Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 12428/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 17.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), în contradictoriu cu intimata Solomn V..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea prin consilier juridic și intimata reprezentată de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Apărătorul intimatului depune în ședință publică înscrisuri, pe care le comunică și părții adverse.
La interpelarea instanței, apărătorul intimatului arată că vizează același dosar execuțional. Totodată, precizează că raportat la criticile aduse în contestații, înțelege să invoce dacă nu excepția autorității de lucru judecat, cel puțin a puterii de lucru judecat, raportat la criticile identice ale celor două dosare, astfel cum s-a reținut în mai multe…
La interpelarea instanței, consilierul juridic al contestatoarei arată că prezenta contestație este una împotriva actului de executare contestat împotriva somației imobiliare.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității contestației, având în vedere faptul că s-a dedus judecății prin intermediul acestei contestații motive proprii numai unei contestații împotriva executării silite înseși și acordă cuvântul părților.
Consilierul juridic al contestatoarei formulează concluzii de respingere a acestei excepții și solicită instanței să constate că instituția contestatoare a pus în executare de bună – voie creanța stabilită prin sentința civilă nr. 165 și …
La interpelarea instanței, consilierul juridic al contestatoarei învederează că, a arătat că, atât bunurile mobile cât și cele imobile sunt, potrivit legii bunuri publice. Nu crede că a arătat motive numai vizând contestația la executare înseși cum reține onorata instanță. Precizează că, sunt și alte motive care vizează acest act de executare contestat și a cărei anulare a solicitat-o, cum ar fi prevederile invocate pe larg în contestația la executare în ceea ce privește bunurile instituției sale care astfel cum a arătat potrivit Legii 287/2009 constituie bunuri publice și sunt incidente în cauză dispozițiile art. 861 alin. 1 din Legea nr. 287/2009.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepției inadmisibilității invocată din oficiu, să se aibă în vedere că această contestație la executare ce face obiectul prezentei cauze se referă la critici aduse executării înseși, prin urmare, se invocă motive de nulitate a executării per ansamblu. Solicită instanței să observe că, ad literam sunt preluate toate motivele și criticile de nelegalitate ale așa –zisei executări, nu se referă la un temei de drept care să fie propriu somației imobiliare. Aveți în vedere faptul că executarea a fost admisă și începută conform legii sub toate formele prevăzute de lege, inclusiv pe executare imobiliară.
La interpelarea instanței, apărătorul intimatului precizează că nu este aplicabil motivul referitor la aplicarea O.U.G. nr. 92/2012,
La interpelarea instanței, consilierul juridic al contestatoarei solicită instanței să constate că sunt aplicabile aceste prevederi. Apreciază că, față de acest motiv, contestația formulată este admisibilă întrucât aceste prevederi sunt incidente instituțiilor publice, reglementează executarea privind obligațiile stabilite instituțiilor…Totodată, arată că sunt prevederi față de care instituția contestatoare este obligată să le respecte. A arătat că instituția contestatoare a pus în executare de bună – voie titlul executoriu.
Instanța reține spre soluționare excepția inadmisibilității și nemaifiind alte cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Consilierul juridic al contestatoarei și apărătorul intimatei solicită proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 258 și urm. C.pr.civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri asupra fondului cauzei.
Consilierul juridic al contestatoarei solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și motivată, să se anuleze actul de executare contestat, respectiv somația imobiliară emisă la 19.05.2014 în dosarul de executare silită 614/2013. Solicită instanței să constate că instituția contestatoare a pus în executare de bună – voie sentința civilă nr. 165/2012 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2293/30.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, astfel cum a arătat, cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv dispoziții care reglementează plata unor sume de bani prevăzute în titluri executorii.
La interpelarea instanței, consilierul juridic al contestatoarei arată că bunurile executate silit sunt bunuri proprietate publică întrucât sunt prevederi care arată că bunurile mobile și imobile ale instituției publice sunt…Astfel cum a arătat acestea sunt prevăzute și în Constituția României.
Apărătorul intimatului arată că, astfel cum a arătat ar înțelege să invoce excepția puterii de lucru judecat raportat la cel puțin …
La interpelarea instanței, apărătorul intimatului menționează că acest aspect a fost analizat de instanța anterioară care s-a pronunțat prin decizia respectivă.
Instanța respinge această apărare pe temeiul puterii de lucru judecat având în vedere că o altă instanța s-a pronunțat.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 la data de 05.06.2014, sub dosar nr._/4/2014, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM) în contradictoriu cu intimata S. V., a solicitat instanței admiterea contestației la executare și anularea somației mobiliare emisa la data de 19.05.2014 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. Gont, L. Gont si M. P. in dosarul de executare nr.614/2013.
În motivarea contestației, s-a arătat că prin Sentința civila nr. 165/2012 pronunțata in Dosarul nr._ * de Curtea de Apel Bacău, Secția a Il-a Civila, de C. Administrativ si Fiscal, instanța a admis in parte acțiunea in materia contenciosului administrativ formulata de reclamanta S. V. in contradictoriu cu ANOFM astfel cum a fost precizata, dispunând obligarea ANOFM, in calitate de parata, la plata către reclamanta suma de 87.096 lei cu titlu de salarii brute si suma de 4000 lei cheltuieli de judecata.
A mai învederat contestatara faptul că în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, republicată, ANOFM este instituție publică, cu personalitate juridică, deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale. Potrivit art. 11 alin. (1) din legea invocată, cheltuielile privind organizarea și funcționarea ANOFM și a unităților din subordine se asigură integral din bugetul asigur4ărilor pentru șomaj, în limita sumelor aprobate cu această destinație. Conform art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită în sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Potrivit dispozițiilor exprese ale alin. (2) al articolului invocat, creanțe stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aproba pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale pentru care au fost înființate.
Potrivit art. 2 ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Totodata, in conformitate cu dispozițiile exprese ale art.XI alin.(l) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor masuri in domeniul invatamantului si cercetării, precum si in ceea ce privește plata sumelor prevăzute in hotarari judecătorești devenite executorii in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, plata sumelor prevăzute prin hotarari judecătorești avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din instituțiile si autoritatile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel: in primul an de la data Ia care hotararea judecătoreasca devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; in al doilea an de la data la care hotararea judecătoreasca devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; in al treilea an de Ia data la care hotararea judecătoreasca devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; in al patrulea an de la data Ia care hotararea judecătoreasca devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; in al cincilea an de la data la care hotararea judecătoreasca devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Dispozițiile exprese ale alin.(2) al articolului invocat prevăd ca orice procedura de executare silita se suspenda de drept in cursul termenului reglementat Ia alin.(l).
In temeiul prevederilor art.l5 alin.(l) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 nr.6/2013, in anul 2013 plata titlurilor executorii se efectuează in cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr.230/2011 De asemenea, conform art.15 alin.(l) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2014 nr.340/2013, in anul 2014 plata titlurilor executorii se efectuează in cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr.230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr.17/2012 privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, aprobata cu modificări prin Legea nr.280/2013, precum si prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor masuri in domeniul invatamantului si cercetării, precum si in ceea ce privește plata sumelor prevăzute in hotarari judecătorești devenite executorii in perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", in mod eșalonat in transe trimestriale egale.
Nu in ultimul rand, învedereaza faptul ca, ANOFM a depus toate diligentele in vederea achitării de bunăvoie a creanței l, in conformitate cu dispozițiile legale incidente in ceea ce privește executarea obligațiilor de plata stabilite prin titluri executorii, invocate pe larg in contestația la executare dedusa judecații, dispoziții pe care, fata de statutul de institutie publica de interes național, organ al administrației publice centrale, detinut de ANOFM potrivit art.l alin.(l) din Legea nr.202/2006, republicata, institutia noastra are obligația de a le respecta.
A mai invocat faptul că bunurile mobile utilizate de ANOFM constituie proprietatea publică a statului, fiind incidente prevederile art. 861 alin. 1 C.civ. privind caracterul insesizabil al bunurilor proprietate publică.
În drept, contestatoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 399 si urm.C.proc.civ, Lg nr 554/2004, OG nr 22/2002.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, pct. 2 C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat înscrisuri. Contestatia este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata S. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata. S-a susținut că ANOFM nu se poate prevala de prevederile O.G nr. 22/2002 deoarece termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția debitoare face dovada incapacității de plată a sumelor de bani datorate, dovadă care în cauză nu a fost făcută. Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat că o persoană nu poate fi obligată să epuizeze ansamblul mijloacelor procesuale pe care dreptul intern i le pune la dispoziție pentru a-și proteja drepturile, ceea ce ar echivala cu o sarcină excesivă impusă, statul fiind responsabil de existența unei legislații coerente în materia proprietății, care să determine realizarea unor drepturi concrete și efective iar nu teoretice și iluzorii, de stabilirea unei căi de atac ce trebuie să fie efectivă atât din punct de vedere al reglementării, cât și al rezultatului practic obținut. De asemenea, prin nesoluționarea . a cererilor privind titlurile de despăgubire, autoritatea administrativă în cauză, incalca dreptul la respectarea bunurilor iar in considerarea art.6 din C.E.D.O., precum si a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. I adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, autoritatea administrativa abilitată să statueze și să concretizeze dreptul sau subiectiv, avea obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării dosarelor.
In drept, s-au mentionat disp. art. 115 C..
La solicitarea instanței, la dosar au fost depuse copii ale dosarului de executare 614/2013 al B. D. GONT, L. GONT SI M. P..
Cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București prin sentința civilă nr. 1667/10.02.2015, fiind înregistrată sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 29.05.2015, instanța a pus în discuție și a acordat cuvântul asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București.
Prin sentința civilă nr. 6047/29.05.2015 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, a dispus declinarea cererii la Judecătoria Sectorului 4 București, a constatat existența conflictului de competență și a dispus sesizarea Tribunalului București în vederea soluționării lui.
Prin sentința civilă nr. 968/07.09.2015 Tribunalul București a stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Instanța a invocat excepția inadmisibilității contestației având în vedere faptul că s-a dedus judecății prin intermediul acestei contestații motive proprii numai unei contestații împotriva executării silite înseși.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
Analizând materialul probator administrat în cauză, reține următoarele:
Instanța a fost învestită cu soluționarea unei contestații împotriva unui act de executare, somația mobiliară, iar nu împotriva executării silite înseși. La interpelarea expresă a instanței, apărătorul contestatoarei a întărit acest aspect, învederând explicit că prezenta contestație este una împotriva actului de executare contestat.
Or, sub acest aspect, potrivit art. 712 alin. 1 coroborat cu art. 715 C.proc.civ., legiuitorul recunoaște debitorului posibilitatea de a promova contestație la executare împotriva executării silite înseși, în termen de 15 zile de la data când a primit somația sau de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, respectiv contestație la executare îndreptate împotriva unui anumit act de executare, în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de acel act de executare.
Așa fiind, motivele de nelegalitate a executării silite înseși nu pot fi analizare decât în cadrul unei contestații la executarea silită însăși, iar nu și în cadrul unei contestații la executare îndreptate împotriva unui anumit act de executare, cum este somația mobiliară.
O interpretare contrară ar lipsi de orice efect juridic termenul de decădere de 15 zile instituit de prevederile art. 715 alin. 1 pct. 3 C.proc.civ., care ar putea fi eludat foarte ușor prin aceea că debitorul, pierzând termenul inițial al contestației la executarea silită însăși, care curge cel mai târziu de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, ar putea promova, de pildă, contestație la executarea silită propriu-zisă în termenul de 15 zile de la data când a luat cunoștință de una dintre multiplele și succesivele adrese de înființare a popririi, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, fondul apărărilor constând în aplicarea O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 92/2012 nu poate fi analizat în acest cadrul procesual.
Nu în ultimul rând, conform art. 713 alin. 3 C.proc.civ., nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.
În speță, contestatoarea a mai dedus judecății motivele constând în aplicarea O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 92/2012 și în cadrul cererii ce a format obiectul dosarului nr._, cererea fiind soluționată definitiv prin respingerea ei ca neîntemeiată.
În ce privește motivul de nelegalitate al somației mobiliare constând în aceea că bunurile mobile utilizate de ANOFM constituie proprietatea publică a statului, fiind incidente prevederile art. 861 alin. 1 C.civ. privind caracterul insesizabil al bunurilor proprietate publică, contestatoarea, cu toate că îi incumba sarcina probei conform art. 249 C.proc.civ., nu a solicitat încuviințarea și administrare de probe din care să rezulte că anumite bunuri mobile ale sale s-ar afla în proprietate publică.
În principiu sub imperiul actualei Constituții toate bunurile se găsesc în proprietate privată, inclusiv statul, unitățile-administrative teritoriale și instituțiile publice putând fi titulare ale dreptului de proprietate privată. D. în mod excepțional anumite bunuri formează obiectul dreptului de proprietate publică iar aceasta trebuie probat în mod corespunzător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității, invocată din oficiu.
Respinge contestația privind pe contestatoarea Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), cu sediul în mun. București, sector 4, .-22, în contradictoriu cu intimata Solomn V., domiciliată în mun. București, sector 1, ., ., în ceea ce privește motivele de nulitate a executării silite, ca fiind inadmisibilă.
Respinge pentru rest contestația împotriva actului de executare reprezentat de somația mobiliară din 19.05.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, urmând ca cererea de apel să fie depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 4 ex/24.11.2015.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 27/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
