luat cunoștință de executarea silită pornită de B. M. N. M. în data de 23.07.2015; la data de 28.07.2015 a primit copia dosarului de executare de la executorul judecătoresc, constatând că somația de plată și adresa de înființare a popririi a fost comunicată la o adresă la care contestatorul nu locuiește;, a depus în termenul leal de 15 zile contestația la executare; termenul de 15 zile pentru a formula contestație la executare curge de la data de 23.07.2015 iar cererea de chemare în judecată a fost depusă în data de 28.07.2015.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, contestatorul A. C. N., în calitate de împrumutat, a încheiat cu Banca Comercială Română, în calitate de împrumutător, contractul de credit pentru persoane fizice nr. 2063/06.11.2003, pentru suma de 2.000 lei, durata creditului fiind de 36 de luni, prima rată scadentă fiind 05.12.2003 (f. 111-114).
Banca Comercială Română a cesionat creanța izvorâtă din contractul de credit pentru persoane fizice nr. 2063/06.11.2003 către IFN Next Capital F. SA (contract 7/2262/05.11.2007), care la rândul ei a cesionat-o către E. F. GMBH (f. 115-122).
Prin încheierea din 08.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2015, s-a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de credit pentru persoane fizice nr. 2063/06.11.2003 (f. 110).
În data de 09.07.2015, intimata E. F. GMBH – prin mandatar E. KSI România SRL a depus cerere de executare silită, sens în care s-a format dosarul de executare nr. 468/2015, al B. M. N. M., care a încuviințat executarea silită (f. 123).
Cheltuielile de executare în sumă de 1.220,69 lei au fost stabilite prin încheierea din 13.07.2015 (f. 124), iar prin adresa nr. 468/13.07.2015 a fost înființată măsura popririi pentru suma de 3.524,26 lei, reprezentând debit principal la care se adaugă cheltuieli de executare (f. 125).
Începând cu data de 27.03.2015, înainte de formularea cererii de executare silită, contestatorul domiciliază pe raza sectorului 2 București (f. 8).
În drept, conform art. 712 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în timp ce art. 712 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Totodată, potrivit art. 704 C.proc.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
În acest sens, art. 174 C.proc.civ. prevede că nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, nulitatea fiind absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, respectiv relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.
Nulitatea poate fi necondiționată de existența unei vătămări, legiuitorul reglementând această chestiune în art. 176 C.proc.civ, dar regula este că nulitatea este condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 C.proc.civ.
Textul legal prevăzut în art. 703 C.proc.civ. reiterează în materia executării silite regula generală din materia actelor de procedură prevăzută în art. 175 C.proc.civ., potrivit căreia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, iar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Că aceasta este voința reală a legiuitorului rezultă din interpretarea sistemică a Codului de procedură civilă, care prevede în materia executării silite anumite cazuri de nulitate expresă, cum ar fi cele menționate în art. 666 alin. 2 sau 678 alin. 2 C.proc.civ. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat o . situații în care intervine nulitatea unor acte de executare sau chiar nulitatea executării, este evident că art. 703 C.proc.civ. nu face altceva decât să reproducă în materia executării silite regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ., iar o interpretare contrară ar fi de natură să se depărteze nu doar de la litera legii, ci și de la spiritul ei.
Așadar, art. 703 C.proc.civ. nu reglementează un caz de nulitate expresă, situație în care vătămarea s-ar presupune, ci doar reamintește regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ.
Pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 175 alin. 1 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
În ceea ce privește motivul principal de contestație la executare, respectiv acela că în speță ar fi intervenit prescripția dreptului de a obține executarea silită, instanța îl apreciază drept întemeiat.
Astfel, pentru stabilirea momentului la care se împlinește prescripția extinctivă este necesar un calcul, care presupune cunoașterea următoarelor elemente: termenul de prescripție aplicabil în speță; data la care începe să curgă acest termen; dacă a intervenit sau nu vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripției extinctive; regulile în funcție de care se determină momentul la care se împlinește prescripția extinctivă.
În acest sens, conform art. 706 alin. 1 C.proc.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
În speță, titlul executoriu este reprezentat de un contract de credit, conform art. 640 C.proc.civ. și art. 120 din OUG nr. 99/2006, sens în care termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani.
Potrivit art. 706 alin. 2 teza I C.proc.civ., termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită, ca dispoziție procedurală.
Contractul de credit a fost încheiat sub imperiul C.civ. 1864, fiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Astfel, art. 201 din Legea nr. 71/2011 dispune că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin contractul de credit contestatorul s-a obligat să restituie împrumutul contractat în 36 de rate lunare, deci în perioada 05.12._06.
Ca regulă generală, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită, potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Pe cale de consecință, dacă debitorul s-a obligat la prestații succesive începe să curgă o prescripție diferită pentru fiecare prestație.
Așadar, pentru fiecare rată de credit neachitată de către debitor a început să curgă o prescripție deosebită de 3 ani de zile. Chiar dacă s-ar considera că termenul de prescripție ar începe să curgă pentru toate ratele scadente și neachitate de la data finalizării contractului, respectiv 05.12.2006, deși nu este cazul, termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită s-a împlinit la data de 05.12.2009.
Or, intimata creditoare a sesizat organul de executare prin formularea cererii de executare silită abia în data de 09.07.2015, acela fiind momentul începerii executării silite, conform art. 662 alin. 2 C.proc.civ.
Așadar, este lesne de observat că termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a început să curgă cel mai târziu de la data de 05.12.2006 și s-a împlinit la data de 05.12.2009, cu mult timp înainte de începerea executării silite (09.07.2015).
De asemenea, în speță nu s-a probat existența unor cauze de suspendare sau întrerupere a dreptului de a obține executarea silită.
Totodată, este nefondată alegația intimatei în sensul că are un drept de opțiune creditorul între a declara sau nu scadent creditul ca urmare a neplății ratelor de credit, întrucât creditorul nu poate stabili arbitrar, prin voința sa, data începerii cursului prescripției dreptului de a obține executarea silită (de exemplu, creditorul nu poate nesocoti termenul de trei ani de zile de la data ultimei plăți efectuate de către debitor pentru a notifica rezilierea contractului de credit și declara scadența anticipată a creditului).
Pe de altă parte, a mai susținut contestatorul că nu i-ar fi opozabilă cesiunea de creanță, dar această cesiune i-a devenit opozabilă conform art. 1578 alin. 1 lit. b C.civ., prin comunicarea cesiunii la adresa rezultată din contractul de credit, contestatorul necomunicând schimbarea adresei. Chiar dacă s-ar considera că nu i-a devenit contestatorului opozabilă cesiunea prin notificarea realizată de intimată, acesta a luat cunoștință de cesiune prin studierea dosarului de executare. De altfel, contestatorul nu a contestat în nici un moment calitatea de creditor pe care o are intimata, neavând niciun dubiu sub acest aspect. Totodată, pentru valabilitatea cesiunii nu era necesar acordul debitorului contestator, contractul de credit neavând caracter intuitu personae.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța, în temeiul art. 720 alin. 1 și art. 706 C.proc.civ., va admite contestația la executare și va anula executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 468/2015 al B. M. N. M., ca efect al intervenirii prescripției dreptului de a obține executarea silită.
Procedura întoarcerii executării silite este prevăzută de art. 723-726 C.proc.civ. și reprezintă în fapt o reluare a "drumului executării", însă în sens invers, având drept scop restabilirea situației anterioare executării săvârșite.
Astfel, conform art. 723 alin. 1 teza I C.proc.civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Din analiza logico-juridică a textului art. 723 alin. 1 teza I C.proc.civ., rezultă că, pentru a se realiza întoarcerea executării, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: a) se dispune de către instanța de judecată desființarea titlului executoriu sau a însăși executării silite; b) cel interesat, adică debitorul urmărit, a solicitat instanței de judecată, odată cu cererea de desființare a titlului sau a executării silite, restabilirea situației anterioare executării.
În cauză, instanța a desființat executarea silită, iar contestatorul a solicitat întoarcerea executării silite, sens în care instanța va dispune întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 468/2015, al B. M. N. M., și va obliga intimata să restituie contestatorului suma de 457 lei, precum și orice alte sume executate ulterior datei de 19.10.2015.
Luând în considerare dispozițiile art. 451-453 C.proc.civ. și constatând culpa procesuală a intimatei în declanșarea litigiului judiciar, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestator a sumei de 1.871,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând din onorariu avocațial – 1.500 lei (f. 224) și contravaloare copiere dosar de executare – 371,44 (f. 225-228), apreciind cheltuielile judiciare efectuate în cauză drept reale, necesare și rezonabile.
Sub aspectul taxelor judiciare de timbru sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. Pe cale de consecință instanța va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 388 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care contestația la executare este admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul A. C. N., CNP_,cu domiciliul ales la C.. Av. S. M., în București, ., .. 4, parter, ., în contradictoriu cu intimata E. F. GMBH – prin mandatar E. KSI România SRL, cu sediul în București, bld. D. P., nr. 10A, sector 2.
Anulează executarea silită și toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 468/2015 al B. M. N. M..
Dispune întoarcerea executării silite ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 468/2015, al B. M. N. M., și obligă intimata să restituie contestatorului suma de 457 lei, precum și orice alte sume executate ulterior datei de 19.10.2015.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 1.871,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 388 lei, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în măsura în care contestația la executare este admisă.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
03.12.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
