Contestaţie la executare. Sentința nr. 2802/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2802/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2802/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2802
Ședința publică din data de 11.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul S. C. în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul prin avocat L. M. cu împuternicire avocațială la dosar (f.18), lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum și faptul că la data de 04.03.2015 s-a depus dosarul de executare nr. 9530/2014, după care,
Potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ., instanța pune în discuția părților competența soluționării pricinii.
Contestatorul, prin avocat, apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze prezenta pricină.
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 713 alin. 1 și art. 650 alin. 1 C.proc.civ.
Nefiind cereri prealabile formulate și nici excepții ridicate, instanța, conform art. 237 C.proc.civ., acordă cuvântul în vederea formulării probatoriului.
Contestatorul, prin avocat, solicită încuviințare probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, respingând contestatorului proba testimonială ca neutilă soluționării cauzei.
La interpelarea instanței, contestatorul, prin avocat, învederează că a invocat prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma supusă executării silită drept apărare de fond.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Contestatorul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea încheierii prin care instanța a dispus încuviințarea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 9530/2014, precizând că executarea silită este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele; procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat conform dispozițiilor legale; procesul verbal nu îndeplinește toate condițiile legale, respectiv datele de identificare ale martorului; necomunicarea conform legii a procesului verbal de contravenție conduce la prescripția dreptului de a solicita executarea silită a acestuia, conform art. 14 din OG nr. 2/2001. De asemenea arată că, prin decizia nr. 2/16.02.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 14/2014, s-a constatat că lipsa semnăturii olografe a agentului constatator conduce la nulitatea procesului verbal. În final, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 21.11.2014, sub nr._, contestatorul S. C. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, contestație la executare împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/300/2014, prin care Judecătoria Sectorului 2 București a dispus încuviințarea executării silite, împotriva încheierii nr. 2/04.11.2014 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, împotriva executării propriu-zise, cât și a celorlalte acte de executare întocmite în dosarul nr. 9530/2014, solicitând admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare antemenționate.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a menționat, în esență, următoarele:
Prin înștiințarea emisă în dosarul de executare 9530/2014 al B. C. V. Și M. – A. D., i s-a adus la cunoștință că a fost declanșată urmărirea silită împotriva sa, ca urmare a cererii de executare silită formulată de intimat, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr_/19.12.2011 și a procesului-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Totodată, prin înștiințarea emisă în dosarul de executare nr. 9530/2014, la data de 04.11.2014, a fost atenționat că tariful de despăgubire nu reprezintă amendă contravențională, iar sumele achitate la direcțiile de taxe și impozite locale sunt destinate stingerii amenzii contravenționale nu și a tarifului de despăgubire.
Atât executarea silită, cât și actele de executare silită care fac obiectul dosarului de executare nr. 9530/2014, sunt nelegale și nefondate.
Prin procesul-verbal de contravenție . 11, nr._, întocmit la data de 19.12.2011, agentul constatator I. G. S., a reținut că la data de 07.07.2011, ora 11,25, contestatorul, ar fi circulat pe Autostrada-A2 km 12 + 450 m, Glina, jud. Ilfov, cu autoturismul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, fapt pentru care, contestatorului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, fiind obligat și să achite contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în valoare de 28 euro.
Nu a circulat cu autovehiculul proprietate personală, fără a deține o rovinietă valabilă, iar răspunderea contravențională este personală, ceea ce presupune că răspunde din punct de vedere contravențional persoana care a săvârșit contravenția, sens în care înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale, agentul constatator trebuia să solicite informații cu privire la persoana ce se afla la volanul autoturismului, în vederea amendării acestei persoane și nu a contestatorului.
Procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută, întrucât, prin acest act de contravenție a fost amendată o persoană care nu a încălcat de dispozițiile prevăzute la art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
De asemenea, deși în procesul-verbal de contravenție se menționează în mod expres că există posibilitatea formulării unei plângeri contravenționale conform O.G. nr. 15/2001, procesul nu a fost comunicat niciodată contestatorului, acesta fiind în imposibilitatea de a formula plângere contravențională, în vederea verificării temeiniciei și legalității actului.
Conform art. 25 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului si, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor, comunicarea urmând a se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
De asemenea, conform art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii, iar conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție prevăzută în mod expres de dispozițiile OG nr.2/2001 nu a fost respectată în cazul comunicării procesului-verbal . 11, nr._/19.12.2011.
Procesul-verbal de îndeplinite a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, este lovit de nulitate absolută, din procesul-verbal de îndeplinite a procedurii de comunicare nu rezultă numele împuternicitului intimatului și nici data la care acesta s-a deplasat la domiciliului contestatorului pentru a dispune afișarea procesului-verbal.
De asemenea, din procesul-verbal de îndeplinite a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, nu rezultă numele și datele de identificare ale martorului în prezența căruia a fost îndeplinită procedura de afișare a procesului-verbal de contravenție, ceea ce conduce la imposibilitatea identificării acestui martor.
Totodată, analizând textul legal prevăzut de art. 27 din OG nr. 2/2001, se poate observa că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, în acest mod asigurându-se respectarea garanțiilor procedurale ale contravenienților.
De altfel, prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului trebuie să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicare prin poștă, cu aviz de primire, ori, în cauză, nu s-a făcut dovada că s-a încercat mai întâi comunicare procesului verbal de contravenție prin poșta, cu aviz de primire, ci s-a depus la dosarul de executare procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție, prin afișare la domiciliul contestatorului.
Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește suma de bani supusă executării silite, contestatorul a susținut următoarele:
Potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale, rezultând că prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi analizată deopotrivă în cadrul contestației la executare, cât și în cadrul plângerii contravenționale.
Analizând dispozițiile legale prevăzute de art. 14 din O.G. nr. 2/2001 și având în vedere că nu s-a respectat procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție cu respectarea art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în cauză a intervenit prescripția sancțiunilor contravenționale dispuse prin procesul-verbal de contravențional.
In atare condiții, atât executarea silită, cât și actele de executare emise de Biroul
Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M.-A. D. în dosarul de executare nr. 9530/2014, sunt lovite de nulitate.
Atât încheierea de ședință din data de 08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/300/2014, prin care Judecătoria Sectorului 2 București a dispus încuviințarea executării silite, cât și celelalte acte de executare, încălca dispozițiilor legale prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, întrucât, stau la baza unei proceduri de executare silită, cu privire la o sumă de bani pentru care a intervenit prescripția dreptului dea mai cere executarea.
Încheierea de ședință din data de 08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/300/2014, prin care Judecătoria Sectorului 2 București a dispus încuviințarea executării silite, este nelegală și netemeinică.
Prin încheierea de încuviințare a executării silite nu se face vorbire despre dosarul de executare și numărul acestuia, iar motivarea este una generică, făcându-se referire doar la dispozițiile legale incidente în cauză și la titlul executoriu, fără se analizeze, în concret, dacă sunt îndeplinite condițiile ce se impun pentru încuviințarea executării silite, încuviințând, totodată, executarea silită pentru o sumă de bani cu privire la care a intervenit prescripția dreptului de a mai cere executarea.
Încheierea nr. 2/04.11.2014, emisă în dosarul de executare nr. 9530/2014, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 399,52 lei, este nelegală și netemeinică având în vedere că a fost indicat în mod eronat termenul de 15 zile, în care se poate contesta încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și pentru faptul că prin această încheiere au fost stabilite cheltuieli de executare, în condițiile în care, procedura executării silite vizează o sumă de bani pentru care a intervenit prescripția dreptului de a mai cerere executare.
În ceea ce privește stabilirea sumei de 399,52 lei cu titlu de cheltuielile de executare, contestatorul a apreciat că aceasta este exagerat de mare în raport de suma ce se execută.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., art. 718 C.proc.civ. și OG nr. 2/2001, iar în probațiune a solicitat proba testimonială și proba cu înscrisuri sens în care a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
În data de 30.10.2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca, autovehiculul domnului S. C. circula pe drumurile naționale fără să dețină rovinietă valabilă.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum și a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din OG nr. 15/2002, a fost emis procesul verbal contravențional ., nr._/19.12.2011, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001privind regimul juridic al contravențiilor.
Agentul constatator a emis fiecare act coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, in interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesul verbal de constatare a contravenției, aceasta s-a făcut prin proces verbal de afișare, care a fost întocmit si comunicat, conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in termenul legal de o luna de Ia data aplicării sancțiunii.
Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiară.
In speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata in procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.
Afirmația contestatorului in sensul ca nu a luat la cunoștința de procesele verbale întocmite împotriva sa echivalează cu simple elucubrații, întrucât, asa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, aceasta a fost informata in timp util, dar nu si-a valorificat dreptul conferit de lege in termen procedural.
Prevalarea de propria turpitudine nu poate constitui motiv de anulare a actelor sancționatoare, atâta vreme cat acestea au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale si nu prezintă lipsa nici unuia din elementele cerute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care sa atragă nulitatea acestuia.
In ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de contestator, intimatul a precizat că acestea se încadrează in limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006.
Aceste dispoziții raportate la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000, din care reiese ca debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, precum si onorariul executorului judecătoresc asimilat conform alin. 5 din același articol, cheltuielilor de executare, edifica fără echivoc obligativitatea care incumba debitorului de a le achita in continuare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 669 alin. 2 Noul C.proc.civ.
Mai mult, in același articol din Noul C.proc.civ. se legiferează faptul ca cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, afara de cazul când creditorul a renunțat la executare sau daca prin lege se prevede altfel.
Intimatul ca si creditor nu am renunțat la executare, iar prin faptul ca debitorul nu a achitat in mod voluntar creanța de drept comun nici după declanșarea procedurii, rezulta ca aceasta rămâne obligata in continuare la stingerea datoriei bănești prin plata cu toate cheltuielile de executare aferente, astfel cum sunt enumerate de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000.
Noul Codul de procedura civila si Legea nr. 188/2000 statuează, pe lângă cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și pe lângă cele de transport, libertatea identificării si stabilirii si altor cheltuieli, implicit a cuantumului acestora, prin mențiunea „alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, guvernate de art. 39 alin. 5 pct. 7 din legea de referința.
Scopul evidențiat de Ministerul Justiției si asumat si de UNEJ (Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ) prin abordarea mai sus relatata, a fost acela declarat de a determina comportamentul membrilor săi, potrivit căruia este de natura a crea o practica cat mai unitara in stabilirea cheltuielilor de executare, constituind in acest sens, un punct de referința pentru executorii judecătorești.
De asemenea, implicit anularea unor înscrisuri întocmite de executorul judecătoresc nu este justificata atâta vreme cat acestea au fost întocmite in spiritul si litera legii.
Executarea silita s-a declanșat în urma încuviințării admise de o instanța care, in prealabil a analizat înscrisurile conținute de dosarul depus pe rol si abia ulterior s-a pronunțat o încheiere cu consecința demarării acestei proceduri coercitive.
Deoarece procesul verbal a fost comunicat la domiciliul debitorului, astfel cum dispun prevederile art. 26 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în cauză nu sun aplicabile dispozițiile art. 14 din aceeași norma juridica.
In scopul recuperării creanței intimatului de drept comun reprezentată prin tariful de despăgubire, neachitata in mod voluntar, am formulat o cerere de executare silita, însoțită de titlul executoriu si toate actele necesare realizării acestei proceduri, adresată B..
Sens in care, biroul executorului judecătoresc s-a conformat obligațiilor legale care guvernează procedura executării silite, si a dat curs unei solicitări legale pe care a primit-o si care a survenit in lumina art. 622 alin. 2 Noul C.proc.civ. coroborat cu cele ale art. 663 din același.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ., iar în probațiune a solicitat înscrisuri sens în care a atașat cererii de chemare în judecată un set de înscrisuri.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, contestatorul S. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, având și obligația de a achita suma de 28 euro, reprezentând tarif despăgubire, astfel cum rezultă din procesul verbal contravențional . nr._/19.12.2011, întocmit de intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București.
Intimatul a formulat cerere de executare silită (f. 44), formându-se dosarul de executare nr. 9530/2014 al B. C. V. și M. A. D., în cadrul căruia a fost obținută încheierea de încuviințare a executării silite din partea Judecătoriei Sectorului 2 București în data de 08.10.2014, în dosarul nr._/300/2014 pentru suma de 28 euro și cheltuieli de executare (f. 40).
În data de 04.11.2014 a fost emisă somație mobiliară pentru suma de 28 euro, reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 399,52 lei, reprezentând cheltuieli de executare (f. 38).
În drept, conform art. 711 alin. 1 teza I C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, în timp ce art. 711 alin. 3 C.proc.civ. prevede că, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
De asemenea, potrivit art. 712 alin. 2 C.proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Or, temeinicia și legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, titlu executoriu invocat în speță, nu pot fi analizate decât pe cale plângerii contravenționale instituite de OG nr. 2/2001, astfel că toate motivele invocate de contestator sub acest aspect nu pot face obiectul analizei instanței în cadrul contestației la executare silită.
În schimb, chestiunea prescripției executării silite poate fi analizată în speță.
Astfel potrivit art. 703 C.proc.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.
În acest sens, art. 174 C.proc.civ. prevede că nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, nulitatea fiind absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, respectiv relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.
Nulitatea poate fi necondiționată de existența unei vătămări, legiuitorul reglementând această chestiune în art. 176 C.proc.civ, dar regula este că nulitatea este condiționată de existența unei vătămări, conform art. 175 C.proc.civ.
Textul legal prevăzut în art. 703 C.proc.civ. reiterează în materia executării silite regula generală din materia actelor de procedură prevăzută în art. 175 C.proc.civ., potrivit căreia actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, iar în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.
Că aceasta este voința reală a legiuitorului rezultă din interpretarea sistemică a Codului de procedură civilă, care prevede în materia executării silite anumite cazuri de nulitate expresă, cum ar fi cele menționate în art. 666 alin. 2 sau 678 alin. 2 C.proc.civ. Or, câtă vreme legiuitorul a reglementat o . situații în care intervine nulitatea unor acte de executare sau chiar nulitatea executării, este evident că art. 703 C.proc.civ. nu face altceva decât să reproducă în materia executării silite regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ., iar o interpretare contrară ar fi de natură să se depărteze nu doar de la litera legii, ci și de la spiritul ei.
Așadar, art. 703 C.proc.civ. nu reglementează un caz de nulitate expresă, situație în care vătămarea s-ar presupune, ci doar reamintește regula generală instituită de art. 175 C.proc.civ.
Pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 175 alin. 1 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea cerinței legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Sub acest aspect, se reține incidența art. 14 din OG nr. 2/2001 potrivită căruia executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Pe cale de consecință, este lesne de observat că prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi analizată deopotrivă în cadrul contestației la executare, cât și în cadrul plângerii contravenționale.
Astfel, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Analizând textul legal antemenționat, folosind interpretarea logică și sistematică, rezultă că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, prin această interpretare asigurându-se respectarea garanțiilor procedurale ale contravenienților.
Așadar, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului trebuie să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În același sens este și decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, statuându-se că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Or, intimatul nu a făcut dovada că s-a încercat mai întâi comunicarea procesului verbal contravențional prin poștă, cu aviz de primire, ci a depus procesul verbal de comunicare a acestuia prin afișare la domiciliul contestatorului.
În atare condiții, este lesne de observat că nu s-a procedat la comunicarea procesului verbal contravențional cu respectarea art. 27 din OG nr. 2/200, sens în care a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale, conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, instanța, potrivit art. 717 și art. 650 C.proc.civ., va admite contestația la executare și va anula executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare 9530/2014, al B. C. V. și M. A. D., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 08.10.2014, emisă de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014.
Luând în considerare dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. și constatând culpa procesuală a intimatului, instanța îl va obliga pe acesta la plata către contestator a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând din onorariu avocațial (f. 50), apreciind cheltuielile judiciare efectuate în cauză drept reale, necesare și rezonabile.
Sub aspectul taxelor judiciare de timbru sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Potrivit art. 716 alin. 2 C.proc.civ., va pune în vedere contestatorului să achite suma de 21,08 lei către B. C. V. și M. A. D., reprezentând contravaloare copiere dosar de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul S. C., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. L. M., în București, bld. D. C., nr. 19, ., ., sector 4, CNP_, în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, bld. I. M., nr. 401A, sector 6, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40552/2004, CUI_.
Anulează executarea silită și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare 9530/2014, al B. C. V. și M. A. D., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din data de 08.10.2014, emisă de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2014.
Pune în vedere contestatorului să achite suma de 21,08 lei către B. C. V. și M. A. D., reprezentând contravaloare copiere dosar de executare.
Obligă intimatul să achite contestatorului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
15.04.2015/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2960/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2822/2015.... → |
|---|
