Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 20/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 13451/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER –P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de față având ca obiect hotărâre care să țină loc de vânzare cumpărare privind pe reclamantul – pârât T. G. în contradictoriu cu pârâții – reclamanți G. E., G. G. R., G. C. și G. A. J..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul - pârât personal și asistat de avocat A. G., cu împuternicire avocațială aflată la fila 13 de la dosar, pârâtele – reclamante G. E. și G. A. J. personal și asistate de avocat G. M. C. cu împuternicire avocațială aflată la fila 68 din dosarul nr._ atașat prezentului dosar, G. C. și G. G. R. prin avocat G. M. C., cu împuternicire avocațială aflată la fila 68 din dosarul nr._ atașat prezentului dosar. Nu se prezintă și martorii încuviințați pârâților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea la dosar prin Serviciul Registratură, la data de 06.10.2015, a rapoartelor de expertiză agricolă și topo dispuse a se efectua prin comisie rogatorie de către Judecătoria Urziceni, după care,
Instanța înmânează părților câte un exemplar al rapoartelor de expertiză realizate în cauză.
Reprezentantul pârâților reclamanți învederează instanței împrejurarea că înțelege să renunțe la ascultarea martorilor încuviințați, întrucât aceștia sunt plecați din țară.
Instanța dispune lăsarea dosarului la o nouă strigare, moment până la care părțile să aibă posibilitatea de a studia rapoartele de expertiză înmânate la termenul de azi.
La o nouă strigare a cauzei, au răspuns reclamantul - pârât personal și asistat de avocat A. G., cu împuternicire avocațială aflată la fila 13 de la dosar, pârâtele – reclamante G. E. și G. A. J. personal și asistate de avocat G. M. C. cu împuternicire avocațială aflată la fila 68 din dosarul nr._ atașat prezentului dosar, G. C. și G. G. R. prin avocat G. M. C., cu împuternicire avocațială aflată la fila 68 din dosarul nr._ atașat prezentului dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului acesteia.
Reprezentantul reclamantului – pârât solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, solicitând instanței să constate valabilă promisiunea de vânzare cumpărare încheiată sub semnătură privată intitulat „Contract de vânzare – cumpărare” la dat de 11.11.1999 prin care autorul pârâților – reclamanți s-a obligat să vândă suprafața de teren de 9500 mp situat în . și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare. Arată că, din probele administrate în cauză, rezultă faptul că a fost în discuție promisiunea de vânzare a terenului, reclamantul și-a îndeplinit obligația asumată la momentul încheierii acestei promisiuni și a plătit suma de bani cu privire la care s-au înțeles părțile la acel moment. Solicită omologarea raportului de expertiză topo efectuat în cauză. Cu privire la cererea reconvențională, solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată pentru perioada 2011 - 2013, arătând că pentru perioada 2007-2010 invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune. Susține că moștenitorii vânzătorului nu au efectuat vreun demers pentru a vedea ce se întâmplă cu suprafața de teren în discuție până la momentul la care au fost acționați în judecată de către reclamant. În concluzie, solicită respingerea cererii reconvenționale și neomologarea raportului de expertiză agricolă realizat în cauză. Cu obligarea pârâților – reclamanți la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, onorarii expertiză.
Reprezentantul pârâților reclamanți solicită respingerea acțiunii principale, arătând că prin raportul de expertiză s-a constatat că suprafața indicată în Contractul de vânzare – cumpărare” încheiat la 11.11.1999 nu se suprapune cu celelalte suprafețe de teren trecute în cele 5 parcele identificate și înscrise în titlul de proprietate din 1999. Menționează că suprafața de teren solicitată de către reclamant nu este identică cu terenul constatat prin raportul de expertiză topo. În subsidiar, dacă instanța va constata că . la punctul a, în suprafață de 611 mp corespunde celor înscrise în contractul de vânzare cumpărare să dispună emiterea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Cu privire la cererea reconvențională, solicită admiterea acesteia și obligarea reclamantului pârât la plata către reclamanții pârâți a contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru perioada 2007 -2014. Solicită compensarea cheltuielilor de judecată în sensul în care ambele părți au plătit atât taxă judiciară de timbru, cât și onorariu expert și onorariu avocat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Din lipsă de timp, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 04.12.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 04.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER –P. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei de față având ca obiect hotărâre care să țină loc de vânzare cumpărare privind pe reclamantul – pârât T. G. în contradictoriu cu pârâții – reclamanți G. E., G. G. R., G. C. și G. A. J..
Dezbaterile în fond și susținerile părților, au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2015, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța de judecată, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea la data de 04.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 04.12.2013, sub nr._, reclamantul T. G. a chemat în judecată pe pârâții G. E., G. G. R., G. C. și G. A. J. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare în baza înscrisului intitulat Contract de vânzare-cumpărare aflat la fila 7 din dosarul_ .
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare, numitul G. Ș. i-a înstrăinat în anul 1999 o suprafață de teren de 9.500 mp, în schimbul sumei de 2 milioane lei vechi. În continuare, reclamantul a menționat că terenul pe care îl stăpânește în fapt se află situat în . și conform titlului de proprietate nr._/_/17.03.2005 este compus din: 611 mp. în T- 441/1, P-39, având vecinătățile: N- N. D., E – T. D., S- N. Ș. și V- de 434/20; 718 mp în T – 441/1, P-36, având vecinătățile: N- de 440, E – G. M., S- T. N. și V- de 437/20; 1271 mp în T- 439/1, P-3, având vecinătățile: N- de 438, E- G. M., S- de 440 și V- Md. P. T.; 1900 mp în T- 437/15; P- 1, având vecinătățile: N- M. N., E- F. T., S- de 438 și V- 437/16 și 5000 mp în T- 609/1/1, P-2, având vecinătățile: N- Ș. I., E- DE 611/1, S- N. D. și V- HC 600. Totodată, reclamantul a precizat că numitul G. Ș. a decedat, iar pârâta G. E. este soția moștenitoare și ceilalți pârâți sunt descendenți, iar acestea refuză să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 247/2005, art. 1073 și 1077 C.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 215 lei, completată ulterior cu suma de 154,9 lei potrivit disp. art.31 alin. 3 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului și a probei testimoniale. Astfel, reclamantul a anexat la dosarul cauzei, în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare (f. 7), titlu de proprietate (f. 8), certificat de atestare fiscală (f. 9), notificări (f. 11-13). Totodată, recamantul a indicat martorii D. P. și T. F. în vederea dovedirii situației de fapt.
Pârâții au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Urziceni, iar pe fond, au menționat că nu au cunoștință despre existența contractului de vânzare-cumpărare invocat de către reclamant. De asemenea, aceștia au precizat că în data de 04 aprilie 2008 au formulat o cerere prin care au solicitat eliberarea titlului de proprietate aferent suprafeței de teren care face obiectul prezentei cauze, însă titlul de proprietate era în posesia numitului T. G., care le-a menționat că deține titlul întrucât i-a fost înmânat de către Conciulea Ș. în anul 2005, ulterior punerii în posesie a acestuia din urmă în același an.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
Pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând instanței respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata foloaselor obținute prin folosirea terenului în suprafață de 9.500 mp de-a lungul timpului. Ulterior, în data de 19.05.2014, pârâții și-au precizat cererea reconvențională și au indicat valoarea foloaselor obținute prin folosirea terenului ca fiind în cuantum de 2.500 lei și au timbrat cererea la această valoare (f. 54). Prin aceeași cerere, pârâții-reclamanți au indicat 2 martori pentru dovedirea pretențiilor, respectiv pe numiții G. A. I. și F. C.. La termenul de judecată din data 20.02.2015, pârâții-reclamanți au revenit asupra valorii indicate inițial și au precizat că solicită suma de 9.000 lei pentru lipsa de folosință a terenului din anul 1999 până în prezent și au achitat taxa de timbru aferentă acestei valori, astfel cum rezultă din chitanța depusă la fila 28 (dosar nr._ ).
În dovedirea cererii reconvenționale, pârâții-reclamanți au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului, a probei testimoniale și expertiză.
Prin sentința civilă nr. 938/2014, Judecătoria Urziceni a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâții-reclamanți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. La data de 18.07.2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ .
Sub aspectul probatoriului, la termenul de judecată din data de 20.02.2015, instanța a încuviințat mijloacele de probă indicate de părți, în temeiul art. 258 raportat la art. 260 C.proc.civ., ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei. Astfel, a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriile tuturor părților și proba testimonială cu doi martori. De asemenea, s-au încuviințat pentru pârâții-reclamanți proba cu expertiza agricolă pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință și cu expertiza în specialitate topografie, cadastru și geodezie. Prin aceeași încheiere s-a dispus efectuarea unei comisii rogatorii de către Judecătoria Slobozia în privința expertizei agricole și expertizei în specialitatea topografie, cadastru și geodezie. Având în vedere faptul că imobilul teren este situat în circumscripția Judecătoriei Urziceni, cererea de efectuare a comisiei rogatorii a fost trimisă pe cale administrativă Judecătoriei Urziceni (f.57).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în ceea ce privește cererea principală, cât și în privința cererii reconvenționale, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea fondului cauzei.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința contravalorii lipsei de folosință a terenului solicitată de către pârâții-reclamanți prin cererea reconvențională, instanța va reține că la termenul de judecată din data de 12.12.2014, reclamanții-pârâți și-au precizat cererea reconvențională în sensul că au indicat că solicită suma de 9.000 lei pentru contravaloarea lipsei de folosință a terenului din anul 1999 până în prezent.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivit art. 3 al aceluiași act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data la care se naște dreptul la acțiune.
Având în vedere că cererea reconvențională a fost formulată la data de 22.04.2014, pretențiile având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a ternului ocupat de reclamantul – pârât pentru perioada anterioară datei de 22.04.2011 sunt prescrise.
Sub aspectul fondului acțiunii, instanța reține că la data de 11.11.1999 reclamantul-pârât T. G. și defunctul G. Ș. au încheiat un înscris sub semnătură privată denumit contract de vânzare cumpărare (f. 7), prin care defunctul G. Ș. s-a obligat să îi vândă reclamantului-pârât, în schimbul unui preț de 2 mil. ROL, suprafața de 9.500 mp, teren extravilan, situat în ., având ca vecinătăți: N- drum comunal, S: Balta C., E- Balta C. și V- T. I..
La data întocmirii înscrisului, defunctul G. Ș. nu era proprietarul unei suprafețe de teren de 9500 de mp, dar anticipa emiterea unui titlu de proprietate cu privire la această suprafață de teren.
Încheierea acordului de voință în aceste condiții, este confirmată de declarațiile martorilor audiați în cauză (f. 64-66) D. N. și T. F. care au fost de față la semnarea înscrisului de către cele două părți ale contractului.
Față de aceste probe, instanța nu va reține apărările pârâților-reclamanți în sensul că înscrisul nu este scris, datat și semnat de către autorul lor, deoarece aceste susțineri nu au fost dovedite de către pârâți, sarcina probei incumbându-le așa cum prevăd dispozițiile art. 249 C. proc. civ. Instanța va mai reține, sub aspectul semnăturii, că pârâtele –reclamante au declarat în ședința publică din data de 20.02.2015 că nu contestă semnătura.
La data de 17.03.2005 pe numele defunctului G. Ș. a fost emis titlul de proprietate nr._/_/17.03.2005 cu privire la suprafața de 9.500 mp, compusă din: 611 mp. în T- 441/1, P-39, având vecinătățile: N- N. D., E – T. D., S- N. Ș. și V- de 434/20; 718 mp în T – 441/1, P-36, având vecinătățile: N- de 440, E – G. M., S- T. N. și V- de 437/20; 1271 mp în T- 439/1, P-3, având vecinătățile: N- de 438, E- G. M., S- de 440 și V- Md. P. T.; 1900 mp în T- 437/15; P- 1, având vecinătățile: N- M. N., E- F. T., S- de 438 și V- 437/16 și 5000 mp în T- 609/1/1, P-2, având vecinătățile: N- Ș. I., E- DE 611/1, S- N. D. și V- HC 600.
În baza contractului de vânzare – cumpărare încheiat sub semnătură privată între reclamant și G. Ș.(fila7) și a titlului de proprietate nr._/_/17.03.2005(fila 8) s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize topografice.
După identificarea și măsurarea terenurilor care fac obiectul celor două acte civile menționate anterior, domnul expert B. I. a concluzionat că suprafața de teren înscrisă în contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat în data de 11.11.1999 nu se suprapune peste suprafața trecută în cele cinci parcele înscrise în titlul de proprietate nr._/_/2005, modificat prin HCJ 124/2007 (f. 89-93).
Reclamantul a recunoscut prin răspunsurile la întrebările 3 și 4 din interogatoriu (f. 42) că, după încheierea înscrisului sub semnătură privată, a stăpânit terenul care face obiectul cererii de chemare în judecată, deși după decesul lui G. Ș., în anul 2007 pârâții-reclamanți au încercat să întrerupă folosința imobilului de către reclamant, pentru a cultiva terenul. Cei doi martori audiați în cauză au declarat că reclamantul folosește începând cu anul 1999 terenul care face obiectul prezentei cauze.
Din raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză reiese că terenurile din extravilanul localității Roșiori, Județul Ialomița sunt folosite pentru cultivarea grâului. Expertul a calculat contravaloarea fructelor produse de 0,95 ha de teren, prin luarea în considerare a producției medii/ha, a prețului mediu/kg și a cheltuielilor tehnologice aferente.
În drept, instanța va reține că dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea 58/1998 privind circulația juridică a terenurilor impun forma autentică pentru vânzarea-cumpărarea unui teren. Prin urmare, înscrisul sub semnătură privată denumit contract de vânzare-cumpărare din data de 11.11.1999 nu are ca efect transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren. Pentru a da eficiență juridică manifestării de voință a părților, în baza conversiunii actului juridic dar și în conformitate cu dispozițiile art. 978 vechiul C. civ., instanța va reține că înscrisul sub semnătură privată denumit contract de vânzare – cumpărare încheiat la data de 11.11.1999 valorează antecontract de vânzare-cumpărare.
Având în vedere natura juridică de antecontract de vânzare - cumpărare a înscrisului sub semnătură privată rezultă că acesta dă naștere în patrimoniul promitentului-cumpărător a unui drept de creanță, personal corelativ unei obligații asumate de promitentului-vânzător de ”a face”, și anume de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
Conform prevederilor art. 1073 si art. 1077 vechiul C. civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a prestației la care debitorul este obligat. În caz de refuz al debitorului, pentru ca obligația să fie executată în natură, instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare.
Având în vedere că hotărârea care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu reprezintă decât o modalitate de executare în natură a antecontractului, trebuie să existe identitate între obiectul obligației de „a face”, consfințită în antecontract și obiectul obligației de „a da” care face obiectul hotărârii care ține loc de act de vânzare – cumpărare. Altfel, spus, instanța nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare – cumpărare, asupra unui obiect necuprins în promisiunea de vânzare.
Or, din probele administrate această identitate nu este probată. Dimpotrivă, astfel cum s-a arătat anterior, raportul de expertiză a relevat că suprafața de teren înscrisă în contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat în data de 11.11.1999 nu se suprapune peste suprafața trecută în cele cinci parcele înscrise în titlul de proprietate nr._/_/2005, modificat prin HCJ 124/2007 (f. 89-93).
Prin urmare, instanța nu poate suplini un consimțământ inexistent al autorului pârâților-reclamanți cu privire la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, întrucât prin antecontract, autorul pârâților s-a obligat la vânzarea unui alt teren.
Având în vedere toate motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța va respinge cererea reclamantului-pârât de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic – contract de vânzare cumpărare.
Sub aspectul cererii reconvenționale având ca obiect plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru care a fost eliberat titlul de proprietate pe numele defunctului G. Ș., instanța reține că luând în stăpânire terenul care formează obiectul titlului de proprietate nr._/_/2005, faptă recunoscută de reclamantul-pârât prin răspunsurile părților la interogatoriu, fără a se întemeia pe un titlu, în condițiile dezacordului proprietarilor terenului, reclamantul – pârât a săvârșit o faptă juridică ilicită.
Conform prevederilor art. 998 C.civ. 1864 prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, în vreme de art. 999 C.civ. statuează că omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudenta sa.
Valoarea prejudiciului rezultat din lipsa de folosință a terenului a fost determinată pe baza raportului de expertiză agricolă efectuat în cauză din care rezultă că terenul care face obiectul contractului era folosit pentru cultivarea grâului, iar valoarea recoltei obținute în intervalul 2011-2014 s-a stabilit luându-se în calcul producția medie/ha, prețul produsului și cheltuielile tehnologice este de 5.384,92 lei.
Cererea reconvențională având ca obiect plata de către reclamat a contravalorii subvențiilor va fi respinsă ca neîntemeiată. Scopul recunoscut de lege subvenției este de a asigur suportarea unei părți din costurile lucrărilor necesare pentru obținerea producțiilor agricole. Ca atare, subvențiile nu pot fi calificate drept fructe ale unui teren agricol, pentru că nu sunt un produs al acestui bun, semnificație pe care o pot avea numai recoltele, adică ceea ce s-a obținut de pe teren, inclusiv cu ajutorul subvențiilor. Subvențiile agricole trebuie să profite persoanelor care cultivă terenurile și nu fac decât să micșoreze cheltuielile tehnologice suportate pentru cultivare.
Luând în considerare aspectele de fapt și de drept menționate anterior, instanța va admite în parte cererea reconvențională și va dispune obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 5.384,92 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de către pârâții-reclamanți, respingând cererea având ca obiect plata contravalorii subvențiilor ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453, instanța va acorda cheltuieli de judecată numai pârâtelor - reclamante, cărora le-au fost admis în parte pretențiile. Cheltuielile suportate de reclamant referitoare la taxa judiciară de timbru vor fi raportate numai la pretențiile admise. În ceea ce privește cheltuielile de judecată referitoare la onorariul de expert agricol, acesta va fi acordat parțial, având în vedere că o parte din pretențiile pârâtelor – reclamante având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință au fost respinse ca prescrise. Prin urmare, instanța va obliga reclamantul-pârât la plata parțială a cheltuielilor de judecată în cuantum de 372,41 lei, taxă de timbru, și 600 lei, onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile având ca obiect contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada anterioară anului 2010.
Respinge cererea de chemare în judecată principală privind pe reclamantul – pârât T. G. CNP –_, cu domiciliul în ., J. Ialomița în contradictoriu cu pârâții – reclamanți G. E. CNP-_, G. G. R. CNP -_, G. C. CNP –_ și G. A. J. CNP -_, toți cu domiciliul ales la av. G. din sector 2, București, .. 43, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea reconvențională
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâții-reclamanți a sumei de 5.348,2 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de pentru perioada 2011-2014.
Respinge ca prescrisă cererea având ca obiect acordarea contravalorii lipsei de folosință pentru perioada 1999-2010.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională având ca obiect plata contravalorii subvențiilor.
Obligă reclamantul-pârât la plata parțială a cheltuielilor de judecată în cuantum de 372,41 lei, taxă de timbru, și 600 lei, onorariu de expert.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4.12.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
Red.dact.jud. OEP/7ex/23.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI | Validare poprire. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
