Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Încheierea nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5195/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 20.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. O. E.

GREFIER: P. D.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul B. G..

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza a fost lăsată la sfârșitul ședinței de judecată potrivit dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de Judecată adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.

La a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,

Instanța constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, deliberând asupra probatoriului, față de dispozițiile art. 258,260 C.pr.civ., apreciază ca fiind legală, utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei de față, motiv pentru care încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar și, nefiind alte probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care:

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 03.04.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2015.

Președinte, Grefier,

P. O. E. P. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 03.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. O. E.

GREFIER: P. D.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care:

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 17.04.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2015.

Președinte, Grefier,

P. O. E. P. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 17.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. O. E.

GREFIER: P. D.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care:

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 04.05.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.

Președinte, Grefier,

P. O. E. P. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 04.05.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. O. E.

GREFIER: P. D.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care:

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de 11.05.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2015.

Președinte, Grefier,

P. O. E. P. D.

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5195

Ședința publică de la 11.05.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: P. O. E.

GREFIER: P. D.

Dezbaterile în fond și susținerile părților, au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 03.04.2015, 17.04.2015, 04.05.2015 și la 11.05.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 16.10.2013, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. G., anularea executării silite înseși, pornite în dosarul de executare nr. 1730/2013 al B. Asociați D. G., L. G. și M. P., iar în subsidiar, îndreptarea actelor de executare.

Prin sentința civilă nr. 7273/04.09.2014 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Jdecătoriei Sectorului 4 București și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei de față către Judecătoria Sectorului 2 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la dat de 15.01.2015 sub nr._ .

Prin acțiune, contestatorul a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr.1730/2013 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare; admiterea contestației la executare și, în principal, anularea executării silite înseși, iar în subsidiar, îndreptarea actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. Gont, L. Gont și M. P. în dosarul execuțional nr.

1730/2013.

În motivare, a arătat că la data de 7.10.2013 a fost înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice somația emisă la 3.10.2013 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr. 1730/2013, prin care s-a pus în vedere Ministerului Finanțelor Publice să plătească suma de 92.177,28 lei compusă din:

-83.179,00 lei reprezentând indemnizația de pensionare acordata reclamantului B. G. de Curtea de Apel București prin Sentințe civilă nr.4583/2011 pronunțată în dosarul nr._, astfel cum a fost calculată de expertul contabil B. F. prin Raportul de expertiza contabilă efectuat în dosarul execuțional nr.1730/2013;

-8.998,28 lei reprezentând cheltuieli de executare silită stabilite prin încheierea din data de 3.10.2013 întocmită în dosarul execuțional nr.1730/2013.

Solicită suspendarea executării silite demarate de Birou Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr.1730/2013 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare pentru următoarele motive:

În baza art. 718 alin. 6 din Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă solicită stabilirea unui termen de soluționare a cererii de suspendare anterior termenului fixat pentru judecarea contestației la executare.

Arată că potrivit art. 718 alin. 1 din Legea nr.134/2010 "Până la soluționarea contestației la executare sau a alte cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea", însă, art.718 alin. 4 din Legea nr.134/2010 dispune că suspendarea executării este obligatorie si cauțiunea nu este necesară dacă debitorul beneficiază de un termen de plată.

În acest sens arată că OG nr.22/2002 reglementează procedura privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite privind titluri executorii. Prin dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 legiuitorul a stabilit un termen de plată voluntară de 6 luni în care instituția publică debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru punerea în executare în mod voluntar a unui titlu executoriu.

Faptul că plata care poate fi efectuată în termenul de 6 luni de grație este una voluntară rezultă din dispozițiile art. 3 din OG nr. 22/2002 potrivit căruia „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."

Adaugă că, din coroborarea dispozițiilor art.2 și 3 din OG nr.22/2002, având în vedere principiul de drept potrivit căruia interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale se face în sensul în care acestea produc efecte juridice, și nu în sensul în care acestea nu produc efecte juridice, rezultă fără echivoc faptul că instituția debitoare beneficiază de un termen de plată voluntară de 6 luni ce curge de la data primirii somației de plată.

În aceste condiții apreciază că, fiind incidente prevederile art.718 alin. 4 din Legea nr.134/2010, suspendarea este obligatorie, astfel că, vă rugăm să admiteți cererea de suspendare a executării silite care face obiectul dosarului nr.1730/2013 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

În ipoteza în care instanța trece peste aspectele invocate, apreciază că este imperativ necesară suspendarea executării silite, în caz contrar putându-se aduce un grav prejudiciu raporturilor de drept public, lezând drepturile Ministerului Finanțelor Publice, prin continuarea unei executări silite nelegale.

Caracterul nelegal al executării silite rezidă din faptul că aceasta a fost demarată fără încuviințarea instanței competente, precum și faptul că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare cu încălcarea dispozițiilor OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aspecte pe larg dezvoltate în cuprinsul contestației la executare.

Mai mult decât atât, în contextul în care prin titlul executoriu Sentința civilă nr.4583/2011 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București nu a stabilit cuantumul sumei acordate, acesta fiind calculat prin Raportul de expertiză contabilă efectuată în cadrul executării silite, pe care a înțeles să îl conteste, apreciază că se impune suspendarea executării silite, pentru a evita executarea unei creanțe care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 alin. 3 din Legea nr.134/2010, respectiv nu e lichidă.

Pe cale de consecință, în condițiile executării silite nelegale, nu este oportun ca executarea silită să fie finalizată înaintea examinării fondului contestației la executare.

În ceea ce privește plata cauțiunii, arată că în contextul în care prin contestația la executare a înțeles să supună cenzurii instanței cheltuielile de executare stabilite de B. D. Gont, L. Gont M. P., potrivit art.669 alin.4 din Legea nr.134/2010 suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.

Solicită, în temeiul art.718 alin.1 din Legea nr.134/2 coroborat cu art.7 din O.G. nr.22/2002, admiterea cererii suspendare a executării silite pornită de B. D. G., L. Gont și M. P. în dosarul execuțional nr.1730/2013, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

Apreciază că executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr.1730/2013 al B. D. G., L. G. și M. P. încalcă dispozițiile legale, a înțeles să promoveze contestația la executare.

Sub un prim aspect înțelege să solicite anularea încheierii pronunțate în data de 18.09.2013, în dosarul nr._/300/2013, prin care Judecătoria Sectorului 2 București a dispus încuviințarea executării silite.

Învederează instanței faptul că, potrivit art. 665 din Legea nr.134/2010, executorul judecătoresc are obligația de a solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, pe de altă parte, instanța astfel învestită având obligația verificării îndeplinirii condițiilor legale.

Mai arată că că încuviințarea executării silite care face obiectul dosarului execuțional nr.1730/2013 nu a fost dispusă de instanța competentă, în acest sens menționând că potrivit art.650 alin. 1 din Legea nr.134/2010 instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speță, astfel cum apare menționat în antetul actelor contestate, executarea silită, care face obiectul dosarului execuțional nr.1730/2013, se efectuează de B. D. G., L. G. și M. P. din sectorul 4 București, iar încuviințarea a fost dată de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea pronunțată în data de 18.09.2013 în dosarul nr._/300/2013.

Din aspectele expuse rezultă că, în speță, instanța de executare este Judecătoria sectorului 4 București.

Or, potrivit art.650 alin. 2 din Legea nr.134/2010 instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de toate aspectele expuse și actele normative invocate, în situația în care soluția instanței a fost pronunțată fără îndeplinirea condițiilor legale, vă solicită instanței să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art.711 alin.3 din Legea nr.134/2010, respectiv anularea încheierii pronunțate în data de 8.09.2013 de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013, prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a Sentinței civile nr. 4583/2011 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .

Adaugă că potrivit art.665 din Legea nr.134/2010 executorul judecătoresc nu poate proceda la executare silită fără încuviințarea instanței de executare.

Or, în contextul lipsei încuviințării executării silite a instanței de executare, emiterea de acte de executare pentru urmărirea creanței s-a făcut fără autorizarea instanței de executare, ceea ce atrage după sine nulitatea actelor de executare astfel întocmite.

În concluzie, având în vedere că potrivit art. 665 din Legea nr.134/2010 încuviințarea este o condiție anterioară sine qua non începerii executării silite, ca o consecință a anulării încheierii menționată mai sus, solicitând anularea executării silite înseși care face obiectul dosarului execuțional nr.1730/2013 al B. D. G., L. G. și M. P..

De asemenea, precizează că executarea silită a sumei cu titlu de indemnizație de pensionare actualizată s-a demarat cu nerespectarea dispozițiilor legale, în acest sens înțelege să menționeze că în mod greșit executorul judecătoresc a demarat executarea silită a Sentinței civile nr 4583/2011 pronunțată în dosarul nr._ împotriva Ministerul Finanțelor Publice pentru întreaga creanță.

Astfel, potrivit art. 1426 alin. 2 din Legea nr.287/2009 privind cod civil "în lipsă de stipulație contrară, creditorii și debitorii unei obligații indivizibile nu sunt legați solidar".

Prin Sentința civilă nr. 4583/2011 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice si Înalta Curte de Casație si Justiție la plata către reclamanți a indemnizațiilor de pensionare egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, actualizate și impozitate potrivit legii.

Or, în acest sens art. 1422 alin.1 din Lege anr.287/2009 stipulează "obligația este divizibilă între mai mulți debitori atunci când aceștia si obligați față de creditor la aceeași prestație, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrâns la executarea obligației decât separat și în limita părții sale datorie".

Iar art. 1423 din Legea nr.287/2009 prevede că "dacă prin lege prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligații divizibile sunt ținuți față de creditor în părți egale".

Pe cale de consecință, în contextul în care obligația de plată stabilită prin titlul executoriu nu este una solidară, în mod nelegal executorul judecătoresc urmărește instituția noastră pentru recuperarea întregii creanțe, actele de executare astfel întocmite având vădit caracter nelegal.

Contestă calculul efectuat de expertul contabil B. F.. Raportul de expertiză contabilă prin care s-a determinat cuantumul creanței acordate de Curtea de Apel București Sentința civilă nr. 4583/2011.

În ceea ce privește suma cu titlu de actualizare a creanței menționează că prin titlul executoriu - Sentința civilă nr. 4583/2011 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel București a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice și înalta Curte de Casație și Justiție la plata către reclamanți a indemnizațiilor de pensionare egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, impozitate potrivit legii, cu actualizarea sumelor cuvenite fiecărui reclamant până la data plății efective, în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale, în termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii.

La cererea creditorului B. G., B. D. G., L. G. și M. P. a demarat executare silită care face obiectul dosarului nr.1730/2013, procedând totodată la determinarea cuantumul creanței acordate de instanță.

Astfel, potrivit art.655 alin. 1 din Legea nr.134/2010 în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor sale legate de punerea în executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc va întocmi încheieri, procese-verbale și alte acte de procedură cu formele și în termenele prevăzute de lege.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 656 alin. 1 din Legea nr.134/2010 pentru celelalte măsuri dispuse de executorul judecătoresc decât cele prevăzute de acest articol (respectiv amânarea, suspendarea și încetarea executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obținute din executare, precum și alte măsuri anume prevăzute de lege se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere, se întocmesc procese-verbale.

Potrivit art.628 din Legea nr.134/2010 pentru sumele stabilite potrivit acestui articol, respectiv actualizarea creanței, încheierea executorului judecătoresc este titlu executoriu.

Precizează că în dosarul execuțional nr.1730/2013 nu a fost emisă nicio încheiere care să cuprindă suma reprezentând actualizarea creanței și care să constituie titlu executoriu pentru aceasta, legea nerecunoscând raportului de expertiză caracterul de titlu executoriu.

Or, potrivit art. 632 alin. 1 din Legea nr.134/2010 executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu (respectiv hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare).

Pe cale de consecință, pe lângă faptul că B. D. G., L. G. și M. P. nu a respectat prevederile art.628 din Legea nr.134/2010, a demarat executarea silită a sumei cu titlu de actualizare în lipsa unui titlu executoriu, deci cu încălcarea prevederilor art. 632 alin. 1 din Legea nr.134/2010.

Or, potrivit art.703 din Legea nr.134/2010 nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, motiv pentru care, solicită instanței să facă aplicarea prevederilor invocate.

În ceea ce privește calculul actualizării, arată că potrivit anexei la Raportul de expertiză contabilă, s-a procedat la actualizarea creanței pe perioada mai 2010 (data încetării activității creditorului B. G. prin pensionare) - mai 2013 (datași efectuării expertizei).

În acest sens menționează că potrivit art. 628 alin. 3 din Legea nr.134/2010 actualizarea se face în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

În contextul în care titlul executoriu - Sentința civilă nr. 4583/2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, a fost pronunțată în temeiul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, arată că potrivit art.22 din respectivul act normativ hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii.

Însă, având în vedere că recursul formulat în dosarul nr._ a fost soluționat de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 1.06.2012, prin decizia nr.2766/2012, iar potrivit art.20 alin. 2 din Legea nr.554/2004 recursul suspendă executarea, Sentința civilă nr. 4583/2011 a devenit executorie la 1.06.2012.

Pe cale de consecință, calcularea actualizării pentru perioada anterioară respectivei date s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor invocate astfel că se impune aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art.703 din Legea nr.134/2010.

Prin urmare, așa cum rezultă și din jurisprudența invocată în materia O.G. nr.22/2002, termenul de 6 luni de zile prevăzut de art.2 din lege, este un termen de grație în interiorul căruia instituția debitoare, trebuie să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată voluntar.

Adaugă că, din coroborarea dispozițiilor art.2 și 3 din OG nr.22/2002, având în vedere principiul de drept potrivit căruia interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale se face în sensul în care acestea produc efecte juridice, și nu în sensul în care acestea nu produc efecte juridice, rezultă fară echivoc faptul că efectuarea plații, de către instituția debitoare, în intervalul de 6 luni ce curge de la data primirii somației de plată, înlătură posibilitatea efectuării executării silite potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

În acest sens arată că, în deplină concordanță cu art.137 alin.1 din Constituția României, care prevede că "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege", Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, a stabilit regulile privind cheltuielile bugetare:

1 .Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale;

2. Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 și angajată și efectuată din aceste bugete dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

3. Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.

În acest context. O.G. nr.22/2002, modificată si completată prin Legea nr. 110/2007, are rolul de a reglementa condițiile în care se realizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituție si în Legea finanțelor publice.

Și aceasta întrucât bugetul de stat nu reprezintă un tezaur, un de în care există deja sume de bani.

În condițiile în care la momentul întocmirii bugetului nu există hotărâre judecătorească care să reprezinte titlu executoriu, este evident aceasta nu putea fi prinsă în capitolul de cheltuieli în bugetul pe a respectiv, obligația nefiind una certă. Tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut prin OG nr. 22/2002 termenul de grație de 6 luni în care instituția debitoare să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația plată, inclusiv rectificarea bugetară.

Subliniază că prin decizia nr.213/04.03.2010 Curtea Constituțională constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia O.G. nr.22/2002; contravine dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa. Astfel, s-a stabilit că într-adevăr prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Însă, Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, di exemplu, în Cauza Burdov contra Rusiei (2002), s-a statuat că, deși i autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifici refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că c întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Aceasta întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingea substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente precum și în funcție de natura și cuantumul creanței stabilite în hotărâre."

Din interpretarea dispozițiilor art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 rezultă că legiuitorul a stabilit un termen limită în care instituția publică debitoare are obligația de a face demersurile necesare pentru punerea în executare în mod voluntar a unui titlu executoriu și prin urmare, numai în ipoteza în care debitorul nu își îndeplinește în mod voluntar obligația de plată în termen de 6 luni de la primirea somației, creditorul poate solicita efectuarea executării silite potrivit dreptului comun.

În lumina acestui text legal, procedura executării silite reglementată de dreptul comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației, în termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somației de plată în cadrul acestui termen nu poate fi inițiată nicio executare silită, astfel că emiterea în acest termen a oricărui act de executare atrage nulitatea absolută a acestuia, întrucât se efectuează cu încălcarea unor norme imperative de drept public, în speță, executorul judecătoresc (deși le-a comunicat somația emisă în data de 3.10.2013 care, potrivit mențiunilor existente în cuprinsul acesteia, din punctul de vedere al executorului judecătoresc reprezintă

somație de plată în temeiul OG nr.22/2002), a procedat direct la executare silită, aspect susținut chiar de actele acestuia, respectiv faptul că odată cu emiterea somației la data de 3.10.2013, a calculat și cheltuieli de executare silită, astfel cum rezultă din încheierea întocmită la aceeași dată. Or, stabilirea cheltuielilor de executare silită în sarcina debitorului se face numai în baza Codului de procedură civilă, OG nr.22/2002 necuprinzând dispoziții în acest sens.

D. urmare, executorul judecătoresc a efectuat executarea silită în dosarul execuțional nr. 1730/2013 cu nerespectarea dispozițiilor art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002.

Pe cale de consecință, în condițiile în care potrivit art. 625 din Legea nr. 134/2010 "Executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii", iar executarea silită care face obiectul dosarului execuțional nr.1730/2013 s-a realizat cu nerespectarea prevederilor menționate mai sus, solicitând instanței să dispună în sensul restabilirii legalității și ordinii de drept.

In ipoteza în care instanța nu ar primi criticile de nelegalității invocate, înțelege să conteste încheierea din data de 3.10.2013 prin care B. D. G., L. G. și M. P. a procedat la stabilirea sumei de 8.998,28 lei cu titlul de cheltuieli de executare silită, sensul că solicită instanței să procedeze, în principal, la înlăturarea, iar în subsidiar, la cenzurarea cheltuielilor de executare pentru următoarei considerente:

Potrivit art. 669 din Legea nr.134/2010 sunt cheltuieli de executare:

1.taxele de timbru necesare declanșării executării silite;

2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3.onorariul avocatului în faza de executare silită;

4.onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;

5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare

silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;«

6.cheltuielile de transport;

7.alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executare

silite".

a)înțelege să conteste întreaga sumă reprezentând cheltuieli de executare silită, în raport de prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare, respectiv că M. Finanțele Publice se află în interiorul termenului de 6 luni de zile în care poate efectua plata voluntar către creditor. Prin urmare, având în vedere data la care fost comunicată somația, respectiv 8.10.2013, stabilirea cheltuielilor de executare în sarcina instituției contestatoare s-a făcut cu ignorarea OG n 22/2002, cu modificările și completările ulterioare.

b)în subsidiar, în temeiul art.669 alin. 4 din Legea nr.134/2010 potrivit căruia sumele stabilite prin încheiere de către executorul judecătoresc pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată, solicită instanței să procedeze la cenzurare cheltuielilor de executare.

În ceea ce privește suma de 12,4 lei cheltuieli adresă poprire pe fiecare terț poprit, menționează că în mod greșit a fost inclusă de executor judecătoresc în cheltuielile de executare a Sentinței civile nr. 4583/201 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr._ .

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 669 alin. 3 din Lege nr.134/2010 rezultă că executorul judecătoresc stabilește prin încheiere cheltuielile ocazionate cu actele de executare silită efectiv efectuate.

Pe cale de consecință, se vor încadra în categoria cheltuielilor de executare silită numai sumele de bani dovedite ca fiind efectuate în scop executării silite, nu și cele prezumate a fi suportate pentru acte de executare viitoare.

Arată că în mod neîntemeiat în suma reprezentând cheltuielile de executare silită au fost incluse și cheltuieli de transport în cuantum de 186 lei. Actele de executare efectuate de către B. D. Gont, L. G. și M. P., în dosarul execuțional nr.1730/2013 nu au presupus nici o deplasare care să justifice efectuarea unor cheltuieli de transport, altele decât cele ocazionate de transmiterea actelor prin poștă în vederea obținerii încheierii de încuviințare a executării silite și cele ocazionate de comunicarea somației către Ministerul Finanțelor Publice, cheltuielile efectuate cu poșta fiind oricum incluse de executor în încheiere.

Susține că, chiar dacă executorul judecătoresc a stabilit onorariul la valoarea maximă admisă de lege, apreciem că suma de 7.394,84 lei este disproporționată raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta, în acest sens arată că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită. Procesul de executare silită cuprinde o . etape și presupune efectuarea anumitor acte de executare, respectiv emitere somație, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, de actualizare a creanței etc., adresa de înființare a popririi, adresa de înștiințare a

debitorului cu privire la înființarea popririi, iar în cazul valorificării bunurilor mobile sau imobile, procesul execuțional este mult mai complex; inventarierea, identificarea și evaluarea bunurilor, vânzarea la licitați publică (emiterea și publicarea anunțurilor privind vânzarea, emiterea proceselor-verbale de vânzare, de licitație, a certificatului de adjudecat etc.).

Afirmația contestatoarei că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită, este pe deplin susținută de art. 55 alin. 3 din OMJ nr 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legi nr. 188/2000 privind executorii judecătorești care stipulează că:"La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecți cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea ț valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit".

Or, stabilirea unui onorariu de 7.394,84 lei este disproporționate nefiind justificată de efortul intelectual depus, complexitatea și valoare; actelor de executare sau de răspunderea pentru actele îndeplinite respectiv o somație, o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită și o încheiere de actualizare a debitului și de calculare a dobânzilor prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât executarea silită ar ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante și nejustificate. Legiuitorul prevăzut expres sancțiunile aplicabile debitorului în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor: actualizarea creanței și calcularea de penalități (potrivit art. 628, respectiv art.905 din Legea nr.134/2010).

Executarea silită nu are drept scop să atragă costuri nejustificate sarcina debitorului.

Pe cale de consecință, chiar dacă executorul judecătoresc a stabilit onorariul la nivelul maxim prevăzut de Ordinul nr. 2550/2006, este inechitabil ca debitorul să suporte mai mult decât cheltuielile pentru acte de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorul judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de către acesta, respect emiterea unei somații, a unei încheieri de stabilire a cheltuielilor 1 executare silită și a unei încheieri de actualizare a debitului și de calculare dobânzilor.

Mai mult decât atât, astfel cum mai sus a arătat, art.55 din OMJ 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2001 privind executorii judecătorești prevede expres că onora executorului judecătoresc trebuie să reflecte cheltuiala executori judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

În concluzie, în ipoteza în care instanța va trece peste criticile contestatoarei și nu va dispune anularea actelor de executare, solicită ca, în baza prevederilor mai sus invocate, să dispună cenzurarea onorariului executorului judecătoresc raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta, arătând că în cadrul cheltuielilor de executare prin încheierea din 20.09.2013 a fost stabilit în sarcina Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și onorariu expert de 1.000 lei.

În temeiul art. 669 alin.4 coroborat cu art.451 alin.2 și 3 din Legea nr. 134/2010 vă rugăm să procedați la diminuarea onorariul expertului contabil în cuantum de 1.000 lei.

Astfel potrivit art. 669 alin. 4 din Legea nr. 134/2010 sumele stabilite de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată, dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) aplicându-se în mod corespunzător.

Iar potrivit art. 451 alin.2 și 3 din Legea nr.134/2010 instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă din cheltuielile reprezentând plata experților judiciari și a specialiștilor, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport complexitatea activității desfășurate, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

În speță, apreciază că onorariul expertului contabil este nejustificat având în vedere gradul scăzut al complexității activității efectiv desfășurate, (respectiv calcularea indemnizație de pensionare actualizată prin identificarea cuantumului indemnizației la data încetării activității creditorului și înmulțirea acesteia cu 7, actualizarea sumei rezultate prin aplicarea indicelui de inflație comunicat de INS și calcularea contribuțiilor aferente creanței), motiv pentru care, solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor invocate mai sus și cenzurarea acestuia.

În consecință, solicită admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată si, în principal, anularea executării silite efectuate de B. D. Gont, L. G. și M. P., în dosarul execuțional nr.1730/2013, iar în subsidiar, cenzurarea actelor de executare.

In drept, au fost invocate disp. art. 711 și următoarele din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul acțiunii.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În baza art. 223 alin. 3 din Legea nr.134/2010, solicită judecarea cauzei și în lipsă.

În temeiul art. 30 alin. 1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile și acțiunile Ministerului Finanțelor Publice, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, sunt scutite de plata taxei de timbrul indiferent de obiectul acestora.

Prin cererea modificatoare, contestatoarea a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr.1730/2013 până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare; Admiterea contestației la executare și, în principal, anularea executării silite înseși, iar în subsidiar, îndreptarea actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr. 1730/2013.

La soluționarea capătului de cerere privind anularea execut silite efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul execuțional nr.1730/2013, solicită instanței să aibă în vedere, pe lângă aspectele expuse; contestația la executare formulată inițial și următoarele considerente:

La punctul II.B. din contestația la executare formulată inițial a contestat calculul efectuat de expertul contabil B. F. prin Raportul de expertiză contabilă prin care s-a determinat cuantumul creanței acord^ de Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 4583/2011.

Astfel, la punctul 1.b.2) a arătat că din coroborarea art.628 alin.3 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă cu art. 20 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, actualizarea sumei cu titlu de indemnizație trebuia calculată de la data rămânerii irevocabile a Sentinței civile nr. 4583/2011 pronunțată în dosarul nr. 1481/2/201 respectiv 1.06.2012.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondate.

În ceea ce privește cererea de suspendare, arată că argumentul formulat de către contestator în susținerea cererii sale și anume cel prevăzut de către art.2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, conform la instituția publică debitoare beneficiază de un termen de plată voluntară de 6 luni, termen pentru punerea în executare în mod voluntar a unui titlu executoriu, este neîntemeiat.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 911 din 5 martie 2013 pronunțată în recurs de Secția a II a Civilă a hotărât că » beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice, prevăzut de OG nr. 22/2002, este condiționat, de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor. In acest sens, Înalta Curte a statuat că instituția publică are îndatorirea ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bună-voie o hotărâre judecătorească care îi este opozabilă. »

În speță, arată că de la data Ia care sentința civilă nr. 4583/29.06.2011 a devenit executorie și data formulării de către dumnealui a cererii de executare silită, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu.

Or acest termen stabilit în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.

O atare interpretare este în concordanță cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și 20 alin. (2) din Constituția României, cât și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, în ceea ce privește respectarea art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.

Referitor la cerea contestatorului de anulare a încheierii pronunțată în data de 18.09.2013 în dosarul nr._/300/2013 de către Judecătoria Sectorului 2 București consideră că, contestatorul se afla într-o gravă eroare, deoarece așa cum rezultă chiar din încheierea atacată la data respectivă Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. își avea sediul în sectorul 2 și prin urmare Judecătoria Sectorului 2 București era instanța de executare și prin minare competentă să încuviințeze executarea silită în dosarul execuțional nr.1730/2013.

In concluzie, încuviințarea executării silite a fost dispusă de o instanță competentă și urmează să respingeți cererea contestatorului de anulare a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr.1730/2013 al B. D. G., L. G. și M. P..

Contestatorul susține în cererea sa că în mod greșit executarea silită s-a îndreptat pentru întregul debit împotriva sa invocând o . articole din Codul civil privind divizibilitatea obligației în mod greșit acesta confundă obligația din speță care este de fapt o obligație indivizibilă și prin urmare trece cu vederea dispozițiile art. 1425 din Codul civil potrivit cărora în această situație obligația nu se divide între debitori.

Mai mult, susține că este vorba despre situația unei obligații solidare pasive prevăzută de art. 1443 din Codul Potrivit căruia « Obligația este solidară între debitori când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor ». Așadar, obligația afectată de modalitatea solidarității pasive dă dreptul creditorului să pretindă plata întregii datorii de are dintre debitorii solidari iar, la nevoie, să urmărească pe oricare, la alegerea sa.

Consideră că și celelalte susțineri ale contestatorului sunt neîntemeiate. Acestea sunt referitoare la raportul de expertiză și indicele de inflație aplicat de către expert.

Contestatorul se află într-o totală eroare și cu privire Ia data la care hotărârea este executorie. Dacă ar fi citit cu atenție dispozitivul sentinței ar fi observat că aceasta este executorie la data pronunțării deciziei la data de 29.06.201

În ceea ce privește suma reprezentând cheltuieli de executare arată că acestea au fost enumerate și justificate de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. conform dispozițiilor legale.

În consecință consideră că toate susținerile contestatorului așa cum a arătat mai sus sunt neîntemeiate.

Consideră, de asemenea, că dumnealui are o creanță certă, lichidă și exigibilă, caracterul acesteia rezultând din sentința civilă nr.4583/ 2011 și executorie de la data pronunțării și anume de la data de 29.06.2011.

Precizează încă odată, față de argumentele invocate de către contestator, că potrivit OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, procedura este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună-voie obligația, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.

Mai mult debitoarea, în considerarea calității sale de instituție publică, avea îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bună-voie o hotărâre judecătorească care îi este opozabilă. Or, în cauză, deși sentința civilă nr.4583/2011 a devenit executorie la data de 29.06.2011, se constată că, între acest moment și data formulării de către creditor a cererii de executare silită, nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu, iar, în lipsa demersurilor necesare pentru obținerea fondurilor, simpla lipsă de lichidități nu o poate scuti pe debitoare de executarea silită.

De altfel chiar, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Totodată, dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a sublimat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă Ia procedura de executare silită pentru a obține satisfacere.

De asemenea, precizează că Curtea a concluzionat, în numeroase alte cauze, că prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești" autoritățile naționale au lipsit partea de un acces efectiv Ia justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, pentru toate motivele anterior invocate, solicită respingerea cererilor contestatoarei ca nefondate.

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.

Analizând probatoriul administrat, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:

Prin sentința civila nr. 4583/29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, debitorii Ministerul Finanțelor Publice și ICCJ au fost obligați la plata către creditorul B. G. a indemnizațiilor de pensionare egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, impozitate potrivit legii, cu actualizarea sumelor cuvenite fiecărui reclamant până la data plății efective, în raport cu indicele de devalorizare a monedei naționale.

În temeiul titlului executoriu, creditorul B. G. a solicitat B.E.J.A. „D. G., L. G. și M. P. la data de 12.09.2013, începerea executării silite împotriva celor doi debitori.

S-a constituit dosarul de executare nr. 1730/2013.

Prin încheierea din data de 18.09.2013, pronunțată în dosarul nr._/300/2013 Judecătoria Sectorului 2 București a încuviințat executarea silită.

Executorul judecătoresc a somat contestatorul să execute obligația prevăzută în titlul executoriu și cheltuielile de executare prin somația din data de 03.10.2013, comunicată acestuia la data de 07.10.2013.

Împotriva acestei executări silite, debitorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat la data de 16.10.2013 contestația la executare care formează obiectul prezentei cauze.

În ceea ce privește însă susținerile contestatoarei cu privire la încălcarea prevederilor O.G. 22/2002, în forma în vigoare la data încuviințării executării silite, instanța reține că acestea sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art. 1 din O.G. 22/2002, în varianta arătată, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar potrivit art. 3 din același act normativ în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii. Se constată că prin aceste prevederi s-au instituit condiții speciale, derogatorii de la dreptul comun, în materia executării silite, aplicabile exclusiv instituțiilor publice în rândul cărora se include și contestatoarea potrivit H.G. 208/2005, în prezent abrogată prin H.G. 495/2007 (care însă confirmă același statut – art. 1 și 2), prevederi care însă nu au fost respectate.

Or, în aceste condiții executarea silită a obligației de plată se poate realiza numai după alocarea sumelor în conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. 22/2002. În jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că acest act normativ are o evidentă finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiții optime a activității acestora și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului.

Având în vedere aceste considerente, constatând întemeiată contestația astfel cum a fost precizată, sub acest aspect, instanța va anula executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 1730/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc G., precum și actele de executare efectuate în acest dosar.

Instanța mai reține că executarea silită și actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1730/2013 al B.E.J.A. „D. G., L. G. și M. P. au mai făcut obiectul verificării sub aspectul legalității prin raportare la prevederile OUG nr. 71/2009 ca urmare a contestației la executare formulate de debitorul ICCJ în dosarul_/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Prin sentința civilă nr. 4768/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013 a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea Înalta Curte de Casație și Justiție în contradictoriu cu intimatul B. G. și s-a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1730/2013 al B.E.J.A. „D. G., L. G. și M. P.”

Instanța reține că chestiunea litigioasă a exigibilității creanței datorate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4583/29.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost lămurită prin hotărâre judecătorească definitivă menționată anterior.

În același context, instanța reține că, atâta vreme cât titlul executoriu nu cuprinde mențiunea expresă a obligării în solidar a pârâților, această obligație este divizibilă, fiind necesară emiterea de către executorul judecătoresc a sumelor datorate de către fiecare dintre debitori și calcularea cheltuielilor de executare prin raportare la debitul cuvenit fiecăruia dintre debitori.

Instanța va respinge, capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite, având în vedere că executarea a fost încuviințată în mod legal prin încheierea din data de 18.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2013 întrucât la data sesizării executorului judecătoresc, acesta avea sediul pe raza teritorială a Sectorului 2 București.

În temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța urmează a respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămase fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația la executare privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimatul B. G. cu domiciliul în București, .. 102-104, ., sector 2.

Anulează actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 1730/2013 al B. D. G., L. G. și M. P..

Respinge capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite, ca neîntemeiat.

Respinge cererile de suspendare a executării silite ca rămase fără obiect.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER

P. O. E. P. D.

Red.Dact. – jud. OEP – 4 ex/ 21.01.2016

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5194/2015. Judecătoria...		Succesiune. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria SECTORUL 2... →

Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI