Întoarcere executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 10425/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 14.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, suspendare executare, întoarcere executare, formulată de contestatorul S. S., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul prin avocat P. Ș. C., cu împuternicire avocațială la dosar (f. 9), lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și depunerea dosarului de executare silită 4239/2014, după care,
Contestatorul, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 28 + 32 lei, instanța procedând la anularea acesteia. Totodată depune dovada achitării costurilor fotocopierii dosarului de executare, precizând că nu mai susține capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuția părților competența soluționării pricinii.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze cauza, având în vedere că sediul intimatului se află pe raza sectorului 2.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze pricina, potrivit art. 713 alin. 1 și art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
La interpelarea instanței contestatorul arată că cerere de chemare în judecată este o contestație la executare silită însăși având în vedere faptul că momentul la care contestatorul a luat la cunoștință despre executare a fost momentul la care i s-a comunicat plicul referitor la măsura înființării popririi de către executorul judecătoresc.
Având în vedere că actele de executare silită au fost comunicate contestatorului la data de 07.02.2015, instanța invocă din oficiu excepția tardivității introducerii contestației la executare silită însăși.
Contestatorul, prin avocat, arată că renunță la judecarea capătului de cerere privind anularea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal contravențional, completând totodată împuternicirea avocațială în sensul că este împuternicit să efectueze și acte procesuale de dispoziție.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințare probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe excepția tardivității introducerii contestației la executare silită însăși și pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită respingerea excepției tardivității introducerii contestației la executare silită însăși. Pe fond solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și precizată, invocând Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că procesele verbale contravenționale trebuiau comunicate cu prioritate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 01.07.2015, sub nr._, contestatorul S. S. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 4239/2014, al B. T. B. O., solicitând suspendarea executării silite, admiterea contestației la executare, anularea titlului executoriu și a tuturor actelor de executare, precum și întoarcerea executării.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a menționat, în esență, că executarea silită demarată este nelegală, deoarece executarea silită este prescrisă, iar titlurile executorii sunt lipsite de temeinicie.
Procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție prevăzută în mod expres de dispozițiile OG nr. 2/2001 nu a fost respectată, iar procesul verbal contravențional nu i-a fost comunicat prin scrisoare cu confirmare de primire, sens în care a intervenit prescripția executării silite, potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001, invocându-se, totodată, decizia nr. 10-2013 pronunțată în interesul legii.
Titlurile executorii reprezentate de procese verbale contravenționale sunt netemeinice și nelegale pentru că a fost sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, iar acestea nu sunt întocmite cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator. De asemenea, tariful de despăgubire este aferent unei perioade de un an de zile, iar odată achitat se dobândește dreptul de a circula pe drumurile publice fără a achita altă rovinietă.
În final, a fost criticată încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, susținându-se că sunt de 3 ori mai mari decât debitul principal.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri, sens în care a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 60 lei, conform OUG nr. 80/2013.
În data de 11.08.2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Referitor la cerere de suspendare a executării silite, intimata a arătat că nu se impune luarea acestei măsuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatoarei, și nici nu se creează o paguba iminenta care nu se poate repara.
De la data comunicării proceselor verbale de contravenție contestate si pana la data încuviințării executării contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlurile executorii deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor lega de către agenții procedurali.
Dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 C.proc.civ. prevăd faptul ca obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie.
Astfel, reiese in mod evident nu numai reaua - credința a contestatorului care a refuzat in mod nejustificat sa-si îndeplinească obligațiile legale, dar si faptul ca încearcă, prin solicitarea de suspendare a executării silite, sa inducă in eroare instanța.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca, autovehiculul aparținând contestatoarei circula pe drumurile naționale fără sa dețină rovinieta valabila, astfel cum este definita de art. 1 din. O.G. nr. 15/2002.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despăgubire.
Prin urmare, in scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției in cauza.
Emiterea si comunicarea procesului verbal de contravenție au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Procesul - verbal de contravenție contestat a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, ‚ perioada cuprinsa intre data săvârșirii faptei contravenționale, si data emiterii procesului - verbal de contravenție, nedepășind termenul de 6 luni.
De asemenea, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal in cauza, acesta a fost comunicat contravenientului, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
Cu privire la prescripția executării silite invocată de contestatoare, intimata a arătat că potrivit art. 705 alin. 2 C.proc.civ. termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita.
Atâta timp cat cererea de executare silita a fost depusa la biroul executorului in timp util, înainte de expirarea termenului de prescripție arătat, apreciem ca, încheierea prin care a fost încuviințata executarea silita, precum si actele ulterioare acesteia, emise de biroul executorului judecătoresc, sunt întemeiate si legale.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, intimata a precizat că potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Prin urmare, contestatorul a avut la dispoziție, din momentul comunicării procesului verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, dar nu a apelat la această cale procesuala si prin urmare pana la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
Executarea silita s-a făcut in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator in contestația formulata reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana ia apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite,respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Cheltuielile de executare au fost stabilite în mod corect și cu respectarea OMJ 2561/2012.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ., precum și cele menționate în cuprinsul întâmpinării, iar în probațiune a solicitat înscrisuri sens în care a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, contestatorul S. S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250+250 lei, având și obligația de a achita suma de 28+28 euro, reprezentând tarif despăgubire, astfel cum rezultă din procesele verbale contravenționale . nr._/31.10.2011 și R11_/31.10.2011 (f. 32, 33), întocmite de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București și comunicate prin scrisoare recomandată cu conformare de primire (f. 34-35).
Intimata a formulat cerere de executare silită (f. 31), formându-se dosarul de executare nr. 4239/2015 al B. T., iar prin încheierea din data de 17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014, a fost încuviințată executarea silită (f. 39).
În data de 05.02.2015 a fost emisă somație mobiliară pentru suma de 28+28 euro, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 530,62 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 41), act de executare comunicat, alături de titlurile executorii, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și încheierea de încuviințare a executării silite în data de 07.02.2015 (f. 42).
Ulterior, în data de 03.06.2015, s-a dispus înființarea popririi (f. 44), fiind înștiințat debitorul despre această măsură (f. 43, 45)
În drept, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 1 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității introducerii contestației la executare silită însăși, excepție de procedură, absolută și peremptorie, invocată de către instanță din oficiu, pe care o va admite, cu următoarea motivare:
Cu titlu preliminar este necesar a sublinia că în speță s-a formulat o contestație la executare silită însăși.
Astfel, conform art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în timp ce art. 711 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Potrivit art. 714 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
În conformitate cu prevederile art. 181 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
În speță, contestatorul a luat cunoștință de primul act de executare, comunicându-i-se totodată titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și încheierea de încuviințare a executării silite, în data de 07.02.2015 (f. 42).
Așadar, contestația la executare silită însăși putea fi formulată în perioada 07.02._15, câtă vreme contestatorul a formulat contestație la executare în data de 30.06.2015 (data poștei, f. 10).
În atare condiții, instanța va respinge contestația la executare silită însăși, ca fiind tardiv introdusă.
Pe cale de consecință, nu pot face obiectul analizei instanței criticile cu privire la titlul executoriu sau cheltuielile de executare, aceste aspecte ținând de contestația la executare silită însăși, care nu a fost introdusă în termen.
De altfel, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, conform art. 711 alin. 2 C.proc.civ. (actualmente art. 712 alin. 2 C.proc.civ.)
Așadar, pe calea contestației la executare partea vătămată prin executare nu se poate sprijini, în principiu, decât pe nelegalități ale actelor de executare, iar motivele invocate să privească fapte și împrejurări ulterioare titlului executoriu ce se execută, neputându-se primi pe această cale motive care pot fi invocate printr-o altă procedură prevăzută de lege.
În speță, executarea silită se realizează în temeiul unor titluri executorii reprezentate de procese verbale contravenționale. Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În acest sens, instanța constată că, în susținerea contestației la executare, contestatorul a invocat motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, respectiv motive de nelegalitate și/sau netemeinicie privind procesele verbale contravenționale, iar nu motive privind procedura de executare silită.
Or, asemenea motive (lipsa semnăturii olografe de pe procesele verbale contravenționale și faptul că a fost sancționată pentru aceeași faptă de mai multe ori), ce privesc fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, nu pot fi invocate pe calea procedurală a contestației la executare, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specifică pentru desființarea titlului executoriu, respectiv plângerea contravențională. Astfel, art. 31 alin. 2 din OG nr. 2/2001 prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Mai mult decât atât, a renunțat contestatorul la judecarea capătului de cerere privind anularea titlului executoriu.
Pe de altă parte, contestatorul este în termen să conteste actul de executare reprezentat de adresa de înființare a popririi, dar cu privire la acesta contestatorul nu a adus nicio critică.
În atare condiții, instanța va respinge contestația la executare silită împotriva actelor de executare silită reprezentate de adrese de înființare a popririi, ca neîntemeiată.
Totodată, art. 718 alin. 1 teza I și alin. 6 C.proc.civ. statuează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, iar asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. Totuși, în ipoteza în care se rămâne în pronunțare, la același termen de judecată, atât cu privire la contestația la executare, cât și cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța va pronunța o sentință, supusă apelului, conform art. 717 alin. 1 C.proc.civ.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat de către contestator suspendarea executării silite. Astfel, așa cum rezultă fără echivoc din dispozițiile art. 718 alin. 1 teza I C.proc.civ., instanța reține că numai până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate suspenda executarea. Or, instanța a soluționat contestația la executare, sens în care cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestator, apare ca rămasă fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
Cererea formulată de contestator privind întoarcerea executării silite este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Procedura întoarcerii executării silite este prevăzută de art. 722-725 C.proc.civ. și reprezintă în fapt o reluare a "drumului executării", însă în sens invers, având drept scop restabilirea situației anterioare executării săvârșite.
Astfel, conform art. 723 alin. 1 teza I C.proc.civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Din analiza logico-juridică a textului art. 723 alin. 1 teza I C.proc.civ., rezultă că, pentru a se realiza întoarcerea executării, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: a) se dispune de către instanța de judecată desființarea titlului executoriu sau a însăși executării silite; b) cel interesat, adică debitorul urmărit, a solicitat instanței de judecată, odată cu cererea de desființare a titlului sau a executării silite, restabilirea situației anterioare executării.
Or, în cauză instanța nu a desființat executarea silită, sens în care contestatorul nu este îndrituit să obțină întoarcerea executării.
Potrivit art. 716 alin. 2 C.proc.civ., va pune în vedere contestatoarei să achite suma de 67,12 lei către B. T. B. O., reprezentând contravaloare copiere dosar de executare nr. 4239/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că a renunțat contestatorul la judecarea capătului de cerere privind anularea titlului executoriu.
Admite excepția tardivității introducerii contestației la executare silită însăși, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge contestația la executare silită însăși formulată de contestatorul S. S., CNP_, cu domiciliul ales la C.. Av. P. Ș., în București, bld. Unirii, nr. 63, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, bld. I. M., nr. 401 A, sector 6, înmatriculată în Registrul Comerțului București sub nr. J_, CUI_, ca tardiv introdusă.
Respinge contestația la executare silită împotriva actelor de executare silită reprezentate de adrese de înființare a popririi, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite formulată de către contestator, ca neîntemeiată.
Pune în vedere contestatorului să achite suma de 67,12 lei către B. T. B. O., reprezentând contravaloare copiere dosar de executare nr. 4239/2014.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE / 04.11.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI → |
|---|
