Contestaţie la executare. Încheierea nr. 07/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 07/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 13967/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.-V.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea S. Z. R. în contradictoriu cu intimata E. N. EUROPE FUNDING II B.V.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, arată că, prin Serviciul Registratură, la data de 27.11.2015, intimata a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată, însoțită de înscrisuri, în două exemplare, iar la data de 04.12.2015 intimata a depus înscrisuri, după care:
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data de 14.12.2015.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 14.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M.-V.
Grefier: F.-G. M.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea S. Z. R. în contradictoriu cu intimata E. N. EUROPE FUNDING II B.V.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2015. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru 14.12.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 28.10.2015, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 157/2015 al B. T. V. P.. A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, a invocat doar aspecte privind caracterul abuziv al anumitor clauze din contractul de împrumut – titlu executoriu.
Astfel, a invocat caracterul abuziv al clauzei 4.1, teza finală, care prevede că formula de calcul a dobânzii este produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale și numărul de zile scurs de la data la care a fost datorată rata anterioară împărțit la 360 de zile, al clauzei 4.3, care prevede că pe parcursul derulării contractului, banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare și al clauzei 4.1, care prevede perceperea unui comision de acordare și a unui comision de administrare.
A arătat că clauza privind formula de calcul a dobânzii vine în contradicție nu numai cu dispozițiile Legii nr. 193/2000, ci și cu cele ale prevederile art. 948 pct. 3 și cele ale art. 964 C. civ. 1864, obiectul nefiind nici măcar determinabil.
A mai arătat și că este abuzivă posibilitatea pe care banca o are, de a modifica unilateral dobânda.
În legătură cu comisionul de acordare, a arătat că acesta nu reprezintă decât o dobândă mascată.
Referitor la comisionul de administrare, a arătat, de asemenea, că el reprezintă o dobândă mascată și că, astfel, este afectat chiar mediul concurențial.
A invocat, de asemenea, diferite statuări ale CJUE sau ale ÎCCJ în cauze din materia clauzelor abuzive.
În drept, a invocat art. 712 C..
A anexat înscrisuri.
Intimata a depus întâmpinare. A invocat excepția tardivității contestației, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.
A arătat că acțiunea a fost înregistrată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
De asemenea, că nu poate fi analizat caracterul abuziv al clauzelor contractuale în discuție, având în vedere că ele se referă la dobânzi și la comisioane, că clauzele au fost negociate și că ele nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În drept, a invocat Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
A anexat înscrisuri.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține:
Excepția tardivității este neîntemeiată. Potrivit art. 715 alin. 1 C., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
În cauză, contestatoarei i-au fost comunicate primele acte de executare la data de 26.10.2015, iar cererea a fost introdusă la data de 28.10.2015, așadar, în termen.
Pe fond, reținem că singurele motive invocate de contestatoare sunt legate de presupusul caracter abuziv al unor clauze din contractul de credit – titlu executoriu.
În condițiile art. 713 alin. 2 C., în cadrul contestației la executare este admisibilă invocarea de motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului, având în vedere că pentru desființarea contractelor de credit legea nu prevede o cale procesuală specifică. Acțiunea în nulitate de drept comun nu reprezintă o cale procesuală specifică, ci doar un tipar.
Între contestatoare și Bancpost SA, societate ce a cesionat creanța către intimată, s-a încheiat contractul de credit nr. CL406986/16.04.2008.
Bancpost a acordat contestatoarei un împrumut în valoare de_ CHF, cu obligația de restituire într-un termen de 120 de luni.
La art. 4.1 alin. 3 s-a prevăzut că formula de calcul a dobânzii este produsul dintre soldul creditului, rata dobânzii procentuale și numărul de zile scurs de la data la care a fost datorată rata anterioară împărțit la 360 de zile.
La art. 4.1 alin. 2 s-a prevăzut că debitoarea se obligă să plătească comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului și comision de administrare lunară a creditului de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului.
La art. 4.3, primul alineat, s-a prevăzut că pe parcursul derulării contractului, banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare.
În următoarele alineate, se arată care sunt pașii consecutivi eventualelor astfel de modificări.
La soluționarea cauzei, vom avea în vedere, în primul rând, dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, ele urmând a fi citate, dacă și în momentele în care va cazul.
De asemenea, vom avea în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în domeniul Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Directiva nu are efect direct în litigiile dintre particulari, însă norma internă de transpunere trebuie interpretată în lumina textului și a finalității normei europene, în acest mod instanța judecătorească, autoritate a statului, contribuind la atingerea rezultatelor prevăzute de directivă (CJUE, hotărârea pronunțată în cauza C-106/89, Marleasing, par. 8).
Referitor la caracterul negociat sau nenegociat al clauzelor în discuție, reținem:
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Contrar susținerilor intimatei, reținem că prevederile contractuale criticate nu au fost negociate.
Astfel, nu reprezintă negociere nici posibilitatea de a alege între ofertele mai multor bănci, nici posibilitatea de a alege între mai multe variante de contracte oferite de aceeași bancă.
Posibilitatea de a alege moneda creditului, perioada de rambursare sau suma totală împrumutată reprezintă doar adaptarea specifică a unor contracte de adeziune la caracteristicile concrete ale unui client și nu negociere.
Prin negociere se înțelege ocazia oferită destinatarului de a influența efectiv natura și/sau conținutul clauzelor.
Intimata nu a făcut însă dovada modificării vreunei clauze din inițiativa destinatarului ofertei, respectiv a faptului că acesta din urmă a avut și alte opțiuni decât cea de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot în integralitate.
De asemenea, reținem că faptul că debitoarea a considerat la momentul semnării contractului că oferta Bancpost era cea mai avantajoasă nu înseamnă că el a renunțat la protecția oferită de normele specifice dreptului consumatorului.
Verificarea caracterului abuziv al unei clauze presupune existența unui contract semnat de părți, deci însăși încheierea contractului nu are cum, în același timp, să excludă aplicabilitatea normelor în discuție.
În concluzie, reținem inexistența acestor impedimente pentru analizarea acțiunii contestatoarei din perspectiva normelor de protecție a consumatorului.
Reținem, în continuare, că, potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
În legătură cu art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, corespondent al articolului din legea internă citat anterior, CJUE a arătat că, întrucât el prevede o excepție de la mecanismul de control pe fond al clauzelor abuzive care este prevăzut în cadrul sistemului de protecție a consumatorilor, dispoziției respective trebuie să i se dea o interpretare restrictivă (CJUE, hotărârea pronunțată în cauza C-26/13, A. Kasler, par. 42).
De asemenea, a arătat că cerința privind transparența clauzelor contractuale nu poate fi redusă numai la caracterul inteligibil al acestora pe plan formal și gramatical și că prezintă o importanță esențială pentru respectarea acestei cerințe dacă în contract se indică în mod transparent motivul și particularitățile clauzei în discuție, astfel încât consumatorul să poată să prevadă, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește (CJUE, hotărârea pronunțată în cauza C-26/13, A. Kasler, par. 71 și 73).
Instanța consideră că prevederile art. 4.1 alin. 2, teza I și teza a II-a, sunt clare, că sunt prevăzute motivele perceperii comisioanelor și că împrumutatul, consultând contractul și graficul de rambursare, putea să prevadă cu ușurință consecințele economice care se produc în ceea ce îl privește.
În aceste condiții, o analiză a caracterului abuziv al clauzei nu poate fi făcută.
Ca motivare subsidiară, arătăm că, și dacă am considera că respectivele dispoziții nu sunt redactate suficient de clar, analiza pe fond a clauzelor ar conduce la concluzia inexistenței caracterului abuziv al acestora.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Vorbim în cauză despre un contract de adeziune, astfel că această condiție este îndeplinită.
Nu este, însă, îndeplinită condiția existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, creat contrar cerințelor bunei-credințe.
Condiția existenței unui dezechilibru semnificativ nu poate fi considerată îndeplinită prin simplul fapt că împrumutatul are de plată o sumă, mai mică sau mai mare, în temeiul acelei clauze.
Dezechilibrul trebuie să fie mai mult unul juridic, iar în cauză instanța consideră că nu ne aflăm într-o astfel de situație.
Astfel, perceperea comisioanelor de acordare credit și de administrare este permisă de legislația în vigoare (OUG nr. 50/2010) și nu era interzisă nici la momentul încheierii contractului.
Pe de altă parte, există și contraprestații specifice, anume analizarea inițială a situației clientului, respectiv monitorizarea de către bancă a utilizării și rambursării creditului, precum și a îndeplinirii altor obligații ale împrumutatului.
În sfârșit, cuantumul comisioanelor nu reprezintă un element care să poată fi analizat, așa cum s-a arătat anterior.
Nu se poate invoca nici reaua-credință a Bancpost, atât timp, așa cum am arătat, astfel de comisioane erau permise de legislația în vigoare.
Prin urmare, este neîntemeiată solicitarea de constatare a caracterului abuziv și a nulității absolute cu privire la clauzele referitoare la comisionul de acordare și la comisionul de administrare lunară.
Referitor la dispozițiile art. 4.1 alin. 3, reținem că ele nu încalcă prevederile art. 948 pct. 3 și cele ale art. 964 C. civ. 1864, ci, dimpotrivă, oferă criterii fixe de determinare a valorii dobânzii.
În ceea ce pricește clauza din art. 4.3 primul alineat, reținem că aceasta a fost modificată prin actul adițional din data de 10.12.2010 (f.48) și că prevede, în prezent, că variația ratei anuale a dobânzii va fi calculată în funcție de evoluția indicelui LIBOR 3M.
O astfel de clauză întrunește condițiile de echilibru contractual, de bună-credință și de transparență, astfel că nu se poate reține că ea ar avea un caracter abuziv. Pe de altă parte, contestatoarea nu a dovedit că, până la modificarea acestei clauze prin actul adițional, banca ar fi procedat la aplicarea efectivă a art. 4.3 primul alineat, în varianta inițială.
Se constată, așadar, că niciuna din clauzele arătate de contestatoare nu are caracter abuziv, motiv pentru care contestația este neîntemeiată.
În temeiul art. 716 alin. 2 C., se va pune în vedere contestatoarei să achite către B. T. V. P. suma de 59 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea S. Z. R., cu domiciliul ales în București, .. 7D-7E, Rin Grand Residence, corp B, ., sectorul 4, în contradictoriu cu intimata E. N. EUROPE FUNDING II B.V., cu sediul ales la SCA Mituca și Asociații, în București, ., parter, ..
Pune în vedere contestatoarei să achite către B. T. V. P. suma de 59 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red/dact – L.M.-V.
4 ex. – 15.12.15
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
