Pretenţii. Sentința nr. 7725/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

În fapt, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta o convenție de credit sub nr._/12.05.2008. În momentul în care a încheiat această convenție, a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca. Contractul încheiat a fost unul de adeziune, clauzele cuprinse de acesta fiind prestabilite de împrumutător, fără a da posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze.

Ca urmare, la data de 08.03.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Alba Iulia o acțiune civilă prin care s-a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta, să se constate abuzivă clauza de la pct. 5 lit. a prevăzută în condițiile speciale și de la pct. 3.5 din condițiile generale ale convenției, referitoare la comisionul de risc, precum și să se constate nelegalitatea clauzelor din convenție privind comisionul de risc, și, ca urmare să fie obligată pârâta să restituie sumele achitate de reclamantă cu titlu de comision de risc, precum și dobânda legală, începând cu data de 01.03. 2009 până la data introducerii acțiunii și în continuare până la data restituirii efective a acestora.

Prin Sentința nr. 2680/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 1099/R/2012 pronunțată de Tribunalul A., s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor antemenționate și pârâta a fost obligată la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc și comision de administrare începând cu luna martie 2009 și în continuare până la restituirea efectivă.

La data cererii de constatare a nulității absolute a acestor clauze privind comisionul de risc s-a solicitat restituirea acestuia pe ultimii 3 ani anteriori datei înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, întrucât practica la acea vreme era de a se restitui aceste sume numai pe această perioadă.

Consideră reclamanta că raționamentul instanțelor din la acel moment a fost unul eronat, având în vedere faptul că nulitatea lipsește de cauză juridică în mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt, sumele achitate cu titlu de comision de risc reprezintă o plată nedatorată, care stă ca temei al restituirii prestațiilor bănești. Contractul încheiat între părți nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, întrucât contractul de credit nu este un contract cu executare succesivă, ci un contract de executare uno ictu. Astfel, pârâta și-a executat obligația de a pune la dispoziția reclamanților suma solicitată, reclamanților revenindu-le obligația corelativă de a achita suma de bani la termenele scadente. Modalitatea convențională de restituire a sumei împrumutate nu schimbă natura juridică a contractului și nici a obligației de restituire, înțelegând prin aceasta o plată în accepțiunea art. 1092 Cod Civil, ca executare voluntară a unei obligații.

De esența nulității este faptul că produce efecte retroactiv, diferențierile cu privire le efectele desființării unui contract fiind relevante în materia rezoluțiunii, respectiv rezilierii, aceasta din urmă producând efecte doar pentru viitor, ca sancțiune a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate printr-un contract cu executare succesivă.

Situațiile de excepție în care nulitatea produce efecte doar pentru viitor, se regăsesc într-adevăr în cazul contractelor cu executare succesivă, parțial executate, dar numai atunci când înlăturarea efectului retroactiv al nulității, poate fi explicată prin imposibilitatea obiectivă de restabilire în natură a situației anterioare, ceea ce nu este cazul în speță, tocmai datorită specificului obligațiilor asumate de părți.

Regimul juridic al nulității nu poate opera diferit în cazul băncii, impunându-se anularea retroactivă a clauzelor abuzive chiar dacă prin aceasta se diminuează câștigul băncii. Cu o minimă diligentă și prudență, care trebuie să caracterizeze un comerciant, Banca trebuia să se asigure că toate clauzele standard preformulate și nesupuse negocierii cu clienții sunt legale, iar în momentul în care a inserat în contracte anumite clauze și-a asumat riscul ca unele dintre acestea să fie declarate abuzive, risc care, în mod evident, nu poate fi transferat consumatorilor, întrucât nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a obține un folos material).

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât recent că, în situația în care clauzele privind comisionul de risc dintr-un contract de credit au fost declarate abuzive, ca efect al constatării nulității absolute a acestora, instanța de fond trebuie să dea eficiență principiului potrivit căruia quod nullum est, nullum producit effectum, și, prin urmare, este necesar să dispună restituirea prestațiilor/sumelor încasate cu titlu de comision de risc, dreptul de a solicita restituirea acestor sume fiind imprescriptibil. (Decizia nr. 992/13.03.2014 pronunțată în recurs de Secția a ll-a civilă a înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect constatare clauză abuzivă în dosar nr._/118/2010)

Pentru aceste considerente se solicită restituirea sumelor achitate de subsemnata cu titlu de comision de risc, începând cu data semnării convenției și până în luna februarie 2009 inclusiv, în cuantum de 2172,89 CHF, și dobânda legală aferentă acestei sume.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp art. 1092 C.civ.; art. 223, art. 451, art. 453, art. 455 din NCPC.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 26.05.2015, pârâta depune la dosar întâmpinare (note scrise) prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că prevederile contractuale referitoare la comisionul de risc și comisionul de administrare nu au caracter abuziv. Totodată, în ședința publică din 26.05.2015, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței pronunțate de Judecătoria A. I., precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților.

În drept, au fost invocate dis part.205-208 C.proc.civ.

În dovedire, se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 2680/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 1099/R/2012 pronunțată de Tribunalul A., instanța reține că aceasta este neîntemeiată, întrucât între prezentul litigiu și litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ nu există identitate de obiect. Astfel, în acțiunea inițială reclamanții au cerut restituirea comisionului de risc începând cu luna martie 2009 și până la data introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, în timp ce prin prezenta cerere de chemare în judecată se solicită restituirea sumelor reprezentând comision de risc începând cu data încheierii contractului (_ ) și până în luna februarie 2009. Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art.2525 C.proc.civ., prescripția dreptului la acțiune în restituirea prestațiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desființat pentru rezoluțiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitivă a hotărârii prin care s-a desființat actul ori, după caz, de la data la care declarația de rezoluțiune sau reziliere a devenit irevocabilă. Instanța reține că sentința civilă nr. 2680/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, prin care a fost anulată clauza contractuală privitoare la comisionul de risc, a rămas definitivă prin rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 1099/R/2012 pronunțată de Tribunalul A.. Prin urmare, termenul de prescripție începe să curgă la data de 13.12.2014, iar nu de la data încheierii contractului de credit, cum în mod eronat a susținut pârâta. Pentru aceste considerente, având în vedere disp. art.2517 C.civ. privitoare la termenul general de prescripție de 3 ani, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.

În fapt, instanța reține că între părți a fost încheiată convenția de credit nr._/12.05.2008 (f.19-34) prin care reclamanții au obținut de la pârâtă un împrumut în cuantum de 93.500 CHF. La art.5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit este reglementat comisionul de risc. Din graficul de rambursare (f.36-49) rezultă că în perioada 20.06._09 reclamanții au achitat cu titlu de comision de risc suma de 2172, 89 CHF.

Prin sentința civilă nr. 2680/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 1099/R/2012 pronunțată de Tribunalul A., instanța a constatat ca abuzivă clauza privitoare la comisionul de risc din convenția de credit nr._/12.05.2008 și a declarat nulitatea absolută a acesteia. Totodată, instanța a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei încasate cu titlu de comision de risc începând cu luna martie 2009, aceasta fiind perioada pentru care reclamanta a cerut la acel moment restituirea.

În drept, potrivit art.1092 C.civ. de la 1864, orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii. Având în vedere constatarea, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a nulității clauzei prev. la art.5 lit.a din convenția de credit nr._/12.05.2008, privitoare la comisionul de risc, instanța apreciază că, în temeiul principiului quod nullum est nullum producit effectum, se impune restituirea tuturor prestațiilor executate în baza clauzei declarate nule încă de la momentul încheierii contractului.

Astfel, instanța o va obliga pe pârâtă să le achite reclamanților suma de 2172, 89 CHF, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând comision de risc aferent perioadei 20.06._09, conform graficului de rambursare depus la dosar. Instanța nu poate reține apărările pârâtei din întâmpinarea depusă la f.86 -92, întrucât prin aceasta se contestă caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc și comisionul de administrare. Caracterul abuziv al respectivelor clauze nu mai poate fi pus în discuție, întrucât acest aspect a fost tranșat definitiv prin sentința civilă nr. 2680/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia 1099/R/2012 pronunțată de Tribunalul A., hotărârea judecătorească impunându-se cu autoritate de lucru judecat. De altfel, instanța reține că prin înscrisul denumit întâmpinare depus de pârâtă la termenul din 26.05.2015 se invocă susțineri care nu au legătură cu obiectul prezentului litigiu.

Instanța, în temeiul art.3 alin.1 din OG 9/2000, o va obliga pe pârâtă, care are calitatea de comerciant conform art.7 C...3 pct.11 C.. legale calculate la sumele plătite cu titlu de comision de risc, de la data achitării fiecărei rate în parte și până la restituirea efectivă a acestora. Dobânda legală se va raporta la echivalentul în lei al sumelor plătite cu titlu de comision de risc la cursul BNR de la data achitării fiecăreia dintre aceste sume.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța o va obliga pe pârâtă, în temeiul art.453 alin.1 C.proc.civ., la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (conform chitanței de la fila 83).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției extinctive a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă.

Admite cererea formulată de reclamanții H. O., CNP_, și H. Letiția A., CNP_, ambii domiciliați în A. I., ., în contradictoriu cu pârâta ., J_, CUI_, cu sediul în București, sector 2, ., . 10.

Obligă pârâta să le achite reclamanților suma de 2172,89 CHF, reprezentând comision de risc aferent perioadei 20.06._09, precum și a dobânzii legale datorate de la data achitării fiecărei sume în parte până la restituirea efectivă a debitului.

Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2015.

Președinte Grefier

G.-O. C. C. R.

Red./ Thred.CGO./CR 5 ex/23.07.2015