Contestaţie la executare. Sentința nr. 5194/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5194/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5194/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5194
Ședința publică din data de: 11.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M.
Grefier: A.-M. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită privind pe contestatoarea T. M. în contradictoriu cu intimatele S.C. A. C. S.R.L. prin administrator judiciar CC Insol S.P.R.L. Filiala Călărași și B. C. Română S.A.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 03.04.2015, consemnate fiind în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea până la 17.04.2015 și, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (1) din codul de procedură civilă a amânat pronunțarea până la 04.05.2015 și 11.05.2015, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 02.09.2014 sub nr._, contestatoarea T. M. în contradictoriu cu intimatele S.C. A. C. S.R.L. și B. C. Română S.A. a solicitat admiterea contestației, anularea somației de executare, a biletului la ordin ., nr._ si executării silite insesi pornite împotriva sa in cadrul dosarului de executare 22/2014 al B.E.J. D. P. V. și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabila a prezentei cauze.
În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatoarea a arătat că la data de 27.08.2014 i-a fost comunicată la domiciliu un plic din partea pârâtei prin executor judecătoresc prin care i s-a comunicat somația de executare pentru suma de_ lei, susținându-se ca ar fi vorba despre un titlu executoriu reprezentat de un bilet la ordin in suma de_ lei prin care ar fi avalizat in nume propriu, o datorie de-a pârâtei S.C. A. C. S.R.L.
In realitate, S.C. A. C. S.R.L., a încheiat un contract de credit înregistrat sub numărul București- WTC - CC 45/3648/24.09.2009 prin care contracta un credit in valoare de 600.000 lei. Totodată, ca si o condiție prealabila pentru încheierea acestui contract, se convenise ca garanție si eliberarea unui bilet la ordin in alb, având clauza stipulata "fara protest", emis de către S.C.A. C. S.R.L. si avalizat de către contestatoare.
A mai arătat că intimata susține ca acest bilet la ordin pus in executare a fost emis pentru garantarea contractului de credit 45/3648/24.09.2009 si că, întrucât debitoarea principala, respectiv societatea împrumutată, S.C.A. C. S.R.L., nu a achitat contravaloarea creditului, a trecut la executare silita impotriva fideiusorului.
A înțeles sa conteste aceasta executare, motivat de faptul că, în primul rând, nu se face nicio dovada asupra faptului ca acest bilet la ordin a fost lăsat
in alb drept garanție pentru contractul de credit 45/3648/24.09.2009, asa cum susține intimata creditoare; in acest sens, arată că la predarea oricărui bilet in ordin se încheie un proces-verbal in care se menționează . numărul biletului la ordin, precum si contractul pe care îl garantează; în speța, nu exista un astfel de proces-verbal încheiat care se ateste acest fapt, astfel incit, nu exista nicio dovada ca acest bilet la ordin, titlu executoriu, a garantat executarea creditului 45/3648/24.09.2009.
Mai mult decât atât, se poate observa ca acest bilet la ordin chiar nu putea garanta acest contract de credit, întrucât acest formular de bilet la ordin este unul vechi care s-a folosit până in decembrie 2008, după aceasta data formularul de bilete la ordin fiind schimbat iar cel pus în executare este un formular vechi; ori, având in vedere faptul ca acest contract de credit s-a încheiat în data de 24.09.2009, este evident ca acest bilet la ordin nu putea garanta acest contract de credit.
In al doilea rând, biletele la ordin sunt instrumente de plata, iar nu garanții si, neavând scadenta menționata, întrucât, așa cum rezulta din contract, acest bilet la ordin a fost lăsat în alb, necompletat, se considera ca este o cambia plătibila la vedere, la prezentare. Potrivit dispozițiilor 36 si 37 din Legea 58/1934, aceasta cambie trebuia prezentata in termen de un an de la emitere, respectiv, daca s-ar considera ca aceasta era data pentru contractul 45/3648/24.09.09, pâna la data de 24.09.2009, ori aceasta a fost prezentata peste acest termen legal.
O dovada in plus ca acest bilet la ordin s-a completat in mod arbitrar si nu era dat în considerarea contractului 45/3648/24.09.09 este si faptul ca acestuia i s-a menționat ca si data de emitere 16.10.2009, deși, în mod evident, acesta nu putea avea alta data de emitere decât data încheierii contractului de credit, respectiv 24.09.09, caci banca nu ar fi acceptat niciodată sa se încheie contract de credit si sa se tragă banii decât daca avea in spate aceste garanții.
In plus, din adresa 2798/10.11.2010 rezulta in mod indubitabil ca la data emiterii acesteia iu fusese comunicat băncii un bilet la ordin, argument care dovedește încă o data faptul că biletul la ordin pus in executarea nu putea sa fie emis in considerarea acestui contract, atât timp cât banca invoca, un an mai târziu, ca nu primise în acest bilet la ordin.
In al treilea rând, biletul la ordin a fost emis in alb, fără a avea completata si data emiterii, astfel încât, în opinia sa, acesta este nul absolut.
Chiar daca s-ar aprecia ca acest bilet la ordin a fost emis in considerarea acestui credit, potrivit dispozițiilor legale, acesta nu mai putea fi folosit, întrucât a trecut termenul legal de la emiterea biletului la ordin, intimata fiind decăzuta din drepturile sale, potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea 58/1934.
De altfel, întreaga conduita a intimatei demonstrează ca aceasta a completat biletul la ordin după bunul plac, fără ca acesta sa privească contractul de credit menționat, fiind de o totala rea-credinta, fapt atestat de situația ca nu a luat legătura cu debitoarea si garanții, nu a adus la cunoștința introducerea in banca acestora si nici situația începerii executării după doi ani de zile, bunurile ipotecate au fost înstrăinate de către intimata la valori foarte mici si prejudiciabile pentru subsemnata, la 11.10.2011 se refuza adeverința A.P.I.A, care asigura plata unei părți din valoarea creditului, la 08.12.2011 se introduce cerere de insolventa pentru S.C. A. C. S.R.L. si la 16.12.2011 se introduce biletul la ordin la plata, deși existau bani in banca la B.R.D. si nu au fost anunțați in acest sens.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. din C.p.c. și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
Intimații, legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3439/05.12.2014 Judecătoria Călărași a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
Din data de 18.12.2014 cauza se află înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 20.02.2015, contestatoarea de depus cerere precizatoare prin care a învederat faptul ca împotriva debitoarei principale S.C. A. C. S.R.L., a fost deschisa procedura insolventei in cadrul dos._, solicitând citarea acesteia prin reprezentant legal, respectiv administratorul judiciar CC Insol S.P.R.L. Constanta- Filiala Călărași, cu sediul in Caalarasi, ., jud. Călărași și prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, față de dispozițiile pct. 320, lit. f din Normele-Cadru ale B.N.R nr. 6/08.03.1994 potrivit cărora posesorul cambiei va putea proceda la îndeplinirea formalităților de executare pe toata perioada cât dreptul nu a fost prescris, respectiv un an de la scadenta împotriva girantului, arătând că a avut calitatea de girant, iar scadenta a fost menționata la 16.12.2011, însa cererea a fost introdusa la executor cu depășirea termenului de un an prevăzut de dispozițiile legale.
Instanța a pus în discuție tardivitatea contestației pentru motivele depuse la termenul de judecată din data de 20.02.2015, iar apărătorul contestatoarei a arătat că precizările depuse la termenul de judecată din data de 20.02.2015 reprezintă apărări de fond și nu o modificare a acțiunii.
În temeiul art. 255 - 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și a administrat pentru contestatoare proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei, astfel cum va rezulta mai jos din analiza detaliată a materialului probator pe care este întemeiată soluția în cauză.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între intimata BCR S.A. și S.C. A. C. S.R.L., în calitate de împrumutat și T. M., în calitate de garant avalist, s-a încheiat contractul de credit București - WTC - CC 45/3648/24.09.2009 (f. 14-19), obiectul contractului constând în acordarea unui credit de 600.000 lei ce urma a fi restituit până la data de 13.05.2010, conform actului adițional încheiat la data de 16.03.2010 (f. 26-27).
Pentru garantarea îndeplinirii obligațiilor decurgând din contractul de credit, s-a prevăzut, printre altele, potrivit art. 8.1 lit. f din contract, emiterea unui bilet la ordin în alb, având stipulată clauza „fără protest”, emis de S.C. A. C. S.R.L. și avalizat de administratorul T. M. (f. 17).
Ulterior, în baza actului adițional încheiat între părți la data de 16.10.2009, s-a reluat această dispoziție (f. 24-25).
În executarea acestor clauze au fost emise biletul la ordin în alb . 3 AG_, completat ulterior cu suma de 754.397,67 lei și scadența la data de 16.12.2011 (f. 11) avalizat de contestatoarea T. M..
Creditoarea BCR S.A. a solicitat executarea silită a garantului avalist T. M. în temeiul titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin anterior menționat, formându-se dosarul nr. 22/2014 al B. D. P. V..
Împotriva acestei executări și a titlului executoriu s-a formulat de către contestatoarea T. M. prezenta contestație la executare, în temeiul art. 62 din Legea 58/1934 și art. 711 C.pr.civ.
În drept, instanța reține că motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate.
Astfel, se constată, în primul rând, că potrivit art. 70 din Norma BNR nr. 6/1994: „cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori și o parte din mențiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin”.
Prin urmare, în lipsa unei convenții exprese contrare, care să impună completarea unor mențiuni suplimentare, biletul la ordin în alb este valabil în lipsa oricărei mențiuni, cu excepția semnăturii trăgătorului .
Convenția părților cu privire la completarea biletului la ordin o constituie tocmai clauzele contractuale anterior menționate cuprinse în contractul de credit și în actul adițional și în care nu se stipulează decât că biletul la ordin trebuie să cuprindă clauza „fără protest”, să fie emis de S.C. A. C. S.R.L. și avalizat de administratorul T. M..
Or, este fără îndoială că biletul la ordin ce face obiectul cauzei respectă aceste cerințe, contestatoarea neinvocând faptul că nu ar fi semnat acest bilet la ordin.
Prin urmare, „opinia” contestatoarei exprimată prin cerere în sensul că nemenționarea datei emiterii titlului atrage nulitatea absolută a acestuia, nu poate fi reținută.
Similar, nu pot fi avute în vedere nici argumentele legate de completarea frauduloasă a biletului la ordin, atât timp cât potrivit convenției părților beneficiarul putea completa oricare dintre mențiunile biletului cu excepția semnăturilor emitentului și avalistului. Presupusa „antedatare” a titlului executoriu dedusă din data încheierii convenției de credit și din adresa nr. 2798/10.11.2010 prin care banca solicita prezentarea biletelor la ordin (f. 8), de asemenea, nu poate fi reținută, în condițiile în care clauza privind garantarea creditului a fost reluată și în actul adițional încheiat la data de 16.10.2009, respectiv chiar data menționată în titlu ca dată a emiterii.
Contestatoarea nu a indicat dispoziția legală care impune încheierea unui proces verbal cu ocazia predării biletului la ordin, iar instanța nu a identificat o asemenea dispoziție, astfel încât nu va avea în vedere nici susținerile contestatoarei legate de lipsa acestui proces verbal.
Se mai reține că împrejurarea că formularul folosit pentru emiterea biletului la ordin este unul de tip vechi este complet irelevantă sub aspectul valabilității acestuia, concluzie cu atât mai evidentă cu cât acesta nu emană de la creditoare, ci de la emitenta S.C. A. C. S.R.L. și este avalizat de administratorul T. M..
În ceea ce privește prezentarea tardivă la plată a biletului la ordin, instanța reține că, potrivit art. 106 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin nr. 58/1934, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispozițiunile relative la cambie privind scadența (art. 36 - art. 40) și plata (art. 41 - art. 46).
Deși art. 106 face trimitere la dispozițiile art. 41 din Legea nr. 58/1934, care prevede că posesorul unei cambii plătibilă la o zi fixă sau la un anume termen de la data emisiunii sau de la vedere trebuie să o prezinte la plată, fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele două zile lucrătoare ce urmează – acest text nu este aplicabil în privința biletului la ordin care cuprinde arătarea scadenței sub forma unei zile fixe.
Astfel, cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură, în procesul creării sale, trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Titlul este creat de trăgător, în calitate de creditor, care îi dă ordin debitorului său, numit tras, să plătească o sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă. În schimb, biletul la ordin este un titlu de credit care implică numai două persoane: subscriitorul sau emitentul și beneficiarul. Titlul este creat de subscriitor sau emitent, în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani fixată, la un anumit termen sau la prezentare, unei alte persoane, denumită beneficiar, care are calitatea de creditor.
În cazul cambiei, prezentarea la plată are loc în vederea acceptării ei de către tras, pct. 148 din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin prevăzând că acceptarea este actul prin care trasul (debitorul), către care s-a adresat trăgătorul (creditorul) pentru plată prin emiterea titlului, se obligă să plătească, la scadență, suma arătată în cambie, posesorului legitim al titlului (beneficiarului).
Aceeași dispoziție este cuprinsă și în art. 31 din Legea nr. 58/1934, care prevede că, prin acceptare, trasul se obligă a plăti cambia la scadență, ca și într-o multitudine de texte din Norma-cadru nr. 6/1994 (pct. 22 - Trasul care a acceptat cambia, și nu trăgătorul este obligatul principal într-o cambie; pct. 182. – Obligația trasului de a plăti cambia asumată prin acceptare este valabilă și în situația în care trăgătorul este declarat în stare de faliment, chiar dacă acceptantul nu a cunoscut acest lucru în momentul acceptării; pct. 184. - Acceptantul poate reveni asupra acceptării sale până la momentul în care restituie titlul posesorului legal al acestuia. Din momentul în care cambia a fost înapoiată de acceptant personal sau [a] intrat fără știința și fără voia sa în mana posesorului său legitim, acceptantul este obligat cambial și nu mai poate reveni asupra semnăturii sale; pct. 265. - În materie cambială, obligatul principal este acceptantul. Pentru exercitarea acțiunii cambiale contra acestuia nu este nevoie de îndeplinirea nici unei condiții de ordin cambial, cu excepția aceleia referitoare la prescripția cambială; pct. 475. - Pentru a se putea exercita, de către posesorul care a intrat în posesia unei asemenea cambii prin operațiunea de cesionare a creanței de către trăgător, acțiunea în contra trasului (care, atât timp cât nu a acceptat, nu este obligat cambial și nici chiar obligat de drept comun, deoarece în marea majoritate a cazurilor el nu se află în raporturi juridice directe cu posesorul), este necesar ca, în cuprinsul cambiei, să se insereze clauza expresă de cesiune a creanței trăgătorului pentru preț, menționându-se data și numărul facturii referitoare la vânzarea mărfurilor respective).
Or, potrivit art. 107 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, emitentul unui bilet la ordin este ținut în același mod ca acceptantul unei cambii – sens în care instituția prezentării la plată a biletului la ordin care cuprinde arătarea scadenței sub forma unei zile fixe este lipsită de orice interes și, deci, inutilă.
Obligația emitentului unui bilet la ordin este similară cu aceea a trasului acceptant al unei cambii, în sensul că, în situația în care trasul acceptă, el devine obligatul principal al cambiei și, în conformitate cu art. 31 din Lege, el se obligă a plăti cambia la scadență, iar în caz de neplată, posesorul are o acțiune directă împotriva sa, pentru tot ceea ce poate fi cerut în temeiul art. 53 și art. 54 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. În cazul biletului la ordin, emitentul se obligă personal a plăti la scadență suma din titlu și tot ceea ce poate fi cerut în temeiul art. 53 din Legea asupra cambiei și biletului la ordin. Posesorul biletului la ordin are o acțiune directă împotriva emitentului, acesta fiind chiar din momentul emiterii titlului principalul obligat prin titlul respectiv.
În concluzie, pentru exercitarea acțiunii rezultând din biletul la ordin nu este nevoie de îndeplinirea nici unei alte condiții cu excepția aceleia referitoare la prescripție, iar în temeiul art. 94 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, orice acțiune rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadenței – termen care nu era împlinit în cauză.
În acest context instanța reține că nici prescripția executării silite, invocată prin precizările depuse la termenul din 20.02.2015, ce nu poate fi apreciată ca „apărare de fond”, ci ca motiv nou invocat tardiv (conform aspectelor puse în discuție la termenul din 03.04.2015), nu poate fi avută în vedere. Astfel, se constată că termenul de prescripție aplicabil executării silite împotriva contestatoarei este de 3 ani și nu de 1 an, după cum susține aceasta, întrucât potrivit art. 35 din Legea 58/1934 „Avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat”, așadar, în același mod ca emitentul pentru care contestatoarea a garantat, iar potrivit art. 94 alin. 1 din același act normativ „Orice acțiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiți de la data scadenței.”
Nici susținerile contestatoarei referitoare la caracterul cert și lichid al creanței urmările nu pot fi reținute în condițiile în care se execută un bilet la ordin care menționează o creanță certă și lichidă, respectiv 754.397,67 lei, iar scadența este, de asemenea, prevăzută – 16.12.2011, fiind completată de creditoare conform înțelegerii părților care dădea posibilitatea creditoarei să o completeze. Caracterul cert și lichid nu se raportează la creanța rezultând din contractul de credit, atât timp cât executarea se face în temeiul unui bilet la ordin, care reprezintă un titlu abstract, independent de cauza juridică care a generat emiterea titlului și care creează o obligație autonomă. Din aceleași considerente, cererea contestatoarei cu privire la stabilirea sumei ce ar trebui înscrisă în biletul la ordin este vădit neîntemeiată.
Similar, astfel cum rezultă din interpretarea art. 63 din Legea 58/1934, instanța nu poate analiza în cadrul procesual pendinte raportul fundamental, respectiv susținerile referitoare la faptul că intimata creditoare ar fi refuzat adeverința de la APIA oferită de debitoarea principală și care ar fi asigurat plata unei părți a debitului.
Se mai reține că, față de prevederile art. 35 din Legea 58/1934 coroborate cu art. 47 din același act normativ, creditoarea nu este ținută să execute mai întâi pe emitentul biletului la ordin și apoi pe avalistul acestuia, astfel cum susține contestatoarea, după cum irelevantă este și împrejurarea că s-au emis mai multe bilete la ordin pentru aceeași sumă, atât timp cât nu se susține că intimata creditoare și-a recuperat integral debitul și execută sume ce exced acestuia.
Având în vedere aceste considerente, constatând că motivele invocate sunt neîntemeiate, instanța în temeiul art. 62 din Legea 58/1934 și art. 711 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație.
Observând art. 718 alin. 1 C.proc.civ. care prevede posibilitatea de a se dispune suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și față de soluția ce urmează a se pronunța, instanța va respinge și cererea constestatoarei de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea T. M., având C.N.P._, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat S. C. I. din Călărași, ., ., în contradictoriu cu intimatele S.C. A. C. S.R.L., având C.U.I. _, cu sediul în Călărași, ., .. 1, ., prin administrator judiciar CC Insol S.P.R.L. Filiala Călărași, cu sediul în Călărași, ., J. Călărași și B. C. Română S.A., având C.U.I._, cu sediul în București, .. 5, sector 3, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE: GREFIER:
A. M. A.-M. I.
RED. M.A./29.07.2015/5ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 5210/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria... → |
|---|
