Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 10138/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 08.10.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „contestație la executare-suspendare executare” privind pe contestatorul M. T. ȘI SPORTULUI în contradictoriu cu intimatul S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR ARGEȘEAN MUNTENIA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei- contestație la executare-suspendare executare, stadiul judecății- primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare-legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 29.06.2015, B.E.J. A. C. L., a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul ale înscrisurilor din dosarul de executare nr. 46/EJ/2015, că la data de 13.07.2015, intimatul a depus prin Serviciul Registratură, la dosarul cauzei, întâmpinare, după care:
Instanța, lasă cauza la a doua strigare, în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pentru contestator, reprezentantul convențional, consilier juridic R. T., care depune în ședință publică, delegație, lipsă fiind intimata.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.civ., art. 714 alin. 1 C.pr.civ., art. 651 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la verificarea competenței sale, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța pune în discuție calificarea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită drept motiv de contestație la executare.
Reprezentantul convențional al contestatorului arată că este de acord cu calificarea excepției prescripției.
Instanța califică excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, ca motiv de contestație la executare.
La interpelarea instanței reprezentantul convențional al contestatorului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra cererilor de probatorii.
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, reprezentantul convențional al contestatorului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța deliberează asupra probelor solicitate de către contestator și încuviințează, pentru contestator, proba cu înscrisurile atașate la dosar, apreciind în raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Instanța ia act că intimatul a depus întâmpinare, însă nu a propus probe prin întâmpinare.
Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 C.pr.civ., instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului, în raport de împrejurările cauzei, este limitată la 1 termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, reprezentantul convențional al contestatorului solicită instanței admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite, reprezentantul convențional al contestatorului solicită instanței suspendarea executării silite până la soluționarea litigiului, întrucât prin admiterea contestației la executare s-ar produce un prejudiciu în patrimoniul instituției, astfel că ar fi tulburată activitatea acesteia, nefiind prevăzute în bugetul instituției sumele ce se cer a fi executate.
Referitor la prescrierea dreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de hotărârile civile, reprezentantul convențional al contestatorului învederează instanței că au trecut mai mult de 3 ani, dată de la care se putea solicita punerea în executare a acestor sentințe. Totodată se invocă dispozițiile Ordonanței nr. 71/2009, întrucât apreciază că sunt utile în soluționarea cauzei, având în vedere că această executare silită trebuie desființată, fiind începută prematur.
La interpelarea instanței, în sensul că se invocă noi motive de contestație, reprezentantul convențional al contestatorului învederează instanței că nu sunt noi motive de contestație, și că se impune ca instanța să suspende executarea silită până la îndeplinirea termenului prevăzut de Ordonanța nr. 71/2009, până la sfârșitul anului 2016.
Instanța constată că acest capăt de cerere susținut la acest termen nu se regăsește în contestația inițială, și apreciază că nu se poate modifica contestația la executare în acest stadiu procesual-concluzii asupra fondului cauzei.
Reprezentantul convențional al contestatorului învederează instanței că nu se poate pune în discuție o întrerupere a termenului de prescripție, și că dispozițiile Ordonanței nr. 71/2009 protejează drepturile instituțiilor publice, în sensul că nu prelungește termenul pentru creditori, de a cere executarea silită.
În subsidiar se solicită de către reprezentantul convențional al contestatorului, suspendarea executării silite potrivit dispozițiilor Ordonanței nr. 71/2009, până la sfârșitul anului 2016.
Instanța față de noul capăt de cerere, noul motiv de contestație invocat la acest termen de către reprezentantul convențional al contestatorului, invocă, din oficiu, excepția tardivității.
Având cuvântul asupra excepției tardivității, reprezentantul convențional al contestatorului solicită instanței respingerea excepției, apreciind că este primul termen de judecată.
Instanța admite excepția tardivității modificării cererii fiind depășit momentul procesual până la care se putea modifica acțiunea, nefiind în prezența unui acord expres al părții adverse în acest sens, motivul fiind invocat și peste termenul de formulare a contestației la executare.
Instanța socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. declară dezbaterile închise, și potrivit prevederilor art. 395 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 12.06.2015 sub nr. de dosar_ /2013, contestatoarea M. T. ȘI SPORTULUI în contradictoriu cu intimata S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR ARGEȘEAN MUNTENIA, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 46/EJ/2015 al B.E.J. A. C. L., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat în esență că se impune suspendarea executării silite întrucât la acest moment nu au fost prevăzute sume pentru punerea în executare a titlurilor executorii.
Conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002 s-a stabilit un termen de grație de 6 luni dacă executarea creanței nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri.
S-a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, termenul de 3 ani fiind împlinit față de data pronunțării celor două hotărâri judecătorești.
În drept, contestatorul a invocat art. 712 și urm. C.proc.civ.
În dovedire, contestatorul nu a propus probe.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei, chiar și în lipsă.
În apărare și în termen legal, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, s-a arătat că deși se invocă prevederile O.G. nr. 22/2002, contestatoarea a încălcat repetat prevederile O.U.G. nr. 71/2009, în raport de care de altfel dreptul de a cere executarea silită nu este prescris.
În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C.proc.civ., O.U.G. nr. 71/2009.
În dovedire, intimatul nu a propus probe.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, în baza rolului activ, conform art. 22 alin. 2 ultima teză C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 240/22.02.2011 pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Argeș, contestatoarea a fost obligată către intimat la plata sporului de 10% pentru condiții penibile de muncă pentru intervalul 19.02._09, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective (f.40-41), sentință irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1208/21.06.2011 a Curții de Apel Pitești (f.42-44).
Prin sentința civilă nr. 1085/01.07.2009 pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Argeș, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a primelor de vacanță pentru perioada 27.10._08, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective (f.45-47), irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1827/30.11.2009 (f.48-49).
La data de 04.05.2015 intimatul a formulat cerere de executare silită a dispozițiilor titlurilor executorii sus-menționate, fiind format dosarul de executare nr. 46/EJ/2015 al B.E.J. A. C. L. (f.50-51).
La data de 22.05.2015 executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită prin încheiere (f.54).
La 25.05.2015 executorul a întocmit încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum total de 8.216,24 lei, T.V.A. inclus.
La aceeași dată s-au emis somațiile către M. T. ȘI SPORTULUI și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET ARGEȘ (f.58-59), precum și înștiințările privind declanșarea urmăririi silite împotriva acestora (f.62-63)
În drept, conform art. 712 alin. 1 teza I C.proc.civ. împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Referitor la nerespectarea termenului de 6 lunistabilit prinO.G. nr.22/2002privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în acest scop prin bugetele acestora, iar art.2 din același act normativ prevede că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni (termen care începe să curgă la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare competente, la cererea creditorului) să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate reiese că instituția publică debitoare beneficiază de termenul de 6 luni stabilit de art.2 din O.G. nr.22/2002 numai în ipoteza absenței fondurilor bugetare destinate stingerii creanțelor stabilite prin titluri executorii. Dacă instituția are la dispoziție astfel de fonduri, întârzierea îndeplinirii obligației de plată, respectiv suspendarea acesteia, nu au nicio justificare legală.
În cauză, deși contestatoarea a invocat beneficiul prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002, nu a făcut dovada faptului că refuzul de executare a obligației de plată a despăgubirilor a fost determinat de lipsa fondurilor bugetare sau proba demersurilor întreprinse de debitoare în vederea obținerii fondurilor necesare achitării despăgubirilor.
Dificultățile economice ale autorităților publice pot justifica amânarea sau eșalonarea plății creanțelor asupra statului. Însă insuficiența resurselor financiare ale autorităților publice nu poate justifica absența totală a compensațiilor bănești și refuzul sine die al contestatoarei de a-și îndeplini obligațiile. Tocmai acest refuz de executare a obligațiilor, pentru o perioadă nedeterminată de timp și fără o explicație rezonabilă, este de natură a rupe echilibrul între interesele generale, ale statului, și interesele particularilor.
În același timp, instanța mai reține că nu există nicio interdicție pentru executorul judecătoresc de a întocmi încheierea prin care stabilește cheltuielile de executare silită pe durata termenului de 6 luni.
Conform art. 669 alin.1 teza I C.proc.civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop.
Așadar, prin însăși depunerea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare sunt generate cheltuieli de executare care trebuie evidențiate în încheierea executorului judecătoresc.
În același timp conform art. 669 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Pentru argumentele anterior menționate, instanța va respinge acest motiv de contestație, ca neîntemeiat.
Referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța constată că următoarele:
Titlurile executorii ce fac obiectul executării silite sunt sentința civilă nr. 240/22.02.2011 pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Argeș și sentința civilă nr. 1085/01.07.2009 pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Argeș, sentințe executorii de drept conform art. 278 pct. 1 C.proc.civ. anterior, în vigoare la data pronunțării acestor sentințe.
Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termenul general de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, care începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Conform art. 6 alin. 4 din N.C.civ.,prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Pe cale de consecință în prezenta cauză se reține aplicabilitatea dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Art. 6 din Decret stabilește că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.
Conform art. 405 alin. 1 C.proc.civ. (aplicabil față de data începerii cursului prescripției) dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. A.. 2 prevede că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Conform art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
În raport de aceste dispoziții și analizând sentințele civile ce reprezintă titluri executorii, instanța constată că sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 71/2009, obiectul sentințelor puse în executare fiind drepturi de natură salarială, iar sentințele civile menționate au devenit executorii anterior datei de 31.12.2011.
Conform art. 1 alin. 2 din Ordonanță în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În raport de aceste prevederi și față de data depunerii cererii de executare silită pentru tranșele aferente anilor 2012-2015, instanța apreciază și acest motiv de contestație drept neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
Pentru argumentele de fapt și de drept anterior menționate, instanța va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație la executare.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare:
Instanța va respinge ca rămasă fără obiect această cerere, având în vedere împrejurarea că, potrivit art.719 alin.1 C.proc.civ., suspendarea executării silite poate fi dispusă numai până la soluționarea pe fond a contestației la executare, iar în cauză instanța a reținut spre soluționare la același termen, atât această cerere, cât și fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare silită formulată de contestatoarea M. T. ȘI SPORTULUI având C._, cu sediul în București, sector 2, .. 16 în contradictoriu cu intimata S. ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR ARGEȘEAN MUNTENIA având CF._, cu sediul în Pitești, .-6, OP nr. 1, CP nr. 218, județul Argeș, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 19.10.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 8667/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria... → |
|---|
