Contestaţie la executare. Sentința nr. 7640/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7640/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 7640/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7640
Ședința publică din data de 7.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-E. G.
GREFIER:R.-E. F.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatoarea P. L., în contradictoriu cu intimata P. B. România SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, prin avocat G. A. D., care depune delegație de substituire nr. 02/06.07.2015 la dosar și intimata, prin consilier juridic B. D.-C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea răspunsului la întâmpinare de către contestatoare la data de 26.05.2015 prin Serviciul Registratură, după care:
În temeiul art. 131 Cod proc. civ., instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. 1 rap. la art. 651 alin. 1 Cod proc. civ.
Apărătorul contestatoarei solicită depunerea la dosar de către intimată a unui înscris, respectiv notificarea privind rezilierea contractului și declararea anticipată a scadenței creditului, precum și dovada comunicării către contestatoare, în vederea susținerii excepției prescripției executării silite.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului contestatoarei împrejurarea că excepția prescripției executării reprezintă o apărare pe fondul cauzei, urmând a fi discutată în eventualitatea respingerii excepțiilor de procedură invocate de către intimată.
La interpelarea instanței, apărătorul contestatoarei arată că se află la fila 145 dosar executare notificarea privind rezilierea contractului și declararea anticipată a scadenței creditului, înscris care nu a fost comunicat însă contestatoarei.
Reprezentantul intimatei învederează instanței că au fost comunicate contestatoarei toate înscrisurile prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Instanța acordă cuvântul asupra calificării capătului de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din titlul executoriu în temeiul art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. 1865, în sensul că se pot invoca motive de fond referitoare la titlul executoriu în cadrul contestației la executare.
Apărătorul contestatoarei arată că, având în vedere caracterul titlului executoriu de contract de credit, iar nu de hotărâre judecătoarească, pot fi invocate pe calea contestației la executare și apărări care privesc fondul acestui titlu, acesta neputând fi atacat decât prin intermediul acestei căi de atac. În ceea ce privește capătul principal de cerere, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului executoriu, prin constatarea incidentală a caracterului abuziv al unor clauze cuprinse în contractul de credit încheiat între părțile aflate în litigiu.
Pe cale de consecință, a fost formulat un capăt de cerere subsidiar, fără de care nu poate fi soluționat capătul principal privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului executoriu, care potrivit Legii nr. 193/2000 poate fi invocată o astfel de apărare atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție.
Reprezentantul intimatei arată că potrivit art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. 1865, contestatoarea are o cale distinctă de atac a clauzelor pretins ca fiind abuzive în temeiul Legii nr. 193/2000.
De altfel, arată că nu se poate invoca în cadrul contestației la executare caracterul abuziv al unor clauze contractuale, întrucât nu privesc întinderea interesului sau a aplicării titlului executoriu.
De asemenea, precizează că temeiul de drept invocat de către contestatoare nu este corespunzător prezentei cauzei, cu atât mai mult contestatoarea având posibilitatea formulării unei căi separate de atac.
Instanța arată faptul că, astfel cum a fost precizat și în scris, precum și verbal la acest termen de judecată prin apărător, contestatoarea a înțeles să invoce caracterul abuziv al unor clauze contractuale din titlul executoriu ce face obiectul cauzei nu ca un capăt de cerere distinct, ci în cadrul contestației la executare însăși, acestea fiind doar apărări de fond împotriva titlului executoriu, potrivit art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. 1865.
Astfel, instanța arată că într-adevăr contestatoarea are și o cale separată de atac, putând solicita și pe cale distinctă constatarea ca abuzive a unor clauze contractuale pe cale principală. Însă, acest aspect nu împiedică posibilitatea contestatoarei de a invoca existența unor clauze abuzive ca apărări de fond într-o contestație la executare, în temeiul art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. 1865.
Având în vedere că acesta nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci doar motive de fapt invocate în cadrul contestației la executare, instanța acordă cuvântul asupra excepțiilor netimbrării contestației la executare și a inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale cuprinse în titlul executoriu.
Reprezentantul intimatei învederează instanței că, în temeiul art. 32 și art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, taxele de timbru se datorează și se plătesc anticipat.
Totodată, conform deciziei ÎCCJ nr. 32/2008, sunt evaluabile în bani acțiunile civile și comerciale având ca obiect constatarea nulității sau anularea unor petite privind drepturi patrimoniale.
Arată că a fost solicitată anularea unor clauze privind prețul contractului, respectiv clauze privind comisionul de administrare și dobânda penalizatoare, fiind prin urmare un capăt de cerere evaluabil în bani, nefiind aplicabile dispozițiile art. 29 lit. f OUG nr. 80/2013, nefiind constatat niciun prejudiciu în patrimoniul consumatorului.
Pe cale de consecință, solicită admiterea excepției netimbrării.
Apărătorul contestatoarei apreciază că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 OUG nr. 80/2013, potrivit cărora taxa de timbru se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului, neputând depăși 1000 lei, taxă de timbru care a fost achitată.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale a titlului executoriu face obiectul contestației la executare, neputând fi tratat separat, iar apărările de fond nu pot fi taxate separat.
În ceea ce privește excepția netimbrării contestației la executare și a motivelor de fond invocate în cadrul acesteia în temeiul art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. 1865, instanța arată că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 și 3 OUG nr. 80/2013 coroborat cu art. 29 alin. 1 lit. f OUG nr. 80/2013.
Astfel, contestația la executare însăși de timbrează cu cel mult 1000 lei, taxă de timbru care a fost achitată de către contestatoare, potrivit dovezii aflate la fila 14 dosar. În ceea ce privește motivele de fond invocate în cadrul contestației la executare privind caracterul abuziv al unor clauze contractuale, acest capăt de cerere este scutit de la plata taxei de timbru, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin 1 lit. f OUG nr. 80/2013.
În această privință, susținerea intimatei, în sensul că ar fi fost necesar ca inițial să se constate prejudicierea dreptului consumatorului pentru ca cererea să fie scutită de la plata taxei de timbru, este vădit neîntemeiată. Astfel, textul normativ prevede că cererile prin care consumatorul solicită protecția drepturilor sale, apreciind că a fost prejudiciat de agentul economic, sunt scutite de la plata taxei de timbru, indiferent dacă se va constata pe fondul cauzei că cererea este întemeiată sau nu, rațiunea textului fiind aceea de a scuti de la plata taxei de timbru pe toți consumatorii care se consideră prejudiciați și formulează o acțiune pentru protecția drepturilor lor împotriva operatorilor economici.
Pentru aceste considerente, instanța respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării contestației la executare și invocă din oficiu excepția rămânerii fără obiect a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai susține această excepție.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Instanța admite excepția lipsei de obiect a excepției inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, după care acordă cuvântul asupra excepției tardivității formulării contestației la executare invocate de către intimată.
Reprezentantul intimatei arată că potrivit art. 401 alin. 1 lit. a, b și c Cod proc. civ. 1865 invocă excepția tardivității cu privire la executarea silită însăși și la executarea silită efectuată prin poprirea înființată la instituțiile bancare, nu și cu privire la poprirea înființată la angajator.
Referitor la executarea silită însăși, având în vedere că somația din dosarul de executare nr. 1066/2012 a fost comunicată contestatoarei la data de 28.09.2014 conform dovezilor de comunicare aflate în dosarul de executare. Prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 6.03.2015 potrivit extrasului de pe portalul instanțelor. În mod evident, termenul de 15 zile pentru formularea contestației la executarea însăși a fost depășit.
Totodată, apreciază că somația comunicată contestatoarei reprezintă primul act de executare, de la acest moment fiind calculat termenul pentru formularea contestației la executarea însăși.
În ceea ce privește executarea silită efectuată prin poprirea înființată la instituțiile bancare, reprezentantul intimatei arată că, având în vedere că executarea efectuată prin poprire nu se înființează printr-o somație, ci printr-o notificare privind înființarea popririi, aceasta fiind comunicată contestatoarei la data de 20.11.2014 conform dovezilor existente la dosarul de executare, coroborat cu împrejurarea că acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la 6.03.2015, a fost depășit de asemenea termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției tardivității și respingerea contestației la executare cu privire la executarea silită însăși și la executarea silită efectuată prin poprirea înființată la instituțiile bancare ca fiind tardivă.
Apărătorul contestatoarei precizează că sunt aplicabile prevederile art. 401 alin. 1 lit. c Cod proc. civ. 1865, care prevede că se poate face contestație în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Arată că prin cerere s-a invocat că nu au fost comunicate toate actele procedurale către contestatoare, respectiv nici somația prin care a fost începută executarea silită și nici cele privind înființarea popririi. Astfel, din dovezile de comunicare reprezintă proba comunicării efectuată prin înștiințare, iar nu cu confirmare de primire. P. urmare, devin aplicabile dispozițiile prin care termenul de 15 zile se calculează de la data la care a luat cunoștință de primul act de executare.
Apărătorul contestatoarei învederează instanței că a luat cunoștință de actul de executare constând în înființarea popririi veniturilor salariale la angajatorul contestatoarei, respectiv la data de 23.02.2015, iar contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 6.03.2015, nefiind depășit termenul de 15 zile prevăzut de lege.
În concluzie, solicită respingerea excepției invocată de către intimată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul în replică, arată că excepția tardividății nu este invocată cu privire la înființarea popririi la angajator, ci la instituțiile bancare, precum și cu privire la executarea silită însăși.
Raportat la excepția tardivității formulării contestației, instanța arată că prin contestația la executare inițială, contestatoarea a formulat pe de o parte contestație la executarea silită însăși, în cadrul căreia a invocat prescripția dreptului de a cere executarea, lipsa caracterului cert al creanței și existența unor clauze abuzive în contractul de credit ce reprezintă titlul executoriu pus în executare.
În ceea ce privește această contestație împotriva executării silite însăși, instanța constată că se poate formula potrivit art. 401 alin. 1 lit. c Cod proc. civ. 1865 în termen de 15 zile de la data la care debitorul a primit somația ori în cazul în care nu a primit somație sau executarea se face fără somație, de la data la care contestatorul a luat cunoștință de primul act de executare.
În cazul de față, somația de plată a fost comunicată contestatoarei la data de 28.09.2012 conform filei 135 dosar, iar înștiințarea privind înființarea popririi la instituțiile bancare a fost comunicată acesteia la 20.11.2014 conform filelor 45-47 dosar, astfel că acțiunea având ca obiect contestația la executare însăși depusă la instanță la data de 6.03.2015 este tardiv formulată.
În ceea ce privește procedura de comunicare a somației și înștiințarea privind înființarea popririi din 20.11.2014, instanța arată că este legal îndeplinită potrivit dispozițiilor art. 86 Cod proc. civ. 1865, acestea neincluzând posibilitatea executorului judecătoresc de a aduce la îndeplinire procedura de comunicare prin agenți procedurali proprii, deci inclusiv prin intermediul firmelor de curierat, această modalitate reprezentând un mijloc ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Având în vedere aceste motive, instanța admite excepția tardivității formulării contestației la executarea silită însăși, precum și cu privire la executarea silită efectuată prin poprirea veniturilor contestatoarei la instituțiile bancare.
În ceea ce privește contestația la executare prin înființarea popririi la terțul poprit, respectiv angajatorul contestatoarei, în cadrul căreia se invocă perimarea executării silite, instanța reține în primul rând faptul că intimata nu a invocat excepția tardivității formulării acesteia și în al doilea rând, faptul că aceasta a fost formulată în termen, potrivit art. 401 alin. 1 lit. b Cod proc. civ. 1865, înștiințarea popririi fiind comunicată contestatoarei la data de 23.02.2015, iar contestația a fost depusă la instanță la data de 6.03.2015, respectiv înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului pe contestația la executare prin înființarea popririi la terțul poprit.
Apărătorul contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, care au fost depuse la dosar, proba cu interogatoriul intimatei, în vederea dovedirii că actele și faptele pretins a fi efectuate de către intimată în perioada 1.01.2013 – 1.01.2014 nu s-au efectuat în fapt.
Totodată, solicită încuviințarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului executoriu ca urmare a stabilirii caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
La interpelarea instanței, apărătorul contestatoarei arată că renunță la proba cu expertiza contabilă, raportat la cererea cu care a rămas învestită instanța.
Instanța ia act de renunțarea apărătorului contestatoarei la proba cu expertiza contabilă.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, care au fost depuse la dosarul cauzei. În ceea ce privește proba cu interogatoriul solicitată de către contestatoare consideră că nu este utilă soluționării cauzei, întrucât se tinde la aflarea unor fapte personale ale persoanei juridice, arătând că executarea silită se efectuează prin înscrisuri, neputând fi demonstrată efectuarea de acte de executare prin luarea interogatoriului intimatei.
Mai mult decât atât, actele de executare silită au fost efectuate prin intermediul executorului judecătoresc, iar nu de către intimată.
Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată și de către intimată prin întâmpinare este legală, pertinentă și concludentă, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod proc. civ., instanța o încuviințează ambelor părți.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul intimatei solicitată de către contestatoare, instanța o respinge ca inutilă soluționării contestației la executare prin înființarea popririi, în raport de proba cu înscrisuri deja administrată în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea excepției de perimare în temeiul art. 389 alin. 1 Cod proc. civ. 1865, care prevăd că în situația în care creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data oricărui act de executare, fără să fi fost urmat de alte acte de urmărire, executarea silită se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
În opinia sa, susținerea intimatei în sensul că dispozițiile art. 389 alin. 1 Cod proc. civ. 1865 nu ar avea aplicabilitate, este o susținere fără legătură cu situația de fapt și de drept din cauză.
Astfel cum se poate observa, cererea de continuare a executării silite formulată de către intimată prin care a fost învestită SCPEJ I., Ș. și P. și somația întocmită de executorul judecătoresc la data de 28.09.2012 vorbesc despre demararea tuturor procedurilor de executare silită, și nu numai cele privind înființarea popririi. În această situație, prevederile art. 389 alin. 1 Cod proc. civ. 1865 ar avea aplicabilitate.
În ceea ce privește cronologia actelor de executare, apărătorul contestatoarei arată că somația a fost emisă la data de 9.11.2011, prin care a fost demarată executarea silită, apoi la data de 27.07.2012 a fost întocmit procesul-verbal de continuare a executării silite, dată la care a fost emisă și somația mobiliară, înființarea popririi la mai multe bănci comerciale la 14.11.2014, urmată de înființarea popririi la angajator la data de 19.02.2015.
Astfel cum se poate observa, între un act de executare și un altul s-au scurs mai mult de 6 luni. Ca exemplu, între momentul emiterii somației mobiliare emise la data de 27.07.2012 și momentul înființării popririi la mai multe bănci comerciale la 14.11.2014 au trecut 2 ani.
Chiar dacă în prezenta cauză, intimata susține că a făcut o cerere de stăruire în executare, neurmată însă de efectuare în concret a unui act de executare, ne conduce la concluzia că cererea de stăruire nu a fost înregistrată pe rolul executorului judecătoresc, sens în care era necesară întocmirea procesului-verbal de continuare a executării silite, reprezentând singurul act care ar fi întrerupt termenul de perimare în cursul anului 2013.
Subliniază că cererea de stăruire în executare formulată de către intimată nu face parte din categoria actelor de executare, fiind singurul act întocmit în anul 2013, provenind de la intimată, iar nu de la executorul judecătoresc.
D. urmare, apărătorul contestatoarei consideră că termenul de perimare s-a împlinit în august 2013.
Reprezentantul intimatei învederează instanței că instanța a rămas învestită cu privire la capătul de cerere referitor la înființarea popririi la angajatorul contestatoarei.
În baza art. 454 alin. 1 Cod proc. civ. 1865, poprirea se înființează fără somație. Totodată, conform art. 390 alin. 1 Cod proc. civ. 1865, dispozițiile art. 389 alin. 1 Cod proc. civ. 1865 invocate de către apărătorul contestatoarei nu sunt aplicabile când executarea se face fără somație.
În acest sens, de la data emiterii adreselor de înființare a popririi, începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că acest termen nu a fost depășit, și nici cu atât mai mult, perimat.
Pentru aceste motive, reprezentantul intimatei solicită respingerea excepției perimării, cu atât mai mult cu cât executarea a fost începută de către executorul bancar și continuată de către executorul judecătoresc.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 6.03.2015, contestatoarea a formulat contestație la executare și a solicitat:
- Constatarea perimării executării silite în dosarul de executare nr. 1066VS/2012;
- Constatarea intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită;
și în subsidiar
- Anularea executării silite și a tuturor actelor și formelor de executare, inclusiv poprirea ca urmare a constatării caracterului incert al creanței;
- Constatarea nulității absolute parțiale a titlului executoriu din perspectiva stabilirii caracterului abuziv a unor clauze contractuale din contractul de credit de nevoi personale nr. 420902J_ din 29.01.2007, a căror ineficacitate solicită a fi constatată;
- Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoare a invocat în esență prescripția dreptului intimatei de a solicita executarea silită, perimarea, lipsa caracterului cert al creanței și constatarea caracterului abuziv al unora dintre prevederile contractuale ce fac obiectul titlului executoriu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile 405 și urm. Cod proc.civ., art. 389 și urm. Cod proc.civ., Legea nr. 193/2000 și O.G. nr. 21/1992.
În susținerea cererii, contestatoarea a arătat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata a depus întâmpinare la data de 18.05.2015 prin care a invocat excepțiile netimbrării cererilor, a tardivității formulării contestației la executarea înseși și a contestației împotriva popririlor înființate la instituțiile bancare, a inadmisibilității constatării nulității și a caracterului abuziv al clauzelor contractuale pe calea contestației la executare, a prescripției dreptului contestatoarei de a solicita constatarea nulității clauzelor contractuale pretins abuzive.
De asemenea, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate art. 115-118 Cod proc.civ. și prevederile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.
În combaterea cererii, intimata a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri.
La data de 26.05.2015 a fost depus răspuns la întâmpinare de către contestatoare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimată.
Instanța a luat act de faptul că contestatoarea a înțeles să invoce caracterul abuziv al unor clauze contractuale din titlul executoriu ce face obiectul cauzei nu ca un capăt de cerere distinct, ci în cadrul contestației la executare însăși, acestea fiind doar apărări de fond împotriva titlului executoriu, potrivit art. 399 alin. 3 Cod proc. civ. 1865.
De asemenea, în raport de această calificare, - a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii, - a respins ca lipsită de obiect excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, - a admis excepția tardivității formulării contestației la executarea înseși și - excepția tardivității formulării contestației la executarea silită prin poprirea înființată la instituțiile bancare.
S-a atașat dosarul de executare și a fost încuviințată părților proba cu înscrisuri, fiind respinsă ca inutilă proba cu interogatoriul intimatei, instanța rămânând învestită după soluționarea excepțiilor doar cu contestația la executarea silită prin poprire la terțul poprit S.C. ..L.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivul invocat de contestatoare în cadrul contestației la executarea silită prin poprire la terțul poprit S.C. ..L., respectiv perimarea executării silite, reține următoarele:
P. interpretarea coroborată a art. 389, 390 și 454 alin.1 Cod proc.civ. de la 1865, instanța reține că legiuitorul a stabilit ca, în cazul executării silite prin poprire – care se înființează fără somație -, să nu fie aplicabilă instituția perimării executării silite.
Având în vedere că executarea silită a contestatoarei se face prin poprirea veniturilor obținute de aceasta de la angajatorul său, S.C. ..L. (fila 40), instanța arată că nu sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează instituția perimării, executarea silită nefiind deci perimată.
Mai mult, și în cazul în care s-ar fi aplicat art. 389 Cod proc.civ. de la 1865, instanța reține că cererea de stăruire a creditorului reprezintă act de executare in sensul art. 389 arătat, astfel că se reține că executarea nu s-a perimat, fiind făcute aceste acte din 6 în 6 luni cel mult (la 20.08.2013 – fila 111, la 19.02.2014 – f.110, la 11.08.2014 – fila 105, la 14.11.2014 – fila 46, apoi verificări la Ministerul Muncii – ianuarie 2015 – filele 41-43).
Având în vedere motivele arătate, în temeiul art. 399 și urm. Cod proc.civ. de la 1865, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executarea silită prin poprire la terțul poprit S.C. ..L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii.
Respinge ca lipsită de obiect excepția inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Admite excepția tardivității formulării contestației la executarea însăși.
Respinge ca tardiv formulată contestația la executarea însăși.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executarea prin poprire formulată de contestatoarea P. L., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., ._ și cu domiciliul ales la M. & Partners SPARL, cu sediul în București, sector 3, ., . cu intimata P. B. România S.A., cu sediul în București, sector 1, .. 29-31, înregistrată sub nr. J_, având CUI_.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sector 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7.07.2015.
PREȘEDINTE, Pentru grefier aflat in CO,
D. - E. G. semnează Grefier-Șef
Red. D.E.G./Dact R.E.F./4 ex./4.09.2015
2
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 22/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7642/2015. Judecătoria... → |
|---|
