Contestaţie la executare. Sentința nr. 5193/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5193/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5193/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5193
Ședința publică din data de: 11.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul F. I. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice și terțul poprit C. de P. a Municipiului București.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 03.04.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea până la 17.04.2015 și, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea până la 04.05.2015 și 11.05.2015, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 09.07.2014 sub nr._, contestatorul F. I. în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice și terțul poprit C. de P. a Municipiului București a solicitat admiterea contestației, anularea in baza art. 174 alin 3 a adresei de înființare a popririi, emise in dosarul de executare_ din 03.06.2104, anularea (desființarea) popririi sumelor datorate contestatorului de terțul poprit C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea executării silite dispuse in dosarul de executare_ din 03.06.2104, obligarea in baza art. 174 alin 4 Cod proc fiscala a intimatei la restituirea sumelor ce i se cuvin cu titlu de pensie reținute prin poprire, in cazul in care pana la pronunțarea hotărârii asemenea sume sunt reținute de terțul poprit si virate intimatei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 566 de lei (taxa de timbru si onorariu de avocat).
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatorul a arătat că prin adresa de înființare a popririi, emisă in dosarul de executare nr._ din 03.06.2014 transmisa prin posta de către intimata la data de 04 iulie 2014, i-a fost comunicat faptul că figurează în calitate de debitor fiscal, cu suma de 7213 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, conform titlului executoriu nr._/24.09.2007.
A mai arătat că intimata nu i-a comunicat niciodată nici titlu executoriu nr._/24.09.2007 si nici somația așa cum impune art. 149 alin 11 Cod proc. Fiscală, precizând că nu a avut in anul 2007 ( data titlului executoriu) sau anterior acestui an nici un alt loc de munca, cu excepția celui de la Spitalul C. unde a fost pana in anul 2008 -anul pensionarii, șeful secție de oncologie si la Universitatea de Medicina si farmacie C. D. unde era cadru universitar si nu a avut alte contracte cu excepția celor două încheiate cu cele doua instituții, neștiind ce fel de „impozite" datora câtă vreme angajatorii plăteau impozitele și eventualele regularizări.
În speță a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, având în vedere faptul că titlul executoriu datează din data de 24.09.2007, astfel cum este menționat în adresa de înființare a popririi.
A mai precizat faptul că la data formulării prezentei contestații terțul poprit nu a reținut încă din suma datorata cu titlu de pensie nici o suma în baza adresei de înființare a popririi a cărei anulare o solicită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4, art. 131-133, art. 149-150, art. 172- 174 Cod proc. fiscala, art. 711 - 719 Cod proc. Civilă și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, întrucât Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, prin compartimentul său de specialitate a declanșat procedura de executare silită pentru recuperarea debitului în cuantum de 7213 lei, individualizat în titlul executoriu nr._/24.09.2007, somația și titlul executoriu fiind comunicate prin publicitate, iar în raport de documentele existente la dosarul fiscal, rezultă că organul fiscal nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire prevederile legislației fiscale pentru recuperarea sumelor datorate bugetului de stat. Așadar, solicitarea de anulare a formelor de executare emise de instituția noastră în dosarul de executare, fără a se invoca un motiv întemeiat, care ar putea conduce la anularea acestora nu poate fi primită, acesta întrucât executarea silită împotriva contestatoarei a avut la bază dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, republicat cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, învederează faptul că, potrivit prevederilor art. 453 din noul Cod procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli, solicitând ca la stabilirea onorariului de avocat să se țină cont de gradul de complexitate al speței și de efortul concret al avocatului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din C.p.c., precum și pe prevederile Codului de procedură fiscală și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, anularea in baza art. 174 alin 3 a Adresei de înființare a popririi, emise in dosarul de executare_ din 03.06.2104, anularea (desființarea) popririi sumelor datorate contestatorului de terțul poprit C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, anularea executării silite dispuse in dosarul de executare_ din 03.06.2104; obligarea in baza art. 174 alin 4 Cod proc fiscala a intimatei la restituirea sumelor ce mi se cuvin cu titlu de pensie reținute prin poprire (la data prezentei 4635 lei reținute), obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 566 de lei (taxa de timbru si onorariu de avocat).
În temeiul art. 255 - 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Contestatorului F. I. i s-a comunicat la data de 04.07.2014 o adresă de înființare a popririi prin care era înștiințat că datorează suma de 7213 lei reprezentând diferențe impozit anual de regularizat în temeiul titlului executoriu nr._/24.09.2007 (f. 16-17).
Într-adevăr, intimata emisese la data de 24.09.2007 somația nr._ și titlul executoriu nr._ (f. 34-35), având în vedere deciziile de impunere emise în perioada 19.09._04, precum și deciziile calcul accesorii emise în perioada 31.05.2005 – 31.12.2006.
Intimata a susținut că aceste acte de executare au fost comunicate contestatorului conform anunțului colectiv din 23.11.2007, în condițiile în care acestea fuseseră comunicate inițial prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, confirmare care nu s-a restituit la dosar (f. 67).
Instanța constată însă că în cauză comunicarea celor două acte nu s-a realizat legal. Astfel, potrivit art. 44 alin. 4 din O.G. 92/2003 comunicarea prin publicitate se putea face numai în situația în care nu se putea realiza prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Or, la dosar nu există niciun înscris care să ateste că intimata a încercat să comunice actele în această modalitate. Simplele susțineri ale intimatei în acest sens, nu pot fi avute în vedere, iar faptul că nu s-a restituit recomandata, nu conduce la o concluzie contrară, întrucât intimata, în această ipoteză, era obligată să recomunice actele și nu să procedeze la comunicarea prin publicitate.
În această situație instanța reține că susținerile contestatorului în sensul că în cauză a intervenit prescripție dreptului intimatei de a cere executarea silită a sumei de 7213 lei sunt întemeiate.
Potrivit art. 24 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege. În acest sens, art. 141 alin. 1 și 1 indice 1 din OG nr. 92/2003 prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Instanța reține că singurele titluri executorii care ar fi putut fi puse în executare sunt deciziile de impunere emise în perioada 19.09._04.
Se constată însă că sumele solicitate sunt prescrise și, pe cale de consecință, și penalitățile de întârziere calculate. Conform art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept – deci termenele au început să curgă la data de 1 ianuarie 2002 - 2005 și au expirat în anul 2010.
În ceea ce privește actele de executare emise în 2007, se constată că și față de comunicarea din anunțul colectiv din 23.11.2007, termenul de prescripție s-ar fi împlinit. În orice caz, față de împrejurarea că acestea nu au fost comunicate legal, astfel cum s-a arătat anterior, eventualul efect întreruptiv nici nu s-a produs în cauză.
Prin urmare, se constată că susținerile contestatorului referitoare la intervenția prescripției sunt reale, instanța reținând că dreptul intimatei de a cere executarea silită a creanței fiscale este prescris, sens în care va admite contestația la executare și va anula executarea silită însăși și actele de executare din dosarul de executare nr._/03.06.2014.
Instanța nu reține și primul motiv invocat de intimată referitor la necomunicarea somației, având în vedere că prevederile invocate, respectiv art. 149 alin. 11 C.pr.fiscală, vizează o altă ipoteză, respectiv poprirea asupra conturilor bancare, situație ce nu se regăsește în cauză.
De asemenea, instanța nu va analiza motivele noi invocate prin notele scrise depuse după reținerea cauzei spre soluționare, în condițiile în care nu s-a formulat, în termen legal, o cerere adițională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatorul F. I., având C.N.P._, domiciliat în București, .. 27, sector 2, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 2, și terțul poprit C. de P. a Municipiului București, cu sediul în București, .. 6, sector 3.
Anulează executarea silită însăși și actele de executare din dosarul de executare nr._/03.06.2014.
Admite cererea de întoarcere a executării silite și dispune obligarea intimatei la restituirea sumei de 7213 lei.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. 80/2013, dispune restituirea, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a taxei judiciare de timbru de 566 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./27.07.2015/4ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3811/2015.... | Pretenţii. Încheierea nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
