Pretenţii. Hotărâre din 02-12-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 13262/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel._,_,_
Fax. :_;_; e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. V.
Grefier: A. N. C.
Pe rolul se află pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligația de a face” și privind pe reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâta G. B. SA și intervenientul P. G..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 02.12.2015.
După ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 NCPC, instanța a adoptat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
I. PROCEDURA
A. Cererea de chemare în judecată
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 18.08.2014 reclamanta B. F. a chemat în judecată pe pârâta . NV SUCURSALA ROMANIA SA, devenită G. B. SA solicitând instantei de judecată ca prin hotărârea pe care o va pronunta să constate caracterul abuziv si nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 3 din contract, respectiv art. 3.1.5.a, art. 3.1.5.b, art. 3.1.6, pct. 5.3, pct. 3.1.8, pct. 3.3 referitoare la comisionul de administrare si pe care de consecintă să se dispună eliminarea acestor clauze din contract, obligarea pârâtei la emiterea unor noi grafice de rambursare, precum și la restituirea tuturor sumelor percepute în baza acestor clauze contractuale abuzive cu titlu de comision de administrare, cu cheltuieli de judecată.
2. În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că între ea și pârâtă s-a încheiat un contract de credit pentru persoane fizice având nr. CCNPA024/_/23.04.2008, contract încheiat pentru suma de_ lei.
3. În esentă, reclamanta a arătat faptul că dispozitiile din contract referitoare la comisionul de acordare credit, comisionul lunar de administrare aplicat la soldul creditului, comisionul de administrare anticipată și posibilitatea băncă de a modifica în mod unilateral comisioanele și rata dobânzii fără a fi necesară semnătura împrumutatului sunt abuzive, deoarece modul în care set reprezentat comisionul de administrare coincide cu cel al dobânzii curente, rezultând că pentru acelasi sergviciu se percep două costuri, fără a se face distinctie între ele, în mod clar si inteligibil, comisionul de administrare nu este definit, nu rezultă care este rolul său.
3. În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate, între comercianți și consumatori, Directiva Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, art.453 Cod procedura civilă.
4. În dovedirea cererii reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei..
5.În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisurile de care întelege să se folosească în dovedirea pretentiilor.
6. Acțiunea introductivă de instanță este scutită de la plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
7. Prin Sentința civilă nr. 2029/05.02.2015 Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
B. Apărările formulate
8. Pârâta a depus la dosar în data de 18.07.2014 întâmpinare (fil. 58-141 dosar), la cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, solicitând să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În apărare a învederat faptul că dispozitiile legale mentionate de reclamant nu sunt abuzive, deoarece comisionul de administrare nu este un comision de risc, acesta fiind perfecte legal, astfel cum rezultă din economia prevederilor legale din materia protectiei consumatorilor.
C.Probe
9. În prezenta cauză s-a administrat proba cu înscrisurile de la dosar. Instanța a dispus, pe parcursul judecării cauzei, introducerea în cauză din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 78-79 C.proc.civ a garantului PESETE G., mentionat în contractu de credit.
II. ÎN FAPT
10. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
11. Între părți s-a încheiat contractul de credit de consum nr. CCNPA 024/_/23.04.2008, pentru suma totală de_ lei. Potrivit art. 3.1.5. a din contract împrumutatul se obligă să plătească băncii un comision de acordare a creditului care se achită o singură dat, la data acordării creditului, b. un comision lunar de administrare aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar la fiecare dată a scadenței. Potrivit art. 3.1.6 pentru rambursarea anticipată, banca va percepe împrumutatului comisionul de rambursare aniticipată aplicat la valoarea creditului rambursat.
III. ÎN D.
- Reglementări incidente
12. Instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei de față prevederile legale din materie, urmând a verifica dacă în cauză suntem în prezenta unor clauze abuzive.
13. Art. 4 din Legea nr. 193 din 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori prevede că:
„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”
14. Conform art. 6 și 7 din același act normativ, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua, iar, în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese.
15. Legea nr. 193 din 2000 transpune Directiva 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și potrivit art. 4 alin. 2 din această normă a Uniunii Europene: „Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.”
B.Soluția instanței de judecată
16. Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța apreciază că acțiunea formulată de către reclamantă este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge. Soluția instanței de judecată se întemeiază pe următoarele argumente, hotărâtoare în formarea convingerii instanței de judecată:
17. Toate prevederile contractuale ce vor fi analizate nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale de mai sus, având în vedere că puterea de negociere a consumatorului nu izvorăște atât din posibilitatea ce-i este oferită de bancă de a formula o contraofertă, nici din eventuala pregătire tehnică deosebită a consumatorului, ci în special din starea puterii sale economice, care se află într-o vădită precaritate și disproporție prin raportare la puterea economică a băncii. Existența puterii de a negocia între doi parteneri precontractuali este imanentă ideii de proporționalitate a puterii economice, de care trebuie să se bucură ambii parteneri precontractuali, negocierea fiind imposibilă acolo unde unul dintre partenerii precontractuali se află într-o poziție prin excelență dominantă, iar celălalt într-o poziție prin excelență dominată.
18. Faptul că banca furnizează produse financiare diferite, cu costuri diferite de la un client la altul, nu reprezintă altceva decât expresia varietății ofertei de produse financiare, pe care o bancă le expune la un moment dat pe piață, combinată cu varietatea particularităților economice, sociale și psihologice ale fiecărui consumator în parte, fiind absurd a se imagina o uniformitate absolută de servicii financiare efectiv prestate, de vreme ce clientela unei bănci nu este în mod absolut uniformă.
19. Așadar, lipsa negocierii este inerentă conceptului juridic de consumator de servicii financiare, construit pe realitatea disproporției de putere economică dintre acesta și finanțatorul bancă, respectiv conceptului juridic de contract de adeziune, bazat pe un ansamblu de clauze preformulate de bancă, în redactarea cărora intervenția consumatorului nu poate fi decât minimală ori inexistentă.
20. Este adevărat că potrivit art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, însă Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑143/13 M. versus Volksbank, fiind sesizată cu soluționarea unei întrebări preliminare legate de interpretarea articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, a statuat că articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, termenii „obiectul [principal al] contractului” și „caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte,” nu acoperă, în principiu, tipuri de clauze care figurează în contracte de credit încheiate între un vânzător sau furnizor și consumatori, precum cele în discuție în litigiul principal, care, pe de o parte, permit, în anumite condiții, creditorului să modifice în mod unilateral rata dobânzii și, pe de altă parte, prevăd un „comision de risc” perceput de acesta.
21. Așadar, clauza contractuală privind comisionul de acordare și administrare nu este exclusă din domeniul de aplicare a normelor de ordine publică privind clauzele abuzive în contractele de credit nebancar, conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
22. Fără îndoială, comisioanele fac parte din prețul contractului și chiar dacă se reține că nu a fost negociată direct cu reclamanții, clauzele reglementând comisionul de administrare a fost clar redactată, atât sub aspectul motivului pentru care este perceput (administrarea lunară a creditului), cât și a procentului aplicabil a formulei de calcul și a datelor la care este calculat și perceput (se calculează și se încasează lunar, la scadențele stabilite, odată cu rata de credit). Mai mult decât atât, prin art. 36 din OUG nr. 50/2010 a fost prevăzută expres posibilitatea perceperii comisionului de administrare credit. Textul legal antemenționat nu a validat practica unor instituții bancare privind perceperea unui comision de administrare, dar reprezintă un element demn de luat în considerare, neputându-se face abstracție de faptul că acest comision nu a fost interzis de legiuitor, spre deosebire de comisionul de risc.
23. Astfel, perceperea comisionului de administrare este permisă de legislația în vigoare și nu era interzisă nici la data încheierii contractului.
24. Cu referire la cerințele calificării unei clauze contractuale drept ”abuzive”, instanța constată că potrivit art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”, ”o clauză contractuală fiind considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
25. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 6 din Lege (în forma în vigoare la data încheierii contractului), evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
26. Pe de altă parte, potrivit art. 4 alin. 3 din Lege, faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant, iar dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
27. Totodată, art. 1 alin. 1 din Lege prevede că orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, ”aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.
28. Sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găsește într-o situație de inferioritate față de un vânzător sau furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2006, Mostaza Claro, C 168/05, R.., p. I_, punctul 25, Hotărârea din 4 iunie 2009, Pannon GSM, C 243/08, Rep., p. I 4713, punctul 22, și Hotărârea din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones, C 40/08, Rep., p. I 9579, punctul 29).
29. Așadar, o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă întrunește, în mod cumulativ, următoarele condiții: 1) nu a fost negociată direct cu consumatorul; 2) creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe; 3) nu se referă la obiectul sau la prețul contractului, atunci când acestea sunt clar și inteligibil exprimate.
30. Raportând condițiile analizate mai sus la cauza de față, instanța reține că nu este îndeplinită condiția existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, creat contrar cerințelor bunei-credințe. Condiția existenței unui dezechilibru semnificativ nu poate fi considerată îndeplinită prin simplul fapt că împrumutatul are de plată o sumă, mai mică sau mai mare, în temeiul acelei clauze.
31. Pe de altă parte, există și contraprestație specifică, respectiv monitorizarea de către bancă a utilizării și rambursării creditului, precum și a îndeplinirii altor obligații ale împrumutatului și nu se poate invoca nici reaua-credință a pârâtei, atât timp cât astfel de comisioane erau permise de legislația în vigoare.
32. Aceste constatări reprezintă tot atâtea argumente pentru care nu pot fi reținute susținerile reclamantei, clauzele în discuție nefiind de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe. Instanța mai reține cu privire la comisionul de acordare credit că acesta este plătibil o singură dată, la data acordării creditului,. Instanța constată, raportând condițiile menționate mai sus la clauzele contractuale a căror nulitate se solicită, că nu este vorba despre clauze abuzive.
33. În consecință, instanța va reține caracterul neîntemeiat al capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv și declararea nulității absolute a clauzelor privind comisioanele de acordare, de rambursare anticipată, de administrare, precum și cele referitoare la dreptul băncii de a modifica comisioanele și dobânzile și de a emite noi grafice de rambursare. În mod subsecvent, nu se impune restituirea prestațiilor executate de reclamantă cu privire la comisionul de administrare, potrivit art. 1092 C.civ. de la 1864, care se referă la plata nedatorată, întrucât reclamanta a avut și continuă să aibă obligația de a plăti comision de administrare, nefiind în prezența unei plăți nedatorate, sens în care instanța constată că și acest capăt de cerere este neîntemeiat.
34. Fată de acestea, instanta va respinge actiunea formulată de reclamanta B. F. în contradictoriu cu intimata . ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
JUDECĂTORIA
HOTĂRĂȘTE:
1.Respinge actiunea formulată de reclamanta B. F., CNP_, cu domiciliul în București, .. 20, ..1, . și cu domiciliul ales la C..Av. C. B., din București, .. 21 A, ., ., sector 3, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în București, . nr. 5, Novo Parc3, Business Center, clădirea F, . 2, J_, CIF25394008 și cu intervenientulP. G., cu domiciliul în București, .. 96, ., ., sector 6, ca neîntemeiată.
2. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, conform art. 466 alin. (1) NCPC raportat la art. 468 alin. (1) NCPC.
3. Apelul se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
4. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. V. A. N. C.
Redactat/Tehnoredactat G.V/C.A.N. 5 ex. imprimate la data de 04.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
