Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 13208/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 02.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I. M. D.
GREFIER D. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea T. (FOSTĂ D.) M. A. în contradictoriu cu intimații . SRL BIROUL REGIONAL CLUJ N. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, a răspuns contestatoarea prin avocat S. O. A. care depune delegația de substituire la dosarul cauzei, și intimata B. C. prin avocat care depune împuternicirea avocațială, lipsind intimata . SRL BIROUL REGIONAL CLUJ N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
La interpelarea instanței avocatul intimatei B. C. arată că a solicitat dosarul pe lista de amânări fără discuții având în vedere lipsa dosarului de executare.
Instanța, invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și acordă cuvântul.
Apărătorul intimatei B. C. solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale invocată de către instanță având în vedere faptul că domiciliul contestatoarei se află în sectorul 2 București și a obiectului cauzei apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 19.05.2015, sub nr. _ , contestatoarea T. (FOSTĂ D.) M. A. în contradictoriu cu intimații . SRL BIROUL REGIONAL CLUJ N. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, in temeiul art 711 si urm. din NCPC, admiterea acțiunii cu consecința anularii actelor si formelor de executare efectuate in dosarul executional nr. 28/2015 al B. M. I., si in concret:
- pe cale de excepție a solicitat să se constate ca prescrisa a dreptului de a obține executarea silita a creanței provenind din titlul executoriu, in sensul dreptului de a isi mai fructifica pe cai judiciare in concret creanța (contractul de credit nr. 1170 din data de 23.06.2006, si pe cale de consecința desființarea executării silite insasi, respectiv a tuturor actelor si formelor de executare efectuate in dosarul executional. Aceasta excepție va fi unita cu fondul cauzei, daca judecătorul va aprecia ca pentru soluționarea sa este necesara administrarea unui probatoriu similar celui destinat fondului contestației.
- tot pe cale de excepție a solicitat să se anuleze toate actele de execute silita efectuate si sa se desființeze executarea silita insasi pentru LIPSA CALITĂȚII PROCESUALE DE CREDITOR A . SRL Biroul Regional Cluj N.. Aceasta excepție vizează calitatea procesuala activa a reclamantei din procedura executionala si nu pe cea pasiva din procedura judiciara dedusa judecații in acest proces.
- solicită nulitatea parțiala a titlului executoriu (contractul de credit nr. 1170 din data de 23.06.2006), respectiv a dispozițiilor art. 6,7,8 din contractul de credit, referitoare la comisioane, dobânzi, garanții ca fiind abuzive. Aceasta este o apărare de fond prin care înțelege sa învedereze că acest credit a fost declarat scadent anticipat in mod nelegal, fara sa se ia act de Ordonanța 50/2010 a Guvernului, norme juridice prin care s-a dispus o ordine de preferința a componentelor acestor plați lunare, ordine de care nu s-a ținut cont la stabilirea așa zisului debit final, aspect care de altfel a si condus la stabilirea unui sold aproape dublu fata de cel firesc rezultat urmare a relației contractuale cu BCR.
De a asemenea contestă intinderea creanței inclusa in titlul executoriu criticat, respectiv contestam cuantumul de_,92 lei al creanței, astfel cum rezulta din adresa de infiintare a popririi, debitul fiind un nonsens de moment ce linia de credit contractata a fost de 4900 RON, din care s-a plătit deja o suma importanta de bani. Prin expertiza contabila, se va dovedi cuantumul real al creanței.
Solicită anularea, încheierii de incuviintare a executării silite pronunțata de B. M. I. in data de 30.03.2015 in acest dosar executional nr 28/2015, in ceea ce privește cuantumul actual al creanței, menționat in aceasta; anularea încheierii B. M. I. parat de stabilire a cheltuielilor de executare silita.
Pe cale de consecința a solicitat sa se anuleze si dispoziția de infiintare a popririi redactata de Biroul Executorului Judecătoresc M. I. in data de 28.04.2015, precum si toate actele si formele de executare silita care au fost efectuate in dosarul executional criticat, urmând a dispune anularea executării silite insasi.
De asemenea a menționat faptul ca, dupa atașarea dosarului de executare silita si comunicarea tuturor documentelor ce stau la baza executării silite si a intinderii creanței din titlul executoriu, precum si in urma efectuării eventualului raport de expertiza contabila, pe care-1 consideră a fi necesar de administrat pe fondul acestei cauze, urmează sa-și precizeze capetele de cerere ale prezentei contestații la executare.
În fapt, contestatoarea a arătat că, in data 04.05.2015, terțul poprit Raiffeisen Bank, i-a adus la cunoștința informația privind instituirea popririi asupra veniturilor mele din contul bancar ce il dețin la aceasta societate bancara pana la concurenta sumei de 11.698,92 lei (reprezentând suma datorata in baza titlurilor executorii constând in contract de credit nr. 1170 din data de 23.06.2006) si cheltuieli de executare calculate pana la achitarea integrala a creanței.
Așadar, pana la data de 04.05.2015 nu i s-a comunicat niciun act intrerupator de prescripție, motiv pentru care a solicitat sa se constate in baza art. 705 din NCPC ca a fost împlinit termenul legal de 3 ani de prescriere a dreptului de a obține executarea silita.
Referitor la capătul 2 de cerere, a solicitat ca S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. sa faca dovada calității de creditor in raport cu aceasta, dat fiind faptul ca NU a incheiat cu mai sus numita niciun act juridic, respectiv NU a avut nicio relație contractuala cu aceasta, care sa implice un raport de creanța sau de ori ce fel de alt raport juridic.
In acest context, consideră ca trebuie verificate cu foarte mare temeinicie condițiile efectuării unei eventuale cesionarii a creanței de către intimata B. Comerciala R. in favoarea intimatei S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L.(in primul rand daca exista . act, precum si toti termenii contractuali in care ar fi fost incheiat un asemenea act, fara știința acesteia).
De asemenea a arătat că intimata B. C. Română avea obligația de a o înștiința in prealabil cesionarii creanței in favoarea altei persoane juridice, sub sancțiunea nulității absolute a actului incheiat astfel in mod abuziv si fara știința acesteia cu terța persoana care astfel, nu poate avea calitatea de creditor in executarea silita contestata de contestatoare prin prezenta acțiune.
Pe fondul contestației la executare, a menționat ca in anul 2006, in scopul achiziționării unor produse electrocasnice, a solicit in magazinul Media Galaxy acordarea unui card de credit, pe care a aflat ulterior ca l-a obținut prin B. Comerciala R. S.A. contractul de credit nefiind cunoscut de aceasta ca si clauze intrucat a arătat că își amintește ca erau puține pagini pe care le-a semnat in alb, in sensul ca desi erau formulare completate, totuși existau foarte multe spatii punctate necompletate.
La incheierea acestui contract de credit, nu a avut posibilitatea negocierii clauzelor contractuale, a termenilor contractului, a drepturilor si obligațiilor pârtilor, a dobânzilor si comisioanelor precum si a modului de calculare si de percepere a acestora; nu aveam astfel decât posibilitatea de a accepta pur si simplu contractul in forma impusa de magazin si banca sau de a renunța la incheierea unui astfel de acord oneros - vădit disproporționat; contractul cu banca fiind unul DE ADEZIUNE.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianți si consumatori se prevede ca „O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor."
Precum si potrivit art. 2 din OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, la pct. 16. prin „clauză abuzivă - se intelege o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din conu-act creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților";
Pe fondul acestui litigiu, solicită sa se constate ca acest contract de credit nu a fost adaptat asa cum legea o impunea, noilor condiții din Ordonanța 50/2010. În data de 21 iunie 2010 a intrat în vigoare OUG 50/2010. începând cu această dată, instituțiile de creditare au obligația de a respecta prevederile actului normativ. Termenul de 90 zile pentru actualizarea contractelor la forma legală nu reprezintă o perioadă de derogare de la aplicarea prevederilor legii. începând din 21 iunie 2010, prevederile din contract care contravin OUG 50/2010 sunt nule de drept, indiferent dacă contracția a fost actualizat sau nu. în această perioadă, toate cererile de rambursare anticipată a creditelor se rezolvă conform prevederilor OUG 50"2010; toate comisioanele aferente creditelor trebuie actualizate pentru a se conforma noilor reglementări", ANPC - comunicat de presă remis marți, 22 iunie 2010.
În conformitate cu art. 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianți și consumatori, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
De asemenea, a arătat că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Art. 1 lit. a) din anexa Legii 193/2000 definește clauza abuzivă ca fiind aceea care dă dreptul comerciantului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat.
Potrivit art. 95 alin (4) din OUG 50/2010, se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență, introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele din prezenta ordonanță de urgență fiind considerate nule de drept, iar potrivit alin. (5) nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin (2) este considerată acceptare tacită.
Însă, nu se consideră acceptare tacită nesemnarea actelor adiționale în cazul în care acestea vizează alte clauze care exced OUG 50/2010, întrucât acceptarea tacită se referă numai la modificările impuse prin legislație, nu la orice modificări aduse de bănci prin actele adiționale.
În conformitate cu art. 40 alin. (3) din OUG 50/2010, „în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. (1) este considerată acceptare tacită. în acest caz se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele impuse prin legislație. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislație simt considerate nule de drept".
Totodată, prin convenția de credit care face obiectul prezentei cauze, au fost prevăzute o . clauze și comisioane care, astfel cum vom arăta în continuare, simt abuzive:
- comisioanele prevăzute de art 6 antract, in special cele stipulate la literele, d, e, i calculate la valoarea întregului credit;
- comisionul de monitorizare al polițelor de asigurare;
- dobânzile neindicate in concret la art 7 din contract, spatiile prevăzute cu puncte puncte fiind Hasate in alb si in prezent, nefiind astfel negociate, ci impuse, incat este de neinteles ce algoritm de calcul a folosit banca cand indica un debit de_ lei plecând de la un debit real de puțin peste 3000 de lei;
- clauze referitoare la garanțiile reale imobiliare/personale, spatiile prevăzute cu puncte puncte fiind lăsate de asemenea, in alb si in prezent.
Un alt exemplu jurisprudential este reflectat in cele de succed, întrucât tratează prolematica specifica oricărei valute nu numai a francilor elvețieni, si se refera la dezechilibrul creat intre obligațiile imprumutatilor fata de cele ale băncilor.
1. Decizia C-26-13 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, privind clauzele abuzive prevăzute . credit incheiat intre doi clienți si o banca din Uniunea Europeana.
Curtea amintește, in primul rand, ca interdicția privind examinarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie interpretata in mod strict si nu poate fi aplicata decât clauzelor care stabilesc prestațiile esențiale ale contractului, asa cum este situația si in speța de fata. Astfel, revine instanțelor statale, sarcina sa aprecieze daca o clauza contestata sau alta, constituie un element esențial al contractului.
Pe de alta parte, Curtea arata ca examinarea caracterului abuziv al clauzei in discuție nu poate fi exclusa pentru motivul ca respectiva clauza s-ar referi la caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte. Astfel, clauza amintita se limitează sa stabilească, in vederea calculării ratelor, cursul de schimb intre leul romanesc si francul elvețian sau alte monede, fara insa a prevedea prestarea unui serviciu de schimb de către impnimutator. Or, in lipsa unui asemenea serviciu, sarcina financiara care rezulta din diferența dintre cursul de schimb la cumpărare si cursul de schimb la vânzare, care trebuie sa fie suportata de impnunutat, nu poate fi considerata ca fiind o remunerație datorata in schimbul unui serviciu, ceea ce creează un dezechilibru intre consumator si furnizor.
In al doilea rand, CJUE precizează ca o clauza care definește obiectul principal al contractului nu este exceptata de la examinarea caracterului sau abuziv decât daca a fost redactata in mod clar si inteligibil. In aceasta privința, Curtea subliniază ca cerința respectiva nu se limitează la o claritate si la o inteligibilitate formale si pur gramaticale. Dimpotrivă, contractul de imprumut trebuie sa indice in mod transparent motivul si particularitățile mecanismului de schimb al monedei străine.
In ultimul rand, Curtea arata ca, in ipoteza in care eliminarea unei clauze abuzive ar face ca, precum in speța, contractul sa nu poate fi executat, directiva nu se opune ca instanța naționala sa inlocuiasca clauza contestata cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.
Așadar, un asemenea demers permite atingerea obiectivului urmărit de directiva, care consta in special in restabilirea unui echilibru intre parti, prin menținerea, in același timp, in măsura posibilului, a validității contractului in ansamblul sau. per a contrario, in cazul in care o asemenea inlocuire nu ar fi permisa, iar instanța ar fi obligata sa anuleze contractul, caracterul descurajator al sancțiunii nulității, precum si obiectivul privind protecția consumatorilor ar risca sa fie compromise. In speța, o asemenea anulare ar avea ca efect scadenta imediata a integralității sumei restante datorate. Or, aceasta poate sa depășească capacitățile financiare ale consumatorului si, din aceasta cauza, sa il penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe impnimutator care, având in vedere aceasta consecința, ar putea sa nu fie motivat sa evite inserarea unor astfel de clauze in contractele sale.
2. Referitor la modul de redactare a unei astfel de clauze, CJUE a statuat in sensul ca o astfel de dispoziție contractuala trebuie sa fie redactata clar atat din punct de vedere gramatical, cat si din perspectiva ilustrării mecanismului de funcționare.
In ceea ce privește posibilitatea continuării derulării contractului pentru cazul anularii unei astfel de clauze, CJUE a decis faptul ca dispozițiile art. 6 (1) din Directiva 93/13/CEE nu se opun unei reglementari interne care sa permită judecătorului național sa remedieze nulitatea clauzei respective prin inlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv. Cu alte cuvinte, in funcție de dispozițiile dreptului intern si de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, instanța naționala poate dispune continuarea derulării unui contract de credit ale cărui clauze privitoare la valuta acordării pot fi parțial nule.
Un alt aspect important al deciziei CJUE este acela care stabilește ca instanței naționale nu ii este permis, in cazul in care constata o astfel de clauza abuziva, sa anuleze contractul in ansamblul sau, ci doar clauza de denominare, intrucat altfel consumatorul ar fi grav prejudiciat, ceea ce ar insemna răsturnarea scopului directivei, scop prevăzut la art. 7 din Directiva 93/13 (sancționarea profesionistului si prevenirea abuzului de putere economica).
Concluzionând, Curtea a stabilit că:
• instanțele naționale se pot pronunța asupra caracterului abuziv a acestor clauze, în anumite condiții,
• instanțele trebuie să ia în calcul nu numai redactarea într-un limbaj clar și inteligibil a unor astfel de clauze, dar și faptul că băncile trebuie să arate în mod transparent în contracte cum funcționează mecanismul cursului de schimb și consecințele asupra consumatorului,
• instanțele pot să completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, dacă contractul nu mai poate continua altfel și ar fi în defavoarea consumatorilor.
CJUE a stabilit in cauza C-26/13 ca diferența de curs valutar nu este o parte a prețului stabilit in contract, ca nu este o remunerație a creditorului, acesta trebuind sa fie cel care isi asuma acest risc, nu debitorul.
Hotărârile Curții sunt obligatorii si pentru instanțele din România, ca si o consecința clara, astfel aceasta decizie trebuie sa fie aplicabila si pentru noi, clienții băncilor care suntem nevoiți sa dam in judecata băncile pentru clauzele abuzive, CJUE stabilind ca diferența de curs nu face parte din prețul contractului.
In acest caz, CJUE a interpretat ca diferența de curs nu face parte din pret si de aceea instanțele naționale pot constata, daca toate celelalte condiții simt indeplinite, ca aceasta clauza este abuziva, iar interpretarea CJUE este obligatorie pentru instanțele naționale din interiorul Uniunii Europene, inclusiv cele romane.
In România, amintim si că de la 1 octombrie 2013, legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori a fost modificată. Două noi articole extind deciziile din litigiile declanșate de ANPC sau o asociație de consumatori la toate contractele profesionistului care utilizează clauze abuzive.
O semnificație de asemenea importantă, are si punctul 3 din răspunsul CJUE. Instanța europeană statuează că instanțele naționale pot completa contractele, dacă acestea nu se mai pot derula fără o clauză abuzivă, dar vitală. O normă cu caracter supletiv poate însemna o dispoziție din dreptul intern, cum este dobânda legală din Codul civil.
Contestatoarea a arătat că este evident ca diferența de pret si curs valutar, prin aplicarea unei dobânzi aberante pe fondul creșterii cursului de schimb, au condus la o majorare a debitului cu peste 250% fata de data contractării creditului, anul 2006, si creează un dezechilibru major intre client si banca, cu nu poate fi suportat nmnai de către client, si va chemam in aceasta procedura judiciara, sa pronunțați o hotărâre de repatie, restabilind astfel echlibrul intre cele doua parti contractante.
In concluzie, a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
In drept: art. 711 si urm., art. 665 din Codul de procedura civila, Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, Codul Civil, legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, Decizia nr. C-26-13 a CJUE.
Probe: a solicitat încuviințarea următoarelor probe: proba cu înscrisuri, respectiv atașarea dosarului de executare silita, înscrisurile la care am făcut referire in prezenta contestație la executare ; pe fondul contestației la executare solicitam sa se încuviințeze proba cu expertiza contabila prin care sa se recalculeze soldul debitului si dobânda penalizatoare; orice alte probe a căror necesitate rezulta din desfășurarea dezbaterilor.
Cu cheltuieli de judecata.
Analizand actele dosarului cu privire la exceptia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, retine urmatoarele:
Contestatoarea T. (FOSTĂ D.) M. A. a formulat, în contradictoriu cu intimații . SRL BIROUL REGIONAL CLUJ N. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, contestație împotriva executării silite derulate în dosarul de executare nr. 28/2015 al B. M. I. pe care o considera prescrisa, invocand lipsa calitatii de creditor a E. K. Romania SRL, nulitatea parțială a titlului executoriu-contractul de credit nr. 1170/23.06.2006 pentru caracterul abuziv al clauzelor prevazute la art. 6,7,8 din contract referitoare la comisioane, dobânzi, garanții, aratand faptul ca acest credit a fost declarat in mod nelegal scadent anticipat si a contestat intinderea creantei inclusa in titlul executoriu pus in executare, fiind necesara o expertiza contabila pentru determinarea cuantumului real al sumei. Contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare, desfiintarea executarii silite, anularea incheierii de incuviintare a executarii silite din data de 30.03.2015 in dosarul executional nr. 28/2015 in ceea ce priveste cuantumul actual al creantei, anularea incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a dispozitiei de poprire din data de 28,04,2015, a tuturor formelor de executare slita si anularea executarii silite insesi.
Executarea silită a fost încuviințată de B. M. I. prin Incheierea din data de 30.03.2015 in baza contractului de credit nr. 1170/23.06.2006, la cererea creditoarei intimate E. K. Romania SRL impotriva debitoarei D. (T.) M. A. care figura cu domiciliul in Cluj N., judetul Cluj iar la data de 28.04.2015 executorul a dispus măsura inființării popririi asupra veniturilor debitorului.
Potrivit disp.art.651 C.pr.civ., „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Potrivit disp.art. 714 alin.(1) si (2) C.pr.civ., contestația se introduce la instanța de executare. În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.
În consecință, văzând dispozițiile legale imperative mentionate mai sus, în cauză, instanța de executare este judecătoria de la sediul debitorului, iar sediul debitorului contestator se află la data formulării cererii de încuviințare a executării silite în localitatea Cluj N., județul Cluj (fiind lipsit de relevanță juridică faptul că ulterior încuviințării executării silite, debitoarea și-a schimbat domiciliul in circumscripția Judecatoria sector 2), în cauză nefiind declanșată și nici contestată executarea silită imobiliară a unui imobil eventual situat in sectorul 2 București.
Astfel, in cauza de față instanța de executare este exclusiv Judecătoria Cluj N., în speță nefiind aplicabile disp.art.714 alin.2 N.C.p.c., care se referă doar la executarea silita imobiliara si la situația in care domiciliul sau sediul debitorului se afla in circumscripția altei curți de apel decât cea a instanței de executare.
In sensul acestei interpretari este si practica ICCJ (Sectia I civilă, decizia nr. 1179 din 22 februarie 2012), creditorul neputând alege competența după criterii pur subiective, care să fie în afara dispozițiilor legale ce reglementează această materie, așadar rolul instanței de executare nu se limitează doar la faza încuviințării executării silite,această instanță urmând să judece și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, independent de faptul schimbării domiciliului pe parcursul executării silite.
Pe cale de consecință, față de caracterul special al normei juridice prevăzute de art. 651 C.pr.civ., raportat la domiciliul debitorului de la data sesizării organului de executare, instanța apreciază întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 București invocată din oficiu, urmând să o admită și in temeiul art. 248 alin. 1 si art. 130 alin. 2 C.pr.civ. să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei obiect contestație la executare privind pe contestatoarea T. (FOSTĂ D.) M. A., CNP_, cu domiciliul ales în București, ., camera 27 A, sector 3, în contradictoriu cu intimații . SRL BIROUL REGIONAL CLUJ N., J40/_/2002, CUI RO_, cu sediul procesual ales în Cluj N., ., . și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, J_, CUI_, cu sediul procesual ales în București, Șoș. Ploiești nr. 1A, ., sector 1, Complexul Bucharest Business Park, în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
Red./Dact./I.M.D../N.D./5 ex. / 11.12.2015
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ. ., SECTOR 3
TEL.:_ ;_
FAX:_
DOSAR NR._
CĂTRE,
JUDECĂTORIA CLUJ N.
În conformitate cu dispozițiile Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 02.12.2015, în dosarul cu numărul de mai sus, potrivit căreia s-a dispus declinarea in favoarea dvs., vă înaintăm alăturat dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, care conține un număr de ……file având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea T. (FOSTĂ D.) M. A. în contradictoriu cu intimații . SRL BIROUL REGIONAL CLUJ N. și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ.
.
PREȘEDINTE GREFIER
I. M. D. D. N.
| ← Acţiune pauliană. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
