Contestaţie la executare. Sentința nr. 7739/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7739/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 7739/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7739
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: A. D. S.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ambele strigări, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că la data de 02.07.2015 s-au depus copii ale actelor din dosarul de executare nr. 119/2014, după care:
Instanța, invocă din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 10.04.2015, sub nr._, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . SRL, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare și a executării silite însăși care face obiectul dosarului de executare nr.119/2014 al B. I. I., solicitând anularea acestora, precum și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare.
În drept, a invocat dispozițiile art.711, art.712, art.718 C.proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 14.05.2015, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și a cererii de suspendare a executării ca inadmisibilă.
La solicitarea instanței, B. I. I. a comunicat înscrisurile din dosarul de executare nr.119/2014.
La termenul de judecată din 09.07.2015 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Totodată, art. 22 alin. 2 teza I C.proc.civ. impune în sarcina judecătorului obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Intimata creditoare a formulat cererea de executare silită înregistrată B. I. I. la data de 07.07.2014 (f.44), în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.5409/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, fiind format dosarul de executare 119/2014.
La data de 08.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. cererea executorului judecătoresc pentru încuviințarea executării silite, instanța pronunțându-se în sensul admiterii acesteia prin încheierea de ședință din data de 22.07.2014, pronunțată în dosarul nr._/236/2014.
Potrivit art. 650 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de executare soluționează orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe.
Noul Cod de procedură civilă a instituit principiul unicității instanței de executare, principiu care ar fi lezat dacă ar exista în cauză mai multe instanțe de executare, situație cauzată de un element extern executării.
Este lipsit de relevanță în speță faptul că, prin Decizia Curții Constituționale nr.348/17.06.2014, publicată în Monitorul Oficial la data de 16.07.2014, dispozițiile art. 650 alin.1 C.proc.civ., care prevedeau că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, au fost declarate neconstituționale, la determinarea competenței urmând a fi avut în vedere sediul executorului judecătoresc de la momentul formulării cererii de începere a executării silite, moment în care s-a stabilit instanța de executare, Judecătoria G. încuviințând executarea silită contestată în cauză.
În cazul în care cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanței de executare înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 348/17.06.2014, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competența rămâne câștigată în favoarea instanței legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competența este înlăturată, regulă consacrată în art. 25 alin. 2 NCPC.
În speță, instanța de executare a fost sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, competența Judecătoriei G. fiind legal dobândită, potrivit vechii reglementări, nu doar pentru cererea de încuviințare a executării silite, ci și pentru orice altă cerere ulterioară, formulată în cadrul și în legătură cu executarea silită.
Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs și pentru care s-a depus cererea de încuviințare a executării până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, întrucât ea produce efecte „numai pentru viitor” (art. 147 alin.4 din Constituție), nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare; în cazul executărilor silite în curs, competența instanței de executare a fost fixată la data sesizării acesteia din urmă cu cererea de încuviințare a executării silite și rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa.
Față de cele expuse, în temeiul art. 129-132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale – necompetență de ordine publică – și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea ., cu sediul ales la Av. Monac A. în București, .. 1, ., ., în contradictoriu cu intimata . SRL, cu sediul în București, ., Jud. C., în favoarea Judecătoriei G..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. C. A.-D. S.
Red./Dact./E.C./A.D.S/4 ex./22.07.2015
ROMANIA
Judecătoria Sectorului 2 - București
., sectorul 3
Dosar nr._
Către,
Judecătoria G.
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr.7739 din data de 09.07.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată in dosarul nr._/300/2015, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . SRL, în favoarea Judecătoriei G., sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut și numerotat, conținând … file, compus dintr-un singur volum.
Președinte Grefier
E. C. S. A. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7725/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7794/2015. Judecătoria... → |
|---|
