Contestaţie la executare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7811/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare, formulată de contestatoarea RD B. C. SRL în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
La cele două apeluri nominale făcute în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității contestației la executare, formulată de intimată.
Instanța, deliberând, respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, formulată de intimată.
Instanța, deliberând asupra cererii de probatorii formulate de către părți, apreciind asupra capacității probelor de a lămuri cauza și a conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri.
Instanța, constatând că s-a solicitat de către contestatoare judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunțarea până la data de 10.07.2015, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunțarea până la data de 10.07.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7811
Ședința publică din data de 10.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: C. N. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, suspendare executare, formulată de contestatoarea RD B. C. SRL în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – S.A. PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 07.07.2015, cuprinse fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.07.2015 când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.03.2015, contestatoarea RD B. C. SRL în contradictoriu cu intimata CNADNR solicită anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 5488/B/2014 înregistrat la B. S. I. C. și suspendarea executării silite.
Cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea invocă nerespectarea obligației de obligația de investire cu formulă executorie a titlului executoriu și nelegalitatea încuviințării executării silite, întrucât încuviințarea a fost efectuată de către instanță și nu de către executorul judecătoresc, cum impuneau prevederile art. 665 alin. 2 Cod Pr. Civ. în vigoare la data la care executorul judecătoresc a sesizat instanța de judecată. Cererea ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă.
În subsidiar, invocă anularea formelor de executare întrucât ca urmare a anulării tarifului de despăgubire prin art. I și II din Legea 144/2012.
În drept: art. 711 și urm. Cod procedură civilă, OUG 2/2001, art. 5 din Constituția României.
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri.
S-au atașat înscrisuri.
Cerere legal timbrată. (150 lei – f. 10, 11)
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea din 01.04.2015, intimata invocă excepția inadmisibilității cererii în privința aspectelor ce vizează apărări de fond ce puteau fi invocate într-o procedură specială (plângerea contravențională) in temeiul art. 712 alin. 2 Cod Pr. Civ., iar pe fond solicită respingerea acțiunii. (f. 43 și urm)
Se arată că dispozițiile art. II din Legea 144/2012 vizează numai contravenienții care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
În drept: art. 205 Cod procedură civilă, OG 2/2001.
Probe propuse prin întâmpinare: înscrisuri.
S-au atașat înscrisuri.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimată în temeiul art. 712 alin. 2 Cod Pr. Civ., a fost respinsă la termenul din 07.07.2015. Susținerile contestatoarei privind anularea tarifului de despăgubire se pot examina din perspectiva legii contravenționale aplicabile, cu incidență asupra executării silite. Contestatoarea nu invocă deficiențe legate de fondul titlului executoriu ci defiiențe leate de executarea silită.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Executarea silită pornită împotriva contestatorului debitor RD B. C. SRL face obiectul dosarului de executare nr. 5488/B/2014 instrumentat de B. S. I. C., deschis în baza titlului executoriu proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 12 nr._ din 11.01.2012 pentru recuperarea creanței de 868,32 lei formată din 423,77 lei – debit (reprezentând contravaloare tarif despăgubire) și 444,55 lei (reprezentând cheltuieli de executare).
Criticile contestatoarei referitoare la nerespectarea obligației de investire cu formulă executorie a titlului executoriu și la nelegalitatea încuviințării executării silite de către instanță sunt neîntemeiate.
Executarea silită a fost inițiată de creditoarea CNADNR SA la data de 16.10.2014, prin cererea de executarea silită a debitoarei RD B. C. SRL, formulate în temeiul titlului executoriu proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.01.2012, cerere înregistrată de către B. S. I. C. sub nr. 5488/B/2014. (f. 21)
Executarea silită a început la momentul la care creditoarea a investit executorul judecătoresc cu cererea sa.
La data formulării cererii de executare silită (16.10.2014) erau în vigoare prevederile Codului de Procedură civilă fără modificările aduse prin Legea 138/2014, intrată în vigoare la 19.10.2014.
Legea 138/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014 și a intrat în vigoare la 19.10.2014 potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția României.
La data formulării cererii de executare silită, prevederile legale în vigoare impuneau înregistrarea cererii de executare silită la un executor judecătoresc competent, încuviințarea executării silite de către instanță, fără a mai fi nevoie de investirea cu formulă executorie a titlului executoriu. (art. 664, art. 665 Cod procedură civilă în vigoare la 16.10.2014)
Cu privire la criticile contestatoarei referitoare la anularea obligației privind achitarea tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit art. II din Legea 144/2012, tarifele de despagubire prevăzute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri naționale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanță pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anulează.
Așadar, nu toate tarifele de despăgubire se anulează ci numai cele aplicate si contestate in instanță pana la data intrării in vigoare a Legii 144/2012, respectiv până la 27.07.2012.
Această interpretare este susținută și de considerentele avute în vedere de Curtea Constituțională în Deciziile prin care s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din legea 144/2012, ultima dintre aceastea fiind Decizia nr. 112/2014.
Curtea a reținut că legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat.
Curtea a arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță.
De asemenea, Curtea a reținut că, distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
Totodată, Curtea a constatat că prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din aceeași lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.
Curtea a observat însă că autorul excepției de neconstituționalitate se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, și legea contravențională mai favorabilă ca excepție de la regula neretroactivității legii.
Astfel, Curtea a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții.
De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. (…)”
Revenind la circumstanțele cauzei de față, instanța constată procesul verbal contravențional in baza căruia s-a inițiat executarea silită nu a fost contestat în intanță de către contestatoare în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 din OG 2/2001, în condițiile în care comunicarea a fost legal îndeplinită, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la 21.01.2012 la sediul acesteia. (f. 31)
În consecință, dat fiind că tariful de despăgubire a fost aplicat contestatoarei, dar nu a fost contestat de aceasta până la 27.07.2012, data intrării în vigoare a Legii 144/2012, în temeiul art. II din acest act normativ, se vor respinge criticile contestatoarei anularea tarifului de despăgubire ce i-a fost aplicat, precum și contestația la executare întemeiată pe acest argument.
În susținerea acestei soluții instanța reține inclusiv motivarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 112/2014, argumentelui referitor la pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive.
Curtea a constatat că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Față de soluția data contestației la executare, în temeiul art. 718 Cod Pr. Civ., cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, ridicată de intimata CNADNR.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea RD B. C. SRL înregistrată sub nr. J_, având CUI_, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 30, ., . cu intimata CNADNR cu sediul în sector 6, București, .. 401A.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. F. C. N. I.
Pentru judecător aflat în concediu de odihnă Pentru grefier aflat în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței semnează Grefierul Șef al instanței
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7831/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7829/2015. Judecătoria... → |
|---|
