Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 12124/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 11.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul P. E. V., în contradictoriu cu intimata A. – Direcția Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare potrivit dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de Judecată, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru, după care,
Având în vedere că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției invocată, conform art. 248 alin. 1 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 23.07.2015, sub nr._, contestatorul P. E. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata A. – Direcția Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, contestație la executare împotriva executării silite însăși, pornita de creditoare in dosarul de executare nr._/40/_ /_, precum si împotriva titlului executoriu nr._ din 29.06.2015 si a somației nr._. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite până la motivarea Deciziei nr._/26.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul a menționat următoarele:
Prin sentința penala nr. 69/03.07.2006, pronunțata de Tribunalul M. Teritorial București in dosarul nr. 17/2004, s-a dispus confiscarea de la contestator contravaloarea in lei a sumei de 35.000 DM"- mărci germane.
Prin decizia penala nr. 267/09.10.2012, pronunțata de Curtea de Apel București, Secția I Penala in dosarul nr._ * ( in rejudecare apel după casare) s-a dispus descontopirea pedepsei rezultanta aplicata contestatorului in pedepsele componente. In baza art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedura penala, încetează procesul penal, prin intervenția prescripției, pentru infracțiunea de dare de mita. In baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedura penala, încetează procesul penal, prin intervenția prescripției, pentru infracțiunea de trafic de influenta prev. de art. 257 alin. 1, cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
Întrucât procesul penal pornit împotriva contestatorului pentru trafic de influenta a încetat, nu exista, de plano, un temei juridic pentru confiscarea unor sume de bani de la contestator.
În drept, contestatorul a invocat art. 574 lit. c din C.proc.pen, art. 172 – 174 Codul de procedură fiscală, iar în probațiune a solicitat înscrisuri.
În data de 18.09.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a arătat următoarele:
Acțiunea formulata de contestator este rămasa fără obiect, întrucât organul fiscal a procedat la anularea somației ,i a titlului executoriu contestat, având in vedere ca Serviciul Evidenta pe Plătitori Persoane Fizice a corectat in evidenta debitul având in vedere aplicarea ratei de schimb asupra sumei confiscata, situație despre care a fost înștiințat si contestatorul conform Deciziei nr._/14.08.2015, comunicata sub semnătura conform art. 44 alin. 2 din Codul de procedura fiscala.
La baza emiterii actelor de executare contestate au stat dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedura fiscala, dispoziții potrivit cărora « in cazul in care debitorul nu isi plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silita, potrivit prezentului cod ».
Contestatorul avea obligația sa se conformeze dispozițiilor art. 65, alin. 1 din Codul de procedura fiscala, dispoziții potrivit cărora « sarcina probei in dovedirea situației de fapt fiscale ii revine contribuabilului».
De asemenea, se impun a fi avute in vedere si dispozițiile art. 56, alin. 1 din Codul de procedura fiscala, dispoziții in raport cu care, contribuabilul, in vederea stabilirii stării de fapt fiscale, are obligația sa pună la dispoziția organului fiscal documente si orice alte înscrisuri.
Analizând cauza de față, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, excepție de procedură, absolută și peremptorie, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, în cazul contestației la executare silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, fără ca taxa să depășească suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată.
Potrivit art. 197 C.proc.civ., în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Or, contestatorul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, însă acesta nu a făcut dovada achitării taxei în discuție (f. 91, 94).
Mai mult decât atât, se impune precizarea că dreptul de acces liber la justiție, consacrat prin dispozițiile art. 21 alin. 1 din Constituția României și garantat prin prevederile art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (citată în continuare Convenție), ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
În concret, art. 6 par. 1 din Convenție nu garantează accesul gratuit la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (citată în continuare CEDO) reținând, în jurisprudența sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nicio legătura cu șansele de câștig a cauzei si înainte de orice analiza a fondului acesteia, combinată cu lipsa posibilităților financiare ale reclamantului, constituie, în fapt, o descurajare și o limitare lipsita de proporționalitate a accesului liber la justiție (hotărârea dată în cauza Weismann contra România). De asemenea, în hotărârea I. contra România, CEDO a reținut că cerința de a plăti instanțelor civile o taxă judiciară referitoare la cererile cu care au fost sesizate, nu poate fi considerată o restricție la dreptul de acces la un tribunal care ar fi, în sine, incompatibilă cu articolul 6 par. 1 din Convenție, faptul că întinderea taxei judiciare de timbru, stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu, este proporțională cu suma indicată de reclamant, precum și că o asemenea restricție urmărește un scop legitim, respectiv restrângerea chemărilor abuzive în judecată și strângerea de fonduri pentru bugetul justiției.
Astfel, jurisprudența CEDO în materia încălcării dreptului de acces la o instanță (Weissman și alții contra României), din perspectiva taxelor judiciare de timbru, este de natură să permită extragerea principiilor pe care trebuie să le respecte orice limitare a dreptului în discuție, sens în care se reține că o ingerință în dreptul de acces la justiție este permisă dacă: nu aduce atingere substanței dreptului; urmărește un scop legitim; există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Pe de altă parte, contestatorul nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, conform OUG. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, deși prin adoptarea actului normativ antemenționat, care are în vedere că accesul la justiție - expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii - trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situații și condiții, susținerea din partea statului, din resurse financiare publice, statul român a creat un mecanism eficient, pe deplin funcțional și care este de natură să îndeplinească standardul CEDO în materie.
Or, taxa judiciară de timbru aferente prezentei cereri nu are un cuantum ridicat, existând o presupunere rezonabilă, în lipsa unei probe contrare, că a avut posibilitatea contestatorul de a achita taxa în discuție. Așadar, obligația ce îi incumbă contestatorului, de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii pe care a formulat-o, nu reprezintă o obligație excesivă și disproporționată, ci rezonabilă și pe deplin justificată, neaducând atingere substanței dreptului de acces la o instanță.
În atare condiții, luând în considerare faptul că nu s-a conformat contestatorul obligației de a achita taxa judiciară de timbru, instanța va admite excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și va anula această cerere ca netimbrată, excepția având prioritate față de solicitarea contestatorului de a se respinge cererea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării contestației la executare, invocată din oficiu de către instanță.
Anulează contestația la executare formulată de contestatorul P. E. V., CNP_, cu domiciliul ales la C.. M. Ghenus, în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimata A. – Direcția Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, ca netimbrată.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.11.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE / 27.11.2015/4 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... → |
|---|
