Acţiune în constatare. Sentința nr. 4664/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 4664/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 4664/2015

Dosar civil nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4664

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: A.-M. P.

GREFIER: C. I. C.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive, pretenții formulată de reclamanții C. D. și C. L., ambii cu domiciliul în C., .. 6, ., ., județul C., L. I. și L. E., ambii cu domiciliul în sector 5, București, .. 2, ., ., cu domiciliul în ., județul Maramureș, L. A.-R., cu domiciliul în Sighetu Marmației, ., ., ., M. L. și M. D.-M., ambii cu domiciliul în București, ., .. 2, ., P. G. și P. DILARA-L., ambii cu domiciliul în G., Int. Dâmboviței, ., ., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. A. C. din București, .. 235, ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâta B. R. S.A,cu sediul în sector 2, București, EuroTower Building, .. 11, . și 7.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta M. D.-M. personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Instanța procedează la legitimarea reclamantei prezente, datele de identificare ale acesteia fiind consemnate în caietul grefierului.

La interpelarea instanței cu privire la excepția necompetenței materiale invocate de către pârâtă prin întâmpinare, reclamanta M. D.-M. arată că lasă la aprecierea instanței.

Instanța reține cauza spre soluționare cu privire la excepția necompetenței materiale invocată.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 07.11.2014 sub nr._/300/2014 reclamanții C. D., C. L., L. I., L. E., L. V., L. A.-R., M. L., M. D.-M., P. G. și P. Dilara-L. au chemat în judecată pe pârâta B. R. S.A solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

a) constatarea ca abuzivă a metodei de calcul a dobânzii prin aplicarea dobânzii de referință variabile a Băncii la calculul dobânzii variabile și pe cale de consecință stabilirea formulei de calcul a dobânzii variabile ca fiind compusă din marja de calcul a băncii regăsită în contractele de credit plus indicele de referință variabil al valutei – Euribor/Libor/Robor astfel determinându-se dobânda variabilă, ce banca era îndreptățită să o perceapă în mod legal, ori în ipoteza aparației unui excedent de plată a dobânzii între dobânda percepută și dobânda calculată conform standardelor legale și în urma consecinței declarării ca nul a modului de calcul a dobânzii prin prisma aplicării dobânzii de referință variabile a Băncii, excedentul este în fapt o plată nedatorată ce trebuie restituită în baza principiului quod nullum est nullum producit efectum;

b) în subsidiarul capătului de cerere de la litera a), pentru determinarea excedentului de dobândă, să se recalculeze nivelul dobânzii, prin formula de la punctul 1, în comparație cu formula băncii;

c) restituirea sumelor de bani plătite de contestatar și încasate în baza unei clauze nule, peste dobânda ce va reieși în urma expertizării contractelor, în ipoteza în care vor apărea sume excedentare și în mod obligatoriu doar dacă instanța va constata nulitatea clauzei referitoare la dobândă;

d) plata dobânzilor legale pentru sumele de bani ce vor reieși în urma expertizării prin aplicarea formulei marja fixă plus indice (comisioane abuzive) plătite către pârâtă;

e) constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale cuprinse în contractele de credit privind comisionul de acordare și comisionul de monitorizare și repunerea în situația anterioară prin restituirea acestor sume;

f) plata cheltuielilor de judecată.

Fiecare grup de reclamanți a solicitat instanței să dispună, după cum urmează:

Reclamanții C. D. și C. L., semnatarii contractului de credit nr. B0014526/17.06.2008, au solicitat:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.b) privind comisionul de administrare al creditului, comision ce este în cuantum de 350 euro (1536, 5 lei) și a clauzei de la art.5 lit.d) privind comisionul de monitorizare credit de 0,2000% aplicabil la soldul lunar, comision ce este în cuantum de 360 euro (1580 lei) până la data semnării Actului adițional și în cuantum de 720 euro (3160 lei) până la zi după schimbarea denumirii comisionului;

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 4,9750” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor EURIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 600 euro (2634 lei) până la data semnării Actului adițional.

Reclamanții L. I. și L. E., semnatarii contractului de credit nr. B0029688/ /13.10.2008, au solicitat:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.a) privind comisionul de administrare al creditului, comision ce este în cuantum de 1660 CHF (5529, 6 lei);

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 5,1550” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor LIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 1000 euro (4390 lei) până la data semnării Actului adițional.

Reclamanții L. V. și L. A.-R., semnatarii contractului de credit nr. B0002817/18.03.2008, au solicitat:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.a) privind comisionul de administrare al creditului, comision ce este în cuantum de 495 CHF (1782 lei);

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 3,2500” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor LIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 2000 CHF (7200 lei) până la zi.

Reclamanții M. L. și M. D.-M., semnatarii a 3 contracte de credit cu pârâta, au solicitat:

1. pentru contractul de credit nr. B0029548/07.10.2008:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.a) privind comisionul de administrare al creditului, comision ce este în cuantum de 528 euro (2304,75 lei);

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 3,8500” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor EURIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 2000 euro (8780 lei) până la zi;

2. pentru contractul de credit nr. B0026838/16.09.2008:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.a) privind comisionul de administrare al creditului, comision ce este în cuantum de 1676,5 lei și a clauzei de la art.5 lit.d) privind comisionul de monitorizare credit de 0,2000% aplicabil la soldul lunar, comision ce este în cuantum de 5390 lei;

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 4,3300” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor EURIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 4000 lei, până la zi;

3. pentru contractul de credit nr. B0029570/07.10.2008:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.d) privind comisionul de monitorizare credit de 0,2000% aplicabil la soldul lunar, comision ce este în cuantum de 2520 lei;

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 4,3300” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor EURIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 2000 lei, până la zi.

Reclamanții P. G. și P. Dilara-L., semnatarii contractului de credit nr. B0012055/03.06.2008, au solicitat:

- constatarea nulității absolute a clauzei de la art.5 lit.a) privind comisionul de administrare al creditului, comision ce este în cuantum de 1147 euro (5035, 33 lei);

- constatarea nulității absolute a modului de calcul al dobânzii regăsit la punctul 6 Dobânzi Contract inițial alin.1 lit.a) în sensul că, după 6 luni de zile, se reține că, dobânda băncii variabilă va fi formată din „Dobânda Variabilă a Băncii la care se adaugă MARJA BĂNCII de 4,85” și restituirea excedentului de dobândă rezultat în urma unui raport de expertiză prin aplicarea indicilor EURIBOR alături de Marja Băncii, apreciat în cuantum de 800 euro (3512 lei) până la data semnării Actului adițional din data de 20.01.2010.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că B. folosește în relațiile cu reclamanții o altă dobândă și alți indici de referință decât cei legali, practic pentru calcularea dobânzii, care este o dobândă variabilă și alcătuită potrivit legii din marja fixă plus indice, B. folosește dobânda de referință variabilă plus MARJA BĂNCII, în loc să folosească un indice imparțial și neinfluențabil de însuși creditorul contractului. Astfel, dobânda nu este calculată conform legii ci conform Băncii. B. a încercat semnarea unor contracte de credit cu MARJA BĂNCII mai mare decât dobânda totală, lucru lesne de observat din parcurgerea actelor adiționale. În plus, clientul/debitor plătește Băncii și un comision de monitorizare/urmărire total nejustificat, B. ascunzând faptul că dobânda percepută este mult mai mare decât aceea discutată cu clienții.

Referitor la comisionul de administrare (acordare) reclamanții au învederat că este un comision perceput de către bancă în mod abuziv și este nelegal, acest tip de comision neregăsindu-se în materia legislației creditelor de consum.

Aceștia au mai arătat că, convențiile de credit și actele adiționale încheiate cu pârâta conțin clauze abuzive care intră sub incidența Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori; că, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 constituie clauză abuzivă acea clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar alineatul 2 prevede că o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți; că, potrivit art.6 din același act normativ, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate nu vor produce efecte asupra consumatorului și trebuie eliminate din contract; și că, în cauza prezentă, reclamanții – clienți s-au găsit în fața faptului împlinit la termenul scadent al ratei, iar clauzele contractuale menționate creează, în detrimentul acestora și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel că ele sunt abuzive din perspeciva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.194 Cod proc. civ., OUG nr. 50/2008, Legea nr.193/2000, Codul civil.

În susținere, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiza contabilă și au depus la dosarul cauzei copii conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: contract de credit bancar nr. B0012055/03.06.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții P. G. și P. Dilara-L.; Act adițional nr.3/01.08.2011 la contractul de credit bancar nr. B0012055/03.06.2008; Act adițional la contractul de credit bancar nr. B0012055/03.06.2008; Act adițional nr. 1/20.01.2010 la contractul de credit bancar nr. B0012055/03.06.2008; grafic de rambursare P. G.; contract de credit bancar nr. B0033536/20.01.2010 încheiat între pârâtă și reclamanții P. G. și P. Dilara-L.; grafic de rambursare P. G.; contract de credit bancar nr. B0041584/01.08.2011 încheiat între pârâtă și reclamanții P. G. și P. Dilara-L.; grafic de rambursare P. G.; contract de credit bancar ipotecar nr.B0029548/07.10.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții M. L. și M. D.-M.; grafic de rambursare M. L.; contract de credit bancar nr.B0026838/16.09.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții M. L. și M. D.-M.; grafic de rambursare M. L.; contract de credit bancar nr.B0029570/07.10.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții M. L. și M. D.-M.; grafic de rambursare M. L.; adrese către M. L. din partea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor; contract de credit bancar ipotecar nr. B0002817/18.03.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții L. V. și L. A.-R.; grafic de rambursare L. V.; contract de credit bancar nr.B0014526/17.06.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții C. D. și C. L.; grafic de rambursare C. D.; Act adițional la contractul de credit bancar nr.B0014526/17.06.2008; grafic de rambursare C. D.; contract de credit bancar nr.B0029688/13.10.2008 încheiat între pârâtă și reclamanții L. I. și L. E.; Act adițional la contractul de credit bancar nr.B0029688/13.10.2008; grafic de rambursare L. I.; refuzul lui L. I. cu privire la actul adțional; adresa Băncii către L. I. (fl. 25-158 dosar).

În cauză, s-a solicitat judecarea și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod proc. civ.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 07.11.2014, în termen legal, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat disjungerea și formarea de dosare individuale pentru fiecare dintre reclamanți și, ulterior, trimiterea acestora spre soluționare instanțelor competente teritorial în funcție de domiciliul consumatorilor, conform art. 113 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, excepția de netimbrare a capetelor de cerere privind restituirea sumelor de bani fie cu titlu de dobândă fie cu titlu de comision, excepția prescripției dreptului material la acțiune privind restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă lunară și comision de monitorizare/administrare, excepția prescrierii petitului de cerere privind obligarea Băncii la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare a creditului, excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la contractele de credit încheiate în baza Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare (cazul reclamanților L. și M.), excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților L. și M., iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Privitor la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, pârâta a solicitat admiterea ei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București.

Aceasta a învederat că legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori instituie două tipuri de acțiuni, cu competență de soluționare diferită: (i) acțiunea individuală a consumatorului, pe care legea, în realitate, nu o reglementează ci nu o exclude (art.14), competență de judecată revenind instanței de la domiciliul pârâtului și (ii) acțiunea demarată la sesizarea organismului public independent responsabil de protecția intereselor colective ale consumatorilor, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor sau asociațiile pentru protecția consumatorilor, competență de soluționare revenind instanței de la sediul profesionistului. Așadar, în cauză, competența jurisdicțională, materială și teritorială, revine instanței în raza de competența căreia se află sediul profesionistului în cauză, respectiv Tribunalul București și nu Judecătoriei Sector 2.

Privitor la disjungere, pârâta a învederat că reclamanții constituiți într-un grup ad-hoc nu pot promova o acțiune de tip colectiv în această materie, legiuitorul instituind ca titular al cererii fie ANPC, ca autoritate a statului, fie asociațiile de protecție a consumatorilor, constituite ca persoane juridice cu acest scop.

S-a apreciat că, în prezenta cauză, reclamanții nu pot fi subiecți ai coparticipării procesuale active, fiind încălcate dispozițiile art. 59 Cod proc. civ., întrucât obiectul procesului nu este un drept sau o obligație comună, iar drepturile și obligațiile părților nu au o cauză comună.

În același timp, drepturile și obligațiile reclamanților rezultă din acte juridice (contracte) distincte și între drepturile și obligațiile acestora nu există o strânsă legătură. Este vorba de operațiuni juridice de aceeași natură și nu de drepturi și/sau obligații comune sau interdependente. Fiecare caz, fiecare contract trebuie tratat separat, nefiind permisă o soluție cu caracter general. Reclamanții au contracte de credit diferite cu clauze diferite, în monedă diferită, pentru sume diferite, au contractat produse de credit diferite în condiții diferite, iar condițiile prevăzute de art.59 Cod proc. civ. nu sunt îndeplinite pentru o coparticipare procesuală, motiv pentru care cauza trebuie disjunsă și formarea unor dosare individuale pentru fiecare dintre reclamanți și trimise instanțelor competente teritorial, în fincție de domiciliul consumatorilor.

Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă lunară și comision de monitorizare/administrare, pârâta a învederat că, raportat la data înregistrării acțiunii - 31.07.2014, dreptul reclamanților de a solicita restituirea sumelor plătite cu titlu de dobânzi anterior datei de 31.07.2011 este prescris, fiind împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.

Referitor la excepția prescripției petitului de cerere privind obligarea Băncii la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare a creditului, pârâta a învederat că, acest comision de administrare a fost achitat încă din anul 2008, la data primei utilizări a creditului, respectiv la data de 17.06.2008 pentru reclamanții C., la data de 13.10.2008 pentru reclamanții L., la data de 18.03.2008 pentru reclamanții L., la datele 07.10.2008, 16.09.2008, 07.10.2008 pentru reclamanții M. și la data de 03.06.2008 pentru reclamanții P., din creditele acordate reclamanților, astfel că termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit, iar dreptul reclamanților este prescris.

Privitor la excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la contractele de credit încheiate în baza Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare (cazul reclamanților L. și M.), pârâta a învederat că, normele Legii nr.193/2000 nu se aplic clauzelor contractuale prevăzută în temeiul altor acte normative, Legea nr.190/1999 fiind o lege specială în raport cu Legea nr.193/2000.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților L. și M., pârâta a invocat reclamațiile formulate de către aceștia împotriva pârâtei și existența unor dosare pe rolul instanțelor în acest sens.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Aceasta a învederat că dobânda și comisioanele sunt elemente care determină costul total al creditului suportat de către împrumutat iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, respectiv art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adevat al prețului. Clauzele din contractul de credit bancar în discuție referitoare la dobânzi și comisioane sunt clare, precise și nu necesită cunoștințe de specialitate.

În ceea ce privește clauzele contractuale referitoare la dobândă, s-a apreciat că acestea nu se încadrează în categoria clauzelor abuzive și nu pot face obiectul evaluării caracterului abuziv, întrucât formează costul total al creditului, iar acest cost împreună cu marja băncii formează prețul contractului de credit ce reprezintă componenta esențială a obiectului contractului.

Pârâta a mai arătat că, și în situația în care clauza referitoare la dobândă nu ar fi exceptată de la analiza caracterului abuziv prin prisma Legii nr.193/2000, și în aceste condiții acțiunea reclamanților ar fi neîntemeiată, nefiind îndeplinite cele două condiții cumulative pentru a se putea aprecia în concret ca fiind abuzivă, respectiv condiția relei-credințe a băncii și condiția existenței unui dezechilibru semnificativ în drepturile și obligațiile părților.

Aceasta a mai precizat că, reclamanții au avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar din portofoliul Băncii și, chiar dacă condițiile generale par a fi prestabilite (unele impuse de normele legale bancare în vigoare), în ceea ce privește drepturile și obligațiile concrete ale părților, clauzele referitoare la acestea au fost negociate de către părți și au fost stabilite în funcție de tipul de credit, moneda, suma solicitată, perioada de rambursare, valoarea maximă a ratei lunare.

S-a apreciat că, clauzele din convențiile de credit, astfel după cum au fost modificate, sunt clare, iar obligația neechivocă de plată cu periodcitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinat clar evidențiată în scadențar, nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a o înțelege și a o aduce la îndeplinire. Instanța nu poate interveni pentru a dispune modificarea clauzelor contractuale, nici măcar în situația în care ar constata că unele dintre clauze sunt abuzive.

Pârâta a mai arătat că reclamanții aveau îndoieli cu privire la modul cum se calculează dobânda de referință a băncii, puteau și trebuia să solicite informații cu privire la acest aspect, înainte de semnarea convențiilor.

Privitor la comisionul de administrare, pârâta a învederat că acest comision face parte din prețul contractului și este permis de legiuitor, iar privitor la comisionul de monitorizare pârâta a învederat că acesta se datorează în temeiul contractului, respectiv reclamanții s-au obligat la plata acestui comision în mod benevol, iar acesta a fost prevăzut în mod expres în contract și, potrivit principiului pacta sunt servanda consacrat în art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cod proc. civ.

În apărare, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților și a depus la dosarul cauzei extrase portal instanțelor judecătorești–dosar nr._, dosar nr._/301/2012, dosar nr._/3/2013, sentința civilă nr. 9377/21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/1279 din 30.10.2013, Decizia nr. 4821/2012 pronunțată de ICCJ Secția a II–a Civilă în dosar nr._, Decizia nr. 812/2012 pronunțată de ICCJ Secția a II–a Civilă în dosar nr._ (fl. 182-226 dosar).

Analizând materialul probator administrat în cauză, cu prioritate sub aspectul excepției necompetenței materiale a judecătoriei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepție de procedură, dilatorie, absolută, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., instanța reține următoarele:

Potrivit art. 95 pct. 1 Cod proc. civ. „Tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.”.

În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 2 Cod proc. civ., când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. Totodată, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

În acest sens, se rețin dispozițiile art. 94 Cod proc. civ. care stabilesc cu titlu limitativ competența materială a judecătoriei, precizând la lit. j) că aceasta soluționează orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor menționate rezultă că cererile neevaluabile în bani sunt de competența materială a tribunalului.

În speță, se constată că acțiunea formulată prezintă mai multe capete principale de cerere, între care parte sunt evaluabile în bani, cum este cazul constatării nulității absolute a clauzelor privitoare la diferitele tipuri de comisioane din cadrul convenției de credit precum și restituirea sumelor aferente, însă alte clauze a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată prezintă caracter neevaluabil sau, eventual, caracter evaluabil doar prin raportare la valoarea totală a contractului, neavând caracter evaluabil per se (cum este cazul recalculării ratei dobânzii). Pe cale de consecință, anumite capete de cerere capătă caracter evaluabil sau neevaluabil în funcție de caracterul clauzelor la care se referă.

Față de considerentele anterior expuse, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București.

Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanții C. D. și C. L., ambii cu domiciliul în C., .. 6, ., ., județul C., L. I. și L. E., ambii cu domiciliul în sector 5, București, .. 2, ., . V., cu domiciliul în ., nr. 86, județul Maramureș, L. A.-R., cu domiciliul în Sighetu Marmației, ., ., M. L. și M. D.-M., ambii cu domiciliul în București, ., .. 2, ., P. G. și P. DILARA- L., ambii cu domiciliul în G., Int. Dâmboviței, ., ., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat C. A. C. din București, .. 235, ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâta B. R. S.A,cu sediul în sector 2, București, EuroTower Building, ..11, . și 7, în favoarea Tribunalului București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A.-M. P. C. I. C.

Red./Tehn.: A.M.P.

Data: 15.06.2015 /Ex. 4

Operator de date cu caracter personal 2891

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 4664/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI