Acţiune în constatare. Sentința nr. 2168/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2168/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2168/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2168
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER: C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, formulată de reclamanții V. C. și V. R. M., ambii cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat V. I. N. din București, ..37, . 3 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMANIA S.A, cu sediul în sector 2, București, ., ..
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință publică din data de 02.02.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 09.02.2015, pentru data de 16.02.2015 și pentru data de astăzi, 23.02.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 21.07.2014 sub nr._ reclamanții V. C. și V. R. M., au chemat în judecată pe pârâta S.C. V. ROMANIA S.A solicitând instanței, solicitând instanței, prin petitul acțiunii, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a Convenției de credit nr._/04.10.2007, respectiv a următoarelor clauze abuzive din acest contract de credit:
1.clauza abuzivă cuprinsă în art.3 lit.d din Condițiile speciale ale Convenției, cu consecința modificării prevederilor acesteia respectiv, a aplicării retroactive, începând cu data încheierii convenției de credit la care dobânda este curentă, a ratei dobânzii în conformitate cu indicele LIBOR CHF;
2. clauzele abuzive cuprinse în Secțiunea 10 (10.1 pct.a,b,c; 10.2) „Costuri suplimentare„ din Condițiile generale ale Convenției, cu consecința eliminării lor;
3. clauzele abuzive cuprinse în Secțiunea 8 „Scadența anticipată„ - art.8.1 lit.a, liniuțele a 2-a și a 3-a, lit.c, lit.d din Condițiile generale ale Convenției, cu consecința eliminării lor;
4. clauzele abuzive cuprinse în Secțiunea 3 „Costuri„ – art.3.5 „Comision de risc„ din Condițiile generale respectiv, art.5 lit.a din Condițiile speciale, cu consecința eliminării acestora, respectiv a restituirii prestațiilor reprezentând contravaloarea sumelor plătite cu acest titlu;
5. aplicarea principiului impreviziunii și adaptarea convenției, respectiv stabilirea cursului de schimb CHF – L. la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, având în vedere că în mod abuziv riscul valutar este stabilit exclusiv în sarcina împrumutatului;
6. aplicarea principiului impreviziunii și adaptarea convenției, respectiv denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din Regulamentul Valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională.
Prin motivarea cererii reclamanta a mai solicitat:
- restituirea comisionului de risc, în principal a sumei de 10.408,95 CHF plătită în baza Convenției de credit, calculată în lei la cursul zilei de 17.07.2014 stabilit de BNR, leu-chf, respectiv 38.078,2 lei, iar în subsidiar, restituirea sumei de 10.270,20 CHF (10.408,95 CHF reprezentând total comision de risc plătit până la data prezentei – 138,75 CHF reprezentând comision integral aplicat la soldul creditului conform contractului = 10.270,20 CHF suma plătită în mod nedatorat și încasată în plus);
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a dobânzii legale pentru sumele reprezentând comision de risc încasat în mod nelegal (la valoarea arătată mai sus) calculată pentru fiecare sumă în parte, de la data plății până la data restituirii efective către reclanți;
- obligarea pârâtei la plata daunelor morale în valoare de 2000 CHF (câte 1000 CHF pentru fiecare reclamant în parte) calculate în lei, la cursul leu-chf stabilit de BNR de 7316,40 lei;
- obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii aplicată contractului de credit, începând cu data încheierii contractului de credit și până în prezent, în sensul raportării la indicele Libor-CHF;
- stabilirea cursului de schimb CHF – L. la momentul semnării contractului (1.988 lei/1 CHF la data de 14.10.2007), curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului;
- stabilirea derulării convențiilor de credit în continuare, modificate conform celor arătate mai sus;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a învederat că, la data de 04.10.2007 reclamanții au încheiat cu pârâta un contract de credit pentru suma de 92.500 CHF - Convenția de credit nr._/04.10.2007 – cu garanție ipotecară de prim rang și atunci când au încheiat contractul Banca nu a negociat și implicit nu a operat nici cea mai mică modificare în cuprinsul standard al modelului tipizat de contract de adeziune pe care reclamanții l-au semnat, Banca având intenția manifestă de a-și asigura în mod discreționar poziția dominantă în ceea ce privește întinderea și cuprinsul obligațiilor contractuale impuse reclamanților. Banca deși știa că moneda CHF este un produs toxic, necontrolabil, cu rea-credință i-a determinat pe reclamanții să încheie contractul în moneda CHF de care aceștia nu știau nimic, spunându-le că este cel mai bun produs pe care îl pot achiziționa, că dobânda este mică și fixă pe toată perioada creditului, că rata este la fel de mică și o pot plăti fără nicio problemă din veniturile lor.
S-a mai susținut că, contrar regulilor contractuale fundamentale, comisionul de risc nu este definit în contractul de credit, ci este numai menționat, la modul general, ca fiind datorat doar pentru simpla punere la dispoziție a creditului. În plus, din cuprinsul textului art.3.5 din Condițiile generale ale Convenției lipsesc su desăvârșire criteriile în baza cărora Banca poate pretinde Imprumutatului un comision de risc pentru punerea la dispoziție a creditului, ceea ce permite pârâtei o conduită discreționară în derularea convenței de credit.
Reclamanții au mai precizat că, convenția de credit este un contract standard în sensul art.4 alin.2 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și, fiind încheiată cu încălcarea Legii nr.193/2000, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.969 Cod civil, potrivit căruia ”Convențiile legal făcute au putere de lege între părți”.
În acest sens, s-a subliniat că, odată cu . OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori s-au adresat pârâtei prin notificare solicitându-i modificarea convenției de credit, în sensul, pe de o parte, a eliminării clauzelor vădit abuzive în lumina noilor prevederi exprese ale ordonanței, iar pe de altă parte, a modificării clauzelor contrare acelorași dispoziții exprese imperative ale ordonanței, însă pârâta a refuzat cu rea-credință înlăturarea comisionului de risc și l-a menținut rebotezat sub denumirea de comision de administrare pe toată durata convenției cu aceeași valoare procentuală.
Privitor la clauza prevăzută la art.3 lit.d din Condițiile speciale ale Convenției de credit reclamanții au arătat că acestă clauză:
- contravine dispozițiilor comunitare cuprinse în Directiva 93/13/CEE/1993 conform cărora Banca nu are dreptul să revizuiască unilateral rata dobânzii (lit.k din Anexă), iar clauzele sunt prezentate în scris consumatorului și întotdeauna redactate într-un limbaj clar și inteligibil (art.5 din Directivă);
- încalcă norma de la art.1 din Anexa Legii nr.193/2000, conform căreia este abuzivă acea clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica unilateral rata dobânzii, în lipsa unor motive întemeiate prevăzute în contract și fără o informare imediată a clientului. Prin motiv prevăzut în contract, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, previzibilă, de natura să-i confere clientului certitudinea, încă de la începutul încheierii convenției, asupra consecințelor acestor situații care, odată apărute, vor determina mărirea dobânzii, însă modul de redactare a clauzei de la art.3 lit.d din condițiile speciale împiedică orice posibilitate pentru consumator de a aprecia în mod concret asupra ”schimbărilor semnificative” pe piața monetară;
- încalcă norma de la art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000. Condiția ”intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară” nu este nici clară și nici fără echivoc. Condiția nu este clară pentru că pârâta nu a determinat sau nu a făcut determinabilă situația de fapt care reprezintă o schimbare semnificativă și nu este clară nici din perspectiva identificării pieței monetare, ale cărei criterii devin incidente în raporturile dintre părți.
Clauza este echivocă deoarece neclaritatea termenilor generali folosiți creează multiple posibilități de interpretare și dă dreptul Băncii de a o folosi discreționar și numai în favoarea acesteia.
Au arătat reclamanții că Banca nu definește nici sintagma „rata dobânzii curente”, ba mai mult uneori se prevalează de această redactare eliptică generală și echivocă tocmai pentru a pune semnul egalității între dobânda curentă și dobânda variabilă, riscul abuzului arbitrariului din partea pârâtei fiind mai mult decât manifest. Reclamanții nu sunt de acord cu dispoziția unilaterală a Băncii în acest sens, cu atât mai mult cu cât pârâta nu menționează elementele pe baza cărora a luat o asemenea decizie, în lipsa unor mențiuni clare și suficiente în convenția de credit, considerând că dobânda curentă este tot o dobândă fixă, iar dacă s-ar aprecia că dobânda curentă ar putea fi identificată cu dobânda variabilă, aceasta tot ar fi trebuit să se raporteze la o formulă de calcul concretă, la marja fixă a Băncii sau la indicele LIBOR CHF, cu atât mai mult cu cât acest indice a înregistrat o descreștere considerabilă după data încheiere convenției de credit.
Privitor la clauzele înserate la Secțiunea 10 (10.1 pct.a,b,c; 10.2) „Costuri suplimentare„ din Condițiile generale ale convenției reclamanții au arătat că acestea impun consumatorului, pe de o parte, obligația suportării riscului legislativ pentru acoperirea cheltuielilor Băncii, iar pe de altă parte, același consumator trebuie să fie cel care să compeseze pârâta pentru creșterea oricăror costuri ale acesteia, generate de oricare credit și nu numai de creditul care face obiectul convenției acelui cumpărător.
Clauzele arătate creează un evident dezechilibru contractual, prin aceea că impun obligații vădit disproporționate comparativ cu drepturile obținute ca urmare a semnării de credit. Modalitatea de exprimare a clauzelor face ca ea să fie interpretată exclusiv în favoarea Băncii, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă respectivele costuri suplimentare sunt judicios dispuse sau dacă sunt necesare și proporționale scopului urmărit, ceea ce reflectă clar poziția dominantă a pârâtei în această convenție de credit.
Privitor la clauzele cuprinse în Secțiunea 8 „Scadența anticipată„, art.8.1 lit.a, liniuțele a 2-a și a 3-a, lit.c, lit. d din Condițiile generale ale convenției reclamanții au arătat că acestea sunt clauze cu un pronunțat caracter subiectiv și discreționar, depinzând de bunul plac al Băncii. Astfel, a) Banca poate declara scadența anticipată nu numai pentru neplata sumei principale ci pentru neachitarea oricăror costuri datorate, chiar dacă unele nu au nicio justificare legală și impun cenzurarea din partea instanței; b) Banca poate declara scadența anticipată în cazul apariției unor situații neprevăzute, doar pe bază de probabilități și nu pe bază de criterii obiective, expres stipulate în contract, fie și exemplificativ. În lipsa unei definții contractuale, sintagma ” în cazul apariției unor situații neprevăzute” are multiple înțelesuri, persoana împrumutată fiind dominată de liberul arbitru al Băncii pârâte.
Privitor la clauzele înserate la Secțiunea 3 „Costuri„ – art.3.5 „Comision de risc„ din Condițiile generale, respectiv art.5 lit.a din Condițiile speciale ale convenției de credit reclamanții au arătat că, față de modalitatea de calcul a comisionului de risc (0,15%), baza la care se aplică (92.500 CHF) și întreaga durata a convenției de credit (300 luni), valoarea întregului comision de risc datorat de 138,75 CHF a a fost încasat odată cu prima lună scadentă, rezultând că Banca a încasat până în prezent în plus de 82 de ori comisionul de risc, adică în plus suma de 10.270,20 CHF. Mai mult, a întocmit greșit și planul de rambursare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.193/2000, OUG nr.50/2010, OG nr.21/1992, OG nr. 99/2006, Legea nr.236/2004, Legea nr.363/2007, Legea nr.288/2010, Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008, Directiva 93/13/CEE a a Consiliului din 5 aprilie 1993, art.969 cod civil 1864, art.194 Cod proc. civ.
În susținere, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri..Au depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială și copii conform cu originalul de pe cartea de identitate reclamant; carte de identitate reclamantă; adresa nr.1369/17.09.2010; convenția de credit nr._/04.10.2007; contract de garanție reală imobiliară nr.2381/04.10.2007 autentificat la BNP C. D. și Asociații din București; plan de rambursare credit (fl.41-67).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. f OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Analizând materialul probator administrat în cauză, cu prioritate sub aspectul excepției necompetenței materiale a judecătoriei, excepție de procedură, dilatorie, absolută, în temeiul art. 248 Cod proc. civ., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 95 pct. 1 Cod proc. civ. „Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.”.
În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod proc. civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. Totodată, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În acest sens, se rețin dispozițiile art. 94 Cod proc. civ. care stabilesc cu titlu limitativ competența materială a judecătoriei, precizând la lit. j) că aceasta soluționează orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor menționate rezultă că cererile neevaluabile în bani sunt de competența materială a tribunalului.
În speță, se constată că acțiunea formulată prezintă mai multe capete principale de cerere, între care parte sunt evaluabile în bani, cum este cazul art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit, însă celelalte clauze din convenție nu sunt evaluabile în bani.
Astfel, unele clauze a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată prezintă caracter neevaluabil sau, eventual, caracter evaluabil doar prin raportare la valoarea totală a contractului, neavând caracter evaluabil per se (art. 3 lit. d, 8.1 lit. a). Pe cale de consecință, anumite capete de cerere capătă caracter evaluabil sau neevaluabil în funcție de caracterul clauzelor la care se referă.
Față de considerentele anterior expuse, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanții V. C. și V. R. M., ambii cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat V. I. N. din București, ..37, ., . 3 în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMANIA S.A,cu sediul în sector 2, București, ., ., în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 20.04.2015/Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1988/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... → |
|---|
