Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5686/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5686/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 5686/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5686
Ședința publică din data de 21.05.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „ordonanță președințială - evacuare” privind pe reclamanta G. F. în contradictoriu cu pârâții C. C., C. V., C. M., C. I., C. V., C. ANIȘOARA, C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.
Cererea de soluționează fără citarea părților conform art. 999 alin. 2 teza I C.proc.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei - ordonanță președințială - evacuare, stadiul judecății - primul termen de judecată, după care,
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.05.2015 sub nr._, reclamanta G. F. în contradictoriu cu pârâții C. C., C. V., C. M., C. I., C. V., C. ANIȘOARA, C. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale evacuarea imediată și necondiționată a pârâților din spațiul deținut de aceștia în mod abuziv, fără niciun titlu valabil.
În motivarea în fapt a cererii, în esență, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului din .-13 sector 2 București conform sentinței civile nr._/21.11.1997 a Judecătoriei Sectorului 2, irevocabilă. Cu ocazia punerii în executare a hotărârii, în imobil locuiau două familii, familia Largeanu A. și T. în calitate de chiriași, și familia C. C. și V.. Familia C., adoptând o poziție de forță și violență față de reclamantă, nu i-au recunoscut calitatea de proprietar, aspect consemnat în procesul-verbal nr. 269/27.04.1998 întocmit de B.E.J. T. A.. Ulterior a aflat că familia se comportă astfel fiindcă au cumpărat locuința în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1908/12.12.1996. Prin decizia civilă nr. 1949A/05.06.2001 a Tribunalul București s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare, astfel că nu mai au niciun titlu asupra spațiului locativ.
Reclamanta a arătat că a notificat pârâții cu privire la încheierea unei convenții pentru spațiul pe care îl ocupau abuziv, propunere refuzată de aceștia motivând că există pe rol un proces de achitare de către reclamantă a contravalorii îmbunătățirilor și acordarea unui drept de retenție, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 4924/25.06.2003 a Judecătoriei Sectorului 3 în dosarul nr. 125/2003, irevocabilă prin decizia civilă nr. 968/24.11.2004 a Curții de Apel București.
Reclamanta a arătat că este în vârstă și că nu se poate bucura de folosința locuinței și că, deși i-a notificat din nou pe pârâți la 30.03.20 15 pentru a părăsi locuința, însă aceștia au refuzat continuând să locuiască mai departe acolo din 1997 și până în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Analizând coroborat probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/21.11.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 8694/1997 s-a admis cererea formulată de reclamanta G. F. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și s-a dispus obligarea pârâtei să restituie în deplină proprietate și posesie reclamantei imobilul situat în București, . sector 2 compus din teren în suprafață de 300 mp și construcție edificată pe acesta (f.6).
Conform procesului-verbal nr. 269/1998 din data de 27.04.1998 întocmit de executor judecătoresc T. A., s-a încercat punerea în posesie a reclamantei însă pârâții au refuzat declarând că locuiesc în imobil în calitate de chiriași cu contract ICRAL, astfel că nu au permis accesul în locuință (f.7).
Prin decizia civilă nr. 1949A/05.06.2001 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 4300/2000, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 566/2002 a Curții de Apel București, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1908/12.1996 și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract (f.9-10).
La data de 15.07.2002 reclamanta a notificat pârâții în vederea clarificării situației locative a acestora (f.14), urmată de refuzul pârâților cu mențiunea că pe rolul Tribunalului București se află dosarul ce are ca obiect achitarea contravalorii îmbunătățirilor cu recunoașterea dreptului de retenție (f.15), cerere respinsă de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. 125/2003 prin sentința civilă nr. 4924/25.06.2003 (f.18), definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 968/24.11.2004 a Curții de Apel București (f.22-23).
La data de 30.03.2015 reclamanta a notificat pârâții prin executor judecătoresc ca în termen de 10 zile să procedeze la eliberarea imobilului (f.24).
În privința admisibilității cererii, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 997 alin. 1 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Iar la alin. 5 s-a stabilit că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Condițiile cumulative care se cer a fi îndeplinite pentru admisibilitatea unei cereri vizând pronunțarea unei ordonanțe președințiale sunt: a) urgența măsurii; b) caracterul vremelnic al măsurii; c) neprejudecarea fondului.
În ceea ce privește urgența măsurii, instanța reține că aceasta nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în cauză reclamanta, în calitate de proprietar al imobilului din .-13 sector 2, a solicitat evacuarea pârâților din imobilul în care aceștia locuiesc fără titlu.
În ceea ce privește susținerile reclamantei privind urgența măsurii evacuării, acestea sunt contrazise de însăși atitudinea pasivă a reclamantei, respectiv de intervalul mare de timp, de la data recunoașterii dreptului de proprietate - 1997 și data introducerii prezentei cereri (15.05.2015).
Instanța constată că în această perioadă pe rolul instanțelor judecătorești au existat mai multe procese având ca obiect acțiunea formulată de reclamantă pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1908/12.1996 ce reprezenta titlul pârâților, acțiune admisă prin decizia civilă nr. 1949A/05.06.2001 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 4300/2000, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 566/2002 a Curții de Apel București, iar ulterior în cursul anului 2003 a fost respinsă acțiunea pârâților de obligarea a reclamantei la contravaloarea îmbunătățirilor cu recunoașterea unui drept de retenție prin sentința nr. 4924/25.06.2003 (f.18), definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 968/24.11.2004 a Curții de Apel București (f.22-23).
În consecință, situația locativă a pârâților a fost clarificată cel târziu în cursul anului 2004, moment după care se reține atitudinea pasivă a reclamantei până la data de 30.03.2015 când a procedat la notificarea pârâților prin executor judecătoresc să procedeze la eliberarea imobilului (f.24).
Având în vedere perioada lungă de timp între momentul clarificării situației locative a pârâților – cel târziu anul 2004, și următorul demers efectuat de reclamantă pentru a intra în posesia imobilului, respectiv notificarea din data de 30.03.2015, așadar circa 10 ani mai târziu, se poate reține că reclamanta nu a justificat nicio urgență în luarea măsurii evacuării.
Față de caracterul cumulativ al condițiilor speciale de admisibilitate, instanța consideră că nu mai este cazul să analizeze și celelalte doua condiții - aceea a vremelniciei și a neprejudecării fondului, care, chiar dacă s-ar îndeplini, nu ar putea avea înrâurire asupra soluției.
Pentru motivele anterior expuse, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 996 C.proc.civ. instanța urmează să respingă cererea ca inadmisibilă, reclamanta având la dispoziție pentru evacuarea de urgență procedura specială reglementată de Titlul XI „Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept” din Cartea a VI-a din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta G. F. cu domiciliul în București, sector 3, .. 14, ., . în contradictoriu cu pârâții C. C., C. V., C. M., C. I., C. V., C. ANIȘOARA, C. M., toți pârâții cu domiciliul în București, sector 2, .-13, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
10 ex./ 22.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 08/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8258/2015. Judecătoria... → |
|---|
