Acţiune în constatare. Sentința nr. 5230/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5230/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 5230/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5230

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA:12.05.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: P. M.

GREFIER: D. A.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare - daune morale, oblig. a face” privind pe reclamanții C. M. VETERINARI DIN ROMANIA, A. V., N. A. O., A. I. B., M. D., H. L. în contradictoriu cu pârâții P. D. S. M. și M. S..

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 28.04.2015 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.05.2015,12,05,2015, când a hotărât următoarele.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2013 sub nr._ reclamanții C. M. VETERINARI DIN ROMANIA, A. V., N. A. O., A. I. B., M. D., H. L. în contradictoriu cu pârâții P. D. S. M. și M. S. sa constate caracterul denigrator si calomnios al articolului apărut in publicația on-line ziaruldeinvestigatii.ro din 22.04.2013 precum si in revista Jurnal de Investigații nr. 34 din Aprilie 2013 sub titlurile „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro" si „ Cartelul lui H. /Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane Euro ", precum si încalcarea prin intermediul acestuia a dreptului la imagine al reclamantei persoana juridica si respectiv, a dreptului la imagine, demnitate, onoare si reputație al reclamanților persoane fizice, obligarea pârâților in solidar, la plata sumei de 10.000 Euro către fiecare reclamant persoana fizica, reprezentând daune morale pentru atingerea adusa dreptului la imagine, demnitate, onoare si reputație al acestora, obligarea paraților sa publice pe propria cheltuiala, dispozitivul hotărârii in cazul admiterii cererii introductive, in cadrul publicației on-line ziaruldeinvestigatii.ro, in cadrul revistei Jurnal de Investigații si in alte doua ziare de circulație naționala, respectiv „Evenimentul Zilei" si „România Libera", obligarea paratului P. S. sa înlăture de pe pagina de internet ziaruldeinvestigatii.ro si din arhiva acestei publicații on-line, articolul intitulat „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro" apărut in data de 22.04.2013 si a tuturor comentariilor la acesta, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că medicina veterinara este una dintre profesiile reglementate sectorial prin Directiva

Parlamentului si a Consiliului European, nr. 2005/36/CE, privind recunoașterea

calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 255 din 30

septembrie 2005 si transpusa in legislația naționala prin H.G. nr. 860/06.06.2004,

publicata in Monitorul Oficial nr. 529 din 11 iunie 2004.

Exercitarea profesiei de medic veterinar este reglementata prin Legea nr. 160/1998, republicata, cu modificările si completările ulterioare, același act normativ reglementând organizarea si funcționarea Colegiului M. Veterinari din România, ca forma de organizare autonoma, neguvernamentala, apolitica si nonprofit, care reprezintă interesele si apară drepturile profesionale ale membrilor sai.

La nivel executiv, din conducerea acestei organizații profesionale fac parte V. A. in calitate de Președinte, L. H. in calitate de P. Vicepreședinte, A. I. B. in calitate de Vice-P., N. A. O. in calitate de Vice-P. si M. D. in calitate de Secretar.

In prima jumătate a anului 2012, sub pretextul unui demers de armonizare a normelor

sanitar-veterinare cu legislația naționala si cu normele comunitare aplicabile in domeniu,

Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara si pentru Siguranța Alimentelor a emis Ordinul

nr. 41 din 03.05.2012, publicat in Monitorul Oficial nr. 295/04.05.2012.

Ulterior publicării, apreciind ca emiterea actului mai sus arătat s-a făcut cu incalcarea flagranta a legislației naționale privind obținerea avizului obligatoriu al Ministerului Afacerilor Europene, in lipsa notificării prealabile a Comisiei Europene, cu nesocotirea Directivelor Parlamentului si ale Consiliului European nr. 98/34/CE, 2001/82/CE si 2006/123/CE. precum si cu nerespectarea legislației interne ,C. M. Veterinari din România a solicitat emitentului revocarea lui, iar ulterior, a solicitat Instanțelor competente si respectiv anularea ca urmare a unor motive flagrante de nelegalitate si inoportunitate.

Cererea de suspendare a Ordinului nr. 41/2012 a fost admisa prin Sentința civila nr. 6821 pronunțata de Curtea de Apel București la data de 29.11.2012. Ulterior, aceasta hotărâre de suspendare a rămas irevocabila prin Decizia civila nr. 5937 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție la data de 25.06.2013.

Prin Sentința civila nr. 1512/29.04.2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de C. administrativ si fiscal, a dispus anularea Ordinului ANSVSA nr. 41/03.05.2012 ca nelegal.

Au mai arătat reclamanții că toate instanțele investite cu suspendarea si respectiv, anularea Ordinului nr. 41/2012, au reținut ca acest act cu caracter normativ este nelegal, fiind emis cu incalcarea flagranta a normelor si directivelor Europene, a legislațiilor naționale incidente si a procedurilor de autorizare din partea organelor statului si a Comisiei Europene.

Dupa pronunțarea hotărârii de suspendare, dar inainte de confirmarea acesteia in recurs si de anularea Ordinului nr. 41/2012, in publicația on-line ziaruldeinvestigatii.ro si in revista Jurnal de Investigații, ambele editate de paratul P. S., a aparul un articol scris de B. DANUL, intitulat „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro " si respectiv, „ Cartelul lui H. /Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane Euro ".

Consideră reclamanții că prin expresiile insultătoare si afirmațiile calomnioase, cuprinse în acest articol de presa s-a incercat si s-a reușit denigrarea voluntara a Colegiului M. Veterinari din România si a organelor acestuia de conducere, fiind incalcate drepturile la imagine, demnitate, onoare si reputație ale acestora.

Din perspectiva expresiilor insultătoare si a afirmațiilor calomnioase, in titlul si cuprinsul articolul rubricat menționează reclamanții că evidențiază in mod negativ următoarele pasaje:

„Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro [...]. Cartelul lui H. /Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane Euro.

Prinsa intre afacerile de peste 500 milioane de euro pe an ale industriei de medicamente veterinare si interesele conducerii Colegiului M. Veterinari din România (CMVRO), sănătatea cetățenilor României este grav amenințata. Oamenii de afaceri din domeniu si conducerea organizației profesionale a medicilor veterinari au bătut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar, in special antibioticele si antiparazitarele, sa poată fi, in continuare, distribuite la liber, fără nici un control real. Acest tip de comerț are efecte catastrofale asupra romanilor [...].

Conducerea Colegiului M. Veterinari (CMVRO) pune in pericol sănătatea romanilor prin blocarea in instanța a Ordinului nr. 41 din 3 mai 2012 [...]. Cum e posibil ca medicii veterinari sa fie faultați tocmai de cei care ar trebui sa le reprezinte interesele ? Ei bine, atunci cand potul este de jumătate de miliard de euro totul este posibil. Nici culoarea politica nu mai contează.

Președintele CMVRO, conf.univ.dr. V. A., alături de primvicepresedintele dr. L. H., de vicepreședinții pr of.univ.dr. A. B., conf.univ.dr. A. O. si de secretarul Colegiului - conf.univ.dr. M. D., servesc astfel interesele comerciale uriașe ale producătorilor și distribuitorilor de medicamente de uz veterinar . Aceștia îl au in frunte pe omul de afaceri S. P. S., cel care a preluat, ., Institutul Pasteur [...] si cel mai mare distribuitor in domeniu.

[...] ceea ce este extrem de grav, dincolo de afectarea intereselor breslei, este faptul ca V. A., L. H., M. D. si ceilalți membri ai grupării organizate din fruntea CMVRO, prin acțiunea de suspendare in instanța a Ordinului nr. 41/2012 trec peste toate semnalele, avertizările si recomandările făcute de Federația M. Veterinari din Europa si de Comisia Europeana [...].

Presiune pe A. si H.- [...] prin acțiunea lui A. si a celorlalți membrii ai conducerii CMVRO, veterinarul este aruncai . si far a sorti de izbânda cu samsarii de medicamente [...]. Conducerea CMVRO urmărește un singur scop: favorizarea vădita a producătorilor si distribuitorilor de medicamente veterinare, al căror interes este de a vinde oricât, oricui si oriunde, in detrimentul medicilor veterinari de libera practica [...].

[...] toate aceste lucruri sunt arhicunoscute de președintele CMVRO, V. A. (PDL) si de primvicepresedintele Colegiului, L. H. (PSD), astfel incat decizia conducerii CMVRO poate duce cu gândul la o presiune foarte mare din partea producătorilor si distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, fara a putea comensura insa si cifra in euro la care ar putea ajunge aceasta presiune.

D. si alti cativa guru ai învățământului medical veterinar romanesc ar fi exercitat presiuni extraordinare asupra autorului si semnatarului Ordinului nr. 41/2012, fostul președinte al ANSVSA, dr. R. Roatis Chetan, presiuni care au variat de la sume mari de bani oferite pentru a nu emite ordinul respectiv si pana la amenințări cu demiterea din funcție. Ceea ce s-a si intamplat. In mai 2012, premierul V. P. l-a demis din funcția de președinte al ANSVSA pe dr. Roatis Chetan.

Dar Ordinul era deja aplicabil, asa incat gruparea organizata din fruntea CMVRO a atacat in instanța actul normativ care apară sănătatea romanilor [...]. "

Reclamanții au mai susținut că din perspectiva normelor comunitare, a Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Constituției Romanici si a legislației naționale, expresiile insultătoare si afirmațiile calomnioase regăsite in cuprinsul unui articol de presa, reprezintă o atingere grava adusa drepturilor la imagine, demnitate, onoare si reputație ale persoanelor vizate.

Consideră de asemenea că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii solidare a celor doi parați, autor si editor al articolului, respectiv proprietar al domeniul de internet ziaruldeinvestisatii.ro si al revistei Jurnal de Investigații.

Reclamanții au mai arătat că în cazul de fata, fapta ilicita a autorului si editorului de presa, respectiv proprietarul mijlocului de multiplicare (domeniului de internet), consta in atingerea adusa drepturilor la imagine, demnitate, onoare si reputație ale reclamanților.

Noțiunile de imagine, demnitate, onoare, reputație si implicit, drepturile care le reglementează, sunt definite in Art. 72, Art. 75 C.civ., precum si in practica si doctrina in materie.

Reclamanții au învederat ca fapta ilicita a celor doi parați consta in următoarele atingeri aduse personalității si respectiv, imaginii reclamanților:

Astfel, în cuprinsul articolului s-au folosit cuvinte si expresii jignitoare, insultătoare,

care privesc in mod explicit persoana reclamanților. Conducerea CMVRO a fost in mod repetat catalogata drept "grupare organizata ", cu trimitere evidenta la infracțiunile care folosesc aceasta noțiune si acest tip de asociere. S-a dorit evidențierea unui pretins caracter ilicit al modului in care este condus CMVRO, lezându-se concomitent onoarea, reputația si demnitatea membrilor de conducere, dar si imaginea organizației profesionale.

In același sens si cu același scop, C. M. Veterinari a fost individualizat încă din titlul articolului, cu expresiile "cartelul veterinarilor" si "cartelul lui H.", menite sa inducă subliminal idea de apartenența la un grup infracțional.

In mod ironic si evident peiorativ, reclamanții persoane fizice au fost caracterizați ca fiind "guru ai învățământul medical veterinar ", urmarindu-se minimalizarea meritelor lor in dezvoltarea acestui domeniu medical si a invatamantului de profil.

Prin toate aceste expresii insultătoare s-a urmărit si s-a creat o stare contrara demnității reclamanților, o trecere de la starea ce se intemeiaza pe respectul personalității morale a acestora, la o stare contrara, ce a infrant in mod ilicit acel drept de a fi la adăpostul oricăror atingeri privitoare la onoare.

Au mai arătat că în cuprinsul articolului au fost făcute afirmații calomnioase in privința

tuturor reclamanților cu intenția de a lovi in demnitatea acestora si in imaginea CMVRO prezentandu-i ca fiind persoane/organisme incorecte, necinstite si imorale, nedemne de prețuirea si respectul de care se bucura in fata semenilor.

S-a afirmat astfel despre CMVRO ca „ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro " si ca impreuna cu afaceriștii din domeniul distribuției de medicamente „ar fi bătut palma pentru ca medicamentele de uz veterinar sa poată fi in continuare, distribuite la liber, fără niciun control real".

Pentru a întări afirmația si a fi sigur ca efectul dorit este maxim, autorul a reluat afirmația calomnioasa in cuprinsul articolului, arătând in mod explicit ca "acest tip de comerț are efecte catastrofale " iar ,, conducerea Colegiului M. Veterinari pune in pericol sănătatea romanilor".

Paratul nu s-a ferit sa ofere o explicație a ceea ce considera a fi o culpa a reclamanților si sa lovească încă o data in onoarea si prestigiul acestora, reliefând in mod calomnios motivul pentru care medicii veterinari ar fi „faultați tocmai de cei cărora ar trebui sa le reprezinte interesele". Se arătat astfel ca „atunci cand potul este de jumătate de miliard de euro totul este posibil - nici culoarea politica nu mai contează".

Afirmarea "efectelor catastrofale asupra sănătății romanilor" si respectiv, a "molimei de 500 milioane Euro", reprezintă prin ea însăși o calomnie, o afirmație nereala si nesustinută. Scopul ei evident este acela de asociere cu CMVRO si de a lovi astfel in prestigiul, onoarea si reputația de care aceasta organizație se bucura in rândul medicilor veterinari.

Concomitent, s-a lovit in aprecierea si respectul de sine pe care reclamanții le aveau fata de ei insisi, dar si in prestigiul dobândit prin meritele demonstrate in viata politica si cetățeneasca, in plan personal, profesional si intelectual.

Contrar celor afirmate in articol, nici C. M. Veterinari si nici conducerea acestuia, nu controlează si nu poate sa controleze, direct sau indirect, comerțul cu medicamente de uz veterinar.

CMVRO nu are legătura cu comerțul unor astfel de produse, nici din punct de vedere material si nici din punct de vedere organizatoric. Din punct de vedere organizatoric, circuitul medicamentelor de la producător către utilizator, este supravegheat de Autoritatea Naționala Sanitar Veterinara.

Ordinul nr. 41/2012, a cărui suspendare a fost invocata ca punct de plecare al afirmațiilor calomnioase, nu reprezintă nici primul si nici unicul act care a reglementat de-a lungul timpului controlul administrării de antibiotice, iar suspendarea si anularea lui, nu au fost solicitate pentru a elimina controlul autorităților, ci pentru a sancționa modul nelegal in care acest act a fost emis de către emitentul sau. In plus, este evident ca nici suspendarea si nici anularea nu au fost dispuse unilateral de către CMVRO, ci de către Instanțe (Curtea de Apel București si Înalta Curte de Casație si Justiție), cu deplina competenta si autoritate in domeniu.

Au mai arătat că atat C. M. Veterinari din România, cat si organele de conducere ale acestuia, au si au avut întotdeauna mandatul membrilor organizației profesionale, pentru toate acțiunile întreprinse.

Mandatul a fost acordat prin alegerea in funcție a membrilor comitetului executiv in acord cu statutele si regulamentele CMVRO, iar ulterior, prin votul liber exprimat in acest for de conducere.

Pe de altă parte semnatarul Ordinului 41/2012 nu a fost demis si cu atat mai puțin, nu a fost o victima a presiunilor CMVRO. Ordinul a fost emis in ultima zi a mandatului, președintele ANSVSA părăsind funcția ca urmare a incetarii acestui mandat si nu ca urmare a demiterii.

Reclamanții au menționat că motivele de nelegalitate si netemeinicie au fost verificate si confirmate, irevocabil in cazul cererii de suspendare, prin hotărâri ale Curții de Apel București si ale înaltei Curți de Casație si Justiție.

S-a confirmat astfel ca motivele care au determinat suspendarea/anularea Ordinului nr. 41/2012 nu au legătura cu cele calomnios afirmate prin intermediul articolului de presa, fiind reprezentate in mod obiectiv de aspecte menite sa apere interesele medicilor veterinari si finalmente, interesele consumatorilor de produse animale.

Nu in ultimul rand, s-a dovedit ca neaplicarea Ordinului 41/2012 nu produce consecințe asupra sanatatii si nu creaza un vid legislativ ce ar spori riscul apariției de produse alimentare, de origine animala, ce ar putea conține reziduri de antibiotice.

O minima verificare a actelor normative incidente in domeniu ar fi reliefat faptul ca nici legislația privind masurile de supraveghere si combatere a rezidurilor la produsele de origine animala si nici cea privind controalele efectuate de ANSVSA in acest scop, nu s-a născut la momentul apariției Ordinului nr. 41/2012.

Contrar celor afirmate fara temei de autorul articolului, suspendarea/anularea Ordinului nr. 41/2012 nu creează un pericol pentru sănătatea romanilor, nu avantajează in niciun mod producătorii sau distribuitorii de antibiotice si nu creaza niciun avantaj material pentru vreunul dintre reclamanți.

Consideră reclamanții că atat in cazul autorului cat si in cazul editorului de presa, respectiv al proprietarului mijlocului de difuzare, vinovăția este evidenta, aceștia facand si respectiv, permițând publicarea unor cuvinte/expresii insultătoare si a unor informații calomnioase care au afectat in mod semnificativ imaginea, onoarea si reputația reclamanților.

In raport de propriile norme deontologice, de garanțiile constituționale si de limitările libertății de exprimare prevăzute in Convenția Europeana a Drepturilor Omului, autorul articolului era obligat sa-si cenzureze limbajul si afirmațiile in limita faptelor despre care avea certitudinea ca sunt conforme realității.

Aceasta certitudine trebuia creata prin probe, prin culegerea informațiilor si a punctelor de vedere din partea tuturor părților implicate, prin studierea temeinica a problematicii pusa in discuție. Nici una din aceste obligații nu a fost indeplinita, articolul calomnios fiind redactat in mod total nedocumentat si nesustinut.

Raportat la gravitatea afirmațiilor calomnioase apărute in articolul de presa, toti cei 5 reclamanți au fost afectați in planul moral al personalității, onoarei si reputației lor, fiind pusi in situația de a trebui sa-si justifice public acțiunile (totalmente legale) de a suspenda si ulterior, anula Ordinul nr. 41/2012.

Urmare a acestui articol calomnios, a fost pusa la indoiala probitatea morala a reclamanților, au apărut alte articole de presa, au fost realizate emisiuni, reclamanții fiind de fiecare data pusi in situația de a explica legalitatea demersului lor si de a se disculpa fata de afirmațiile calomnioase ale paraților.

Prejudiciul moral produs este cu atat mai puternic cu cat articolul a apărut . ample presiuni mediatice asupra CMVRO si in general, asupra medicilor veterinari, cauzate de scandalurile cărnii de cal si a exporturilor nelegale de produse de origine animala.

Acest prejudiciu s-a produs inclusiv in sfera relațiilor politice si profesionale, reclamanții fiind aleși prin vot in organele de conducere ale CMVRO si dupa caz, in Parlamentul României. Aceste informații calomnioase au ajuns inclusiv la cunoștința propriilor studenți, reclamanților fiindu-le afectata in mod direct imaginea si autoritatea.

Au arătat reclamanții că există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâților săvârșită cu vinovăție și prejudiciul pretins, fără apariția articolului calomnios si a informațiilor insultătoare deduse judecații, onoarea, reputația si imaginea reclamanților nu ar fi fost afectate, nu ar fi fost puse sub semnul Îndoielii si astfel, prejudiciul moral incercat de aceștia nu s-ar fi produs.

Fiind vorba despre un prejudicii moral a cărui evaluare materiala nu poate fi in concret dovedita, aceasta apreciere este lăsata in sarcina Instanței, in raport de circumstanțele concrete ale cauzei, de reputația dovedita a celor prejudiciați, de gravitatea incalcarilor aduse onorei si imaginii acestora.

În drept au fost invocate dispozițiile Art. 252, A. 253 si Art. 257 C.civ raportat la Art. 58, Art. 72, Art. 73, Art. 1349 si urm. C.civ.. Legea nr. 504/11.06.2002 a audiovizualului, Art. 30 alin. (6) si (8), Art.31 alin. (4) Constituția României, Codul deontologic al ziaristului, Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1003 din 1993, Art. 10 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

In dovedire au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul ambilor parați, precum și orice altă dovadă a cărei necesitate de administrare va rezulta din dezbateri.

Pârâtul P. D. S. M. a depus la dosar întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive a iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare poziției sale procesuale pârâtul a arătat că în calitate de persoana fizică a achiziționat și deține trei domenii online, respectiv ziaruldeinvestigatii.ro. anchetepolitice.ro și anchetefinanciare.ro. În calitate de proprietar al domeniului ziaruldeinvestigatii.ro, în data de 10.01.2011 am încheiat Contractul de Comodat nr. 79B/10.01.2011 cu S.C. Investigații Online S.R.L., prin care a pus la dispoziție acesteia domeniul on-line ziaruldeinvestigatii.ro.

A mai arătat că încă de la acea dată, titular al drepturilor și obligațiilor ce derivă din administrarea acestui domeniu on-line, este exclusiv S.C. Investigații Online S.R.L., care conform obiectului contractului încheiat îl folosește pentru desfășurarea activitații societății editor al celor două publicații - ziaruldeinvcstigatii.ro si Jurnal de Investigații - este S.C. Investigații Online S.R.L, care prin conducerea redacției și a organelor sale administrative, realizează, decide, aprobă și publică materialele de presă.

A învederat că nu a întreprins nicio acțiune cu caracter calomnios și denigrator prin care să lezeze demnitatea și dreptul la imagine al reclamanților din prezenta cauză.

În drept au fost invocate disp. art. 205 c.pr.civ.

Pârâtul S. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea poziției sale procesuale pârâtul a arătat că în cuprinsul materialelor publicistice incriminate autorul nu a făcut nici o trimitere explicită la săvârșirea vreunei posibile infracțiuni de către reclamanții ce conduc și administrează CMVRO; Biroul Executiv al CMVRO, avându-i în componență pe reclamanți, este o structură organizatorică bine definită în sensul limbajului comun al unei „grupări organizate, ce-și desfășoară activitatea după reguli/proceduri strict reglementate, autorul nefăcând referire în articolele incriminate la „infracțiunile care folosesc această noțiune", mai ales că în Codul penal nu era și nu este prevăzută și sancționată infracțiunea de „grupare organizată" cum susțin reclamanții.

A mai arătat că analizarea pretinsului caracter insultător/denigrator al expresiilor "cartelul veterinarilor" și „guru al învățământului medical veterinar" trebuie făcută strict prin prisma definițiilor date de Dicționarul Explicativ la Limbii Române în condițiile în care, autorul articolelor de presă incriminate nu a făcut nici o afirmație vizând săvârșirea vreunei infracțiuni de către reclamanți, respectiv: Cartel-formă asociativă/uniune monopolistă a întreprinderilor economice din aceeași ramură care stabilesc condiții unitare de desfacere a mărfurilor de profil;guru-învățător,înțelept,filosof,mentor spiritual.

Pârâtul a mai susținut că este de notorietate faptul că reclamantul D. M., în calitatea sa de Director al .., cel mai important distribuitor de medicamente de uz veterinar ce deține rețele de peste 180 de farmacii de profil, acționar și al Institutului „Pasteur", cel mai important producător român de vaccinuri și antibiotice de uz veterinar, slujește interesele patronilor din industria farmaceutică si rețeaua de distribuție înaintea intereselor populației/„muritorilor de rînd" și a medicilor veterinari;faptul că ceilalți doi reclamanți, prin funcțiile deținute, i-au sprijinit necondiționat pe prietenii lor din rețea(„gruparea organizată") susmenționată chiar dacă interesele medicilor veterinari erau acelea de a nu se putea face nici o vânzare a vreunui medicament fără rețetă emisă de aceștia și prin unități de profil controlare direct de aceștia;faptul că procurarea necondiționată- „la liber" a antibioticelor de uz veterinar și administrarea necontrolată a acestora în hrana/tratamentul animalelor domestice afectează grav sănătatea oamenilor care consumă produce de origine animală;că o persoană care deține o poziție dominantă pe piața producătorilor și distribuitorilor de medicamente de uz veterinar, prin firmele pe care le deține/controlează/administrează se află într-un conflict evident de interese cu medicii veterinari pe care-i reprezintă prin prisma funcțiilor de conducere deținute la nivelul CMVRO și, mai ales, cu cele ale persoanelor consumatoare dc produse de origine animală;că prin suspendarea/anularea Ordinului ANSVSA nr.41/2012 ca urmare a demersurilor reclamanților se dă posibilitatea oricărei persoane, fără a avea calitatea de medic veterinar, de a deține și exploata puncte de desfacere a medicamentelor de uz veterinar.

Pârâtul a mai învederat că reclamanții nu au avut, contrar celor susținute prin acțiunea introductivă,un mandat din partea membrilor CMVRO pentru atacarea în instanță a ordinului nr.41/2012;faptul că în numeroase articole de presă sau emisiuni televizate publicate/difuzate înainte de apariția articolelor incriminate prin acțiunea introductivă s-au supus dezbaterii publice exact aceleași aspecte, spre exemplificare facând trimitere la reportajul anchetă „R. CU BUNĂ ȘTIINȚĂ" difuzat de postul TV Antena 3 la data de 03.03.2013 .

Pârâtul a menționat că anularea ordinului nr.41/2012 s-a făcut numai și exclusiv pentru considerente de ordin procedural precum și faptul că publicarea articolului s-a făcut numai după consultarea unor reputați specialiști în domeniu care și-au manifestat opoziția fățișă față de contrarietatea dintre interesele generale ale breslei medicilor veterinari și cele persoanele ale reclamanților.

A invocat faptul că formularea unor judecăți de valoare în legătură cu un fapt social, act de autoritate de larg interes public este incompatibilă cu obligația demonstrării realității factuale(Jerusalem c.Austria);că interesul public reprezintă factorul determinant al deosebirii dintre judecățile de valoare și simplele relatări în legătură cu situațiile factuale concrete, ori de cîte ori ziaristul face trimiteri/raportări la documente oficiale și redă declarațiile unor persoane publice buna sa credință este prezumată (Colombani c.Franța; Fressog .);că limitele criticii admisibile în cadrul libertății de exprimare sunt mult mai mari în privința persoanelor care exercită funcții sau îndeplinesc/au demnități publice percepute ca atare de publicul țintă al informației, fiind acceptabilă și o doză de exagerare, intresul public prevalînd față de apărarea interesului privat al persoanelor vizate chiar și atunci cînd se pune în dicuție reputația acestora (Nilsen & Johnsen c.Norvegia);

În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamanților și proba cu martori.

Cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință din data de 17.02.2015 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. S..

Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, probă administrată în cauză.

Analizând probatoriul administrat prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive instanța reține următoarele:

Referitor la pârâtul P. D. S. M. instanța reține că acesta deține ziaruldeinvestigatii.ro, iar în data de 10.01.2011, în calitate de proprietar al domeniului ziaruldeinvestigatii.ro, a încheiat Contractul de Comodat nr. 79B/10.01.2011 cu S.C. Investigații Online S.R.L., prin care a pus la dispoziție acesteia domeniul on-line ziaruldeinvestigatii.ro., având astfel legitimare procesuală pasivă.

Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara si pentru Siguranța Alimentelor a emis Ordinul nr. 41 din 03.05.2012, publicat in Monitorul Oficial nr. 295/04.05.2012.

C. M. Veterinari din România a solicitat emitentului revocarea Ordinului m, iar ulterior, a solicitat Instanțelor competente si respectiv anularea acestuia.

Prin Sentința civila nr. 1512/29.04.2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de C. administrativ si fiscal, a dispus anularea Ordinului ANSVSA nr. 41/03.05.2012 ca nelegal.

Dupa pronunțarea hotărârii de suspendare, dar înainte de anularea Ordinului nr. 41/2012, in publicația on-line ziaruldeinvestigatii.ro – 22.04.2013 si in revista Jurnal de Investigații-aprilie 2013, pârâtul S. M. sub pseudonimul B. DANUL, a scris articolul intitulat „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro " si respectiv, „ Cartelul lui H. /Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane Euro ".

În cuprinsul articolelor menționate se arată:

„Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro [...]. Cartelul lui H. /Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane Euro.

Dar Ordinul era deja aplicabil, asa incat gruparea organizata din fruntea CMVRO a atacat in instanța actul normativ care apară sănătatea romanilor [...]. "

În drept, potrivit art. 30 din Constituția României, reglementat la Titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, Capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale din Constituție, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile” (alin.1), „Cenzura de orice fel este interzisă” (alin.2), „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine” (alin. 6), respectiv „Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege”.

Din interpretarea dispoziției constituționale de mai sus, instanța reține opțiunea legiuitorului constituant de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertății de exprimare, prin instituirea inviolabilității sale, cu rezerva totuși că prin aceasta nu se poate aduce atingere demnității, onoarei, vieții private sau dreptului la propria imagine, afectarea acestora din urmă conducând la răspunderea civilă a persoanei care și-a manifestat libertatea de exprimare dincolo de limitele recunoscute prin textul constituțional.

Instanța mai învederează existența în Constituția României, la Titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, Capitolul I – Dispoziții comune, a art. 20, text potrivit căruia „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.” (alin.1), respectiv „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” (alin.2).

Astfel, instanța reține că prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, cu efecte juridice începând cu data de 20 iunie 1994, România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Protocoalele sale adiționale, adoptate la nivelul Consiliului Europei.

Potrivit art. 10 din Convenția amintită „Paragraf 1 - Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Paragraf 2 - Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute le lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

Libertatea de exprimare, apărată de articolul 10, ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de Convenție, stând chiar la baza noțiunii de “societate democratică” ce sintetizează sistemul de valori pe care este clădită Convenția. Această importanță cu totul deosebită a articolului 10 a fost subliniată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru prima dată în cauza Handyside împotriva Regatului Unit (hotărârea din 7 decembrie 1976), ideea fiind reluată apoi constant în toate cauzele ulterioare. Astfel, Curtea afirmă că “libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condițiile primordiale ale progresului său și ale împlinirii individuale a membrilor săi. Sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10, ea acoperă nu numai “informațiile” sau “ideile” care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci și acelea care ofensează, șochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere în absența cărora nu există «societate democratică»”.

Cât privește hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța își însușește interpretarea potrivit căreia acestea au dincolo de efectele inter partes și un efect erga omnes, consecință a autorității de lucru interpretat de care se bucură, în condițiile în care potrivit art. 32 din Convenție, misiunea specifică a instanței europene este interpretarea și aplicarea prevederilor acesteia, iar eficacitatea dreptului european al drepturilor omului nu ar putea fi variabilă potrivit calificărilor pe care acestea le-ar primi în sistemele de drept naționale ale statelor contractante, ci jurisprudența Curții constituie un instrument de armonizare a regimurilor juridice naționale ale drepturilor omului ale statelor contractante prin luarea în considerare a standardului minim de protecție dat de prevederile Convenției.

Revenind la dispozițiile art. 10 din Convenție, instanța învederează că acestea apără libertatea de exprimare a opiniilor și ideilor, precum și cea de informare, fără nicio constrângere, prin mijloace tehnice diverse, de la cele tradiționale la cele mai moderne, privind opinii și informații politice, sociale sau economice, expresia artistică și informații cu caracter comercial.

Dreptul garantat de articolul 10 nu este însă unul absolut. Paragraful 2 permite restrângerea exercitării acestuia în ipoteza în care folosirea libertății de exprimare este îndreptată împotriva anumitor valori pe care statul le poate în mod legitim apăra sau chiar împotriva democrației însăși. Restricțiile aduse libertății de exprimare vor fi însă controlate de Curtea europeană prin aplicarea unei serii de principii de interpretare a dispozițiilor articolului 10 din Convenție cristalizate în cadrul jurisprudenței referitoare la acesta. Astfel, Curtea afirmă că limitarea adusă de stat acestui drept este contrară Convenției dacă nu îndeplinește cele trei condiții cumulative enumerate în paragraful 2: a) să fie prevăzută de lege; b) să urmărească cel puțin unul dintre scopurile legitime prevăzute de textul Convenției și c) să fie necesară, într-o societate democratică, pentru atingerea acelui scop (a se vedea în acest sens hotărârea CEDO din 17 decembrie 2004 C. și M. împ. României, par. 85 și urm., publicată în Monitorul Oficial nr. 501/14.06.2005; hotărârea CEDO din 7 octombrie 2008 B. împotriva României, par. 31 și urm., publicată în Monitorul Oficial nr. 304/08.05.2009; hotărârea CEDO din 28 septembrie 2004 S. și P. împotriva României, par. 35 și urm., publicată în Monitorul Oficial nr. 484/08.06.2005).

Cât privește prima condiție dintre cele menționate mai sus, instanța reține că ingerința adusă libertății de exprimare trebuie să se bazeze pe o dispoziție normativă existentă în dreptul intern, înțelegând prin acesta atât actul legislativ cu valoare normativă generală ce emană de la puterea legiuitoare, cât și o normă cu o forță juridică inferioară legii în sens formal, dar și jurisprudența rezultată din activitatea instanțelor judecătorești, cu mențiunea că acestea trebuie să întrunească două condiții fundamentale, respectiv să fie accesibile și previzibile destinatarului ( a se vedea hotărârea CEDO din 26 aprilie 1979 cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, par. 49 – disponibilă pe pagina de Internet a Curții Europene a Drepturilor Omului - www.echr.coe.int).

A doua condiție dintre cele menționate mai sus implică analiza existenței unuia dintre scopurile legitime instituite limitativ de par. 2 al articolului 10 din Convenție, respectiv securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

În sfârșit, cea de-a treia condiție, pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea libertății de exprimare garantată de art. 10 din Convenție, presupune ca ingerința să fie necesară într-o societate democratică, în sensul de a corespunde „unei nevoi sociale imperioase”, iar argumentele invocate de autoritățile naționale pentru a justifica ingerința să fie „pertinente și suficiente”, măsura de limitare a libertății de exprimare trebuind să fie "proporțională cu scopurile legitime urmărite", asigurându-se un just echilibru între, pe de o parte, protecția libertății de exprimare consacrată de art. 10 și, pe de altă parte, interesul general de apărare a dreptului terțului care invocă depășirea limitelor libertății de exprimare (a se vedea hotărârea C. și M. citată anterior, par. 88 – 90).

Instanța mai învederează că în jurisprudența Curții se acordă presei un rol indispensabil de “câine de pază” într-o societate democratică, cu mențiunea că deși presa nu trebuie să depășească anumite limite, ținând în special de protecția reputației și a drepturilor celuilalt, totuși îi revine sarcina de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale, informații și idei asupra unor chestiuni politice, precum și asupra altor subiecte de interes general (a se vedea paragraful 93 din hotărârea C. și M. citată anterior în care se face trimitere la hotărârile CEDO De Haes și Gijsels împotriva Belgiei din 24 februarie 1997, par. 37, T. împotriva Luxemburgului, cererea nr. 38.432/97, par. 45, și Colombani și alții împotriva Franței, cererea nr. 51.279/99, par. 55).

Totodată, se impune a fi menționat că, din analiza jurisprudenței Curții, rezultă că atunci când ne aflăm în prezența afirmațiilor critice pe care presa le face cu privire la oamenii politici, fie că aceștia ocupă deja funcții publice sau nu, controlul european este total, iar protecția Convenției este maximă. În acest sens, instanța constată că în hotărârea CEDO din 8 iulie 1986 Lingens împotriva Austria, par. 42 alin. 2, Curtea consideră că „limitele criticii admisibile sunt mai largi în privința unui om politic, vizat în această calitate, decât a unui individ obișnuit; spre deosebire de acesta din urmă, omul politic se expune în mod inevitabil și conștient unui control strict al faptelor și afirmațiilor sale atât din partea ziariștilor cât și a masei cetățenilor. El trebuie, prin urmare, să dea dovadă de o mai mare toleranță”.

Instanța mai constată că în aceeași hotărâre Lingens împotriva Austria, Curtea a stabilit o foarte importantă distincție între afirmarea unor fapte și cea a unor judecăți de valoare, urmând a se avea în vedere că “existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”. Astfel, « dacă concretețea primelor se poate dovedi, următoarele nu-și pot demonstra exactitatea. Pentru judecățile de valoare, această cerință este irealizabilă și aduce atingere libertății de opinie în sine, element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 (conform hotărârii din 14 octombrie 2008 P. împotriva România, par. 41, preluând cauza Lingens citată anterior, par. 46 și decizia din 8 septembrie 2005 I. împotriva României, cerere nr._/03). Nu e mai puțin adevărat că faptul de a acuza anumite persoane implică obligația de a furniza o bază reală suficientă și că inclusiv o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază reală (conform hotărârii din 14 octombrie 2008 P. împotriva România, par. 42, preluând cauza I. citată anterior și C. și M. citată anterior, par. 98-101) ».

Hotărârile Curții de la Strasbourg – a se vedea în acest sens cu titlu exemplificativ hotărârea din 28 septembrie 1999 D. împotriva România, par. 49 – 50, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/20.06.2000 sau hotărârea din 25 mai 1999 Bladet Tromso și Stensaas împotriva Norvegia, par. 65 și urm., disponibilă pe pagina de internet a Curții Europene a Drepturilor Omului www.echr.coe.int - indică clar principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmațiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanțe în situația în care analizează o acuzație de atingere a reputației sau demnității, elementul determinant trebuind să fie buna credință a autorului afirmațiilor. În consecință, atunci când persoana acuzată de săvârșirea unui delict de presă nu poate dovedi integral exactitatea afirmațiilor făcute, este necesară analiza atitudinii subiective a acesteia în raport atât cu adevărul afirmațiilor sale, cât și cu scopul demersului jurnalistic, verificându-se dacă s-a urmărit informarea opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-și astfel datoria de a răspândi informații și idei asupra unor subiecte de interes general, chiar dacă aceasta implică uneori în mod inerent afectarea reputației persoanei vizate, sau a avut numai intenția de a afecta în mod gratuit reputația acesteia.

Se impune a fi menționat și că în jurisprudența sa – hotărârea Bladet Tromso și Stensaas împotriva Norvegia, citată anterior, par.63, hotărârea D. împotriva România, citată anterior, par. 49 – Curtea a admis că libertatea de exprimare a ziariștilor presupune o posibilă doză de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecățile de valoare pe care le formulează.

În cauza de față, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța constată că invocând și dispozițiile art. 1357 C.civ. reclamanții au solicitat instanței sa constate caracterul denigrator al articolului apărut in publicația on-line ziaruldeinvestigatii.ro din 22.04.2013 precum si in revista Jurnal de Investigații nr. 34 din Aprilie 2013 sub titlurile „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro" si „ Cartelul lui H. /Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane Euro ", precum si încalcarea prin intermediul acestuia a dreptului la imagine al reclamantei persoana juridica si respectiv, a dreptului la imagine, demnitate, onoare si reputație al reclamanților persoane fizice, obligarea pârâților in solidar, la plata sumei de 10.000 Euro către fiecare reclamant persoana fizica, reprezentând daune morale pentru atingerea adusa dreptului la imagine, demnitate, onoare si reputație al acestora, obligarea paraților sa publice pe propria cheltuiala, dispozitivul hotărârii in cazul admiterii cererii introductive, in cadrul publicației on-line ziaruldeinvestigatii.ro, in cadrul revistei Jurnal de Investigații si in alte doua ziare de circulație naționala, respectiv „Evenimentul Zilei" si „România Libera", obligarea paratului P. S. sa înlăture de pe pagina de internet ziaruldeinvestigatii.ro si din arhiva acestei publicații on-line, articolul intitulat „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane euro" apărut in data de 22.04.2013 si a tuturor comentariilor la acesta.

Cât privește disp. art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin. (1) din Noul Cod Civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Instanța reține că acestea constituie temeiul legal pentru consacrarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie înțelegând prin aceasta ansamblul de norme legale și principii de drept potrivit cărora intervine obligația de reparare a prejudiciului cauzat unei persoane ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite. Astfel, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate ca raport cauză-efect între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Pentru lămurire, instanța mai arată că prin prejudiciu se înțelege rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, fie sub aspect patrimonial, fie sub aspect moral, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, iar fapta ilicită desemnează orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane.

Față de cele arătate în precedent, instanța apreciază că în cauza de față problema dedusă spre soluționare este aceea de a lămuri dacă prin articolele menționate, au fost respectate limitele libertății de exprimare astfel cum își găsește aceasta consacrarea în art. 30 din Constituția României și art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau dacă, cu încălcarea acestora și cu rea-credință, s-a produs afectarea reputației reclamanților, de natură a atrage în sarcina pârâților obligația de reparare a prejudiciului cauzat acestora.

În ceea ce privește analiza condițiilor necesare pentru angrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților, instanța reține întrunirea acestora.

În acest context, fapta ilicită este reprezentată de afirmarea în spațiul public, a unor fapte neadevărate, respectiv a unor fapte de corupție care ar fi fost săvârșite de reclamanți în apărarea intereselor lor economice punând în pericol sănătatea publică.

Dar,demersul întreprins în vederea anulării Ordinului ANSVSA nr. 41/03.05.2012 nu poate conduce, prin el însuși și fără absolut nici un alt element probator, la concluzia comiterii de către reclamanți a unor fapte de natură să pună în pericol sănătatea publică, pârâtul S. M. având posibilitatea să se informeze cu privire la motivele care au dus la anularea Ordinului, precum și cu privire la faptul că reclamanții persoane fizice au fost mandatați ca în numele CMVRO și a medicilor veterinari să anuleze în instanță Ordinul nr.41/2012, ordin care a fost anulat pentru nelegalitate de către Curtea de Apel București printr-o sentință irevocabilă..

Până în prezent nu există nici un element probator care să-i fi conferit pârâtului o minimă bază factuală pentru a-și justifica acuzațiile aduse reclamanților.

Raportat la informațiile aduse la cunoștința publicului, instanța apreciază că pârâtul S. M. nu s-a întemeiat în redactarea și publicarea articolului pe o bază factuală de natură a conferi verosimilitate informațiilor de care dispunea, afirmațiile sale fiind de natură să aducă grave atingeri imaginii publice și reputației profesionale a reclamanților.

Cât privește buna credință a autorului articolului incriminat, instanța apreciază că pârâtul ar fi urmărit ca scop prin publicarea articolului cunoscând absența unei minime baze factuale și fără consultarea reclamanților, discreditarea lor, respectiv afectarea reputației acestora.

Mai mult, pârâtul a fost angajat în postul de consilier de imagine relația mass-media la Cabinetul Președintelui A.N.S.V.S.A, având posibilitatea să-și asigure baza factuală a articolelor pe care le-a semnat.

Observând considerentele anterior expuse cu privire la prejudiciului moral suferit de reclamant, instanța apreciază că paguba produsă poate fi acoperită prin acordarea unor despăgubiri morale în sumă de 1000 euro.

În ceea ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele europene nu prevăd un mod concret care să repare pe deplin daunele morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

În speță, instanța apreciază că acordarea sumei de 1000 Euro, cu titlu de despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului moral cauzat reclamanților este una corectă, această sancțiune fiind justificată, rezonabilă și proporțională.

Referitor la pârâtul P. D. S. M. instanța având în vedere calitatea acestuia de deținător domeniul on-line ziaruldeinvestigatii.ro., va dispune în aplicarea disp. art. 1357 C. civ. coroborat cu art. 30 alin. 6 din Constituția României și art. 8 și art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligarea în solidar cu pârâtul S. M. la plata către reclamanții, persoane fizice, a următoarelor sume: suma de 1.000 Euro reclamantului V. A.; suma de 1.000 Euro reclamantului L. H.; suma de 1.000 Euro reclamantului A. S. B.; suma de 1.000 Euro reclamantului N. A. O., suma de 1.000 Euro reclamantului M. D., în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății .

Va obliga pârâții să publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotărârii în publicația on-line ziaruldeinvestigații.ro și în revista Jurnal de Investigații și în alte două ziare de circulație națională, respectiv “ Evenimentul Zilei “ și România Libera “.

Va obliga pârâtul P. S. să înlăture de pe pagina de internet ziaruldeinvestigații.ro și din arhiva acestei publicații a articolului intitulat „„Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane Euro”, apărut în data de 22.04.2013 și a tuturor comentariilor la acesta.

În temeiul disp. art. 455 c.pr.civ. va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de 106 lei pentru fiecare reclamant reprezentând taxă timbru și către reclamanta C. M. Veterinari din România suma de 5.651,12 lei, onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, acțiunea, astfel cum a fost precizată privind pe reclamanții C. M. VETERINARI DIN ROMANIA, A. V., N. A. O., A. I. B., M. D., H. L. toți reclamanții cu domiciliu procesual ales la Avocat R.I.Ciocaniu cu sediul în București, ..27, CORP A, . în contradictoriu cu P. D. S. M. domiciliat în sector 2, București, ., ., . de pârât, M. S. domiciliat în București, .. 305, ., ., . în calitate de pârât. .

Constată că prin articolul apărut în publicația on-line ziaruldeinvestigații.ro din 22.04.2013 precum și în revista Jurnal de Investigații nr.34 din aprilie 2013 sub titlurile „Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane Euro”, “ Cartelul lui H./Cartelul veterinarilor, molima de 500 milioane de Euro “ s-a încălcat dreptul la imagine al reclamantei C. M. Veterinari din România, respectiv dreptul la imagine, demnitate, onoare și reputație al reclamanților.

Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamanților, persoane fizice, următoarele sume: suma de 1.000 Euro reclamantului V. A.; suma de 1.000 Euro reclamantului L. H.; suma de 1.000 Euro reclamantului A. S. B.; suma de 1.000 Euro reclamantului N. A. O., suma de 1.000 Euro reclamantului M. D., în echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății .

Obligă pârâții să publice pe cheltuiala lor dispozitivul hotărârii în publicația on-line ziaruldeinvestigații.ro și în revista Jurnal de Investigații și în alte două ziare de circulație națională, respectiv “ Evenimentul Zilei “ și România Libera “.

Obligă pârâtul P. S. să înlăture de pe pagina de internet ziaruldeinvestigații.ro și din arhiva acestei publicații a articolului intitulat „„Cartelul Veterinarilor ne îmbolnăvește pentru 500 milioane Euro”, apărut în data de 22.04.2013 și a tuturor comentariilor la acesta.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. S..

Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamanților suma de 106 lei pentru fiecare reclamant reprezentând taxă timbru și către reclamanta C. M. Veterinari din România suma de 5.651,12 lei, onorariu avocat.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.05.2015.

PREȘEDINTE, pentru GREFIER,

P. M. D. A.

promovat la TB semnează grefierul șef

Red. Jud P.M 5 ex/ 10.02.2016

← Plângere contravenţională. Hotărâre din 18-12-2015,...		Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-06-2015,... →

Acţiune în constatare. Sentința nr. 5230/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 5230/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI