Contestaţie la executare. Încheierea nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 25/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 10191/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 25.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. E.
GREFIER: P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatorii V. Ș. B., C. de A. V. Ș. B. și C. de M. V. Ș. B. în contradictoriu cu intimații O. M. L., D. I. L. și D. G. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, ordinea amânări fără dezbateri, au răspuns contestatorul V. Ș. B. personal și contestatorii C. de A. V. Ș. B. și C. de M. V. Ș. B., prin avocat V. Ș. B. și intimații, prin avocat V. T. V. care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar prin Serviciul Registratură, la data de 16.09.2015, de către intimați a cererii de probe însoțită de înscrisuri, iar la data de 23.09.2015, în aceleași condiții, de către intimați a unei cereri prin acre solicită obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, după care,
Contestatorul V. Ș. B. depune la dosar un set de înscrisuri și solicită instanței să-i înmâneze cererile depuse la dosar de către intimați, precum și să acorde un nou termen de judecată, pentru a pregăti apărarea cu privire la excepțiile invocate de către intimați.
Reprezentantul intimaților arată că a invocat excepția inadmisibilității ca o apărare pe fondul cauzei și nu este de acord cu amânarea judecății solicitată de către contestator.
Contestatorul V. Ș. B. solicită lăsarea dosarului la ordinea listei de ședință.
Instanța dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, ordinea listei de ședință, au răspuns contestatorul V. Ș. B. personal și contestatorii C. de A. V. Ș. B. și C. de M. V. Ș. B., prin avocat V. Ș. B. și intimații, prin avocat V. T. V. care depune la dosar împuternicire avocațială și prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la dosar.
Contestatorul V. Ș. B. solicită disjungerea reconvenționalei de acțiunea principală.
Instanța invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii reconvenționale față de lipsa legăturii dintre cererea reconvențională și cererea principală față de dispozițiile art. 209 din Codul de procedură civilă. De asemenea, acordă cuvântul cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune și la cererea de disjungere a reconvenționalei de acțiunea principală.
Contestatorul V. Ș. B. solicită admiterea excepției inadmisibilității invocată de instanță, din oficiu, solicitând să se constate că nu există nici un fel de legătură între contestația la executare și cererea reconvențională.
Cu privire la excepția prescripției, contestatorul V. Ș. B. solicită unirea cu fondul a acestei excepții, întrucât sunt probe de administrat.
Cu privire la cererea de disjungere a cererii reconvenționale, contestatorul V. Ș. B. solicită admiterea acestei cereri, întrucât judecata cererii reconvenționale întârzie judecata cererii principale, având în vedere că nu există legătură între cele două cereri.
Reprezentantul intimaților, avocat V. T. V., cu privire la excepția inadmisibilității cererii reconvenționale invocată de instanță din oficiu, solicită respingerea acestei excepții, ca neîntemeiată, arătând că la momentul la care s-a predat de bună voie imobilul, din procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc s-au constat anumite stricăciuni ale apartamentului făcute de către contestator și consideră că cererile se află în strânsă legătură și este de acord cu disjungerea cererii reconvenționale.
Cu privire la excepția prescripției, reprezentantul intimaților avocat V. T. V. solicită respingerea acestei excepții.
Referitor la cererea de disjungere a cererii reconvenționale, reprezentantul intimaților avocat V. T. V. solicită disjungerea cererii reconvenționale.
Cel de-al doilea avocat al intimaților, cu privire la excepția inadmisibilității invocată de instanță, solicită respingerea acestei excepții, arătând că este vorba despre pretenții izvorâte din același eveniment al predării apartamentului în discuție, solicitând disjungerea acestei cereri pentru a se judeca separat.
Cu privire la excepția prescripției, consideră că termenul de prescripție începe să curgă numai de la data la care persoana păgubită a cunoscut întinderea pagubei și pe autorul ei or, intimații abia la data predării apartamentului au putut să constate care este prejudiciul. Din acest punct de vedere consideră că această excepție este neîntemeiată.
Instanța admite excepția inadmisibilității formulării cererii reconvenționale. Instanța are în vedere că cererea principală are ca obiect verificarea legalității actelor de executare și că, în acest context, formularea cererii reconvenționale care are ca obiect pretenții izvorâte din modalitatea de utilizare și modalitatea de lăsare în folosință a spațiului, nu are o strânsă legătură cu obiectul contestație la executare, astfel încât, instanța respinge cererea reconvențională ca inadmisibilă.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 alin. 1 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul V. Ș. B. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Ambii avocați ai intimaților solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și, nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei. Totodată, instanța solicită părților să facă referi mai largi cu privire la modalitatea în care contestatorul a devenit coproprietar asupra imobilului și calitatea în care a încheiat cu tatăl dumnealui acel contract de comodat, dacă tatăl contestatorului mai este în viață și data la care a avut loc vânzarea.
Contestatorul V. Ș. B. arată că tatăl său este în viață și că vânzarea cotelor partea către dumnealui a avut loc în anul 2009, iar contractele de comodat au fost încheiate de către dumnealui în calitate de persoană fizică cu cele două entități. Cu privire la fondul cauzei, solicită admitea cererii astfel cum a fost formulată, arătând că instanța a dispus atribuirea apartamentului nr. 2 în coproprietate fără a individualiza cotele părți a intimaților, a analizat mai amplu raportul juridic dedus acelei judecăți și a analizat inclusiv titlurile de folosință pentru acel imobil. Precizează că acea acțiune de partaj era o acțiune complexă care a avut și un capăt de cerere privind lipsa de folosință cauzată de lipsa titlului de folosință de către V. Ș. B. ca persoană fizică. Precizează că instanța care a soluționat acțiunea de partaj și acțiunea în pretenții, a pronunțat un titlu executoriu prin care a atribuit un bun în proprietatea exclusivă a celor trei intimați și le-a respins acțiunea în pretenții pentru că există un titlu de folosință cu privire la persoana fizică. Cu privire la caracterul executoriu prevăzut de art. 887 N.C.pr.civ., arată că ori de câte ori se atribuie un imobil, hotărârea de atribuire conține și modalitatea evacuării, dacă prin lege nu se prevede altfel. În contestația la executare și în răspunsul la întâmpinare a arătat că există prevederi legale care exclud de la aplicare caracterul de evacuare în acest caz. Textele legale care exclud de la conferirea caracterului executoriu privind evacuarea pentru acest titlu sunt: art. 622 C.pr.civ. și art. 897 C.pr.civ., care spună că atunci când există un titlu opozabil de folosință al celui evacuat față de creditori, nu poate avea loc evacuarea. În măsura în care titlul executoriu stabilește că persoanele creditoare, nu au un drept izvorât din pretinsa lipsă a titlului, înseamnă că ele nu pot obține nici un fel de reparație, cum ar fi evacuarea, motiv pentru care, executorul judecătoresc trebuia să respingă executarea silită și să invite intimații creditori să se judece într-o acțiune în evacuare, urmând ca o instanță de drept comun să stabilească dacă există sau nu dreptul de folosință. Problema care se pune acum, este aceea că există un titlu executoriu pronunțat în procedura veche pus în executare în procedura nouă. Precizează că în procedura veche titlurile executorii care atribuiau bunul uneia dintre părți nu conțineau în sine caracterul de evacuare, iar procedura civilă nouă conferă atribut, dacă legea nu prevede altfel. Menționează că instanța care a pronunțat titlul executoriu a avut în vedere lipsa dreptului la reparații fondat pentru lipsa titlului, pentru că există titlu de folosință. Precizează că art. 622 C.pr.civ., spune intimații creditori nu au dreptul să obțină nimic, cum ar fi evacuarea. Cu privire la contractul de comodat și dreptul de folosință, în ceea ce privește cele două entități care nu au fost parte la ieșirea din indiviziune, în baza art. 772 C.pr.civ., persoanele vătămate printr-o executare silită, pot să deducă judecății o contestație al executare silită, motiv pentru care, solicită respingerea apărărilor intimaților. Cu privire la titlurile entităților C. de avocat și C. de mediator, arată că este vorba despre două contracte de comodat încheiate pe dispozițiile vechiului cod civil. Art. 1182 din Codul civil vechi spune cum actele sub semnătură privată devin opozabile terțului la momentul la care ele sunt înregistrate într-un registru special ținut de o autoritate, precizând că ambele contracte au fost înregistrate la Baroul București și la Consiliul de mediere, motiv pentru acre, de la data înscrierii acestora, contractele au devenit opozabile și intimaților creditori. Având în vedere că intimații nu au contestat aceste contracte de comodat, apreciază că invocarea argumentului că este neopozabil și că nu au știut de existența acestor contracte, nu poate fi primit. În concluzie, solicită admitere contestației la executare cu privire la acești doi contestatori, anularea încheierii de executare silită și toate actele de executare. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, apreciază că are dreptul să deducă judecății o cerere privind micșorarea cheltuielilor stabilite de către executorul judecătoresc în sarcina contestatorilor, arătând că aceste cheltuieli de executare sunt aproape egale cu sulta pe care a primit-o pentru acest imobil, ajungând să se compenseze cheltuielile. Cuantumul de 1000 euro reprezentând cheltuieli de judecată stabilite de către executorul judecătoresc pentru a emite o somație și a se deplasa pentru evacuare la sediul imobilului, evacuare care a durat două ore, în total fiind vorba despre un timp de muncă de cinci ore, nu poate valora 1000 euro. Propune și solicită instanței stabilirea unui onorariu de 1000 lei. Solicită admiterea contestației la executare. Solicită restituirea întregilor cheltuieli de judecată pe care le-a făcut și le-a precizat în cererea adițională. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților avocat V. T. V. solicită să depună înscrisuri referitoare la vânzarea imobilului.
Contestatorul arată că se opune administrării unor înscrisuri noi la acest moment.
Reprezentantul intimaților avocat V. T. V. solicită respingerea ca neîntemeiată, arătând că la dosar se află procesul verbal din 19.03.2015 de unde rezultă că, de bună voie, contestatorul V. Ș. B. a predat apartamentul nr. 2, fiind de acord și cu cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc. Precizează că titlul executoriu care a stat la baza predării spațiului și anume, hotărârea nr._/28.10.2014 și că toate cele trei instanțe au analizat toate cele 3 contracte de comodat, contracte de comodat acre nu sunt opozabile tuturor coproprietarilor, astfel încât, contractul de comodat trebuia să fie încheiat prin acordul celor trei coproprietari. Susține că în cele trei contracte de comodat există doar acordul tatălui contestatorului, iar ceilalți doi coproprietari nu au avut cunoștință nici de cota parte și nici de existența acestor contracte de comodat, care nu au fost opozabile, întrucât nu au fost înregistrate la OCPI, motiv pentru acre nu au înțeles să atace aceste contracte. Instanța s-a pronunțat și a avut în vedere valabilitatea acestor contracte, motiv pentru care, a înțeles să atribuie intimaților apartamentul nr. 2. Contractele de comodat vizează întreg imobilul din . fie identificat spațiul care este dat și cât din acel spațiu este dat spre folosință. În concluzie, solicită respingerea contestației la executare, respingerea cererii de anulare împotriva încheierii din data de 09.02.2015 din dosarul de executare nr. 32/2015, prin care s-a încuviințat cererea de executare silită. Consideră că în mod legal executorul judecătoresc a procedat la evacuarea contestatorului din imobil. Solicită, de asemenea, cererea de anulare împotriva încheierii procesului verbal din 16.02.2015. Cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Celălalt avocat al intimaților arată că printr-o hotărâre definitivă s-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului deținut în comun. Imobil în care intimații aveau în comun 3/5, iar contestatorul avea 2/5. Arată că în art. 555 C. civil și art. 480 C. civil sunt foarte bine definite atributele de proprietate. Precizează că contestatorul a predat voluntar acest imobil, după ce a început o procedură de executare, motiv pentru acre, consideră că sunt incidente dispozițiile art. 1040 C.pr.civ., care se referă la predarea voluntară a apartamentului. După o predare voluntară, apreciază că nu mai implică un interes direct și legitim pentru a contesta o procedură de executare care s-a desfășurat paralel cu această predare voluntară. Din acest punct de vedere, consideră că nu sunt îndeplinite prevederile art. 712 C.pr.civ., care spun că partea trebuie să reclame o vătămare a unui drept, precizând că pe acest aspect, al predării imobilului, nu se solicită de către niciunul dintre contestatori întoarcerea executării, ci doar cu privire la cheltuielile de executare. Cu referire la cele două entități, contestatoare în cauză, arată că în anul 2000 tatăl contestatorului V. Ș. B., face un contract de comodat cu fiul său și spune, în obiectul contractului de comodat „se transmite folosința asupra unei părți din apartamentul de la etajul 1”, ulterior se încheie un nou contract de comodat în anul 2002, în care tatăl contestatorului încheie un alt contract de comodat cu avocatul V. B. Ș. pentru tot apartamentul de la etajul 1, cu toate că acesta deținea doar o cotă de 2/5 din imobil. Ulterior, în anul 2008, V. C. face un nou contract de comodat, pentru întreg apartamentul de la etajul 1 către Biroul de mediator or, dacă există două entități, se deduce că pentru cabinetul de avocat contractul de comodat este valabil până în anul 2008, pentru că, ulterior întreg apartamentul face obiectul unui nou contract de comodat. Din acest punct de vedere, apreciază că doar până în anul 2008 ar fi putut invoca un drept de folosință Cabinetul de avocat V. Ș. B., având în vedere că nu a avut loc o împărțire a spațiului. Precizează că și nulitatea relativă și nulitatea absolută a unui act poate fi invocată oricând pe cale de excepție sau pe cale de acțiune, fiind și situația de față, susținând că este lovit de nulitate orice act care li se opune, prin care tatăl contestatorului a dispus de drepturile intimaților și de cota lor din imobil. În ceea ce privește cota pe care acesta a deținut-o și pe acre i-a transmis-o fiului, acre ulterior, a fost transmisă intimaților prin partaj, susținând că contractele de comodat și-au încetat efectele la momentul la care s-a dispus ieșirea din indiviziune, iar întregul imobil a fost atribuit intimaților. Prin urmare, contractele de comodat sunt lovite de nulitate absolută în condițiile în care un coindivizar a dispus fără acordul intimaților de bunul lor și, pe de altă parte, este vorba despre contracte care și-au încetat efectele la momentul la care s-a dispus ieșirea din indiviziune. În consecință, arată că nu s-a prezentat nici un titlu valabil care să justifice din partea Biroului de mediator sau din partea Cabinetului de avocatură un drept de folosință asupra bunului atribuit intimaților. Cu privire la cheltuielile de executare, arată că intimații au achitat sulta către contestator, iar onorariul executorului și cheltuielile de executare aparțin executorului judecătoresc și că nu există o legătură între acestea. Cât privește cuantumul cheltuielilor de executare, arată că nu poate să facă aprecieri, urmând ac instanța să aprecieze cu privire la acest aspect. Solicită restituirea taxei judiciare de timbru cu privire la cererea reconvențională.
Contestatorul V. Ș. B., în replică, cu privire la plata sultei, arată că în dosarul privind oferta reală s-a admis contestația și s-a anulat încheierea privind dovada plății sultei de către Judecătoria Sectorului 3 București și, în acest moment, creditorii nu pot face dovada plăți sultei prin oferta reală urmată de consemnarea, pentru că s-a anulat acea dovadă. Referitor la pretinsa evacuare voluntară, arată că faptul că cineva execută un act care există în circuitul civil, nu înseamnă că renunță la drepturile de a se judeca în legalitatea demersului evacuării. Faptul că art. 900 din C.pr.civ., l-ar fi obligat să iasă cu toate lucrurile în stradă și să mai plătească și o licitație publică, este clar că nu poate fi interpretată acțiunea de a elibera imobilul de bunurile mobile aflate înăuntru, ca fiind o executare voluntară care l-a fi decăzut din dreptul de a formula cererea de față. Interesul există și exista la momentul încuviințării executării, pentru că sunt aceste contracte de comodat. Cu privire la modalitatea de încetare a contractelor de comodat, precizează că unicul motiv pe care intimații l-au prezentat este faptul că acestea au fost semnate de un coproprietar. Acest motiv de nulitate, pe vechiul cod de procedură, sunt motive de nulitate relativă or, motivele de nulitate relativă, fie că sunt invocate pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani. Referitor la susținerile cu privire la înlocuirea unui contract cu alt contract, menționează că acest lucru nu poate avea loc, pentru că există entități care folosesc acest spațiu, susținând că nu există nici un fel de dispoziție legală care să spună că o entitate nu are voie legal să împartă spațiul cu altă entitate, motiv pentru acre, acest argument u poate fi primit de instanță. În ceea ce privește încetarea timpurie a contactelor de comodat pe perioadă nedeterminată, sub imperiul vechiului cod civil, spune că nu poate fi dispusă decât printr-o hotărâre a instanței de judecată. Subliniază că, instanța de executare nu poate analiza titlurile locative, de aceea, ar trebui ca această executare să înceteze și o instanță de drept comun, învestită cu o acțiune în evacuare să stabilească toate aceste aspecte.
În replică, apărătorul intimaților arată că contractele de comodat nu au fost depuse la executorul judecătoresc și că sunt invocate doar aici. Precizează că aceste contracte de comodat sunt invocate pentru a face dovada calității procesual pasive a Cabinetului de avocat și a Cabinetului de mediator. Mai precizează că hotărârea pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București cu privire la plata sultei nu este definitivă. Cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, depunând înscrisuri în acest sens. Solicită amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Pentru a da posibilitatea intimaților de a formula concluzii scrise, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 02.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. O. E.
GREFIER: P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatorii V. Ș. B., C. de A. V. Ș. B. și C. de M. V. Ș. B. în contradictoriu cu intimații O. M. L., D. I. L. și D. G. V..
INSTANȚA
Din lipsă de timp, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 09.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER –P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatorii V. Ș. B., C. de A. V. Ș. B. și C. de M. V. Ș. B. în contradictoriu cu intimații O. M. L., D. I. L. și D. G. V..
Dezbaterile în fond și susținerile părților, au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța de judecată, pentru a da posibilitatea intimaților de a formula concluzii scrise și, de asemenea, din lipsă de timp a amânat succesiv pronunțarea la data de 02.10.2015 și la 09.10.2015.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 02.03.2015 sub nr._, contestatorii V. Ș. B., C. de A. V. Ș. B. și C. de M. V. Ș. B. în contradictoriu cu intimații O. M. L., D. I. L. și D. G. V. au formulat contestație la executare silită solicitând anularea încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată în Dosarul execuțional nr. 32/2015 de executorul judecătoresc V. A. P., anularea somației din data de 16.02.2015 pronunțată în Dosarul execuțional nr. 32/2015 de executorul judecătoresc V. A. P., anularea tuturor actelor și formelor de executare făcute de executorul judecătoresc V. A. P. în Dosarul execuțional nr. 32/2015, anularea executării silite înseși, iar
în subsidiar a solicitat micșorarea cheltuielilor de executare. S-a mai solicitat întoarcerea executării, în ceea ce privește plata sumei de 4584,00 lei, reprezentând cheltuieli de executare, plus 15,50 lei, reprezentând speze bancare aferente plății din contul poprit iar în subsidiar, întoarcerea executării sumei rezultate în urma reducerii pe care o va aplica, reprezentând cheltuieli de executare, restituirea către contestatorul B. V.-Ș. a taxei judiciare de timbru de 200,00 lei, la data rămânerii definitive a hotărârii pe care o va pronunța, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că la data de 25.02.2015, a primit în cutia poștală, deci fără a semna de primire, Somația FN/16,02.2015, trimisă de executorul judecătoresc, prin care i se pune în vedere contestatorului B. Vefrici-Ș. să evacueze apartamentul situat în ., etaj 1, apartament 2, sector 2, municipiul București (pentru ușurința lecturii, acest apartament va fi denumit și scris cu majusculă în continuare „Apartamentul").
La această Somație, executorul judecătoresc a anexat doar următoarele acte: încheierea FN/09.02.2015-, prin care se dispune încuviințarea executării silite a Titlului Executoriu prin „poprire" și „evacuare", Decizia civilă nr. 1590/28.10.2014-, emisă de Curtea de Apel București - Secția a IlI-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie (adică titlul executoriu care, în opinia executorului judecătoresc, conferă dreptul intimaților-creditori la evacuarea contestatorilor din Apartament).
Deși a scris în Somație că se anexează și încheierea referitoare la cheltuielile de executare, executorul judecătoresc nu a trimis și acest act, deși era obligat să o facă în condițiile art. 669 alin. (6), cu raportare la art. 666 alin. (1) C.pr.civ., căci această încheiere este, la rândul său, este titlu executoriu cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare, deci, trebuia anexată la somație, în copie certificată de executorul judecătoresc. Lipsa acestei comunicări este sancționată cu nulitatea executării, conform art. 666 alin. (2)
Executarea silită contestată are două componente, respectiv „evacuarea" contestatorilor din, apartament și poprirea conturilor contestatorului B. V.-Ș. pentru plata sumei de 4584,00 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
Cu privire la „evacuare", arată că în primul rând, Titlul Executoriu nu se referă la „evacuarea" contestatorilor din Apartament, căci în acel proces nu s-a dispus nimic cu privire drepturile locative ale contestatorului B. V.-Ș. și cu privire la drepturile de folosință ale contestatorilor C. de avocat B. V.-Ș. și C. de mediator B. V.-Ș..
În procesul în care s-a pronunțat Titlul Executoriu, chiar dacă, teoretic, nu s-ar fi discutat decât modalitatea de împărțire a unei coproprietăți, fiind vorba de o ieșire din indiviziune, drepturile de folosință ale locatarilor din Apartament nu fac obiectul unei decizii judecătorești de ieșire din indiviziune, motiv pentru care o hotărâre de „ieșire din indiviziune" nu echivalează în nici un fel cu o „hotărâre de evacuare".
Art. 896 C.pr.civ. arată clar că trebuie ca partea evacuată să fie obligată să „evacueze" ori „să predea un imobil. În Titlul Executoriu nu se dispune nicăieri obligația contestatorilor de a „evacua" ori de a preda" un imobil.
Aceste obligații se stabilesc în urma unor procese care verifică titlurile locative sau titlurile de folosință ale părților, acțiuni în urma cărora se pronunță titluri executorii vizând exact evacuări sau predări de imobile.
Astfel de acțiuni, care au o finalitatea dintre cele prevăzute de art. 896 C.pr.civ., sunt: acțiunile în evacuare (se finalizează cu obligația de „evacuare") sau acțiuni în revendicare (care se finalizează cu obligația de a „preda"). Restul acțiunilor judecătorești, care au altă finalitate decât verificarea dreptului de folosință sau a posesiei, nu sunt acțiuni care să poată genera obligația de „evacuare" sau de „predare", deci nu pot fi titluri executorii pentru evacuări, în sensul art. .665 alin. (5) pct. 2, cu raportare la art. 1041 alin. 5) C.pr.civ.
Mai mult, art. 1033 C.pr.civ. arată clar că pentru obținerea unui titlu executoriu pentru o evacuare trebuie urmată procedura specifică a acțiunii în evacuare.
Art. 1034 C.pr.civ. arată că cei interesați au dreptul să aleagă între procedura sumară, sau între acțiunea de drept comun în vederea obținerii unei hotărâri evacuare. Însă, evident, oricare ar fi calea aleasă trebuie ca titlul executoriu care să stea la baza unei evacuări să fi analizat dreptul de folosință cu
privire la spațiul din care se cere evacuarea și, în urma analizei pe fond, să se stabilească dacă acel imobil este ocupat cu sau fără drept, pentru că folosința (detenția) o poate avea, cu titlu, și un neproprietar.
Într-o acțiune de ieșire din indiviziune pe C.pr.civ. de la 1865 (ca cea în urma căruia s-a pronunțat Titlul Executoriu), instanța nu analizează titlurile locative cu care este folosit imobilul, ci stabilește numai întinderea drepturilor de proprietate și „atribuie" loturile rezultate (art. 6735 alin. (2) C.pr.civ. de la 1865), deci o hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune pronunțată pe vechiul C.pr.civ. nu are ca obiect dreptul de folosință ci pe cel de proprietate.
Or, evacuarea este generată nu lipsa dreptului de proprietate al părților, ci de dreptul de folosință al celui care urmărește a fi evacuat, urmând ca instanța să stabilească dacă pârâtul are sau nu titlu valabil ocuparea spațiului. Este de esența acțiunii în evacuare ca reclamantul să fie proprietar iar pârâtul neproprietar, tocmai pentru că există și situații (ca în cea de față) când acțiunea proprietarului în evacuarea pârâtului trebuie respinsă pentru că pârâtul are titlu pentru folosința acelui spațiu. D. după un proces care analizează pe fond titlul cu care pârâtul folosește un spațiu se pronunță un titlu executoriu care poate justifica evacuarea.
De aceea, executorul judecătoresc trebuia să fi verificat dacă în Titlul Executoriu, a cărui executare silită urma a o încuviința, s-a stabilit inexistența dreptului de folosință al debitorului cu privire la spațiul care se solicită evacuarea și, numai dacă există un titlu executoriu care să fi dezlegat acest
Raport juridic (având ca obiect dreptul de folosință, iar nu pe cel de proprietate), se putea încuviința o executare silită, în condițiile art. 665 alin. (5) pct. 2, cu raportare la art. 1041 alin. (5) C.pr.civ.
Neexistând nici un titlu executoriu care să constate lipsa titlului locativ al contestatorului B. V. Ș. sau al dreptului de folosință pentru contestatorii C. de avocat B. V.-Ș. și Cabinetul de mediator B. V.-Ș., atunci executorul judecătoresc nu putea decât să respingă cererea creditorilor de executare silită prin „evacuare", căci aceștia nu au produs un titlu executoriu pentru evacuarea contestatorilor-debitor.
În consecință, pentru că Titlul Executoriu ce face obiectul prezentei executări silite nu se referă la obligația contestatorilor de a evacua spațiul, deci nu se referă la inexistența dreptului de folosință al acestora cu privire la Apartament, ci la dreptul de proprietate al intimaților-creditori, înseamnă că intimații-creditori nu au un titlu executoriu pentru evacuare, iar executare silită prin modalitatea „evacuării" trebuie să fie anulată pentru lipsa unui titlu executoriu pentru această pretinsă pretenție a creditorilor.
În al doilea rând, arată nu numai că Titlul Executoriu nu se referă la eventuala inexistență a dreptului de folosință în patrimoniul contestatorilor-debitori, ci, din contră, acest Titlu Executoriu stabilește clar că debitorul-reclamant B. V.-Ș. are drept de folosință cu privire la apartament, sens în care respinge pretențiile părților adverse cu privire la „lipsa de folosință".
Executorul judecătoresc trece sub tăcere faptul că dispozitivul Titlului Executoriu arată, pe lângă atribuirea Apartamentului către intimații-creditori că „menține celelalte dispoziții ale sentinței".
Or, sentința din fond stabilea că: „respinge capătul de cerere având ca obiect contravaloare lipsă de folosință, ca neîntemeiat."
Deci, Titlul Executoriu în bază căruia se pornește o evacuare stabilește că debitorul B. V.-Ș. are titlu de folosință cu privire la Apartament, iar pretențiile pentru lipsa de folosință sunt respinse în mod definitiv și irevocabil. Această sentință a fost menținută în apel- (inclusiv în ceea ce privește existența dreptului de folosință).
In consecință, pentru că Titlul Executoriu stabilește definitiv și irevocabil că există drept de folosință al contestatorului-debitor B. V.-Ș. cu privire la Apartament, înseamnă că acest Titlu executoriu nu poate sta la baza unui „evacuări" din Apartamentul pentru care se stabilește că există titlu folosință.
Solicită instanței să constate că Titlul Executoriu respinge ca neîntemeiate pretențiile intimaților pentru pretinsa lipsă de folosință cauzată de contestatorul-debitor, tocmai pentru că există un titlu folosință valid în patrimoniul contestatorului-debitor și, pe cale de consecință, să stabilească, că nu există titlu executoriu care să stabilească inexistența dreptului de folosință al contestatorului B. V.-Ș., deci nu există niciun titlu executoriu care să poată sta la baza unei evacuări.
În al treilea rând, arată că, toate cele trei instanțe care au pronunțat Titlul Executoriu au reținut expres în Titlul Executoriu că debitorul-contestator B. V.-Ș. are folosința etajului 1, dar folosința este realizată „cu titlu".
Chiar dacă intimații-creditori ar dori să conteste contractul de comodat la acest moment, arată că eventuala nulitate ar fi una relativă, adică error in personam (contractul de comodat fiind încheiat de unul dintre coproprietari, deci, cel mult, ar putea fi vorba de o eroare cu privire la persoana cocontractantului), iar o eroare cu privire la cocontractant atrage, cel mult, nulitatea relativă în baza art. 954 alin. (2) Cciv.de la 1864.
Arată că sub aspect substanțial o asemenea acțiune ar fi prescrisă în prezent căci au trecut mai mult de 3 ani de la data încheierii contractului (el a fost încheiat la data de 01.10.2000, deci de aprox. 15 ani. Chiar dacă s-ar admite faptul că intimații-creditori nu ar fi știut de contractul de comodat, totuși, au
trecut mult de 3 ani chiar și de când acest contract le-a fost comunicat direct și în mod oficial în cadrul probei cu înscrisuri administrate la fond în acel dosar (în data de 18.12.2009) fără ca aceștia să facă vreo acțiune în anularea comodatului.
Că orice contestare ar fi acum prescrisă reiese și din faptul că, la fondul dosarului în care s-a pronunțat Titlul Titlul Executoriu, în data de 12.09.2010, instanța i-a întrebat pe actualii intimați-creditori dacă doresc să conteste contractul de comodat, ei declarând expres că nu înțeleg să îl conteste. Chiar și de la acel moment, când li s-a explicat că acesta este un titlu opus de intimat pentru folosința Apartamentului, au trecut mai mult de 3 ani.
Față de dreptul de folosință acordat prin acest contract de comodat, în mod corect și legal a fost respinsă acțiunea pentru lipsă de folosință ca neîntemeiată, iar această respingere se regăsește în Titlul Executoriu în secțiunea care a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În al patrulea rând, pe lângă contractul de comodat invocat de contestatorul-debitor B. V. Ș., în calitate de persoană fizică, arată că această evacuare este pornită inclusiv împotriva persoanelor care ocupă imobilul în fapt, ori în drept fără niciun titlu valabil opozabil creditorului", conform Somației.
În condițiile art. 711 alin. (1) C.pr.civ., pot face contestație la executare și persoanele vătămate prin executare.
În consecință, aceste entități - persoane juridice - sunt afectate de prezenta executare silită, pentru că ele ocupă acest Apartament, cu titlu, ceea ce înseamnă că ele pot face, la rândul lor, contestație la executare având în vedere că și ele sunt afectate de evacuarea începută în acest dosar execuțional.
Arată că art. 897 alin. (1) C.pr.civ. arată că pot fi evacuați cei care ocupă spațiul fără titlu opozabil creditorului, deci,per a contario, cei care au un titlu opozabil nu pot fi evacuați.
Astfel, se pune problema dacă titlurile de folosință opuse de terții față de Titlul Executoriu respectiv contractele de comodat opuse de C. de avocat B. V.-Ș. și C. de - B. V.-Ș.) sunt sau nu opozabile intimaților-creditori.
Ambele comodate sunt încheiate sub imperiul vechiului C.civ., deci „opozabilitatea" lor față de terți trebuie analizată din perspectiva C.civ. de la 1864.
Subliniază că toți contestatorii au titluri de folosință cu privire la Apartament, titluri de care sunt de foarte mult timp opozabile intimaților-creditori, deci nu poate avea loc o căci nu este îndeplinită cerință unui titlu neopozabil, cerință impusă de art. 897 alin. (1) C.pr.civ.
În al cincilea rând, calitatea de creditori a intimaților D. I. L. și D. G. V. trebuie analizată de instanța de executare din perspectiva faptului că: Intimatul D. I. L. și-a înstrăinat cota sa parte din Apartament către soția sa, intimata O. M. L., prin sistarea comunității legale de bunuri între acești soți. Intimatul D. G. V. și-a cedat dreptul său de proprietate intimatei O. M. L..
Având în vedere aceste acte, apreciază că se impune anulara întregii executări pentru că aceasta este pornită de persoane care nu au calitatea de „creditor" căci și-au înstrăinat proprietatea lor cu privire la apartament.
În consecință, solicită admiterea contestației la executare astfel cum aceasta este formulată.
Cu privire Ia „poprire" și la întoarcerea executării, având în vedere că anularea actelor de executare și a executării silite înseși trebuie să aibă ca rea tuturor actelor accesorii, apreciază că, în caz de admitere, nu există justificare pentru ca debitorul să achite cheltuielile de executare.
Pentru că aceste cheltuieli au fost achitate de contestatorul B. V.-Ș. prin poprire, solicită întoarcerea executării.
Pe lângă plata (prin poprire) a sumei de 4584,00 lei, banca a perceput un comision de contul poprit de 15,50 lei, comision care nu ar fi fost perceput dacă nu ar fi existat o poprire. În consecință, inclusiv această sumă trebuie să facă obiectul întoarcerii executării.
Dacă instanța va menține executarea, atunci având în vedere caracterul excesiv de mare al cheltuielilor de executare, care sunt cât sulta pe care a stabilit-o instanța în Titlul Executoriu, apreciază că se impune o reducere a acestor costuri la un cuantum rezonabil, de 1000,00 lei, adică la cuantumul similar unui salariu mediu pe economie, pentru o muncă de aproximativ câteva ora pe care a prestat-o executorul judecătoresc în cadrul acestei executări.
Având în vedere că odată cu Somația nu s-a comunicat și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, nu poate face o analiză a modului de stabilire a acestor cheltuieli, însă își rezervăm dreptul să facă precizări după ce executorul judecătoresc va depune la instanța de executare o copie a acestei încheieri.
În baza art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013, solicită restituirea taxelor judiciare de timbru achitate în cadrul prezentei contestații la executare, taxe în cuantum total de 200,00 lei.
În drept, invocă în apărare toate textele legale menționate în conținutul prezentei contestații.
În probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Solicită judecata în lipsă, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a Ii-a C.pr.civ.
La data de 14.04.2015 contestatorii au formulat cerere adițională la contestația la executare, prin intermediul căreia majorează câtimea penultimului capăt de cerere, respectiv cel reprezentând cuantumul taxei judiciare de timbru a cărei restituire o solicită în caz de admitere a contestației la executare, în sensul că solicită restituirea sumei totale de 525,88 lei, în condițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013.
La data de 19.05.2015 intimații au formulat întâmpinare, prin care solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată
Arata ca in dosarul_/300/2009 (910/2014 ) C. Secția a III-a civilă prin Hotărârea nr 1590/2014 din 28.10.2014 rămasă definitivă și irevocabilă s+a atribuit reclamanților L. O. M., V. D. G. și intervenientului în interes propriu L. D. I. ,Iotul nr.I - . ia etajul 1, ., sector 2, București, compus din 3 camere și dependințe și teren în cotă indiviză de 3/9 din totalul de 125,78 mp (41,27 mp cotă indiviză), astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert Dunareanu M., s-a atribuit pârâtului V. S. B. Iotul II - . la . 2 camere și dependințe și teren în cotă indiviză de 2/9 din totalul de 125,78 mp. (28,60 mp cotă indiviză), astfel cum a fost identificat prin același raport de expertiză.
Întreaga procedura a ofertei reale de plata s-a făcut de către B. V. A. P. in dosarul nr 2/2015 conform dispozițiilor legale, a fost somat creditorul V. S. B. stabilindu-se data si ora la care sa fie prezent pentru a accepta sau nu oferta reala de plata si pentru a ridica personal sulta. Creditorul nu a fost prezent si nici au a acceptat in mod expres oferta reala de plata, astfel incat executorul in conformitate cu dispozițiile art. 1008 C pr civ pct 1 si 2 a încheiat un proces-verbal, iar debitorii au consemnat la CEC Bank - S.A sulta, iar recipisa de consemnare s-a depus la executorul judecătoresc care a trimis somația, neexistând nici o vătămare a creditorului.
Precizează că B. a respectat si dispozițiile art. 1009 pct. 1 C pr.civ.
(1) După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-o încheiere dată fără citarea părților, efectuarea plății și liberarea debitorului. încheierea se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acesteia.
Creditorul V. S. B. a solicitat ca aceasta sulta consemnata ia CEC sa-i fie trimisa ., B. V. A. P. a dat răspuns si la aceasta solicitare, făcând transferul întocmai, astfel incat discuțiile legate de timpul care s-ar fi pierdut pentru ridicarea acestei sulte nu-si au rostul.
Întreaga executare a fost conform dispozițiilor legale, executorul fiind imparțial a procedat corect neexistând nici o vătămare care sa duca la anularea acestei proceduri a ofertei reale de plata in dosarul 2/2015, respectându-se condițiile de validitate, de fond și de formă ale ofertei de plată și a consemnațiunii.
Precizează că L. O. M., L. D. loan si V. D. G. prin av. S. M. C., au cerut in ziua de 15 decembrie 2014 reclamantului V. S. B. eliberarea apartamentului nr. 2 si a dependințelor anexe si predarea cheilor de acces. Reclamantul a confirmat primirea scrisorii recomandate in data de 6 ianuarie 2015, dar nu a dat curs solicitării.
Pe data de 2 februarie proprietarii apartamentului 2, . s-au adresat B. P. V. cu cererea de executare silita pentru a intra in locuința pe care o dețin legal. Reclamantul V. S. B. a cerat Executorului Judecătoresc depunerea sultei de 4954 lei . fara sa se angajeze la predarea proprietății in termenii stabiliți. In lipsa cooperării reclamantului V. S. B. cu Biroul executor Judecătoresc a fost deschisa acțiunea de Executare silita ia care acesta a răspuns cu un email (scrisoare) de intimidare a doamnei Executor Judecătoresc P. V., dar si o cerere de oferta reala de plata sulta.
Prin Decizia Civila nr 1590 / 28.10.2015 se atribuie reclamanților si intervenientului in interes propriu lotul nr. 1 - apartamentul nr. 2 situat la etajul 1, compus din trei camere si dependințe si teren in cota indiviza de 3/9 din totalul de 1.25,78 mp.
Executarea pornita este in conformitate cu legea, B. prin executorul judiciar V. P. i-a consemnat in baza art. 1512 C civ. si art. 1008 -1009 C pr. civ. oferta reala de plata a sultei stabilite de către instanța de judecata diminuata cu cheltuielile de judecata, in cuantum total de 4954 lei, care a fost consemnata la litra Internet Bank SA sucursala D. in data de 16.02.2015 conform recipisei de consemnare nr. BMEJL_, iar prin încheierea din 9.02.2015 s-a dispus încuviințarea executării silite.
Debitorul V. S. B. a fost somat in data de 16.02.2015 ds. 32/2015 ca in termen de 8 zile de la comunicare potrivit art. 896 N c pr. civ., art. 666 C pr. civ. sa evacueze ap. nr. 2, ., sector 2, București si sa achite cheltuielile de judecata in cuantum de 4584 Iei.
In data de 19.03.2015 s-a stabilit termen pentru eliberarea . la etajul 1 ., sector 2, București.
Predarea apartamentului nr 2 et 1, ., sector 2, București s-a făcut conform procesului verbal din 19.03.2015, ds. executare 32/2015. V. S. B. a demontat toate ușile din apartament, a scos (demontat) centrala termica, a scos caloriferele si sobele, a luat tot mobilierul din sufragerie si bucătărie care aparținea bunicilor creditorilor, . devastat si distrus întreg apartamentul.
Cu privire la eliberarea pivniței, inițial s-a opus, apoi a predat-o insa a solicitat un termen de 1 săptămâna pentru a o elibera de sticlele de vin, borcanele de miere, conserve, etc.
Solicită respingerea ca neîntemeiată cererea privind anularea tuturor actelor si formelor de executare fara a fi indicate de contestator si anularea cererii de executare ca neîntemeiate.
De asemenea, solicită respingerea cererii din subsidiar de micșorare a cheltuielilor de executare in cuantum de 4584 lei cu care a fost de acord debitorul V. S. B. semnând procesul-verbal din 19.03.2015 la fila 4, fara a face nici o opoziție, cheltuieli de executare reprezentând onorariu executor, cheltuieli cu executarea, onorariu de avocat ,care nu au fost contestate in termenul legal de 5 zile .
Solicită respingerea cererea de întoarcere a executării in ceea ce privește plata sumei de 4584 lei cheltuieli de executare si 15,50 lei speze bancare, cererea de reducere a cheltuielilor de executare si de restituire a taxei de timbru.
Având in vedere faptul ca predarea . ., sector 2, București s-a făcut din partea d-lui V. S. B. fara nici o opoziție, considera ca nu mai subzista motivele invocate in contestație pentru suspendare, acest capăt urmând a fi respins ca rămas fara obiect.
Pe fondul contestației, arată că potrivit dispozițiilor Art. 887 NCpr civ., în cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinței acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuință sau dintr-o altă incintă, în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, să sesizeze instanța de executare, în vederea aplicării unei penalități.
Atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligația de a-1 preda, a-l lăsa în posesie ori în folosință,"după caz, cuprinde și obligația de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.
Executorul judecătoresc a procedat conform legii, in baza titlului executoria decizia civila nr 1590/2014 din 28.10.2014 C. secția III, nemaifiind necesare a alta acțiune de evacuare, pentru ca instanța a dispus cu privire al ieșirea din indiviziune.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a contestației la executare, prin art. 702 din noul Cod de procedura civila, cu modificările ce i-au fost aduse prin Legea 76/2012, sunt reglementate concret atât contestația la executarea propriu zisa, cat si contestația la titlu, după cum am arătat mai sus.
Contestația la executare propriu zisa reprezintă cel mai frecvent mijloc procedural întâlnit in practica prin care se poate contesta executarea silita insasi, precum si orice act de executare săvârșit cu prilejul urmăririi silite, solicitandu-se instanței anularea întregii executării sau a actului nelegal. Aceasta consecința decurge din dispozițiile art. 399 alin. 2 din actualul Cod de procedura civila. [9]
Contestația la titlu se exercita atunci când se contesta însuși titlul executoriu, dar nu în ceea ce privește validitatea sa in fond, ci numai Înțelesul, Întinderea si aplicarea sa (art. 399 alin 1 teza a doua din actualul Cod de procedura civila).
Ca si element de noutate ia noul Cod de procedura civila, fata de actualul Cod de procedura civila, se prevede ca in situația in care executarea silita se face in temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale (art. 702 alin. 1), atunci debitorul V. S. B. nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune in cursul judecații in prima instanța sau . atac ce i-a fost deschisa, respectiv analiza centratului de comodat, a lipsei si a dreptului de folosința, prescrierea posibilității de a solicita anularea contractului de comodat din 1.10.2000 si cel din 26.09.2008 care a fost analizate sub toate aspectele de instanțele de judecata fond, apel, recurs si efectele acestora desființate prin soluția pronunțata.
Tranzacția si contractul de cesiune drepturi litigioase din 20.03.2014 au fost depuse in cadrul probei cu înscrisuri in fata instanței de recurs ds._/300/2009 instanța pronunțându-se in sensul respingerii acestora.
Cu privire la întoarcerea executării, arată că nu exista motive temeinice si legale pentru aceasta, urmând ca instanța să o respingă ca neîntemeiata.
Predarea apartamentului nr. 2, et 1, ., sector 2, București s-a făcut conform procesului verbal din 19.03.2015, ds. executare 32/2015 B. V. P., in care este indicat
În dovedire, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, invocă dispozițiile Art. 887 N C pr civ., art. 1008 C pr. civ, art. 1009, art. 1512 C civ. art 205-206 C.pr.civ.
Odată cu întâmpinarea intimații au formulat cerere reconvenționala, prin care arată că înțeleg sa se judece in calitate de parați cu V. S. B., C. de avocat B. V. S., C. de mediator B. V. S., solicitând obligarea contestatorilor V. S. B. in solidar cu C.. de avocat si C.. de mediator V. S. B. sa aducă apartamentul nr 2 et 1 ., sector 2, București la starea inițiala ,raportat la data efectuării raportului de expertiza de către d-nul expert D. M. in dosarul_/300/2009 (910/2014 ) C. Secția a III-a civilă, Hotărârea nr. 1590/2014 din 28.10.2014, rămasa definitiva si irevocabila ce constituie titlului executoriu, obligarea contestatorului V. S. B. in solidar cu C. de avocat si C. de mediator V. S. B. sa repare pe cheltuiala lui prejudiciul realizat si constatat cu ocazia eliberării ap 2, . la loc ușile de lemn masiv aferente ap nr 2 ,. existenta este demonstrata prin anexele planșe foto din raportul de expertiza efectuat, caloriferele, sobele, centrala termica, lustrele, sau obligarea contestatorului V. S. B. in solidar cu Cabinetul de avocat si Cabinetul de mediator V. S. B. sa le plătească contravaloarea acestui prejudiciu constatat cu ocazia predării apartamentului nr 2 de către B. P. Violetă", prejudiciu pe care ii vor indica după efectuarea unei expertize extrajudiciare chiar de către d-nul expert D. M. cel care a văzut imobilul . 1, . 2 si înainte si după etapa deteriorările produse cu rea voința de către debitor in scop șicanator de distrugere.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 25.09.2015, instanța a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1590 /28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul_/300/2009 s-a modificat parțial sentința Judecătoriei Sectorului 2 București în sensul că s-a atribuirii în natură către intimații din prezenta cauză apartamentul nr. 2 situat la etajul 1 al imobilului situat în București, sector 2, .. Reclamanții și intervenientul au fost obligați să plătească, în solidar, pârâtului suma de 7354 lei cu titlu de sultă.
În temeiul acestui titlu executoriu, la data de 9.02.2015, O. M. L., D. I. L. și D. G. V. au solicitat B. V. P. punerea în executare a deciziei civile în sensul obligării debitorului să predea în natură imobilul atribuit în natură și să plătească cheltuielile de executare. S-a format dosarul de executare nr. 32/2015.
Prin încheierea pronunțată de B. la data de 16.02.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 4584 lei din care 2480 lei – onorariu de executor, 114 lei, cheltuieli de transmitere prin poștă, 444 lei- cheltuieli avocat cf chitanței 84/16.02.2015 și 1546 lei, onorariu de avocat conform chitanței 82/9.02.2015.
La data de 16.02.2015, executorul judecătoresc a emis somația de executare, comunicată debitorului la data de 24 februarie 2015.
La data de 2.03.2015, debitorul a formulat contestație împotriva acestei executări silite invocând impedimente la executare și formulând critici referitoare la cheltuielile de executare.
Susținerea referitoare la imposibilitatea evacuării în temeiul deciziei civile pronunțate într-o cauză având ca obiect partajul este neîntemeiată. Hotărârea judecătorească pronunțată într-un dosar având ca obiect ieșirea din indiviziune este titlu executoriu chiar dacă nu s-a solicitat și nu s-a dispus predarea bunului, nefiind necesară introducerea unei noi acțiuni în evacuare de către copărtașul căruia i s-a atribuit bunul împotriva copărtașului care refuză să îl predea.
În ceea ce privește susținerile contestatorilor referitoare la supraviețuirea dreptului lor de folosință pronunțării titlului executoriu având ca obiect partajul judiciar, instanța le va respinge ca neîntemeiate.
În cauză, la data de 1.10.2000 s-a încheiat pe durată nelimitată un contract de comodat între reclamantul B. V. - Ș., în calitate de comodatar, și tatăl său - V. C. Vetric – Ș., în calitate de comodant.
La data de 1.02.2002, s-a încheiat un alt contract de comodat având ca obiect trei camere situate la etajul I în imobilul din București, ., sector 2 și ca părți pe V. – C. V. Ș., în calitate de comodant și pe reclamantul din prezenta cauză - A. B. V. Ș. (C. de avocat în curs de înființare. Conform art. VI din contract, părțile au convenit să încheie contractul de împrumut de folosință pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării contractului, cu posibilitatea de prelungire pentru perioade subsecvente de maxim 5 ani prin acte adiționale scrise. Reclamantul nu a demonstrat prelungirea prin act adițional a acestui contract de comodat, în condițiile prevăzute de art. VI. Prin urmare, instanța va reține că acest contract a încetat prin ajungere la termen.
La data de 26.09.2008, s-a încheiat între V. – C. V. Ș., în calitate de comodant, și reclamantul B. V. – Ș. (Birou de mediator), în calitate de comodatar un alt contract de comodat asupra unei suprafețe de trei camere situate la etajul I în imobilul din București, ., sector 2. Durata contractului este nelimitată.
Prin contractul de vânzare – cumpărare 813/23.04.2009, comodantul V. – C. V. Ș. a înstrăinat către comodatarul B. V. – Ș. dreptul său asupra cotei de 2/5 din imobil, astfel cum reiese cu putere de lucru judecat din sentința civilă nr. 5844/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Bucrești în Dosarul_/300/2009.
Prin urmare, la data pronunțării deciziei de partajare a imobilului, prin atribuirea către intimați a spațiului care a format obiectul contractului de comodat, era deja produsă o confuziune între calitatea de creditor și cea de debitor în contractele de comodat. Această confuziune este aplicabilă ca modalitate de stingere a contractului de comodat atât pentru convenția încheiate cu B. V. – Ș. cât și pentru convenția încheiată cu entitatea B. V. – Ș. (Birou de mediator). Se are în vedere că, potrivit Codului civil 1864, persoana fizică nu poate avea decât un singur patrimoniu, nefiind acceptată, precum în cazul reglementării actuale (art. 31 Cod civil), divizarea și afectarea patrimoniului persoanei fizice unei activității profesionale.
Conform prevederilor art. 786 Cod civil, hotărârea pronunțată în caz de partaj are caracter declarativ, dreptul de proprietate exclusivă considerându-se născut asupra bunului atribuit unui copărtaș încă de la momentul dobândirii sale. Față de efectul energic al hotărârii de partaj, este deplin acceptat în literatura și practica judiciară anterioare actualului Cod civil, că un contract de vânzare – cumpărare asupra întregului bun încheiat de către unul dintre copărtași nu poate supraviețui, nefiind necesară formularea ulterioară a unei acțiuni în evacuare. Instanța va reține că același efect energic determină încetarea efectelor contractului de comodat încheiat de către unul dintre coproprietari cu privire la întregul bun, efectele partajului față de contractul de comodat fiind similare efectelor partajului în raport de contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu depășirea dreptului asupra cotei – părți.
Instanța mai reține că reclamantul a încercat valorificarea argumentelor referitoare la existența contractelor de comodat și utilizarea imobilului în scopuri profesionale cu ocazia soluționării partajului judiciar, în scopul atribuirii în natură a imobilului. Față de aceste susțineri, Curtea de Apel a arătat că actele de administrare a bunului aflat în coproprietate nu pot fi reținute ca putând limita dreptul celorlalți coproprietari de exercitare netulburată a atributelor specifice dreptului de proprietate.
Lipsa contestării valabilității contractului de comodat în cursul procesului de partaj nu poate fi opusă cu succes intimaților, câtă vreme încetarea efectelor acestor contracte se produc fie prin ajungere la termen, fie prin confuziune, fie prin hotărârea de partaj.
În ceea ce privește contestarea procedurii de comunicare a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța reține că sunt aplicabile prevederile art. 164 alin. 4 din Codul de procedură civilă, simpla afirmație a reclamantului nefiind suficientă pentru contestarea procedurii de comunicare.
Analizând caracterul pretins excesiv al cheltuielilor de executare, instanța reține că, potrivit art. 669 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Prin urmare, dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ. privind reducerea onorariului de avocat sunt aplicabile și în faza executării silite.
În aceste condiții, instanța reține că prin contractul de asistență juridică aflat la fila 151 – dosar suspendare executare, creditorii au stabilit un onorariu de 350 euro pentru reprezentare în cursul executării silite, fiind emise chitanțele nr. 84/16.02.2015 și 82/9.02.2015 în valoare totală de 1990 lei. Avocatul a reprezentat creditorii în baza împuternicirii avocațiale ._/2015 (fila 148 dosar suspendare provizorie).
Instanța reține că avocat a exercitat atribuții referitoare nu numai la acordarea de asistență juridică care presupune și consultanța acordată părții înaintea depunerii cererii sau asistarea acesteia cu ocazia întocmirii actelor de procedură în fața organului de executare, ci și atribuții referitoare la reprezentarea creditorilor cu domiciliul în străinătate. În aceste condiții, onorariul avocațial de 350 de euro nu este disproporționat în raport cu natura pricinii, complexitatea acesteia și mai ales munca îndeplinită de avocat, chiar dacă cererea de executare silită a fost înaintată unui profesionist al dreptului – și anume unui executor judecătoresc,
În privința celorlalte cheltuieli de executare, instanța reține că, potrivit art. 669 alin. 3 C.proc.civ., sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
În privința onorariului de executor judecătoresc, instanța reține că stabilirea acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor Ordinului MJ 2550/2006 privind onorariile executorilor judecătorești, care prevede că pentru evacuări ale persoanelor fizice onorariul maxim este de 2200 lei. La această sumă s-a adăugat TVA, iar adăugarea TVA la onorariul maxim nu contravine legii, atâta timp cât actul normativ nu distinge, iar TVA reprezintă un impozit indirect.
În privința celorlalte cheltuieli de executare, instanța reține că Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă la 9.02.2015 se face referire numai la cheltuielile efectuate cu transmiterea prin poștă a înscrisurilor (20X5,7 lei) justificate prin actele de executare depuse. Prin urmare, sumele prevăzute de art. 669 alin. 3 C.proc.civ. sunt justificate separat.
Observând art. 718 alin. 1 C.proc.civ. care prevede posibilitatea de a se dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța va respinge cererea contestatoarei de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 453 cod procedură civilă, față de căderea în pretenții a contestatorului cu privire la cererea principală, ținând însă cont și de respingerea cererii reconvenționale ca inadmisibilă în ședință publică, instanța va obliga reclamantul la plata parțială a onorariului de avocat în cuantum de 2000 de lei.
Cererea de restituirea a taxei de timbru aferentă cereri reconvenționale va fi respinsă ca nefondată, taxa fiind datorată, chiar dacă cererea incidentală nu a fost soluționată pe fond, ci ca urmare a admiterii unei excepții, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 45 alin. 1 din OG 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare privind pe contestatorii V. Ș. B. cu domiciliul în sector 2, București, ., ., C. de A. V. Ș. B. cu sediul în sector 2, București, ., . și C. de M. V. Ș. B. cu sediul în sector 2, București, ., ., în contradictoriu cu intimații O. M. L., D. I. L. și D. G. V. toți cu domiciliul ales la Av. C. M. din sector 2, București, ., ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de restituire a taxei de timbru ca nefondată.
Obligă reclamantul la plata parțială a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat (2000 de lei).
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
Red.dact.jud. OEP/8ex/11.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 28/2015. Judecătoria... → |
|---|
